Ședințe de judecată: Martie | | 2026
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Completurile de 5 judecători

Decizia nr. 380/2021

Şedinţa publică din data de 22 noiembrie 2021

Asupra cauzei penale de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin ordonanţa nr. x/2018 din data de 15 octombrie 2018 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Suceava, în temeiul art. 315 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. raportat la art. 289 alin. (2) din C. proc. pen. şi art. 294 alin. (4) din C. proc. pen., s-a dispus clasarea cauzei privind plângerea formulată de numitul A., nefiind întrunite condiţiile de formă şi fond esenţiale ale sesizării.

Împotriva ordonanţei nr. x/2018 din data de 15 octombrie 2018 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Suceava, A. a formulat plângere.

Prin ordonanţa din data de 26 mai 2020 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie, a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanţei de clasare nr. x/2018 din data de 15 octombrie 2018, a Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Suceava.

Împotriva ordonanţei din data de 26 mai 2020 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie, petentul A. a formulat din nou plângere.

Prin încheierea nr. 35 din data de 13 octombrie 2020, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020, în baza art. 341 alin. (6) lit. a) teza finală din C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanţei din data de 26 mai 2020 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie.

Împotriva încheierii nr. 35 din data de 13 octombrie 2020, pronunţate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020, petentul A. a declarat contestaţie.

Prin încheierea nr. 29 din data de 19 ianuarie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia declarată de petentul A. împotriva încheierii penale nr. 35 din data de 13 octombrie 2020, pronunţate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020.

Pentru a dispune astfel, secţia penală, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 340 alin. (8) din C. proc. pen., încheierea prin care s-a pronunţat una dintre soluţiile prevăzute la alin. (6) şi la alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a), b) şi d) este definitivă.

Astfel, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, instanţa supremă a constatat că prin încheierea atacată, în baza art. 341 alin. (6) lit. a) teza finală din C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanţei din data de 26 mai 2020 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie, prin care s-a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de acelaşi petent împotriva ordonanţei din data de 15 octombrie 2018 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Suceava.

Totodată, s-a reţinut că potrivit art. 340 alin. (10) din C. proc. pen., este susceptibilă de reformare, pe calea contestaţiei, exclusiv încheierea prin care s-a pronunţat soluţia prevăzută la alin. (7) pct. 2 lit. c) al aceluiaşi articol, respectiv, încheierea prin care s-a admis plângerea, s-a desfiinţat soluţia atacată şi s-a dispus începerea judecăţii cu privire la faptele şi persoanele pentru care, în cursul cercetării penale, a fost pusă în mişcare acţiunea penală.

Prin urmare, instanţa supremă a constatat că s-a limitat calea de atac menţionată, exclusiv la soluţia prevăzută de art. 340 alin. (7) pct. 2 lit. c) din C. proc. pen.

În atare condiţii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a constatat că petentul A. a declarat contestaţie împotriva unei hotărâri definitive, învestind instanţa supremă cu soluţionarea unei căi de atac care nu întruneşte cerinţele textelor legale menţionate şi, ca atare, nu este admisibilă potrivit dreptului comun. Or, recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesuală penală, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Împotriva încheierii nr. 29 din data de 19 ianuarie 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020, petentul A. a declarat calea de atac denumită "plângere", cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători sub nr. x/2021, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu la data de 22 noiembrie 2021, termen la care au avut loc dezbaterile, susţinerile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.

Examinând calea de atac formulată, cu prioritate în ceea ce priveşte admisibilitatea acesteia, prin raportare la actele şi lucrările dosarului, dar şi prin prisma dispoziţiilor legale incidente Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători constată că este inadmisibilă şi va fi respinsă ca atare, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

În considerarea efectelor principiului stabilit prin art. 129 din Constituţia României privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, a principiului privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală şi a exigenţelor stabilite prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.

Revine, aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Astfel, Completul de 5 Judecători al instanţei supreme reţine că potrivit dispoziţiilor art. 550 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 551 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., hotărârile pentru care nu este prevăzută calea de atac a contestaţiei sau a apelului rămân definitive la data pronunţării lor şi devin executorii, ele neputând fi atacate ulterior.

Prin raportare la actele şi lucrările dosarului, precum şi la dispoziţiile legale incidente în cauză, se constată că petentul a formulat plângere împotriva unei hotărâri definitive prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia declarată de petentul A. împotriva încheierii penale nr. 35 din data de 13 octombrie 2020, pronunţate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020, încheiere prin care, în baza art. 341 alin. (6) lit. a) teza finală din C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de acelaşi petent împotriva ordonanţei din 26.05.2020 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie.

În atare condiţii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători apreciază că hotărârea atacată nu are natura şi aptitudinea de a fi atacată pe calea plângerii. Încheierea atacată de petent este definitivă în considerarea etapei procesuale în care a fost pronunţată, acesta exercitând o cale de atac împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibile de a face obiectul unei alte căi de atac ordinare sau extraordinare.

Or, recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, a principiului unicităţii căilor de atac reglementate de lege şi a dispoziţiilor ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, şi din acest motiv, constituie o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Faţă de considerentele ce preced, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători va respinge, ca inadmisibilă, calea de atac denumită "plângere" formulată de petentul A. împotriva încheierii nr. 29 din data de 19 ianuarie 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020, iar în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., petentul va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, calea de atac denumită "plângere" formulată de petentul A. împotriva încheierii nr. 29 din data de 19 ianuarie 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă petentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 noiembrie 2021.

GGC - ED