Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Prin încheierea nr. 341 din data de 06 octombrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2018, s-a respins, ca inadmisibilă în principiu, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 301 din 10 martie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2018.
Împotriva acestei încheieri, contestatorul A. a formulat contestaţie în anulare.
II. Prin Decizia nr. 70 din data de 29 ianuarie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020 s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva încheierii nr. 341 din data de 06 octombrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2018.
Pentru a dispune în acest sens, Înalta Curte, secţia penală, a reţinut, în esenţă, că în motivarea contestaţiei în anulare, contestatorul a susţinut că judecătorii B., C. şi D. au procedat la tergiversarea procesului, au pronunţat soluţii contrare legii şi au transmis către instanţele superioare date şi informaţii eronate, totul cu bună ştiinţă, toţi urmărind favorizarea inculpatului E. şi interpuşi ai acestuia, respectiv prin crearea unui concurs cu hotărâri judecătoreşti pronunţate eronat de către instanţele superioare.
Înalta Curte, secţia penală, a reţinut că la data de 28 ianuarie 2020, numita F. a înaintat la dosar o cerere nesemnată, de intervenţie în nume propriu, dar şi în interesul contestatorului A., cerere care a fost respinsă, în raport de obiectul cauzei.
Prealabil analizării motivelor invocate de contestatorul A., Înalta Curte a notat limitele şi specificul căii de atac a contestaţiei în anulare, astfel cum sunt definite în cuprinsul dispoziţiilor art. 426 - 432 din C. proc. pen., norme potrivit cărora contestaţia în anulare este calea extraordinară de atac ce poate fi exercitată în cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege, în scopul anulării unei hotărâri definitive pronunţate cu încălcarea normelor procesual penale, fiind o cale de atac de retractare, instanţa care a pronunţat hotărârea cu încălcarea legii anulând hotărârea în scopul înlăturării erorilor de procedură.
Examinând contestaţia în anulare, în raport cu încheierea penală contestată, dar şi în raport cu dispoziţiile art. 426 C. proc. pen., Înalta Curte, secţia penală, a constatat că cererea formulată de către contestatorul A. nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate în principiu, conform dispoziţiilor art. 431 C. proc. pen.
Prin urmare, hotărârile judecătoreşti prin care nu se rezolvă fondul cauzei nu pot face obiectul unei contestaţii în anulare.
În speţă, încheierea penală împotriva căreia contestatorul A. a formulat contestaţie în anulare nu este o hotărâre prin care s-a rezolvat fondul cauzei, printr-o soluţie de condamnare, achitare sau de încetare a procesului penal.
Astfel, contestatorul a formulat contestaţie în anulare împotriva Încheierii nr. 341 din data de 06 octombrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2018, prin care s-a respins, ca inadmisibilă în principiu, cererea de recurs în casaţie formulată împotriva Deciziei penale nr. 301 din 10 martie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2018.
Prin urmare, s-a constatat că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost învestită de către contestatorul A. cu soluţionarea unei căi extraordinare de atac împotriva unei hotărâri care nu poate fi supusă unui astfel de demers juridic, pe cale de consecinţă, cererea de contestaţie în anulare formulată nu întruneşte cerinţele legale de admisibilitate, ceea ce atrage inadmisibilitatea acesteia.
Înalta Curte, secţia penală, a reţinut că, de altfel, contestatorul a solicitat, în mod formal, anularea încheierii penale atacate, în condiţiile în care nu a invocat niciun motiv care să se circumscrie cazurilor de contestaţie în anulare prevăzute de art. 426 C. proc. pen.
III. Împotriva Deciziei nr. 70 din data de 29 ianuarie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020 petenţii A. şi F. au formulat apel, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători la data de 15 iunie 2021, sub nr. x/2021, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu la data de 4 octombrie 2021, termen la care au avut loc şi dezbaterile, susţinerile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, examinând cu prioritate admisibilitatea căilor de atac promovate în prezenta cauză, prin raportare la actele şi lucrările dosarului, constată că acestea sunt inadmisibile şi vor fi respinse ca atare, pentru considerentele următoare:
Din perspectiva principiului legalităţii căilor de atac consfinţit prin art. 129 din Constituţia României, precum şi a principiului privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv a exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.
În aceste condiţii, revine părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
Admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora cu respectarea dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judiciar, termenele de declarare şi cazurile în care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Potrivit dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicarea a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale " Legea nouă se aplică de la data intrării ei în vigoare tuturor cauzelor aflate pe rolul organelor judiciare, cu excepţiile prevăzute în cuprinsul prezentei legi", iar potrivit dispoziţiilor art. 8 din aceeaşi lege "Hotărârile pronunţate în primă instanţă după intrarea în vigoare a legii noi sunt supuse căilor de atac, termenelor şi condiţiilor de exercitare ale acestora, prevăzute de legea nouă."
În conformitate cu dispoziţiile art. 408 alin. (1) din C. proc. pen., "sentinţele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel", iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol, "încheierile pot fi atacate cu apel numai odată cu sentinţa, cu excepţia cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu apel".
În prezenta cauză, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie constată că a fost sesizat cu apelurile formulate de petenţii A. şi F. împotriva Deciziei nr. 70 din data de 29 ianuarie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosar nr. x/2020 prin care s-a respins ca, inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Încheierii nr. 341 din data de 06 octombrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2018.
Or, Decizia nr. 70 din data de 29 ianuarie 2021 pronunţate de Înalta Curte, secţia penală, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de către A., are caracter definitiv, nefiind susceptibilă de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare.
În acest sens, prin Decizia nr. 297 din data de 9 iunie 2020 publicată în M. Of. nr. 1076/13.11.2020, Curtea Constituţională a reţinut, făcând referire la soluţia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală prin Decizia nr. 5 din 4 martie 2015, că dispoziţiile art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., referitoare la căile de atac în materia contestaţiei în anulare, sunt aplicabile exclusiv hotărârilor judecătoreşti pronunţate în procedura de judecare a contestaţiilor în anulare care au fost admise în principiu.
Totodată, s-a arătat că, atât după intrarea în vigoare a C. proc. pen., cât şi anterior acestui moment, doctrina a subliniat caracterul definitiv al hotărârii prin care instanţa respinge în principiu contestaţia în anulare. Prin urmare, s-a conchis că hotărârile judecătoreşti pronunţate în etapa admiterii în principiu a contestaţiei în anulare, etapă reglementată distinct în dispoziţiile art. 431 din C. proc. pen., sunt definitive.
În consecinţă, se constată că, în cauză, petenţii A. şi F. au exercitat calea de atac a apelului împotriva unei hotărâri definitive, aspect de natură a încălca coerenţa sistemului căilor de atac reglementate de lege.
C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.
Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de lege reprezintă o încălcare a principiului legalităţii, respectiv a principiului unicităţii căilor de atac şi a dispoziţiilor ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate şi, din acest motiv, constituie o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Faţă de considerentele ce preced, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, va respinge, ca inadmisibile, apelurile formulate de petenţii A. şi F. împotriva Deciziei nr. 70 din data de 29 ianuarie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelanţii petenţi la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibile, apelurile formulate de petenţii A. şi F. împotriva Deciziei nr. 70 din data de 29 ianuarie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă apelanţii petenţi la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 octombrie 2021.
GGC - ED