Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
I. Prin încheierea penală nr. 38 din 16 martie 2021 pronunţată de judecătorii de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva încheierii penale nr. 399/22.12.2020, pronunţate de Tribunalul Suceava, secţia penală în dosarul nr. x/2020.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Suceava a reţinut că prin încheierea penală nr. 399 din data de 22.12.2020 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalul Suceava în dosarul nr. x/2020, în baza art. 426 C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A., împotriva încheierii penale nr. 266 din data de 29.09.2020 pronunţată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. x/2020.
S-a arătat că împotriva încheierii penale nr. 399 din data de 22.12.2020 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalul Suceava în dosarul nr. x/2020, a formulat plângere contestatorul A., înregistrată la data de 20.01.2021 pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori ca şi contestaţie.
Totodată, s-a menţionat că la termenul de judecată din data de 1.03.2021, reprezentantul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava a solicitat respingerea contestaţiei, ca inadmisibilă, întrucât este îndreptată împotriva unei hotărâri definitive pentru care nu este prevăzută nicio cale de atac.
Deliberând cu prioritate asupra excepţiei inadmisibilităţii contestaţiei, judecătorii de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori au constat că aceasta este întemeiată.
Astfel, s-a susţinut că prin încheierea contestată s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva încheierii penale nr. 266 din data de 29.09.2020 pronunţată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. x/2020, încheierea contestată fiind fără cale de atac.
S-a notat că menţiunea "fără cale de atac" există atât în minuta, cât şi în dispozitivul încheierii contestate, respectiv cea cu nr. 399/22.12.2020, pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia penală în dosarul nr. x/2020, dar cu toate acestea, contestatorul A. a înţeles să o atace cu o nouă contestaţie, deşi această cale de atac nu este prevăzută de lege.
Curtea a reţinut că din actele dosarului rezultă că iniţial, numitul A. a formulat cerere de revizuire cu privire la Sentinţa penală nr. 7 din 7.01.2020 pronunţată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. x/2019, însă prin încheierea penală nr. 266 din data de 29.09.2020 pronunţată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. x/2020, în baza art. 459 alin. (5) din C. proc. pen., a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. cu privire la Sentinţa penală nr. 7 pronunţată la data de 7.01.2020 în dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Suceava.
În speţă, contestatorul A. a exercitat o cale de atac nepermisă de către lege, având în vedere că încheierea atacată, respectiv cea cu nr. 399 din 22.12.2020, pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia penală în dosarul nr. x/2020, nu este supusă niciunei căi de atac.
Împotriva Încheierii penale nr. 38 din 16 martie 2021 pronunţate de judecătorii de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori a formulat contestaţie A..
II. Prin Decizia nr. 441 din data de 28 aprilie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2020 a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva încheierii penale nr. 38 din 16 martie 2021 pronunţate de judecătorii de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Pentru a pronunţa această soluţie, Înalta Curte, secţia penală a reţinut, în esenţă, că din actele dosarul rezultă că, prin încheierea nr. 399 din 22.12.2020, Tribunalul Suceava a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de acelaşi contestator împotriva încheierii penale nr. 266 din 09.09.2020 pronunţată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. x/2020, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. cu privire la Sentinţa penală nr. 7 din 7.01.2020 a Tribunalului Suceava, pronunţată în dosarul nr. x/2019.
Prin această din urmă sentinţă, Tribunalul Suceava şi-a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei formulate de contestatorul A. împotriva încheierii de şedinţa din 21.10.2019 pronunţate de Judecătoria Vatra Dornei.
Aşadar, s-a reţinut că urmare a unei soluţii de declinare a competenţei (sentinţa penală nr. 7 din 7.01.2020 a Tribunalului Suceava), contestatorul A. a formulat în aceeaşi cauză, succesiv, mai multe căi de atac, respectiv, revizuire, contestaţie în anulare şi contestaţie.
Potrivit art. 50 alin. (4) din C. proc. pen., hotărârea de declinare a competenţei nu este supusă căilor de atac.
Prin urmare, s-a constatat că A. a declarat o cale de atac împotriva unei soluţii nesusceptibile de reformare, astfel că, prin promovarea acesteia, contestatorul a încălcat principiul unicităţii căii de atac prevăzut de lege.
Pe de altă parte, Înalta Curte, secţia penală a constatat că, cererea contestatorului este informă şi lipsită de claritate. Astfel, enumerarea unor texte de lege şi indicarea în numeroase dosare, a aceloraşi solicitări lipsite de precizie şi claritate, în condiţiile pronunţării unor soluţii de respingere anterioare, precum şi insistenţa contestatorului de a reitera solicitările într-un alt cadru procesual nu sunt apte a învesti în mod legal instanţa cu soluţionarea noilor cereri.
III. Împotriva Deciziei nr. 441 din data de 28 aprilie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2020 contestatorul A. a formulat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători la data de 15 iunie 2021, sub nr. x/2021, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu, la data de 4 octombrie 2021, dată la care au avut loc şi dezbaterile, susţinerile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac promovate în prezenta cauză, prin raportare la actele şi lucrările dosarului, constată că aceasta este inadmisibilă şi va fi respinsă ca atare, pentru considerentele următoare:
Din perspectiva principiului legalităţii căilor de atac consfinţit prin art. 129 din Constituţia României, precum şi a principiului privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv a exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.
În aceste condiţii, revine părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
Admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora cu respectarea dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judiciar, termenele de declarare şi cazurile în care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Potrivit dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicarea a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale " Legea nouă se aplică de la data intrării ei în vigoare tuturor cauzelor aflate pe rolul organelor judiciare, cu excepţiile prevăzute în cuprinsul prezentei legi", iar potrivit dispoziţiilor art. 8 din aceeaşi lege "Hotărârile pronunţate în primă instanţă după intrarea în vigoare a legii noi sunt supuse căilor de atac, termenelor şi condiţiilor de exercitare ale acestora, prevăzute de legea nouă."
În prezenta cauză, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost sesizat cu recursul formulat de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 441 din data de 28 aprilie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2020 prin care s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva încheierii penale nr. 38 din 16 martie 2021 pronunţate de judecătorii de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Conform dispoziţiilor art. 4251 alin. (7) din C. proc. pen., contestaţia se soluţionează prin decizie, care nu este supusă nici unei căi de atac.
Faţă de dispoziţiile legale incidente, se constată că Decizia nr. 441 din data de 28 aprilie 2021 pronunţată de Înalta Curte, secţia penală prin care s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de către A., are caracter definitiv, nefiind susceptibilă de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare.
C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.
Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.
Prin urmare, se constată că A. a exercitat calea de atac a recursului, cale de atac care nu mai este prevăzută în actuala reglementare a C. proc. pen., împotriva unei hotărâri definitive, aspect de natură a încălca coerenţa sistemului căilor de atac reglementate de lege.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de lege reprezintă o încălcare a principiului legalităţii, respectiv a principiului unicităţii căilor de atac şi a dispoziţiilor ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate şi, din acest motiv, constituie o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Faţă de considerentele ce preced, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 441 din data de 28 aprilie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2020.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul contestator la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 441 din data de 28 aprilie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2020.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurentul contestator la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 octombrie 2021.
GGC - MM