Asupra apelului de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 1211/A din 28 septembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală s-a respins, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 880/A din 30 mai 2017 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală în Dosarul nr. x/2016.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 364 din 22 februarie 2017, pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca în Dosarul nr. x/2016, s-au hotărât următoarele:
În latură penală:
În temeiul art. 5 C. pen. s-a constatat ca legea penală mai favorabilă este C. pen. din 1969.
În temeiul art. 386 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpatul A. a fost trimis în judecată, din infracţiunile de complicitate la emiterea unei file B. căreia îi lipsesc elementele esenţiale, prev. de art. 48 raportat la art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934; înşelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen.; complicitate la falsificarea de titluri de credit sau instrumente de plată, prev. de art. 48 raportat la art. 311 alin. (1) C. pen.; punerea în circulaţie de valori falsificate, prev. de art. 313 alin. (2) C. pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., art. 41 alin. (1) şi art. 5 alin. (1) C. pen., în infracţiunile de complicitate la emiterea unei file B. căreia îi lipsesc elementele esenţiale, prev. de art. 26 C. pen. din 1969 raportat la art. 84 alin. (1) pct. 3 lit. b) şi d) din Legea nr. 59/1934, cu aplicarea art. 40 alin. (1) C. pen. din 1969; înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 37 lit. a) şi b) C. pen. din 1969 şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 37 lit. a) şi b) C. pen. din 1969, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. din 1969 şi art. 5 alin. (1) C. pen.
În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 16 alin. (3) lit. b) teza I-a C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la emiterea unei file B. căreia îi lipsesc elementele esenţiale, prev. de art. 26 C. pen. din 1969 raportat la art. 84 alin. (1) pct. 3 lit. b) şi d) din Legea nr. 59/1934, cu aplicarea art. 40 alin. (1) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen.
În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen., la o pedeapsă de 3 ani închisoare, iar pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen., la o pedeapsă de 9 luni închisoare.
S-a constatat ca inculpatul a comis faptele în stare de recidivă postexecutorie, conform art. 37 lit. b) C. pen. din 1969, primul termen al recidivei constituindu-l pedeapsa de 3 ani şi 2 luni închisoare aplicată inculpatului prin Decizia penală nr. 214/2000 a Tribunalului Arad. Din executarea acestei pedepse inculpatul a fost liberat condiţionat, cu un rest de 280 zile împlinit la data comiterii faptelor ce fac obiectul cauzei, dar care nu a fost revocat prin pedepsele ulterioare, inculpatul nefiind, deopotrivă, reabilitat prin raportare la această pedeapsă.
Deopotrivă, s-a constatat ca inculpatul a comis faptele în stare de recidivă postcondamnatorie, conform art. 37 lit. a) C. pen. din 1969, al cărei prim termen este pedeapsa de 10 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 140/2010 a Judecătoriei Arad, pe care a executat-o în perioada 16 ianuarie 2002 - 21 decembrie 2009 şi 2 iulie 2010 - 28 martie 2011, când a fost liberat condiţionat cu un rest de 670 zile închisoare, în timpul cărora a săvârşit faptele ce fac obiectul cercetării în cauză.
În baza art. 33 lit. a). C. pen. din 1969 s-a constatat ca inculpatul a comis faptele în condiţiile concursului real de infracţiuni, iar în temeiul art. 34 lit. b) C. pen. din 1969 s-au contopit pedepsele principale aplicate prin hotărâre, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare în regim de detenţie.
În temeiul art. 61 C. pen. din 1969 s-a dispus revocarea liberării condiţionate a inculpatului din pedeapsa de 10 ani şi 6 luni închisoare aplicată acestuia prin Sentinţa penală nr. 140/2010 a Judecătoriei Arad şi contopirea restului rămas neexecutat din această pedeapsă, de 670 zile închisoare, cu pedeapsa rezultantă aplicată în cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani închisoare în regim de detenţie.
În baza art. 12 din Legea nr. 187/2013 raportat la art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969, a fost interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a doua C. pen. din 1969, pe durata stabilită conform art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969.
În latură civilă, s-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă SC C. SRL, iar în baza art. 19 C. proc. pen. raportat la art. 397 C. proc. pen. combinat cu art. 1357 alin. (1) C. civ., a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 16.598,21 RON cu titlu de pretenţii civile.
În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen. s-a dispus desfiinţarea totală a înscrisurilor falsificate şi anume: Factura fiscală seria x nr. x din 26 iulie 2012, copie fila x şi Contractul de vânzare-cumpărare nr. x din 26 iulie 2012.
În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen. inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Apelul declarat de inculpatul A. împotriva acestei sentinţe a fost respins, ca nefondat, prin Decizia penală nr. 880/A din 30 mai 2017 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală în Dosarul nr. x/2016.
Împotriva deciziei din apel a formulat contestaţie în anulare inculpatul A., invocând ca argumente faptul că instanţa de control judiciar l-a judecat în lipsă, nefiind citat pentru termenul din data de 30 mai 2017, aspectul că hotărârea de condamnare şi mandatul de executare al pedepsei au fost întocmite fraudulos, întrucât a fost arestat din data de 6 iunie 2013 până la data de 6 ianuarie 2015, precum şi nelegalitatea urmăririi penale.
Cererea, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia penală, la data de 15 iunie 2017, sub nr. x/2017, a fost admisă în principiu prin încheierea din data de 28 septembrie 2017.
Subsecvent constatării admisibilităţii în principiu a cererii, la acelaşi termen de judecată, 28 septembrie 2017, procedând, conform art. 432 C. proc. pen., la verificarea pe fond a contestaţiei în anulare, Curtea a apreciat că aceasta este nefondată, reţinând că, raportat la actele dosarului, în cauză nu este incidentă ipoteza prevăzută de art. 426 lit. a) C. proc. pen., întrucât inculpatul a primit în cunoştinţă termenul acordat în vederea judecării apelului, astfel că lipsa sa la data de referinţă nu poate fi imputată instanţei.
****
Împotriva acestei decizii, la data de 15 decembrie 2017, a formulat apel contestatorul A..
Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 29 decembrie 2017, sub nr. x/2017.
La termenul fixat în cauză, 9 februarie 2018, reprezentatul Ministerului Public a invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac ce formează obiectul cauzei, susţinând că aceasta este exercitată împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă a fi atacată cu o cale ordinară de atac.
Examinând cauza, cu prioritate, din perspectiva admisibilităţii căii de atac formulate, Înalta Curte constată următoarele:
O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.
Astfel, dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţie privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie, statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor art. 13 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru toate persoanele aflate în situaţii juridice identice.
În aceste condiţii, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor, şi din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituţia României, iar încălcarea acestora atrage sancţiunea inadmisibilităţii.
Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.
Raportând aceste consideraţii teoretice la datele concrete ale speţei, Înalta Curte constată că a fost învestită cu soluţionarea apelului declarat de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 1211/A din 28 septembrie 2017, prin care, în procedura prevăzută de art. 432 C. proc. pen., Curtea de Apel Cluj, secţia penală a respins, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de aceeaşi parte împotriva Deciziei penale nr. 880/A din 30 mai 2017 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală în Dosarul nr. x/2016.
Hotărârea apelată este definitivă, nefiind susceptibilă a fi atacată în condiţiile art. 432 alin. (4) raportat la art. 408 şi următoarele C. proc. pen., având în vedere următoarele argumente:
Dispoziţiile art. 432 C. proc. pen., care reglementează etapa distinctă a judecării pe fond a contestaţiei în anulare, după admiterea în principiu a acesteia, prevăd, în alin. (4), posibilitatea atacării cu apel numai a sentinţelor pronunţate în cadrul acestei proceduri.
Or, din interpretarea art. 432 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. rezultă că, în procedura de judecare a contestaţiei în anulare, instanţa se pronunţă prin sentinţă numai în cazul admiterii căii extraordinare de atac formulate împotriva unei hotărâri judecătoreşti rămase definitive în primă instanţă, în condiţiile prevăzute de art. 551 C. proc. pen.
Per a contrario, în toate celelalte ipoteze prevăzute de art. 432 C. proc. pen., indiferent de motivul invocat în contestaţie şi de soluţia dispusă pe fondul căii extraordinare de atac, instanţa de contestaţie se pronunţă prin decizie.
În consecinţă, în cazul respingerii, ca neîntemeiată, a contestaţiei în anulare împotriva unei decizii în apel, instanţa se pronunţă întotdeauna prin decizie, hotărâre care este definitivă, nefiind susceptibilă a fi atacată cu o cale ordinară de atac, în condiţiile art. 432 alin. (4) raportat la art. 408 şi următoarele C. proc. pen.
Pentru argumentele prezentate, constatând că în speţă contestatorul A. a formulat apel împotriva unei hotărâri penale definitive, nesusceptibile de reformare prin promovarea unei căi ordinare de atac, Înalta Curte, în baza art. 421 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., îl va respinge, ca inadmisibil, dispunând, conform art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligarea părţii la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 1211/A din 28 septembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală.
Obligă apelantul contestator la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 130 de RON, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 februarie 2018.
Procesat de GGC - LM