Asupra apelului de faţă,
În baza actelor dosarului, constată următoarele: I. Prin Decizia penală nr. 334 din data de 12 iunie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în Dosarul nr. x/2017 a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Sentinţei penale nr. 703 din 17 iulie 2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în Dosarul nr. x/2005.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală a reţinut următoarele:
1. Prin Sentinţa penală nr. 703 din 17 iulie 2013, pronunţată în Dosarul nr. x/2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, printre altele, a dispus, în baza art. 2481 C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (2) raportat la art. 76 alin. (2) C. pen. condamnarea inculpatului A. la 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 861 alin. (1) şi (2) C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului A. pe durata unui termen de încercare de 6 ani, stabilit în condiţiile art. 862 C. pen.
În baza art. 863 C. pen. a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul A. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Hunedoara conform programului stabilit de acesta;
b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
În baza art. 346 raportat la art. 14 alin. (1) şi (3) lit. b) C. proc. pen., a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă Statul Român reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice şi a obligat, în solidar, inculpaţii A. şi B. (în calitate de moştenitor al inculpatului C. - decedat, în limita acceptării succesiunii sub beneficiul de inventar, conform Certificatului de moştenitor nr. x din 6 martie 2006 eliberat de BNP D. şi rectificat conform Încheierii 2659 din 6 aprilie 2006), la plata sumei de 333.743 USD sau echivalentul în RON al acestei sume la data plăţii efective, la care se adaugă dobânda de referinţă a BNR, calculată de la data de 25 martie 1999 până la data plăţii integrală a debitului către partea civilă.
În baza art. 14 alin. (3) C. proc. pen. a dispus:
- anularea Titlurilor de proprietate nr. x din 1 martie 1999, y din 1 martie 1999, z din 1 martie 1999;
- anularea celor trei procese-verbale de punere în posesie în zona E. aflate la filele x din vol. VII de urmărire penală, pe numele C., F., şi G.;
- anularea celor trei procese-verbale de punere în posesie pentru câte 1000 mp. Fiecare, pe numele C., F., şi G., aflate la filele x din vol. III de urmărire penală, şi anexa 6 aferentă;
- anularea tranzacţiei din 25 martie 1999 între Primăria mun. Deva, Comisia Judeţeană pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, Comisia Locală pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 şi F., C., G.;
- anularea Contractului de vânzare-cumpărare încheiat de către C. cu H. SRL la data de 12 mai 1999;
- anularea Autorizaţiei de construcţie nr. x din 23 august 1998.
2. Prin Decizia penală nr. 179 din data de 24 septembrie 2013 pronunţată de Completul de 5 Judecători din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2013 au fost respinse, ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă Ministerul Finanţelor Publice, de inculpaţii I., A. şi B. şi de recurenţii G. şi F. împotriva Sentinţei penale nr. 703 din 17 iulie 2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2005,
A fost respins, ca nefondat, recursul declarat de recurenta J. împotriva aceleiaşi sentinţe şi a încheierii de şedinţă din Camera de Consiliu din 7 februarie 2013 pronunţată de Judecătoria Sectorului 2, în Dosarul nr. x/2005. A constatat că, prin Încheierea penală nr. 166 din 2 septembrie 2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, în Dosarul nr. x/2013, în baza art. 3854 C. proc. pen., raportat la art. 369 alin. (1) C. proc. pen., s-a luat act de retragerea recursului declarat de inculpatul K. împotriva Sentinţei penale nr. 703 din 17 iulie 2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, Dosarul nr. x/2005.
3. Împotriva Sentinţei penale nr. 703 din 17 iulie 2013, pronunţată în Dosarul nr. x/2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală revizuentul A. a formulat cerere de revizuire.
În motivarea cererii de revizuire, revizuentul a invocat dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., susţinând că la dosarul cauzei există două acte referitoare la regimul juridic al terenului în cauză, respectiv H.G. nr. 781 din 3 iulie 2003 care stabileşte că terenul este domeniul public al municipiului şi actul de parcelare al notarului public L., din 1 august 2001, care împarte întregul teren în patru parcele şi din care rezultă faptul că acest teren este domeniu privat. Aceste înscrisuri existau la momentul soluţionării cauzei în fond şi în calea de atac, însă nu au fost cunoscute de instanţă, fapt ce poate fi uşor observat întrucât nu au existat la dosarul cauzei.
Aceste înscrisuri noi, a susţinut revizuentul, determină reţinerea incidenţei dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. întrucât existau chiar la data efectuării demersului penal şi trebuie reanalizate după admiterea de principiu pentru a se stabili care este regimul juridic al terenului. Pentru aceste motive a apreciat cererea ca fiind admisibilă în principiu.
Totodată, revizuentul a invocat dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.
Examinând cererea de revizuire, instanţa de fond a reţinut că motivul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. priveşte situaţia în care s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate.
Cu privire la înţelesul expresiei "fapte sau împrejurări", în doctrină şi în practica judiciară, s-a considerat că aceasta se referă la probele propriu-zise, ca elemente de fapt cu caracter informativ cu privire la ceea ce trebuie dovedit în calea de atac a revizuirii, şi anume orice întâmplare, situaţie sau stare care, în mod autonom sau în coroborare cu alte probe, poate duce la netemeinicia hotărârii. Aceasta înseamnă că faptele sau împrejurările noi trebuie să ducă la o soluţie opusă celei pronunţate prin hotărârea a cărei revizuire se cere.
Faptele sau împrejurările la care se raportează textul se referă la cele din categoria care au legătură cu fapta penală dedusă judecăţii, prin probe noi, necunoscute instanţei, înţelegându-se fapte sau împrejurări care au fost cu totul străine dosarului cauzei şi pe care, eventual, instanţa nu le-a sesizat sub nicio formă, nefiind posibilă prelungirea probatoriului administrat la fond.
Din susţinerile revizuentului instanţa de fond a reţinut că acesta nu a invocat fapte sau împrejurări noi, ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, ci acte notariale ce se circumscriu noţiunii de "probă".
Din actele dosarului instanţa de fond a reţinut că fapta a fost săvârşită la data de 25 martie 1999 momentul încheierii tranzacţiei cu cei trei revoluţionari, iar actele invocate în cuprinsul cererii de revizuire, respectiv H.G. nr. 781 din 3 iulie 2003 şi actul de parcelare emis, la data de 1 august 2001, de notar public L. sunt ulterioare momentului săvârşirii faptei, ceea ce nu satisface cerinţele cazului de revizuire prevăzut de dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Prin urmare, instanţa de fond a reţinut că în cauză, instanţa de fond şi cea de recurs, analizând apărările inculpatului A. a avut în vedere şi situaţia juridică a terenurilor, iar ceea ce se solicită de revizuent sunt de fapt probe noi, actele la care face referire fiind ulterioare stabilirii obiectului şi limitelor judecării cauzei.
Totodată Înalta Curte, secţia penală a reţinut că dispoziţiile H.G. nr. 781/2003 cât şi situaţia terenului au fost avute în vedere de instanţe la momentul analizării situaţiei de fapt, pe calea revizuirii urmărindu-se, practic o reinterpretare a probatoriului administrat în cauză.
De asemenea, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători a reţinut că dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. f) se referă la situaţia în care hotărârea de condamnare s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a devenit definitivă, a fost declarată neconstituţională ca urmare a admiterii unei excepţii de neconstituţionalitate ridicate în acea cauză, în situaţia în care consecinţele încălcării dispoziţiei constituţionale continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate.
Astfel, pentru incidenţa acestui caz de revizuire trebuie întrunite următoarele condiţii: să existe o decizie a Curţii Constituţionale prin care a fost declarată neconstituţională o normă legală, decizia Curţii Constituţionale să fi fost publicată în Monitorul Oficial ulterior rămânerii definitive a hotărârii, hotărârea definitivă să se fi întemeiat pe prevederea legală declarată neconstituţională.
Înalta Curte, secţia penală a apreciat că susţinerile apărării nu se încadrează în cazul de revizuire invocat, cererea fiind astfel inadmisibilă, deoarece excepţia de neconstituţionalitate nu a fost invocată în propria cauză, în fond sau în apel, ci în calea extraordinară de atac a revizuirii.
În concluzie, Înalta Curte, secţia penală a constatat că motivele invocate nu sunt încadrabile în cazurile de revizuire invocate de A., ele neavând legătură cu fapta penală ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2005 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
II. Împotriva Sentinţei penale nr. 334 din data de 12 iunie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în Dosarul nr. x/2017 a formulat apel revizuentul A., la data de 19 iunie 2017, dosarul fiind înregistrat la data de 20 iunie 2017 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, sub nr. x/2017, fiind fixat aleatoriu termen la data de 13 noiembrie 2017.
La terenul din data de 13 noiembrie 2017 cauza a fost amânată în vederea soluţionării declaraţiei de abţinere formulată de doamna judecător M., precum şi pentru a se aştepta pronunţarea în calea de atac declarată la încheierea de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., cauză ce are termen de judecată la data de 27 noiembrie 2017 la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Completul de 5 Judecători, Penal 2, a dispus amânarea cauzei.
La termenul din data de 4 decembrie 2017, având în vedere cererea de amânare formulată de apărătorul ales al apelantului revizuent, considerând-o întemeiată; faţă de împrejurarea că soluţia ce urmează a se pronunţa în prezenta cauză are legătură cu soluţia ce se va da în calea de atac declarată de inculpatul A. împotriva încheierii de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., cauză ce are termen de judecată la data de 11 decembrie 2017 la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, Penal 2, a dispus amânarea cauzei la data de 15 ianuarie 2018.
Criticile formulate, concluziile reprezentantului Ministerului Public şi ale apărătorilor apelantului revizuent la termenul din data de 15 ianuarie 2018 au fost consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, motiv pentru care nu vor mai fi reluate.
III. Examinând calea de atac declarată de revizuentul A. împotriva sentinţei atacate, atât prin prisma motivelor de apel invocate, cât şi din oficiu, conform prevederilor art. 417 alin. (2) C. proc. pen., Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., revizuirea hotărârilor judecătoreşti definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când "s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză."
În prezenta cauză, pe calea revizuirii A. a invocat dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., cu referire la existenţa unor împrejurări pretins a nu fi fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, care să ateste faptul că terenul în suprafaţă de 5.838 mp din Calea x, zona Gării, DN 7, identificat în CF sub nr. x topo x este proprietatea privată a municipiului Deva, respectiv H.G. nr. 781 din 3 iulie 2003 şi actul de parcelare al notarului public L., din 1 august 2001.
Analizând motivele arătate în cerere de revizuent, instanţa de control judiciar că aspectele susţinute nu constituie fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei, ci apărări de fond cu privire la întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunilor, nevinovăţia inculpatului fiind invocată pe parcursul procesului penal, atât în faţa primei instanţe, cât şi în faţa instanţei de control judiciar de către apărătorul ales al acestuia.
Se constată că prin cererea de revizuire se reiterează practic cele susţinute cu ocazia concluziilor formulate pe fondul cauzei, cu intenţia de a obţine o reanalizare şi reapreciere a probatoriului examinat în procesul finalizat prin hotărârea definitivă de condamnare atacată pe calea revizuirii şi, mai ales, o prelungire a acestuia, dovezi care nu ar aduce în cauză nici un argument nou.
Înalta Curte, Completul de 5 judecători reţine că reinterpretarea probatoriului administrat nu satisface exigenţele prevederilor art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. în condiţiile în care textul se referă la descoperirea de "fapte sau împrejurări noi" şi nu la descoperirea de probe noi, căci în acest mod revizuirea s-ar transforma într-un nou grad de jurisdicţie în care s-ar putea continua probaţiunea. Fără îndoială că noile fapte şi împrejurări urmează a fi confirmate de probe noi, dar nu probele noi formează temeiul revizuirii, ci faptele şi împrejurările pe care le dovedesc.
Aşadar, pe calea extraordinară de atac a revizuirii nu pot fi reapreciate probele şi nici nu pot fi administrate noi probe în prelungirea celor deja avute în vedere la pronunţarea sentinţei şi a hotărârii instanţei de control judiciar. Înalta Curte subliniază că în accepţiunea textului de lege invocat ca şi temei al cererii de revizuire, doar faptele şi împrejurările trebuie să fie noi, nu şi mijloacele de probă prin care se administrează probe cu privire la fapte deja cunoscute.
Se constată că dispunând condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de 2481 C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (2) raportat la art. 76 alin. (2) C. pen. instanţele de fond/apel au examinat cadrul normativ în vigoare în materie, reţinând că regimul juridic al terenurilor aflate în proprietatea publică a statului român este reglementat de Constituţia României, Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, Legea nr. 18/1991 privind Fondul Funciar, H.G.131/1991 privind procedura de constituire, atribuţiile, funcţionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenului, a modului de atribuire a titlurilor de proprietate precum şi punerea în posesie a proprietarilor şi Legea nr. 54/1998 privind circulaţia terenurilor.
Cu privire la terenul în suprafaţă de 5838 m.p. din Calea x, zona Gării, DN 7, identificat în CF sub nr. x s-a reţinut că fusese expropriat prin Decretul nr. 133/1982 al Consiliului de Stat al RSR, pentru cauză de utilitate publică şi trecut în proprietatea statului, respectiv pentru lărgirea arterei de circulaţie, în scopul construirii străzii N., fiind evident că acesta era afectat unei cauze de utilitate publică, fapt de natură să ducă la concluzia logică că aparţinea domeniului public al statului.
Prin urmare, cum terenul din Calea x, zona Gării DN, obiect al tranzacţiei din 25 martie 1999 încheiat între Consiliul Local Deva şi cei trei revoluţionari, C., F., G., făcea parte din domeniul public al statului, iar cu privire la acest teren nu se puteau încheia acte de înstrăinare, întrucât bunurile care fac obiectul proprietăţii publice sunt scoase din circuitul civil general, neputând fi înstrăinate prin acte inter-vivos sau mortis causa, instanţa de fond/apel au constatat că inculpatul A., în calitate de primar/de preşedinte al comisiei locale nu avea dreptul de a încheia acte de dispoziţie cu privire la bunurile din domeniul public al municipiului, cu atât mai mult cu privire la domeniul public al statului român.
Or, afirmaţia revizuentului relativ la faptul că instanţa de fond/de control judiciar stabilind că terenul făcea parte din domeniul public al statului nu au reţinut incidenţa H.G. nr. 781 din 3 iulie 2003 şi respectiv a actului de parcelare al notarului public L., din 1 august 2001 nu poate fi apreciat ca un motiv concret şi care se circumscrie în limitele dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Rezultă, aşadar, că susţinerile apelantului revizuent condamnat nu se încadrează în dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., astfel încât criticile formulate nu pot fi primite, soluţia de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire fiind temeinică şi legală.
Cu referire la motivul de revizuire circumscris dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., invocat de apelantul revizuent în cererea formulată, se reţine că revizuirea poate fi cerută atunci când "hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a devenit definitivă, a fost declarată neconstituţională, ca urmare a admiterii unei excepţii de neconstituţionalitate ridicate în acea cauză, în situaţia în care consecinţele încălcării dispoziţiei constituţionale continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate".
Ca atare, se reţine că, pentru a fi admisibilă în principiu, cererea formulată se impune, cu necesitate, îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: să existe o decizie a Curţii Constituţionale prin care a fost declarată neconstituţională o normă legală; decizia Curţii Constituţionale să fi fost publicată în Monitorul Oficial, ulterior rămânerii definitive a hotărârii; excepţia de neconstituţionalitate să îndeplinească exigenţele de formă şi să fie supusă dezbaterii în dosarul penal; hotărârea definitivă să se fi întemeiat pe prevederea legală declarată neconstituţională şi consecinţele încălcării dispoziţiei constituţionale să continue să se producă.
Instanţa de control judiciar reţine că, ulterior rămânerii definitive a hotărârii atacate (24 septembrie 2013), la data de 5 iunie 2016, Curtea Constituţională a pronunţat Decizia nr. 405, publicată în Monitorul Oficial nr. 517 din data de 8 iulie 2017, prin care a admis excepţia de neconstituţionalitate ridicată într-o altă cauză şi a constatat că dispoziţiile art. 246 din C. pen. din 1969 şi ale art. 297 alin. (1) din C. pen. sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma "îndeplineşte în mod defectuos" din cuprinsul acestora se înţelege "îndeplineşte prin încălcarea legii".
Instanţa de control judiciar reţine că potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale pot forma obiect al revizuirii numai hotărârile judecătoreşti definitive care au fost pronunţate în cauze în care s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate admisă sau în cele în care aceasta a fost ridicată până la publicarea deciziei Curţii Constituţionale de admitere şi a fost, în consecinţă, respinsă ca devenită inadmisibilă (a se vedea, în acest sens, şi Decizia nr. 126 din 3 martie 2016 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 185 din 11 martie 2016 şi Decizia nr. 866 din 10 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 1 februarie 2016).
Prin urmare, cauzele soluţionate definitiv şi în care nu a fost ridicată o excepţie de neconstituţionalitate în condiţiile mai sus indicate nu pot face obiectul revizuirii, aflându-ne, aşadar, prin prisma deciziei Curţii Constituţionale, în faţa unei autorităţi absolute a lucrului judecat.
În consecinţă, în lipsa vreunei astfel de excepţii invocate în cauză, dispoziţiile procesual penale referitoare la revizuire sunt inaplicabile ratione materiae (a se vedea Decizia nr. 463 din 14 noiembrie 2013, publicată Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 9 ianuarie 2014).
Mai mult, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători constată că în cauză nu este îndeplinită nici condiţia ca hotărârea definitivă să se fi întemeiat pe prevederea legală declarată neconstituţională, reţinând că prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 405/2016 nu a fost dezincriminată infracţiunea de abuz în serviciu, fiind doar definit înţelesul sintagmei "îndeplineşte în mod defectuos".
În cauză, se constată că neîndeplinirea ori îndeplinirea defectuoasă a actelor reţinută în sarcina inculpatului a fost analizată prin raportare la atribuţii de serviciu reglementate expres prin legislaţia primară - legi şi ordonanţe ale Guvernului astfel încât motivele invocate de revizuent nu se subsumează prevederilor art. 453 lit. f) C. proc. pen., hotărârea de condamnare neîntemeindu-se pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituţională.
Faţă de considerentele expuse, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte, Completul de 5 Judecători constată că în prezentul dosar nu este incident cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., cererea de revizuire fiind astfel inadmisibilă, şi în consecinţă va respinge ca nefondat apelul formulat de revizuentul A., împotriva Sentinţei penale nr. 334 din data de 12 iunie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în Dosarul nr. x/2017.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de revizuentul A., împotriva Sentinţei penale nr. 334 din data de 12 iunie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în Dosarul nr. x/2017.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. obligă apelantul revizuent la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul revizuent până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 40 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 15 ianuarie 2018.
Procesat de GGC - LM