Asupra căii de atac de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 937 din data de 9 octombrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. x/2017, secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a respins ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de A. împotriva Încheierii nr. 353/2017 din 31 martie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală pronunţată în Dosarul nr. x/2016.
Pentru a decide astfel, secţia Penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a reţinut următoarele:
Prin Încheierea nr. 353 din 31 martie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală s-a respins ca nefondată contestaţia formulată de petentul A. împotriva Încheierii din data de 13 decembrie 2016 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală în Dosarul nr. x/2016.
S-a constatat că, deşi i s-a solicitat de către instanţă, petentul nu a precizat în cererea scrisă temeiurile de drept şi de fapt în baza cărora a formulat-o şi nici nu a invocat vreunul dintre cazurile de contestaţie în anulare prevăzute de art. 426 C. proc. pen., dar a criticat toate sentinţele pronunţate cu scop de favorizare a făptuitorilor şi a făcut referiri la plângeri penale nesoluţionate încă din anul 2004.
Examinând calea de atac cu care a fost investită, prin raportare la motivele invocate în scris şi la dispoziţiile legale, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a constatat că aceasta este inadmisibilă, reţinând că în cauză, nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 431 alin. (2) din C. proc. pen., care să impună admiterea în principiu a contestaţiei formulate.
Astfel, s-a apreciat că pentru a fi admisibilă, potrivit dispoziţiilor art. 431 alin. (2) C. proc. pen., contestaţia în anulare trebuie să îndeplinească cumulativ trei condiţii: să fie formulată în termenul prevăzut de lege, să fie invocate motive dintre cele prevăzute de art. 426 C. proc. pen. şi să fie depuse sau să se invoce dovezi care sunt la dosar.
S-a constatat ca fiind îndeplinită doar prima condiţie, aceea a formulării cererii de contestaţie în anulare în termenul prevăzut de lege, întrucât în cauză, contestatorul a introdus cererea la data de 18 aprilie 2017 (ştampila poştei), iar hotărârea contestată a fost pronunţată la data de 31 martie 2017, astfel că exercitarea căii de atac a avut loc în cadrul termenului de 30 zile prevăzut de art. 428 din C. proc. pen.
Referitor la a doua condiţie prevăzută de lege, s-a constatat că nu este îndeplinită, întrucât contestatorul nu a invocat niciunul dintre cazurile de contestaţie în anulare expres prevăzute de art. 426 C. proc. pen., instanţa reţinând că susţinerile acestuia detaliate în scris nu s-ar putea încadra în niciunul din cazurile limitativ prevăzute de lege.
Pe de altă parte, instanţa a reţinut că, potrivit art. 426 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în cazurile expres prevăzute de legiuitor la lit. a) - i) din acelaşi text şi a constatat că, deşi hotărârea atacată de contestator este definitivă, totuşi nu este dintre cele împotriva cărora se poate exercita această cale de atac extraordinară.
Raportând dispoziţiile legale sus-menţionate la contextul cauzei, s-a constatat că această cale de atac s-a exercitat împotriva unei hotărâri pronunţată de o instanţă de control judiciar în procedura plângerii împotriva soluţiilor date de procuror, prevăzută de dispoziţiile art. 340 C. proc. pen. şi nu împotriva unei hotărâri definitive prin care s-a soluţionat cauza în faţa instanţei de apel şi s-a conchis în sensul inadmisibilităţii contestaţiei în anulare.
Împotriva Deciziei penale nr. 937 din 9 octombrie 2017 pronunţată de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie petentul a formulat la 2 noiembrie 2017 o nouă cale de atac intitulată "recurs", dosarul înregistrându-se pe rolul Completului de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 19 decembrie 2017, sub nr. x/2017 şi primind prim termen de judecată la 29 ianuarie 2018.
La termenul fixat, deşi legal citat petentul nu s-a prezentat, dar la 25 ianuarie 2018 a depus la dosar înscrisuri în susţinerea căii de atac formulate, iar la 29 ianuarie 2018 a transmis, prin fax, la dosar, o cerere de amânare pentru lipsă de apărare.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători a respins ca neîntemeiată cererea de amânare pentru lipsă de apărare, întrucât asistenţa juridică nu este obligatorie faţă de obiectul cauzei, iar petentul a avut la dispoziţie o perioadă de timp suficientă pentru a-şi angaja un apărător ales (aproximativ 3 luni de zile de data declarării căii de atac până la acest termen).
Susţinerile reprezentantului Ministerului Public au fost consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, motiv pentru care nu vor mai fi reluate.
Examinând calea de atac formulată, cu prioritate în ceea ce priveşte admisibilitatea acesteia, prin raportare la actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători constată că este inadmisibilă şi va fi respinsă ca atare, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţia României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi principiului privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.
Revine aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
Potrivit dispoziţiilor din C. proc. pen. - Partea specială, Titlul I Capitolul VII şi Titlul III Capitolul III, Capitolul III1 şi Capitolul V admisibilitatea căii de atac ordinare sau extraordinare este condiţionată de exercitarea acesteia potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
În prezenta cauză, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost sesizat cu o cale de atac declarată de către petentul A. împotriva unei hotărâri definitive, respectiv Decizia penală nr. 937 din 9 octombrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în Dosarul nr. x/2017, prin care a fost respinsă ca inadmisibilă contestaţia în anulare împotriva unei încheieri definitive pronunţată de secţia penală a Înaltei Curţi, prin care a fost soluţionată anterior o altă contestaţie de către judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, hotărârea iniţială fiind o încheiere definitivă prin care a fost soluţionată o plângere în baza art. 336 - 341 din C. proc. pen.
Aşadar, instanţa de ultim control judiciar constată că în cauza dedusă judecăţii petentul a exercitat calea de atac împotriva unei decizii definitive prin care s-a soluţionat admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare formulate de petent, hotărâre nesusceptibilă de a face obiectul unei noi căi de atac ordinare sau extraordinare, întrucât nu a fost îndreptată împotriva unei hotărâri prin care s-a soluţionat cauza în faţa instanţei de apel.
Or, recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, a principiului unicităţii căilor de atac reglementate de lege şi a dispoziţiilor ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, şi din acest motiv, constituie o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Faţă de cele menţionate mai sus, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -Completul de 5 Judecători va respinge ca inadmisibilă calea de atac declarată de petentul A. împotriva Deciziei penale nr. 937 din data de 9 octombrie 2017, pronunţată de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2017.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga petentul la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, calea de atac declarată de petentul A. împotriva Deciziei penale nr. 937 din data de 9 octombrie 2017, pronunţată de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2017.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă petentul la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 29 ianuarie 2018.
Procesat de GGC - LM