Asupra recursului de faţă, reţine următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea recurată
Prin Decizia nr. 2983 din 19 mai 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă excepţia tardivităţii cererii de revizuire, invocată din oficiu şi a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuenta A., în contradictoriu cu intimatele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti, în reprezentarea Administraţiei sector 3 a Finanţelor Publice Bucureşti şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti - Compartiment Insolvabilitate, Răspundere Solidară şi Insolvenţă, împotriva Deciziei civile nr. 835 din 22 iunie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2019, ca tardiv formulată.
În motivare, s-a reţinut că cererea de revizuire a fost îndreptată împotriva Deciziei civile nr. 835 din 22 iunie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2019, pe care revizuenta a apreciat-o a fi potrivnică Deciziei nr. 1712 din 24 octombrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în Dosarul nr. x/2018.
Instanţa a constatat, din motivele de fapt şi de drept invocate de revizuentă, că obiectul revizuirii îl reprezintă Decizia civilă nr. 835 a Curţii de Apel Bucureşti, astfel încât în raport de data pronunţării, 22 iunie 2020, se calculează termenul de depunere a cererii de revizuire.
În raport de modul de calcul al termenelor de procedură socotite pe luni, prevăzute de art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., termenul de exercitare a revizuirii s-a împlinit la data de 22 iulie 2020.
Reţinând că revizuenta a depus cererea de revizuire prin intermediul serviciului poştal, la data de 19 noiembrie 2020 (conform ştampilei poştei aplicată pe plicul aflat la dosar), instanţa a constatat că această cerere a fost introdusă cu nerespectarea termenului legal, fiind tardiv formulată.
2. Recursul
Împotriva acestei decizii, recurenta A. a formulat recurs, în termenul legal.
În cuprinsul motivelor de recurs, recurenta a invocat art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.
Se susţine că cererea de revizuire ar fi fost formulată în termenul de 30 de zile de la data la care Decizia nr. 835 din 22 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, a rămas definitivă. Acest termen a fost calculat nelegal de instanţa de revizuire, pentru că se raportează la data la care hotărârea i-ar fi fost comunicată revizuentei, respectiv la 30 octombrie 2020.
Această critică vizează aplicarea greşită de către instanţa de revizuire a prevederilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cu consecinţa încălcării dispoziţiilor art. 184 alin. (1) C. proc. civ. şi ale art. 6 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi a fost circumscrisă de recurentă pct. 5 al art. 488 C. proc. civ.
Recurenta a mai arătat şi că o altfel de interpretare a normelor legale conduce la art. 511 alin. (4) C. proc. civ., care prevede că motivarea cererii de revizuire se face prin însăşi cererea de declarare a căii de atac sau înăuntrul termenului de exercitare a acesteia, sub sancţiunea nulităţii. Or, susţine recurenta, motivarea căii de atac nu se poate face în lipsa hotărârii care se atacă, sens în care calcularea termenului de declarare al revizuirii este nelegal apreciat de instanţă.
II. Considerentele Înaltei Curţi
Analizând recursul declarat în cauză, Înalta Curte constată următoarele:
Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte reţine că recurenta şi-a întemeiat criticile formulate pe art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.
Înalta Curte constată că analiza acestora urmează a fi făcută din prima art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât este criticată calcularea termenului de declarare al revizuirii pentru contradictorialitate de hotărâri, aşadar criticile au în vedere norme de procedură civilă şi nu norme de drept material.
Cu privire la critica privind greşita respingere a cererii de revizuire ca tardiv formulată, Înalta Curte reţine următoarele:
În esenţă, recurenta a criticat soluţia instanţei, prin care cererea sa de revizuire a fost apreciată ca tardivă, susţinând că termenul de declarare al căii de atac curge de la comunicarea deciziei, iar nu de la pronunţarea ei, referindu-se la art. 511 alin. (4) C. proc. civ., care prevede că că motivarea cererii de revizuire se face prin însăşi cererea de declarare a căii de atac sau înăuntrul termenului de exercitare a acesteia, sub sancţiunea nulităţii.
Aceste susţineri sunt nefondate, urmând a fi respinse.
Conform dispoziţiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti, în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care este temeiul juridic al cererii formulate de recurenta revizuentă, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.
Termenul de o lună are caracterul unui termen legal, imperativ şi absolut, a cărui încălcare atrage sancţiunea decăderii părţii din dreptul de a mai exercita calea de atac.
În cauză, prin cererea de revizuire, recurenta a susţinut că Decizia civilă nr. 835 din 22 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2019 este contradictorie Deciziei nr. 1712 din 24 octombrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în Dosarul nr. x/2018. Totodată, a arătat că, pentru a exista identitatea de obiect între două acţiuni, este suficient ca din cuprinsul acţiunilor să rezulte că scopul final urmărit este acelaşi, în speţă fiind îndeplinite condiţiile art. 430 C. proc. civ.
Ultima hotărâre judecătorească, a cărei anulare se solicită prin cererea de revizuire, este Decizia nr. 835 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, care a rămas definitivă la data pronunţării, astfel cum reiese din interpretarea dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., potrivit cărora sunt hotărâri definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii.
În consecinţă, data pronunţării Deciziei nr. 835 din 22 iunie 2020 este data la care această hotărâre judecătorească a rămas definitivă şi momentul de la care curge termenul de declarare a căii de atac extraordinare a revizuirii.
În aplicarea art. 181 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează calculul termenelor procedurale, termenul de o lună a curs de la 22 iunie 2020 şi s-a împlinit la 22 iulie 2020, care a fost o zi lucrătoare.
Or, cererea de revizuire pentru contrarietate de hotărâri a fost formulată de revizuentă la 19 noiembrie 2020, conform ştampilei poştei aplicată pe plicul aflat la dosarul de revizuire, cu depăşirea termenului de o lună prevăzut de lege, sens în care Înalta Curte constată în mod legal instanţa de revizuire a reţinut incidenţa în cauză a sancţiunii decăderii revizuentei din dreptul de a exercita calea extraordinară de atac, potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. civ.
Pentru aceleaşi considerente, instanţa va înlătura şi susţinerea recurentei referitoare la obligaţia motivării revizuirii în termenul de declarare, reţinând că termenul de formulare al căii de atac extraordinare nu curge de la comunicarea ultimei hotărâri, cum greşit susţine recurenta, ci de la data rămânerii definitive a deciziei atacate, prin raportare la textele de procedură civilă invocate, care nu fac nicio distincţie referitoare la considerentele hotărârilor.
De altfel, Înalta Curte arată că sancţiunea anulării, ca tardivă, a cererii de revizuire a intervenit ca urmare a nedeclarării în termenul legal imperativ a căii extraordinare de atac. Or, se reţine că recurenta revizuentă nu se poate prevala de faptul că nu şi-a îndeplinit o anumită obligaţie procesuală - formularea în termenul legal a cererii de revizuire - pentru că ar fi avut nevoie să cunoască şi considerentele hotărârii, invocând art. 511 alin. (4) C. proc. civ.
Având în vedere cele arătate mai sus, reţinând că recurenta revizuentă a formulat critici ce sunt nefondate şi că decizia recurată este legală, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul formulat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 2983 din 19 mai 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2020.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 ianuarie 2022.
GGC - ED