Asupra acţiunii în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea pronunţată de Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), secţia pentru judecători în materie disciplinară
Prin Hotărârea nr. 28J din 13 decembrie 2021, pronunţată în Dosarul nr. x/2021, CSM, secţia pentru judecători în materie disciplinară, cu majoritate, a admis acţiunea disciplinară formulată de Inspecţia Judiciară împotriva pârâtului A. - judecător în cadrul Tribunalului Cluj pentru fapta constând în manifestările pârâtului pe reţelele de socializare şi, cu majoritate, în baza art. 100 lit. e) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 303/2004), a aplicat pârâtului sancţiunea disciplinară constând în "excluderea din magistratură" pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004.
2. Hotărârea adoptată de CSM, secţia pentru judecători
Prin Hotărârea nr. 1537 din 14 decembrie 2021 (denumită în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, Hotărârea secţiei pentru judecători nr. 1537/2021), în temeiul art. 40 lit. k) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliului Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 317/2004), CSM, secţia pentru judecători a hotărât suspendarea din funcţie a domnului A., judecător în cadrul Tribunalului Cluj, începând cu data de 13 decembrie 2021, în temeiul dispoziţiilor art. 62 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 303/2004.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva Hotărârii secţiei pentru judecători nr. 1537/2021, A. a declarat recurs, în temeiul art. 51 din Legea nr. 317/2004 şi art. 62 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a CSM, adoptat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 1073/2018, (Regulamentul CSM), coroborat cu art. 488 alin. (1) pct. 1, 5 şi 8 din C. proc. civ., prin care solicită casarea hotărârii atacate, repunerea în situaţia anterioară, plata drepturilor salariale de care a fost lipsit pe perioada suspendării şi recunoaşterea vechimii în muncă şi în magistratură pe această perioadă, precum şi obligarea intimatului la suportarea tuturor cheltuielilor de judecată antrenate de soluţionarea acestui litigiu.
Recursul a fost înaintat şi a fost înregistrat la 7 ianuarie 2022 pe rolul Completului de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. x/2022.
Prin cererea precizatoare depusă în şedinţa publică din 31 ianuarie 2022, calea de atac exercitată a fost recalificată ca acţiune în anularea Hotărârii secţiei pentru judecători nr. 1537 din 14 decembrie 2021.
4. Apărările formulate intimatul CSM
La 28 ianuarie 2022, a fost înregistrată la dosar întâmpinarea formulată de intimatul CSM, prin care se invocă inadmisibilitatea recursului, iar, în subsidiar, se solicită respingerea cererii, ca neîntemeiată.
II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
La termenul de judecată din 31 ianuarie 2022, în temeiul art. 131 alin. (1) din C. proc. civ., procedând la verificarea, din oficiu, a competenţei materiale a Completului de 5 judecători de a judeca pricina, Înalta Curte a invocat, din oficiu, în temeiul art. 132 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale a instanţei, excepţie pe care instanţa o apreciază a fi întemeiată pentru considerentele arătate în continuare, ceea ce face inutilă, în tot, expunerea şi cercetarea în fond a cauzei.
Din expunerea circumstanţelor cauzei, rezultă că, prin Hotărârea nr. 28J/2021, secţia pentru judecători în materie disciplinară a aplicat pârâtului A. sancţiunea disciplinară prevăzută de art. 100 lit. e) din Legea nr. 303/2004, constând în "excluderea din magistratură".
Având în vedere sancţiunea disciplinară a "excluderii din magistratură" aplicată pârâtului, prin Hotărârea nr. 1537/2021, secţia pentru judecători a dispus suspendarea din funcţie a judecătorului, începând cu data la care a fost pronunţată hotărârea instanţei disciplinare, în temeiul următoarelor dispoziţii legale:
- art. 40 lit. k) din Legea nr. 317/2004, conform cărora:
"Art. 40. - (1) secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii are următoarele atribuţii referitoare la cariera judecătorilor: [...] k) dispune suspendarea din funcţie a judecătorilor".
- art. 62 alin. (1) lit. e) şi alin. (2) din Legea nr. 303/2004, conform cărora:
"Art. 62. - (1) Judecătorul sau procurorul este suspendat din funcţie în următoarele cazuri: [...] e) în perioada cuprinsă între data pronunţării hotărârii secţiei corespunzătoare de aplicare a sancţiunii disciplinare prevăzute la art. 100 lit. e) şi data eliberării din funcţie. [...] (2) Suspendarea din funcţie a judecătorilor şi procurorilor se dispune de către secţia pentru judecători sau, după caz, secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii."
În circumstanţele expuse, este necesar a se face distincţia dintre atribuţiile administrative ce revin CSM, în calitate de autoritate publică, şi atribuţiile administrativ-jurisdicţionale ale CSM, în îndeplinirea rolului de instanţă extrajudiciară în materie disciplinară (aşa cum s-a reţinut şi în Deciziile Curţii Constituţionale nr. 148 din 16 aprilie 2003 şi nr. 391 din 17 aprilie 2007), rol conferit prin dispoziţiile art. 134 alin. (2) din Constituţie, conform cărora "CSM îndeplineşte rolul de instanţă de judecată, prin secţiile sale, în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi a procurorilor, potrivit procedurii stabilite prin legea sa organică. (...)".
În acest sens, din analiza dispoziţiilor Legii nr. 317/2004, se constată că, în cuprinsul Cap. IV - "Atribuţiile Consiliului Superior al Magistraturii":
- în Secţiunea 1, sunt prevăzute "Dispoziţii comune" referitoare la atribuţiile CSM;
- în Secţiunea a 2-a, sunt reglementate "Atribuţiile Plenului CSM"
- în Secţiunea a 3-a, sunt reglementate "Atribuţiile secţiilor CSM"
- în Secţiunea a 4-a, sunt reglementate "Atribuţiile CSM în domeniul răspunderii disciplinare a magistraţilor".
Hotărârea prin care a fost aplicată sancţiunea "excluderii din magistratură" a fost pronunţată de secţia pentru judecători în materie disciplinară în exercitarea atribuţiilor prevăzute în cuprinsul Cap. IV - Secţiunea a 4-a - "Atribuţiile CSM în domeniul răspunderii disciplinare a magistraţilor".
În reglementarea Cap. IV - Secţiunea a 4-a din Legea nr. 317/2004, CSM îi revine competenţa de soluţionare a acţiunii disciplinare exercitate împotriva judecătorilor şi procurorilor, în cadrul unei proceduri administrativ-jurisdicţionale, aşa cum a fost calificată din punct de vedere juridic atât de Curtea Constituţională, cât şi în practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (Deciziile Curţii Constituţionale nr. 148/2003 şi nr. 391/2007; Deciziile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători nr. 266/2017, pct. 66; nr. 271/2017, pct. 45; Decizia nr. 293/2017, pct. 19; Decizia nr. 36/2020).
În cadrul acestei proceduri administrativ-jurisdicţionale, Completului de 5 judecători îi revine competenţa de a soluţiona căile de atac împotriva hotărârilor pronunţate de secţiile în materie disciplinară ale CSM, cum sunt, spre exemplu: recursul exercitat împotriva hotărârii prin care se soluţionează acţiunea disciplinară (cale de atac reglementată de art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004); contestaţia formulată împotriva hotărârii prin care secţia în materie disciplinară dispune suspendarea din funcţie a magistratului, până la soluţionarea definitivă a acţiunii disciplinare, dacă exercitarea în continuare a funcţiei ar putea afecta desfăşurarea cu imparţialitate a procedurilor disciplinare sau dacă procedura disciplinară este de natură să aducă atingere gravă prestigiului justiţiei (cale de atac reglementată de art. 52 alin. (11) din Legea nr. 317/2004).
Competenţa Completului de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de a soluţiona căile de atac împotriva hotărârilor CSM în materie disciplinară este reglementată prin dispoziţiile art. 134 alin. (3) din Constituţie, conform cărora "Hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii în materie disciplinară pot fi atacate la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie", iar, la nivel infra-constituţional, este prevăzută de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 304/2004), conform cărora "Completurile de 5 judecători (...) soluţionează cauzele în materie disciplinară potrivit legii şi alte cauze date în competenţa lor prin lege."
În consecinţă, conform dispoziţiilor menţionate, în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi procurorilor, competenţa Completului de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este limitată la căile de atac exercitate împotriva hotărârilor pronunţate de secţiile CSM constituite în materie disciplinară, în îndeplinirea rolului de instanţă de judecată prevăzut de art. 134 alin. (2) din Constituţie şi, subsecvent, la nivel infraconstituţional, prin art. 44 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 ["Art. 44. - (1) Consiliul Superior al Magistraturii îndeplineşte, prin secţiile sale, rolul de instanţă de judecată în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi a procurorilor, pentru faptele prevăzute în Legea nr. 303/2004 (...)"].
Or, în cauză, calea de atac este exercitată împotriva unei hotărâri pronunţate de secţia pentru judecători a CSM în exercitarea altor atribuţii decât cele specifice rolului de instanţă de judecată în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi procurorilor, hotărâre în privinţa căreia sunt incidente alte norme de competenţă decât cele ale art. 134 alin. (3) din Constituţie şi art. 24 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 ori cele cuprinse în Secţiunea a 4-a a Cap. IV din Legea nr. 317/2004 ori în art. 24 alin. (1) din Legea nr. 304/2004.
În privinţa Hotărârii secţiei pentru judecători nr. 1537/2021, sunt incidente normele de competenţă de la art. 9 din Legea nr. 304/2004, conform cărora:
"Art. 9. - Hotărârile secţiei pentru judecători, respectiv ale secţiei pentru procurori ale Consiliului Superior al Magistraturii, în orice alte situaţii decât cele prevăzute la art. 134 alin. (3) din Constituţia României, republicată, în care Consiliul Superior al Magistraturii îndeplineşte rolul de instanţă de judecată în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi procurorilor, pot fi atacate la secţia de contencios administrativ a curţii de apel competente, conform dreptului comun."
Art. 9 din Legea nr. 304/2004 reglementează competenţa de soluţionare a căilor de atac exercitate împotriva hotărârilor adoptate de secţiile CSM în alte materii decât în materia răspunderii disciplinare a judecătorilor şi procurorilor. Or, pentru argumentele expuse anterior, hotărârea ce formează obiectul prezentei cauze nu este pronunţată în materie disciplinară, ci este adoptată de secţia pentru judecători a CSM în exercitarea atribuţiilor de autoritate publică.
Norma de competenţă de la art. 9 din Legea nr. 304/2004 se coroborează cu prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, conform cărora "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului", în aplicarea cărora, având în vedere faptul că reclamantul are domiciliul în Municipiul Cluj-Napoca, revine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Cluj competenţa de soluţionare a cauzei.
Faţă de împrejurarea că reclamantul a ales să introducă acţiunea la Completul de 5 judecători, se cuvine a fi menţionat faptul că situaţia premisă - hotărârea CSM prin care a fost aplicată sancţiunea disciplinară a "excluderii din magistratură" - care a stat la baza adoptării Hotărârii secţiei pentru judecători nr. 1537/2021 nu atrage competenţa Completului de 5 judecători prin simpla asimilare cu competenţa ce revine acestei formaţiuni de judecată în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi procurorilor. A accepta o asemenea teorie ar echivala, potrivit aceloraşi raţiuni, cu faptul că revine instanţei penale competenţa de soluţionare a căii de atac exercitate împotriva hotărârii secţiei pentru judecători a CSM prin care se dispune suspendarea din funcţie a magistratului în cazurile reglementate de art. 62 alin. (1) lit. a), a1) şi a2) din Legea nr. 304/2004, şi anume: a) când a fost trimis în judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni, după confirmarea judecătorului de cameră preliminară; a1) când faţă de acesta s-a dispus arestarea preventivă sau arestul la domiciliu; a2) când faţă de acesta s-a luat măsura preventivă a controlului judiciar sau a controlului judiciar pe cauţiune şi organul judiciar a stabilit în sarcina sa obligaţia de a nu exercita profesia în exercitarea căreia a săvârşit fapta.
Pe de altă parte, în condiţiile în care suntem în prezenţa unor norme de competenţă exprese, care reglementează competenţa diferită de soluţionare a căilor de atac împotriva hotărârilor secţiei pentru judecători în alte domenii decât răspunderea disciplinară a judecătorilor şi procurorilor, respectiv împotriva hotărârilor secţiei pentru judecători în materie disciplinară, a considera că revine Completului de 5 judecători competenţa de a soluţiona şi alte căi de atac decât cele date de lege în competenţa sa, prin combinarea unor dispoziţii de competenţă diferite, echivalează cu o prorogare de competenţă contrară dispoziţiilor legale în vigoare.
Aşa cum s-a reţinut în mod constant în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, rolul judecătorului este de a interpreta şi aplica legea în concret, în circumstanţele de fapt şi de drept ale litigiului cu care este învestit, nefiindu-i conferit dreptul de a crea, modifica sau completa dispoziţiile legii. În speţă, a crea o normă de competenţă nouă prin interpretarea a două norme de competenţă diferite reprezintă o situaţie de instituire a unei legi noi, ceea ce ar constitui o depăşire a limitelor puterii judecătoreşti şi o imixtiune nepermisă în sfera puterii legislative, singura căreia îi revine prerogativa de modificare sau completare a dispoziţiilor legale în vigoare. În acest sens, Curtea Constituţională a reţinut următoarele: (i) "(...) în activitatea de judecată, judecătorii nu sunt independenţi faţă de lege, iar, potrivit art. 124 alin. (3) din Legea fundamentală, aceştia "se supun numai legii". Textul constituţional precitat raportat la dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (2) potrivit cărora "nimeni nu este mai presus de lege" şi ale art. 124 alin. (1) care stabilesc că "Justiţia se înfăptuieşte în numele legii" fixează poziţia justiţiei, a judecătorului faţă de lege. (...) Cu alte cuvinte, judecătorul nu creează legea, ci o aplică la speţa concretă." (Decizia Curţii Constituţionale nr. 250/2017, parag. 26); (ii) "în activitatea sa de interpretare a legii, judecătorul trebuie să realizeze un echilibru între spiritul şi litera legii, între exigenţele de redactare şi scopul urmărit de legiuitor, fără a avea competenţa de a legifera, prin substituirea autorităţii competente în acest domeniu" (Decizia Curţii Constituţionale nr. 838/2009); (iii) "(...) principiul separaţiei puterilor în stat impune o anumită ordine constituţională, grefată pe activitatea generatoare de norme primare a Parlamentului, celorlalte ramuri ale puterii publice revenindu-le competenţa de a pune în aplicare aceste norme; numai Curţii Constituţionale îi este permis să constate neconstituţionalitatea acestora şi, astfel, să le elimine din fondul activ al legislaţiei primare. În schimb, celelalte autorităţi publice nu pot completa, modifica, sau abroga actele legislative ale Parlamentului [...], nici prin acte administrative şi nici prin hotărâri judecătoreşti (...). Fiecare dintre autorităţile publice trebuie să se cantoneze în limitele propriei sale competenţe, neputând să îşi aroge competenţe legislative" (Decizia Curţii Constituţionale nr. 685/2018, parag. 135).
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 132 alin. (1) şi (3) cu referire la art. 9 din Legea nr. 304/2004 şi art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va fi admisă excepţia necompetenţei materiale a Completului de 5 judecători şi va fi declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Declină competenţa de soluţionare a acţiunii în anularea Hotărârii secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1537 din 14 decembrie 2021, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.
Fără cale de atac, potrivit art. 132 alin. (3) din C. proc. civ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 31 ianuarie 2022.
GGC - ED