Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea contestată
Prin Decizia civilă nr. 188 din 17 mai 2021, pronunţată în Dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători a respins, ca nefondat, recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 1342 din 1 iulie 2020 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2019.
2. Calea de atac formulată
Împotriva deciziei menţionate la pct. 1, recurenta A. a formulat contestaţie în anulare, întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ. şi înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători cu nr. x/2020.
În esenţă, în motivarea căii de atac formulate, contestatoarea a susţinut că hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut, respectiv de către Completul Civil 1 - 2020 şi, deşi, a invocat excepţia corespunzătoare, astfel cum prevede art. 503 alin. (2) pct. 1, respectiv a formulat şase cereri de recuzare pentru fiecare judecător din acest complet, instanţa a omis să se pronunţe asupra acesteia, adică nu s-a abţinut.
De asemenea, contestatoarea a solicitat soluţionarea pe fond a cauzei şi constatarea nulităţii absolute a titlurilor de proprietate nr. x şi nr. 1879 din 8 februarie 2007.
Pentru soluţionarea pe fond a cauzei a înţeles să invoce excepţia de nelegalitate a proceselor-verbale de punere în posesie nr. x şi nr. 1879 din 25 ianuarie 2007 - acte administrative cu caracter individual, emise de o autoritate publică, în regim de putere publică.
4. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând contestaţia în anulare în raport cu motivele invocate, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru considerentele arătate în continuare.
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, motivele pentru care poate fi exercitată fiind expres şi limitativ prevăzute de art. 503 din C. proc. civ.
Potrivit dispoziţiilor art. 503 alin. (2) din C. proc. civ., invocate de contestatoare drept temei al cererii sale, "Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când: 1. hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei şi, deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia; (...)"
Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 503 alin. (2) din C. proc. civ. reglementează contestaţia în anulare specială, care este o cale de atac extraordinară, ce se poate exercita în cazurile limitativ prevăzute de lege împotriva hotărârilor pronunţate de instanţele de recurs.
Această cale de atac tinde la anularea unei hotărâri nu pentru că judecata nu a fost bine făcută, ci pentru motivele expres prevăzute de lege.
Valorificarea oricărui incident privind nelegala compunere a instanţei poate reprezenta un motiv al contestaţiei în anulare specială, prevăzută de art. 503 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ. numai în condiţiile în care partea interesată invocase excepţia corespunzătoare iar instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia, condiţii vădit neîndeplinite în cauza de faţă.
Se constată astfel că, în cauză, prin încheierea din 25 ianuarie 2021, în dosarul nr. x/2020 au fost respinse cererile formulate de recurenta A. privind recuzarea tuturor membrilor Completului de 5 judecători Civil 1 - 2020.
De asemenea, în sensul celor reţinute, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că această cale extraordinară de atac nu trebuie să constituie un "apel" deghizat, prin care să se obţină o rejudecare a cauzei, pentru că, în caz contrar, s-ar aduce atingere prezumţiei de validitate de care trebuie să se bucure hotărârile judecătoreşti definitive şi principiului securităţii raporturilor juridice (cauzele Mitrea împotriva României, hotărârea din 29 iulie 2008 şi Lungoci împotriva României, hotărârea din 26 ianuarie 2006). Unul dintre aspectele fundamentale ale statului de drept este principiul certitudinii legale, care impune, inter alia, ca în cazurile în care instanţele au soluţionat definitiv o problemă, hotărârea acestora să nu mai fie pusă sub semnul întrebării (cauza Brumărescu împotriva României). Certitudinea legală presupune respect pentru principiul res judicata, adică principiul caracterului definitiv al deciziilor, care statuează că nicio parte nu are dreptul să solicite reexaminarea unei hotărâri definitive şi obligatorii doar în scopul de a obţine o rejudecare şi o nouă decizie în speţă.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 508 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de A.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva Deciziei civile nr. 188 din 17 mai 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2020.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 decembrie 2021.
GGC - ED