Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor reţine următoarele:
I. Prin Decizia penală nr. 231/A din data de 15 septembrie 2020, pronunţată de secţia penală a instanţei supreme, în Dosarul nr. x/2019, a fost respins, ca inadmisibil, apelul declarat de revizuentul A. împotriva încheierii penale nr. 8 din data de 5 martie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia penală, şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019.
Împotriva Deciziei penale nr. 231/A din data de 15 septembrie 2020, pronunţate de secţia penală a instanţei supreme, în Dosarul nr. x/2019, A. a formulat contestaţie în anulare.
II. Prin Decizia penală nr. 297/A din data de 15 octombrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 231/A din data de 15 septembrie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţate în Dosarul nr. x/2019.
Împotriva Deciziei penale nr. 297/A din data de 15 octombrie 2020, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020, contestatorul A. a exercitat din nou calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare.
III. Prin Decizia penală nr. 375/A din data de 15 decembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 297/A din data de 15 octombrie 2020, pronunţate de secţia penală a instanţei supreme, în Dosarul nr. x/2020.
Pentru a dispune astfel, secţia penală, a instanţei supreme a reţinut, în esenţă, că această cale extraordinară de atac poate fi exercitată doar în cazurile prevăzute de art. 426 din C. proc. pen., iar conform art. 427 alin. (2) din acelaşi cod, contestatorul trebuie să arate cazurile de contestaţie pe care le invocă, precum şi motivele aduse în sprijinul acestora.
Prin urmare, s-a constatat că A. a declarat contestaţie în anulare împotriva unei hotărâri prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată împotriva hotărârii prin care a fost respins, ca inadmisibil, apelul declarat de revizuentul A. împotriva unei încheieri prin care, de asemenea, s-a constatat inadmisibilitatea căii extraordinare de atac a revizuirii, exercitată de acesta împotriva unei alte încheieri, prin care judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Suceava a respins, ca inadmisibilă, o altă cerere de revizuire, formulată de acelaşi revizuent împotriva unei încheieri prin care, în baza art. 341 alin. (6) lit. a) din C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, plângerea pe care acesta a formulat-o împotriva soluţiei procurorului de netrimitere în judecată, hotărâre care, deşi este definitivă, nu poate fi supusă examinării pe calea contestaţiei în anulare, întrucât nu a fost pronunţată în apel şi nici nu a soluţionat fondul cauzei (respectiv prin care instanţele să se fi pronunţat potrivit dispoziţiilor art. 396 şi/sau art. 397 din C. proc. pen., privind rezolvarea acţiunii penale şi/sau civile).
În aceste condiţii, s-a apreciat că A. a învestit Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, cu soluţionarea unei căi extraordinare de atac care nu întruneşte cerinţele legale de admisibilitate.
Împotriva Deciziei penale nr. 375/A din data de 15 decembrie 2020, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020, A. a formulat contestaţie.
IV. Prin Decizia penală nr. 120 din data de 10 mai 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, în Dosarul nr. x/2021, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 375/A din data de 15 decembrie 2020, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020.
Pentru a dispune astfel, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi a reţinut, în esenţă, că potrivit dispoziţiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III1 din C. proc. pen., admisibilitatea căii de atac a contestaţiei este condiţionată de exercitarea acesteia potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Conform art. 4251 din C. proc. pen., calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, dispoziţiile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.
Raportând dispoziţiile legale incidente la cauza dedusă judecăţii, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a constatat că A. a exercitat calea de atac a contestaţiei împotriva unei hotărâri definitive, respectiv Decizia penală nr. 375/A din data de 15 decembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de acelaşi contestator împotriva Deciziei penale nr. 297/A din data de 15 octombrie 2020, pronunţate de secţia penală a instanţei supreme, în Dosarul nr. x/2020.
Prin urmare, în cauză, contestatorul A. a formulat contestaţie împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibile de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare, aspect de natură a încălca coerenţa sistemului căilor de atac reglementate de lege.
Faţă de considerentele arătate, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători a respins, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 375/A din data de 15 decembrie 2020, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020,
V. Împotriva Deciziei penale nr. 120 din data de 10 mai 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători în Dosarul nr. x/2021 contestatorul A. a formulat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători la data de 22 iunie 2021 sub nr. x/2021, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu, la data de 4 octombrie 2021, dată la care au avut loc şi dezbaterile, susţinerile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac promovate în prezenta cauză, prin raportare la actele şi lucrările dosarului, constată că aceasta este inadmisibilă şi va fi respinsă ca atare, pentru considerentele următoare:
Din perspectiva principiului legalităţii căilor de atac consfinţit prin art. 129 din Constituţia României, precum şi a principiului privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv a exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.
În aceste condiţii, revine părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
Admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora cu respectarea dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judiciar, termenele de declarare şi cazurile în care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Potrivit dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicarea a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale "Legea nouă se aplică de la data intrării ei în vigoare tuturor cauzelor aflate pe rolul organelor judiciare, cu excepţiile prevăzute în cuprinsul prezentei legi", iar potrivit dispoziţiilor art. 8 din aceeaşi lege "Hotărârile pronunţate în primă instanţă după intrarea în vigoare a legii noi sunt supuse căilor de atac, termenelor şi condiţiilor de exercitare ale acestora, prevăzute de legea nouă."
Mai mult decât atât, Completul de 5 Judecători al instanţei supreme reţine că noul C. proc. pen. nu mai prevede calea ordinară de atac a recursului, fiind reglementate doar două grade de jurisdicţie.
Raportând dispoziţiile legale incidente la cauza dedusă judecăţii, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie constată că a fost sesizat cu recursul formulat de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 120 din data de 10 mai 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători în Dosarul nr. x/2021 prin care s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 375/A din data de 15 decembrie 2020, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020.
Conform dispoziţiilor art. 4251 alin. (7) din C. proc. pen., "contestaţia se soluţionează prin decizie, care nu este supusă nici unei căi de atac".
Se constată că Decizia penală nr. 120 din data de 10 mai 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători în Dosarul nr. x/2021 are caracter definitiv, nefiind susceptibilă de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare.
C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.
Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.
Prin urmare, se constată că A. a exercitat calea de atac a recursului, cale de atac care nu mai este prevăzută în actuala reglementarea C. proc. pen., împotriva unei hotărâri definitive, aspect de natură a încălca coerenţa sistemului căilor de atac reglementate de lege.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de lege reprezintă o încălcare a principiului legalităţii, respectiv a principiului unicităţii căilor de atac şi a dispoziţiilor ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate şi, din acest motiv, constituie o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Faţă de considerentele ce preced, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 120 din data de 10 mai 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători în Dosarul nr. x/2021.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul contestator la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 120 din data de 10 mai 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători în Dosarul nr. x/2021.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurentul contestator la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 octombrie 2021.
GGC - ED