Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor reţine următoarele:
I. Prin încheierea penală nr. 25 din data de 13.01.2021 pronunţată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul Suceava a anulat cererea formulată în numele petentului A., având ca obiect contestaţie privind durata procesului penal vizând dosarul nr. x/2018 al Judecătoriei Vatra Dornei.
Pentru a pronunţa această încheiere, instanţa de fond a adus în atenţie prioritar că, în considerarea dispoziţiilor art. 4883 C. proc. pen. "Contestaţia se formulează în scris şi va cuprinde:
a) numele, prenumele, domiciliul sau reşedinţa persoanei fizice, respectiv denumirea şi sediul persoanei juridice, precum şi calitatea în cauză a persoanei fizice sau juridice care întocmeşte cererea;
b) numele şi calitatea celui care reprezintă partea în proces, iar în cazul reprezentării prin avocat, numele acestuia şi sediul profesional;
c) adresa de corespondenţă;
d) denumirea parchetului sau a instanţei şi numărul dosarului;
e) motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază contestaţia;
f) data şi semnătura."
Totodată, analizând actele şi lucrările dosarului, Tribunalul Suceava a arătat că, potrivit art. 200 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, cu modificările şi completările ulterioare, instanţa este datoare să verifice dacă cererea de chemare în judecată îndeplineşte condiţiile prevăzute în art. 194 - 197 C. proc. civ., deci inclusiv existenţa semnăturii, iar, în situaţia în care aceste obligaţii nu sunt îndeplinite, potrivit alin. (3) al aceluiaşi text de lege, se dispune anularea cererii.
Potrivit art. 2 alin. (2) din acelaşi act normativ, dispoziţiile C. proc. civ. se aplică şi în alte materii, în măsura în care legile care le reglementează nu cuprind dispoziţii contrare.
Cererea a fost formulată prin e-mail fiind listată şi depusă la dosar fără ca aceasta să fie semnată de persoana care a formulat-o. Posibilitatea transmiterii către instanţă a actelor în formă electronică este cuprinsă implicit şi în dispoziţiile art. 94 alin. (1) din Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375/2015 din 17 decembrie 2015 pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, potrivit cărora:
"Actele de sesizare a instanţei depuse personal sau prin reprezentant, sosite prin poştă, curier ori fax sau în orice alt mod prevăzut de lege, se depun la registratură, unde, în aceeaşi zi, după stabilirea obiectului cauzei, primesc, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege, dată certă şi număr din aplicaţia ECRIS."
Pentru validitatea cererii este însă necesar, fie ca aceasta să fie semnată electronic, fie să fie transmisă instanţei un exemplar original semnat de către autorul cererii sau acesta să semneze exemplarul de la dosar până la primul termen de judecată.
Tribunalul Suceava a constatat că s-a pus în vedere petentului să complinească lipsa semnăturii până la primul termen de judecată, dar acesta nu s-a conformat.
În aceste condiţii, s-a apreciat că în cauză este vorba despre o nelegală sesizare a instanţei, motiv pentru care nu s-a procedat la analizarea acestei cereri pe fondul său şi s-a dispus anularea acesteia, în condiţiile completării dispoziţiilor C. proc. pen. cu dispoziţiile art. 200 alin. (2) şi art. 194 lit. f) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată cu modificările şi completările ulterioare.
Concluzionând, instanţa de fond a apreciat că atâta timp cât cererea nu este semnată, nu există dovada că aceasta este asumată de persoana care a formulat-o, instanţa nu poate fi în mod legal învestită cu judecarea acesteia, astfel că s-a constatat nulitatea cererii formulate în numele petentului.
II. Prin încheierea penală nr. 26 din data de 16 februarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva încheierii penale nr. 25 din 13.01.2021, pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia penală în dosarul nr. x/2020.
Pentru a se pronunţa în acest sens, Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori a reţinut că prin cererea adresată şi înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data 22.12.2020 sub nr. x/2020, petentul A. a formulat contestaţie privind durata procesului, vizând dosarul nr. x/2018 al Judecătoriei Vatra Dornei, pentru motivele expuse pe larg, în scris, la dosarul cauzei.
În drept, contestatorul a invocat dispoziţiile art. 4881 şi următoarele C. proc. pen., art. 522 C. proc. civ., art. 427 C. proc. pen., art. 301 C. pen. raportat la Legea nr. 78/2000, art. 266 C. pen. şi art. 38 C. pen.
La termenul din data de 1.02.2021 reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia inadmisibilităţii contestaţiei formulate de contestatorul A..
Examinând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii contestaţiei, Curtea a constatat că aceasta este întemeiată.
S-a arătat că din actele şi lucrările dosarului de fond rezultă că petentul A. a formulat contestaţie privind durata procesului penal vizând dosarul nr. x/2018 al Judecătoriei Vatra Dornei invocând în drept printre altele şi dispoziţiile art. 4881 C. proc. pen.
Contestaţia privind durata procesului penal este reglementată de dispoziţiile art. 4881 - 4886 C. proc. pen. ale Capitolului II din Titlul IV al C. proc. pen.
Potrivit art. 4886 alin. (7) C. proc. pen., încheierea prin care judecătorul de drepturi şi libertăţi soluţionează contestaţia nu este supusă niciunei căi de atac.
Faţă de dispoziţiile legale anterior enunţate şi văzând că petentul A. a declarat contestaţie împotriva unei hotărâri definitive nesupusă vreunei căi de atac, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia.
Împotriva încheierii penale nr. 26 din data de 16 februarie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori a formulat contestaţie numitul A..
III. Prin Decizia nr. 371 din data de 14 aprilie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2020 s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Încheierii penale nr. 26 din data de 16 februarie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Pentru a dispune astfel, Înalta Curte, secţia Penală a reţinut, în esenţă, că prin încheierea nr. 25 din data de 13.01.2021 pronunţată în dosarul nr. x/2020, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Suceava s-a pronunţat asupra cererii formulate de petentul A., având ca obiect contestaţie privind durata procesului penal vizând dosarul nr. x/2018 al Judecătoriei Vatra Dornei.
Conform dispoziţiilor art. 4886 alin. (7) din C. proc. pen., încheierea prin care judecătorul de drepturi şi libertăţi sau instanţa soluţionează contestaţia nu este supusă niciunei căi de atac.
Faţă de aceste dispoziţii legale, prin Încheierea penală nr. 26 din data de 16 februarie 2021, Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., a respins, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva încheierii penale nr. 25 din 13.01.2021, pronunţate de Tribunalul Suceava, secţia penală, în dosarul nr. x/2020.
Prin urmare, Înalta Curte, secţia penală a constatat că petentul A. a formulat contestaţie împotriva unei hotărâri definitive, respectiv împotriva încheierii penale nr. 26 din data de 16 februarie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în concret, în cauză fiind formulată succesiv calea de atac a contestaţiei împotriva unor hotărâri definitive.
Potrivit dispoziţiilor art. 4251 alin. (1) C. proc. pen., calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres (...).
Prin urmare, conform dispoziţiilor legale precitate, s-a constatat că A. a declarat o cale de atac împotriva unei soluţii definitive, învestind Înalta Curte cu soluţionarea unei căi de atac neprevăzută de legea procesual penală, ceea ce încalcă principiul legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
IV. Împotriva Deciziei nr. 371 din data de 14 aprilie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2020 contestatorul A. a formulat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători la data de 11 iunie 2021 sub nr. x/2021, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu, la data de 4 octombrie 2021, dată la care au avut loc şi dezbaterile, susţinerile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac promovate de contestatorul A., constată că aceasta este inadmisibilă şi va fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:
Din perspectiva principiului legalităţii căilor de atac consfinţit prin art. 129 din Constituţia României, precum şi a principiului privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv a exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.
În aceste condiţii, revine părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
Admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora cu respectarea dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judiciar, termenele de declarare şi cazurile în care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
În mod concret, potrivit dispoziţiilor art. 4251 alin. (1) din C. proc. pen., "calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel".
În prezenta cauză, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost sesizat cu recursul formulat de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 371 din data de 14 aprilie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2020 prin care s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia formulată împotriva încheierii penale nr. 26 din data de 16 februarie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Or, Decizia nr. 371 din data de 14 aprilie 2021 pronunţată de Înalta de Casaţie şi Justiţie, secţia penală prin care s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de către A., are caracter definitiv, nefiind susceptibilă de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare.
Conform dispoziţiilor art. 4251 alin. (7) din C. proc. pen., "contestaţia se soluţionează prin decizie, care nu este supusă nici unei căi de atac".
C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.
Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.
Prin urmare, se constată că, în cauză, contestatorul A. a exercitat calea de atac a recursului, cale de atac care nu mai este prevăzută în actuala reglementarea C. proc. pen., împotriva unei hotărâri definitive, aspect de natură a încălca coerenţa sistemului căilor de atac reglementate de lege.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de lege reprezintă o încălcare a principiului legalităţii, respectiv a principiului unicităţii căilor de atac şi a dispoziţiilor ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate şi, din acest motiv, constituie o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Faţă de considerentele ce preced, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 371 din data de 14 aprilie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2020.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul contestator la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 371 din data de 14 aprilie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2020.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurentul contestator la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 octombrie 2021.
GGC - MM