Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Decizia ce formează obiectul recursului
Prin Decizia nr. 1371 din 16 iunie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2019, a fost constatat perimat recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinţei civile nr. 20F din 05 martie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
În motivare, s-a arătat că suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a intervenit la data de 21 octombrie 2020, dată de la care a început să curgă termenul de perimare de 6 luni, calculat potrivit dispoziţiilor art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., care s-a împlinit la 21 aprilie 2021.
Întrucât cauza a fost suspendată în raport de lipsa nejustificată a părţilor, pentru redeschiderea procesului este necesară formularea unei cereri de către partea interesată, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 417 C. proc. civ. Or, în cauză, nu a fost formulată o astfel de cerere de către parte, care să arate intenţia de a continua judecata, anterior împlinirii termenului de perimare.
Dispoziţiile art. 417 C. proc. civ. nu prevăd posibilitatea instanţei de a repune cauza pe rol din oficiu, în vederea continuării judecăţii, situaţie în care nu are relevanţă în curgerea termenului de perimare rezoluţia prin care s-a acordat termen, ulterior împlinirii termenului de perimare, în vederea verificării îndeplinirii condiţiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ., câtă vreme prin aceasta nu s-a luat vreo măsură în ce priveşte reluarea judecăţii.
Aşa fiind, s-a constatat că de la data suspendării judecăţii (21 octombrie 2020) şi până la data împlinirii termenului de perimare (21 aprilie 2021), partea interesată nu a efectuat niciun act procedural în virtutea căruia cursul perimării ar fi putut fi întrerupt, astfel cum impun dispoziţiile imperative ale art. 417 C. proc. civ.
2. Recursul declarat în cauză
Împotriva deciziei menţionate la pct. 1, reclamantul A. a declarat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători.
Prin cererea de recurs, recurentul a susţinut că este nelegală măsura perimării cauzei, în sensul motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Recurentul a arătat că măsura suspendării cauzei se dispune pentru complinirea unor lipsuri ale cererii de chemare în judecată, dar că o eventuală astfel de solicitare nu i-a fost comunicată.
Mai mult decât atât, toata procedura de citare s-a efectuat prin afişare, fără ca recurentul sa aibă cunoştinţa de cerinţele instanţei.
În sensul textului de lege, pentru ca cererea de perimare să fie admisibilă, trebuie îndeplinite condiţii cumulative: reclamanţii să nu îndeplinească cerinţele instanţei şi termenul de nelucrare a dosarului de la data suspendării să depăşească şase luni de zile.
A susţinut că aceste condiţii nu sunt îndeplinite în cauză, cu atât mai mult cu cât de la data suspendării şi până la data perimării nu au trecut mai mult de şase luni.
3. Apărările părţilor
Intimaţii nu au depus întâmpinare.
II. Considerentele Înaltei Curţi:
Analizând excepţia tardivităţii recursului, invocată din oficiu, prin raportare la dispoziţiile legale aplicabile, art. 421 alin. (2) raportat la art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
Conform dispoziţiilor art. 185 alin. (1) din C. proc. civ.:
"Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.".
Prin urmare, decăderea este o sancţiune legală, în scopul respectării termenelor de procedură, raţiunea şi importanţa decăderii fiind determinate tocmai de necesitatea stabilirii unor termene imperative de natură a disciplina activitatea procesuală.
Din cuprinsul dosarului, rezultă că hotărârea atacată a fost pronunţată la 16 iunie 2020, iar recursul a fost declarat la 29 iunie 2021 de recurentul A., după cum rezultă din ştampila aplicată pe plicul cu care a fost expediat memoriul de recurs, aflat la dosarul de recurs.
Conform art. 421 C. proc. civ.:
(1) Dacă instanţa constată că perimarea nu a intervenit, pronunţă o încheiere care poate fi atacată odată cu fondul procesului.
(2) Hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunţare. Când perimarea se constată de o secţie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, recursul se judecă de Completul de 5 judecători".
Prin raportare la acest text de lege, se constată că recursul declarat la 29 iunie 2021 a fost formulat cu depăşirea termenului "de 5 zile de la pronunţare", prevăzut de dispoziţiile legale citate.
Astfel, potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 cu referire la art. 182 din C. proc. civ., termenul de recurs s-a împlinit la 22 iunie 2021, care a fost o zi lucrătoare, iar recursul a fost declarat la 29 iunie 2021, cum s-a arătat mai sus.
Faţă de aspectele prezentate, în raport de art. 496 cu referire la art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca tardiv declarat, recursul formulat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca tardiv formulat, recursul declarat de recurentul A. împotriva Deciziei nr. 1371 din 16 iunie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2019.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 noiembrie 2021.
GGC - ED