Deliberând asupra recursului în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa;
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 135, pronunţată la data de 22.12.2016 în dosarul penal nr. x/2015, Judecătoria Hârşova a hotărât, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul A., următoarele:
În baza art. 5 din C. pen., a constatat că legea penală mai favorabilă este noul C. pen.
În baza art. 244 alin. (1) din C. pen., l-a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art. 260 alin. (1) din C. pen., l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art. 320 alin. (1) din C. pen., l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art. 323 alin. (1) din C. pen., l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 8 luni închisoare.
În baza art. 32 raportat la art. 244 alin. (1) din C. pen., l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 3 luni închisoare.
În baza art. 322 alin. (1) din C. pen., l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 8 luni închisoare.
În baza art. 38 alin. (1) din C. pen. şi art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., a contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, de 8 luni închisoare, la care a aplicat un spor de 1 lună închisoare.
În baza art. 38 alin. (1) din C. pen. şi art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., a contopit pedepsele aplicate. La pedeapsa de 1 an şi 2 luni închisoare a aplicat un spor de 3 luni închisoare, în final, inculpatul A. având de executat pedeapsa rezultantă de 1 an şi 5 luni închisoare.
În baza art. 91 din C. pen., a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei aplicate inculpatului pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.
În baza art. 93 din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, i s-a impus inculpatului A. să respecte următoarele măsuri:
a) sa se prezinte la Serviciul de probaţiune, la datele fixate de acesta;
b) sa primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
c) sa anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare ce depăşeşte 5 zile precum şi întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de munca;
e) sa comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor lor de existenţă.
Pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatului A. i s-a impus a presta câte un număr de 60 de zile de muncă neremunerată în folosul comunităţii.
Obligaţia de a presta muncă neremunerată în folosul comunităţii va fi executată de inculpatul A. în una din următoarele instituţii din comunitate:
- Serviciul Public Confort urban din cadrul Primăriei oraşului Hârşova.
- Primăria/Consiliul local Girliciu
A desemnat ca organ de supraveghere pentru inculpatul A. Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanta.
În baza art. 96 din C. pen., a atras atenţia inculpatului "dacă pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse ori stabilite de lege" se va revoca suspendarea şi se va dispune executarea pedepsei.
În baza art. 397 din C. proc. pen., a respins acţiunea civilă ca neîntemeiată.
În baza art. 398 din C. proc. pen. raportat la art. 274 din C. proc. pen., l-a obligat pe inculpat să plătească suma de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului."
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel, printre alţii, Parchetul de pe lângă Judecătoria Hârşova şi inculpatul A.
Prin Decizia penală nr. 752/P din 29.06.2017, pronunţată în Dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Constanţa, secţia penală, şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în baza art. 421 pct. 2. lit. a) din C. proc. pen., a admis apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Hârşova, inculpatul A., şi alţii, împotriva Sentinţei penale nr. 135 din 22.12.2016, pronunţată de Judecătoria Hârşova în Dosarul nr. x/2005, a desfiinţat hotărârea atacată, în parte şi, rejudecând:
1. În baza art. 396 alin. (5) cu referire la art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., l-a achitat pe inculpatul A. pentru infracţiunile prev. de art. 244 alin. (1) din C. pen. şi art. 32-art. 244 alin. (1) din C. pen.
2. În baza art. 38 alin. (1) - art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., a contopit cele 4 pedepse aplicate inculpatului A. şi menţinute pentru infracţiunile prev. de art. 260 din C. pen., 320 din C. pen., art. 322 din C. pen. şi art. 323 din C. pen., în pedeapsa cea mai grea, de 8 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 7 luni şi 10 zile închisoare (1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite), inculpatul executând în final 1 an 3 luni 10 zile închisoare.
3. A menţinut modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului conform art. 91 şi urm. din C. pen., precum şi celelalte dispoziţii ale hotărârii în măsura în care nu contravin deciziei pronunţate.
Împotriva hotărârii instanţei de apel a declarat prezentul recurs în casaţie Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa.
Prin cererea de recurs în casaţie procurorul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. - s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.
A susţinut că verificând modul în care s-a procedat la contopirea celor patru pedepse, s-a constatat că în mod corect a fost aleasă ca pedeapsă cea mai grea pedeapsa de 8 luni închisoare, însă sporul de 1/3 din totalul celorlalte 3 pedepse nu a fost stabilit corect.
Astfel, sporul de 1/3 din totalul celorlalte 3 pedepse trebuia să fie de 1/3 din 20 de luni (6 luni + 6 luni + 8 luni = 20 luni), respectiv 6 luni şi 20 de zile şi nicidecum de 7 luni şi 10 zile, cum a stabilit instanţa de control judiciar.
În aceste condiţii, prin adăugarea sporului de 1/3 din totalul celorlalte 3 pedepse de 6 luni, 6 luni şi 8 luni închisoare la pedeapsa cea mai grea de 8 luni închisoare, trebuia să rezulte o pedeapsă finală de 1 an, 2 luni şi 20 de zile şi nu 1 an, 3 luni şi 10 zile.
S-a arătat că pedeapsa stabilită definitiv faţă de inculpatul A. este nelegală, fiind încălcat art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., întrucât pedeapsa rezultantă de 1 an 3 luni şi 10 zile este peste limita maximă de 1 an, 2 luni şi 20 de zile.
Pentru toate aceste motive, în conformitate cu dispoziţiile art. 448 alin. (2) lit. b) din C. proc. pen., Parchetul a solicitat admiterea recursului în casaţie, desfiinţarea deciziei instanţei de apel, doar cu privire la inculpatul A. şi, prin înlăturarea greşitei aplicări a art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. faţă de acest inculpat, să se dispună contopirea celor 4 pedepse de 8 luni, 8 luni, 6 luni şi 6 luni închisoare în pedeapsa cea mai grea de 8 luni închisoare, la care să fie adăugat un spor de 6 luni şi 20 de zile închisoare, astfel încât pedeapsa rezultantă să fie de 1 an, 2 luni şi 20 de zile.
Prin încheierea din data de 16 ianuarie 2018 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa împotriva Deciziei penale nr. 752/P din 29 iunie 2017 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală, şi pentru cauze penale de minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. x/2015, privind pe inculpatul A.
Examinând pe fond recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:
Conform art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., o hotărâre este supusă casării în situaţia în care "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".
Înalta Curte reţine că aprecierea legalităţii limitelor de pedeapsă în calea de atac a recursului în casaţie se face în funcţie de încadrarea juridică reţinută/menţinută prin hotărârea atacată, instanţa de recurs nefiind abilitată de lege să dispună schimbarea încadrării juridice a faptei, datorită limitării erorilor de drept ce pot fi corectate în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie.
Totodată, se reţine că o pedeapsă depăşeşte, de regulă, limitele prevăzute de lege dacă se situează în afara limitelor speciale ale pedepsei prevăzute de C. pen. pentru o anumită infracţiune. Există însă situaţii, şi nu puţine, în care limitele speciale suferă modificări, în cadrul limitelor generale, datorită reţinerii unor împrejurări care au drept consecinţă reducerea sau majorarea limitelor de pedeapsă.
Aceste împrejurări ţin de individualizarea legală a pedepsei şi pot fi legate de faptă, de calitatea făptuitorului sau a victimei (cum sunt circumstanţele atenuante sau agravante, unitatea sau pluralitatea de infracţiuni, unele cazuri speciale de atenuare sau agravare, etc.), dar pot fi şi de natură procesuală (cum ar fi judecarea cauzei în procedura recunoaşterii învinuirii).
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa susţine că instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. ce reglementează tratamentul sancţionator al concursului de infracţiuni, care la prevede:
"În caz de concurs de infracţiuni, se stabileşte pedeapsa pentru fiecare infracţiune în parte şi se aplică pedeapsa, după cum urmează: ... când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite."
Înalta Curte reţine că inculpatului A. i s-a aplicat pedeapsa rezultantă de 1 an 3 luni şi 10 zile închisoare pentru săvârşirea, în concurs, a patru infracţiuni, pentru care a fost condamnat astfel:
- 6 luni închisoare pentru infracţiunea de rupere de sigilii prevăzută de art. 260 alin. (1) din C. pen.
- 6 luni închisoare pentru infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 320 alin. (1) din C. pen.
- 8 luni închisoare pentru infracţiunea de uz de fals prevăzută de art. 323 alin. (1) din C. pen.
- 8 luni închisoare pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 322 alin. (1) din C. pen.
Astfel, conform art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., instanţa de apel a procedat la contopirea acestor pedepse şi i-a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea, de 8 luni închisoare, la care a adăugat un spor de 7 luni şi 10 zile închisoare, reprezentând o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.
Însă, dintr-un simplu calcul aritmetic, reiese că sporul de o treime din totalul celorlalte pedepse aplicate inculpatului nu este corect calculat, având în vedere că după înlăturarea unei pedepse cu închisoarea de 8 luni (pedeapsa cea mai grea), celelalte pedepse însumează 20 de luni închisoare (6 luni + 6 luni + 8 luni).
Prin urmare, sporul fix ce de adaugă pedepsei de 8 luni închisoare, calculat ca o treime din 20 luni închisoare, este de 6 luni şi 20 de zile, inculpatul A. având de executat, în final, o pedeapsă rezultantă de 1 an 2 luni şi 20 de zile.
Cum instanţa de apel a calculat greşit sporul aplicabil celei mai grele pedepse cu închisoarea la care a fost condamnat inculpatul şi implicit pedeapsa rezultantă, în baza art. 448 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa împotriva Deciziei penale nr. 752/P din 29 iunie 2017 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală, şi pentru Cauze Penale de Minori şi de Familie, pronunţată în Dosarul nr. x/2015, privind pe inculpatul A., şi va înlătura nelegalitatea arătată anterior.
Va menţine celelalte dispoziţii ale deciziei atacate care nu sunt contrare prezentei hotărâri.
În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, vor fi reţinute în sarcina statului.
Văzând şi dispoziţiile art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., precum şi protocolul încheiat între Ministerul Justiţiei şi UNBR,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa împotriva Deciziei penale nr. 752/P din 29 iunie 2017 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală, şi pentru cauze penale de minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. x/2015, privind pe inculpatul A.
Desfiinţează, în parte, decizia recurată, doar cu privire la sporul aplicat pedepselor contopite şi rejudecând:
Reduce de la 7 luni şi 10 zile închisoare la 6 luni şi 20 de zile închisoare sporul aplicat inculpatului A. în urma contopirii pedepselor principale stabilite pentru infracţiunile prev. de art. 260 din C. pen., 320 din C. pen., art. 322 din C. pen. şi art. 323 din C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa principală rezultantă de 1 an 2 luni şi 20 de zile închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei penale recurate.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 65 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 februarie 2018.
GGC - ED