Asupra acţiunii în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea pronunţată de Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), secţia pentru judecători în materie disciplinară
Prin Hotărârea nr. 14J din 30 septembrie 2021, pronunţată în Dosarul nr. x/2021, CSM, secţia pentru judecători în materie disciplinară, cu majoritate, a admis acţiunea disciplinară formulată de Inspecţia Judiciară împotriva pârâtei A. - judecător în cadrul Tribunalului Călăraşi şi, în baza art. 100 lit. e) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 303/2004), a aplicat pârâtei sancţiunea disciplinară constând în "excluderea din magistratură" pentru săvârşirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a), lit. c), lit. h), lit. i) teza a doua, lit. m) şi lit. t) din Legea nr. 303/2004.
2. Hotărârea adoptată de CSM, secţia pentru judecători
Prin Hotărârea nr. 1106 din 30 septembrie 2021 (denumită în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, Hotărârea secţiei pentru judecători nr. 1106/2021), în temeiul art. 40 lit. k) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliului Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 317/2004), CSM, secţia pentru judecători, a hotărât suspendarea din funcţie a doamnei A., judecător în cadrul Tribunalului Călăraşi, începând cu 30 septembrie 2021, în temeiul dispoziţiilor art. 62 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 303/2004.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva Hotărârii secţiei pentru judecători nr. 1106/2021, A., invocând dispoziţiile art. 52 alin. (13) din Legea nr. 317/2004, a exercitat calea de atac, recalificată ca acţiune în anulare, prin care solicită anularea hotărârii atacate, repunerea în situaţia anterioară, plata drepturilor salariale de care a fost lipsită pe perioada suspendării, în condiţiile Legii nr. 303/2004, şi recunoaşterea vechimii în muncă şi în magistratură pe această perioadă.
Calea de atac a fost înregistrat la 2 decembrie 2021, sub nr. x/2021, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
4. Hotărârea de declinare a competenţei
Prin Sentinţa civilă nr. 11 din 11 ianuarie 2022, pronunţată în Dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători.
Pentru a pronunţa soluţia de declinare a competenţei, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut, în esenţă, considerentele arătate în continuare.
În raport cu Hotărârea nr. 14J din 30.09.2021 a CSM, secţia pentru judecători, în materie disciplinară şi Hotărârea secţiei pentru judecători nr. 1106/2021 şi având în vedere dispoziţiile art. 62 alin. (1) lit. e) şi alin. (2) din Legea nr. 304/2004, art. 9 din Legea nr. 304/2004 şi art. 134 alin. (2) şi (3) din Constituţie, elementul esenţial ce se impune a fi stabilit în vederea soluţionării excepţiei de necompetenţă este cel referitor la includerea sau nu a hotărârii secţiei pentru judecători a CSM, prin care se dispune suspendarea din funcţie a unui judecător în raport de prevederile art. 62 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 303/2004, în categoria "materiei disciplinare".
Legiuitorul infraconstituţional a ales, prin dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 304/2004, să reglementeze o competenţă materială nu în mod direct, ci prin utilizarea unui procedeu de trimitere la norma constituţională, sens în care se impune recurgerea la interpretarea şi aplicarea acesteia din urmă.
Prin dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 304/2004, legiuitorul a înţeles să împartă acţiunile împotriva hotărârilor secţiilor CSM în două categorii, prin raportare la obiectul acestora şi pentru delimitarea cărora se face trimitere directă la norma constituţională regăsită în art. 134 alin. (3) din Constituţie.
Printr-o interpretare teleologică şi sistematică, prevederile art. 9 din Legea nr. 304/2004 reglementează competenţa de soluţionare a acţiunilor împotriva hotărârilor secţiei pentru judecători/procurori "în orice alte situaţii", respectiv în situaţiile ce reprezintă regula generală, pentru situaţiile speciale în care se atacă o hotărâre în materie disciplinară, textul limitându-se să facă trimitere la dispoziţiile art. 134 alin. (3) din Constituţie, fără a dezvolta în vreun fel acest domeniu.
În acest sens, pentru determinarea domeniului de reglementare a situaţiilor referitoare la materia disciplinară, din dispoziţiile art. 134 alin. (3) din Constituţie, rezultă că singurul criteriu de delimitare între cele două categorii de acţiuni este cel dat de materia în care a fost adoptată hotărârea ce face obiectul cauzei şi nicidecum de organul concret care a adoptat respectiva hotărâre, pentru a putea opera o diferenţiere între hotărârile emise de către secţia pentru judecători şi cele emise de către secţia pentru judecători în materie disciplinară.
De asemenea, noţiunea de "materie disciplinară" nu poate primi o interpretare restrânsă, instanţa apreciind că, în această categorie, intră toate măsurile care privesc şi îşi au fundamentul pe instituţia răspunderii disciplinare a magistraţilor, inclusiv măsura suspendării acestora din funcţie prin raportare la o procedură sau o sancţiune disciplinară, astfel cum se va arăta în continuare.
În ceea ce priveşte aspectul referitor la încadrarea prezentei acţiuni, suspendarea din funcţie a unui judecător în raport de prevederile art. 62 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 303/2004, respectiv ca urmare a admiterii acţiunii disciplinare şi a aplicării sancţiunii excluderii din magistratură prevăzută de art. 100 lit. e) din Legea nr. 303/2004, nu poate fi exclusă din domeniul "materiei disciplinare". Astfel, se observă faptul că art. 62 din Legea nr. 304/2004 reglementează mai multe situaţii în care intervine sau poate interveni suspendarea din funcţie a judecătorilor şi procurorilor, acestea putând fi încadrate în trei categorii şi anume cea referitoare la materia penală, cea referitoare la materia disciplinară şi cea legată de motive medicale.
Or, analizând din această perspectivă motivul în raport de care s-a dispus suspendarea reclamantei din funcţia de judecător, se observă faptul că acesta nu poate fi încadrat decât în categoria referitoare la materia disciplinară, atâta timp cât respectiva suspendare a fost dispusă ca urmare a aplicării sancţiunii disciplinare a excluderii din magistratură şi fără legătură cu celelalte două categorii şi anume cea referitoare la materia disciplinară şi cea legată de motive medicale.
5. Înregistrarea cauzei pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Ca urmare a declinării de competenţă, cauza a fost înregistrată pe rolul Completului de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. x/2021.
II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
La termenul de judecată din 31 ianuarie 2022, în temeiul art. 131 alin. (1) din C. proc. civ., procedând la verificarea, din oficiu, a competenţei materiale a Completului de 5 judecători de a judeca pricina, Înalta Curte a invocat, din oficiu, în temeiul art. 132 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale a instanţei, excepţie pe care instanţa o apreciază a fi întemeiată pentru considerentele arătate în continuare, ceea ce face inutilă, în tot, expunerea şi cercetarea în fond a cauzei.
Din expunerea circumstanţelor cauzei, rezultă că, prin Hotărârea nr. 14J/2021, secţia pentru judecători, în materie disciplinară a aplicat pârâtei A. sancţiunea disciplinară prevăzută de art. 100 lit. e) din Legea nr. 303/2004, constând în "excluderea din magistratură".
Având în vedere sancţiunea disciplinară a "excluderii din magistratură" aplicată pârâtului, prin Hotărârea nr. 1106/2021, secţia pentru judecători, a dispus suspendarea din funcţie a judecătorului, începând cu data la care a fost pronunţată hotărârea instanţei disciplinare, în temeiul următoarelor dispoziţii legale:
- art. 40 lit. k) din Legea nr. 317/2004, conform cărora:
"Art. 40. - (1) secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii are următoarele atribuţii referitoare la cariera judecătorilor: [...] k) dispune suspendarea din funcţie a judecătorilor".
- art. 62 alin. (1) lit. e) şi alin. (2) din Legea nr. 303/2004, conform cărora:
"Art. 62. - (1) Judecătorul sau procurorul este suspendat din funcţie în următoarele cazuri: [...] e) în perioada cuprinsă între data pronunţării hotărârii secţiei corespunzătoare de aplicare a sancţiunii disciplinare prevăzute la art. 100 lit. e) şi data eliberării din funcţie. [...] (2) Suspendarea din funcţie a judecătorilor şi procurorilor se dispune de către secţia pentru judecători sau, după caz, secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii."
În circumstanţele expuse, este necesar a se face distincţia dintre atribuţiile administrative ce revin CSM, în calitate de autoritate publică, şi atribuţiile administrativ-jurisdicţionale ale CSM, în îndeplinirea rolului de instanţă extrajudiciară în materie disciplinară (aşa cum s-a reţinut şi în Deciziile Curţii Constituţionale nr. 148 din 16 aprilie 2003 şi nr. 391 din 17 aprilie 2007), rol conferit prin dispoziţiile art. 134 alin. (2) din Constituţie, conform cărora "CSM îndeplineşte rolul de instanţă de judecată, prin secţiile sale, în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi a procurorilor, potrivit procedurii stabilite prin legea sa organică. (...)".
În acest sens, din analiza dispoziţiilor Legii nr. 317/2004, se constată că, în cuprinsul Cap. IV - "Atribuţiile Consiliului Superior al Magistraturii":
- în Secţiunea 1, sunt prevăzute "Dispoziţii comune" referitoare la atribuţiile CSM;
- în Secţiunea a 2-a, sunt reglementate "Atribuţiile Plenului CSM"
- în Secţiunea a 3-a, sunt reglementate "Atribuţiile secţiilor CSM"
- în Secţiunea a 4-a, sunt reglementate "Atribuţiile CSM în domeniul răspunderii disciplinare a magistraţilor".
Hotărârea prin care a fost aplicată sancţiunea "excluderii din magistratură" a fost pronunţată de secţia pentru judecători în materie disciplinară în exercitarea atribuţiilor prevăzute în cuprinsul Cap. IV - Secţiunea a 4-a - "Atribuţiile CSM în domeniul răspunderii disciplinare a magistraţilor".
În reglementarea Cap. IV - Secţiunea a 4-a din Legea nr. 317/2004, CSM îi revine competenţa de soluţionare a acţiunii disciplinare exercitate împotriva judecătorilor şi procurorilor, în cadrul unei proceduri administrativ-jurisdicţionale, aşa cum a fost calificată din punct de vedere juridic atât de Curtea Constituţională, cât şi în practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (Deciziile Curţii Constituţionale nr. 148/2003 şi nr. 391/2007; Deciziile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători nr. 266/2017, pct. 66; nr. 271/2017, pct. 45; Decizia nr. 293/2017, pct. 19; Decizia nr. 36/2020).
În cadrul acestei proceduri administrativ-jurisdicţionale, Completului de 5 judecători îi revine competenţa de a soluţiona căile de atac împotriva hotărârilor pronunţate de secţiile în materie disciplinară ale CSM, cum sunt, spre exemplu: recursul exercitat împotriva hotărârii prin care se soluţionează acţiunea disciplinară (cale de atac reglementată de art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004); contestaţia formulată împotriva hotărârii prin care secţia în materie disciplinară dispune suspendarea din funcţie a magistratului, până la soluţionarea definitivă a acţiunii disciplinare, dacă exercitarea în continuare a funcţiei ar putea afecta desfăşurarea cu imparţialitate a procedurilor disciplinare sau dacă procedura disciplinară este de natură să aducă atingere gravă prestigiului justiţiei (cale de atac reglementată de art. 52 alin. (1)1 din Legea nr. 317/2004).
Competenţa Completului de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de a soluţiona căile de atac împotriva hotărârilor CSM în materie disciplinară este reglementată prin dispoziţiile art. 134 alin. (3) din Constituţie, conform cărora "Hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii în materie disciplinară pot fi atacate la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie", iar, la nivel infra-constituţional, este prevăzută de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 304/2004), conform cărora "Completurile de 5 judecători (...) soluţionează cauzele în materie disciplinară potrivit legii şi alte cauze date în competenţa lor prin lege."
În consecinţă, conform dispoziţiilor menţionate, în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi procurorilor, competenţa Completului de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este limitată la căile de atac exercitate împotriva hotărârilor pronunţate de secţiile CSM constituite în materie disciplinară, în îndeplinirea rolului de instanţă de judecată prevăzut de art. 134 alin. (2) din Constituţie şi, subsecvent, la nivel infraconstituţional, prin art. 44 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 ["Art. 44. - (1) Consiliul Superior al Magistraturii îndeplineşte, prin secţiile sale, rolul de instanţă de judecată în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi a procurorilor, pentru faptele prevăzute în Legea nr. 303/2004 (...)"].
Or, în cauză, calea de atac este exercitată împotriva unei hotărâri pronunţate de secţia pentru judecători a CSM în exercitarea altor atribuţii decât cele specifice rolului de instanţă de judecată în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi procurorilor, hotărâre în privinţa căreia sunt incidente alte norme de competenţă decât cele ale art. 134 alin. (3) din Constituţie şi art. 24 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 ori cele cuprinse în Secţiunea a 4-a a Cap. IV din Legea nr. 317/2004 ori în art. 24 alin. (1) din Legea nr. 304/2004.
În privinţa Hotărârii secţiei pentru judecători nr. 1106/2021, sunt incidente normele de competenţă de la art. 9 din Legea nr. 304/2004, conform cărora:
"Art. 9. - Hotărârile secţiei pentru judecători, respectiv ale secţiei pentru procurori ale Consiliului Superior al Magistraturii, în orice alte situaţii decât cele prevăzute la art. 134 alin. (3) din Constituţia României, republicată, în care Consiliul Superior al Magistraturii îndeplineşte rolul de instanţă de judecată în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi procurorilor, pot fi atacate la secţia de contencios administrativ a curţii de apel competente, conform dreptului comun."
Art. 9 din Legea nr. 304/2004 reglementează competenţa de soluţionare a căilor de atac exercitate împotriva hotărârilor adoptate de secţiile CSM în alte materii decât în materia răspunderii disciplinare a judecătorilor şi procurorilor. Or, pentru argumentele expuse anterior, hotărârea ce formează obiectul prezentei cauze nu este pronunţată în materie disciplinară, ci este adoptată de secţia pentru judecători a CSM în exercitarea atribuţiilor de autoritate publică.
Norma de competenţă de la art. 9 din Legea nr. 304/2004 se coroborează cu prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, conform cărora "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului", în aplicarea cărora, având în vedere faptul că reclamanta are domiciliul în Municipiul Călăraşi, revine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti competenţa de soluţionare a cauzei.
Se cuvine a fi menţionat faptul că situaţia premisă - hotărârea CSM prin care a fost aplicată sancţiunea disciplinară a "excluderii din magistratură" - care a stat la baza adoptării Hotărârii secţiei pentru judecători nr. 1106/2021 nu atrage competenţa Completului de 5 judecători prin simpla asimilare cu competenţa ce revine acestei formaţiuni de judecată în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi procurorilor. A accepta o asemenea teorie ar echivala, potrivit aceloraşi raţiuni, cu faptul că revine instanţei penale competenţa de soluţionare a căii de atac exercitate împotriva hotărârii secţiei pentru judecători a CSM prin care se dispune suspendarea din funcţie a magistratului în cazurile reglementate de art. 62 alin. (1) lit. a), a1) şi a2) din Legea nr. 304/2004, şi anume: a) când a fost trimis în judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni, după confirmarea judecătorului de cameră preliminară; a1) când faţă de acesta s-a dispus arestarea preventivă sau arestul la domiciliu; a2) când faţă de acesta s-a luat măsura preventivă a controlului judiciar sau a controlului judiciar pe cauţiune şi organul judiciar a stabilit în sarcina sa obligaţia de a nu exercita profesia în exercitarea căreia a săvârşit fapta.
Pe de altă parte, în condiţiile în care suntem în prezenţa unor norme de competenţă exprese, care reglementează competenţa diferită de soluţionare a căilor de atac împotriva hotărârilor secţiei pentru judecători în alte domenii decât răspunderea disciplinară a judecătorilor şi procurorilor, respectiv împotriva hotărârilor secţiei pentru judecători în materie disciplinară, a considera că revine Completului de 5 judecători competenţa de a soluţiona şi alte căi de atac decât cele date de lege în competenţa sa, prin combinarea unor dispoziţii de competenţă diferite, echivalează cu o prorogare de competenţă contrară dispoziţiilor legale în vigoare.
Aşa cum s-a reţinut în mod constant în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, rolul judecătorului este de a interpreta şi aplica legea în concret, în circumstanţele de fapt şi de drept ale litigiului cu care este învestit, nefiindu-i conferit dreptul de a crea, modifica sau completa dispoziţiile legii. În speţă, a crea o normă de competenţă nouă prin interpretarea a două norme de competenţă diferite reprezintă o situaţie de instituire a unei legi noi, ceea ce ar constitui o depăşire a limitelor puterii judecătoreşti şi o imixtiune nepermisă în sfera puterii legislative, singura căreia îi revine prerogativa de modificare sau completare a dispoziţiilor legale în vigoare. În acest sens, Curtea Constituţională a reţinut următoarele: (i) "(...) în activitatea de judecată, judecătorii nu sunt independenţi faţă de lege, iar, potrivit art. 124 alin. (3) din Legea fundamentală, aceştia "se supun numai legii". Textul constituţional precitat raportat la dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (2) potrivit cărora "nimeni nu este mai presus de lege" şi ale art. 124 alin. (1) care stabilesc că "Justiţia se înfăptuieşte în numele legii" fixează poziţia justiţiei, a judecătorului faţă de lege. (...) Cu alte cuvinte, judecătorul nu creează legea, ci o aplică la speţa concretă." (Decizia Curţii Constituţionale nr. 250/2017, parag. 26); (ii) "în activitatea sa de interpretare a legii, judecătorul trebuie să realizeze un echilibru între spiritul şi litera legii, între exigenţele de redactare şi scopul urmărit de legiuitor, fără a avea competenţa de a legifera, prin substituirea autorităţii competente în acest domeniu" (Decizia Curţii Constituţionale nr. 838/2009); (iii) "(...) principiul separaţiei puterilor în stat impune o anumită ordine constituţională, grefată pe activitatea generatoare de norme primare a Parlamentului, celorlalte ramuri ale puterii publice revenindu-le competenţa de a pune în aplicare aceste norme; numai Curţii Constituţionale îi este permis să constate neconstituţionalitatea acestora şi, astfel, să le elimine din fondul activ al legislaţiei primare. În schimb, celelalte autorităţi publice nu pot completa, modifica, sau abroga actele legislative ale Parlamentului [...], nici prin acte administrative şi nici prin hotărâri judecătoreşti (...). Fiecare dintre autorităţile publice trebuie să se cantoneze în limitele propriei sale competenţe, neputând să îşi aroge competenţe legislative" (Decizia Curţii Constituţionale nr. 685/2018, parag. 135).
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 132 alin. (1) şi (3) cu referire la art. 9 din Legea nr. 304/2004 şi art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va fi admisă excepţia necompetenţei materiale a Completului de 5 judecători şi va fi declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Având în vedere declinările reciproce de competenţă dispuse în cauză, se reţine incidenţa dispoziţiilor art. 135 alin. (2) din C. proc. civ., conform cărora "Nu se poate crea conflict de competenţă cu Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Hotărârea de declinare a competenţei sau de stabilire a competenţei pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este obligatorie pentru instanţa de trimitere".
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Declină competenţa de soluţionare a acţiunii în anularea Hotărârii secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1106 din 30 septembrie 2021, formulată de A., în contradictoriu cu intimaţii Consiliul Superior al Magistraturii şi Inspecţia Judiciară, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Fără cale de atac, potrivit art. 132 alin. (3) din C. proc. civ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 31 ianuarie 2022.
GGC - ED