Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea recurată
Prin Decizia nr. 1646 din 16 septembrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a fost respins, ca tardiv, recursul declarat de contestatoarea A. împotriva Deciziei nr. 353 din 7 aprilie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia civilă, minori şi de familie şi a fost obligată contestatoarea A. la plata către intimata B. a sumei de 500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.
În motivare, s-a reţinut că prin hotărârea recurată a fost constatată perimarea contestaţiei în anulare declarate de A. împotriva Deciziei nr. 204 din 29 mai 2020 pronunţate de secţia a IV-a civilă a Curţii de Apel Bucureşti.
S-a constatat că recurenta nu a respectat termenul de declarare a căii de atac a recursului de 5 zile de la pronunţare, prevăzut de art. 421 alin. (2) C. proc. civ., motiv pentru care instanţa a respins recursul, ca tardiv formulat.
2. Recursul
Împotriva acestei decizii, recurenta A. a formulat de recurs, printr-o simplă declaraţie.
II. Considerentele Înaltei Curţi
Analizând excepţia inadmisibilităţii recursului declarat în cauză, invocată din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.:
"sunt hotărâri definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii", iar art. 483 alin. (1) din C. proc. civ. stipulează că:
"hotărârile date în apel, cele date fără drept de apel precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".
În cauză, recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de secţia I civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, având ca obiect recursul declarat de contestatoarea A. împotriva Deciziei nr. 353 din 7.04.2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia civilă, minori şi de familie.
Rezultă, din dispoziţiile legale citate, că decizia recurată în cauză este o hotărâre definitivă, fiind pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea unui recurs, motiv pentru care această hotărâre judecătorească nu se circumscrie categoriilor de hotărâri supuse recursului, prevăzute de art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., de art. 24 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare sau de alte dispoziţii legale speciale.
Recunoaşterea unor căi de atac, în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalităţii, consacrat expres de dispoziţiile art. (7) din C. proc. civ., precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor.
Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, potrivit principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituţia României, neobservarea acestora fiind sancţionată cu nulitatea hotărârii judecătoreşti pronunţate cu nesocotirea lor.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 1646 din 16 septembrie 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2020.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 ianuarie 2022.
GGC - ED