Şedinţa publică din data de 21 februarie 2022
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Curtea de Apel Iaşi sub nr. x/2020, ca urmare a declinării competenţei materiale prin decizia nr. 2515/2020 a Î.C.C.J.-S.C.A.F., reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâţii C.S.M. şi secţia pentru Judecători din cadrul C.S.M., solicitând anularea Hotărârii nr. 1804/21.11.2019 a secţiei pentru Judecători a C.S.M. şi admiterea cererii sale de transfer de la Judecătoria Botoşani la Judecătoria Iaşi, potrivit clarificărilor aduse obiectului acţiunii prin precizările cuprinse în răspunsul la întâmpinare.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa nr. 50 din 23 martie 2021 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii C.S.M. şi secţia pentru Judecători din cadrul C.S.M.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a formulat recurs principal recurenta-reclamantă A. şi recurs incident recurenţii-pârâţi Consiliul Superior al Magistraturii şi secţia pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.
4. Soluţia instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că:
Recursul principal declarat de recurenta-reclamantă A. este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ. invocându-se nelegalitatea sentinţei pronunţate de instanţa de fond prin care a fost respinsă pe fond acţiunea invocându-se existenţa unor motive contradictorii şi interpretarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material incidente respectiv a dispoziţiilor art. 60 alin. 1 şi (3) din Legea nr. 303/2004.
În raport de dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ. recurenta-reclamantă invocă existenţa unor motive contradictorii în ceea ce priveşte incidenţa în cauză în raport de obiect a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 454/24.06.2020.
Recurenta-reclamantă arată că în mod greşit prima instanţă a constatat că aceasta ar fi renunţat la beneficiul aplicării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 454/2020 în condiţiile în care reclamanta a susţinut inaplicabilitatea deciziei Curţii Constituţionale nr. 454/2020.
Aceasta deoarece analiza şi respingerea cererii sale de transfer de la Judecătoria Botoşani la Judecătoria Iaşi s-a realizat prin Hotărârea nr. 1804/21. XI.2019 a secţiei pentru judecători a CSM, în cauză fiind incidente dispoziţiile art. 60 din Legea nr. 303/2004 şi Regulamentul privind transferul judecătorilor aprobat prin Hotărârea nr. 1347/2019 în forma în vigoare la data respingerii cererii de transfer.
În raport de dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. recurenta-reclamantă invocă interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 60 din Legea nr. 303/2004 şi a dispoziţiilor art. 4 din Regulamentul din 2019 în raport de criteriile obiective şi subiective care formează obiectele analizei intimatului secţia de judecători a CSM.
În esenţă, recurenta-reclamantă invocă o greşită analiză a situaţiei de fapt şi o apreciere nelegală asupra îndeplinirii condiţiilor de transfer condiţii care apreciază reclamanta erau îndeplinite la data soluţionării cererii sale de transfer.
Se solicită admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi admiterea contestaţiei şi pe fond admiterea cererii sale de transfer astfel cum a fost formulată.
La dosar intimatele-pârâte CSM şi secţia pentru judecători a CSM au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Odată cu întâmpinarea în baza art. 474 C. proc. civ. intimaţii au formulat recurs incident invocând în baza art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. interpretarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material în ceea ce priveşte soluţionarea excepţiilor invocate şi respinse .
Primul aspect de nelegalitate priveşte nelegala respingere în raport de dispoziţiile art. 204 alin. 1 C. proc. civ. a excepţiei tardivităţii cererii modificatoare. Aceasta în condiţiile în care reclamanta şi-a modificat acţiunea ulterior primului termen de judecată care a fost cel din data de 12.06.2020 neavând relevanţă faptul că ulterior acestui termen s-a dispus declinarea competenţei materiale în favoarea Curţii de Apel Iaşi prin Decizia ÎCCJ nr. 2515/12.06.2020.
Al doilea aspect de nelegalitate priveşte nelegala respingere a excepţiei lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a secţiei pentru judecători din cadrul CSM.
Se invocă interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 32 C. proc. civ. şi a dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 317/2004 în ceea ce priveşte cadrul procesual în cauză. Aceasta deoarece calitatea de pârât poate avea şi are numai CSM nu şi secţia pentru judecători care nu are personalitate juridică.
Se solicită admiterea recursului incident casarea în parte a sentinţei atacate în sensul admiterii excepţiilor invocate.
La dosar recurenta-reclamantă a formulat întâmpinare faţă de recursul incident invocând în principal excepţia netimbrării şi solicitând pe fond respingerea ca nefondat.
Intimaţii-pârâţi au depus la dosar dovada achitării taxei de timbru pe recursul incident.
Analizând recursurile declarate în cauză Curtea apreciază pentru următoarele considerente ca fondat recursul principal declarat de recurenta-reclamantă, în raport de incidenţa Deciziei Curţii Constituţionale şi ca fondat recursul declarat de recurenţii-pârâţi.
Recursul principal declarat de recurenta-reclamantă este fondat în cauză fiind îndeplinite condiţiile motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 6m şi pct. 8 C. proc. civ. sub aspectul considerentelor care vizează incidenţa Deciziei Curţii Constituţionale nr. 454/2020 şi sub aspectul greşitei interpretări şi aplicări a dispoziţiilor art. 60 alin. 1 şi (2) din Legea nr. 303/2004 dispoziţii declarate neconstituţionale în baza Deciziei Curţii Constituţionale nr. 454/24 iunie 2020.
Recursul principal este apreciat ca fondat în cauză fiind îndeplinite ambele motive de casare invocate respectiv dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ. sentinţa atacată fiind nelegală pe aspectul considerentelor şi soluţiei care au înlăturat în cauză aplicabilitatea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 454/2020.
În opinia Curţii recursul este fondat plecând de la premisa aplicabilităţii în cauză în raport de obiect a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 454/2020. La data publicării deciziei Curţii Constituţionale - 24.06.2020 cauza având ca obiect contestarea hotărârii secţiei pentru judecători a CSM era pe rol în curs de judecată pe rolul Curţii de Apel Iaşi în urma casării şi trimiterii spre competentă soluţionare în baza deciziei de casare din 12.06.2020.
Prin sentinţa atacată prima instanţă a respins acţiunea reclamantei apreciind ca legal emisă în raport de dispoziţiile art. 60 din Legea nr. 303/2004 Hotărârea secţiei pentru Judecători din cadrul CSM prin care s-a respins cererea de transfer formulată de reclamantă de la Judecătoria Botoşani la Judecătoria Iaşi.
Temeiul soluţionării cererii de transfer l-a reprezentat dispoziţiile art. 60 din Legea nr. 313/2004 şi sub aspect Curtea apreciază ca nelegală soluţia primei instanţe care nu a făcut aplicarea în prezenta cauză a efectelor Deciziei Curţii Constituţionale nr. 454/2020
Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 454/24.06.2020 s-a admis excepţia de neconstituţionalitate ridicată şi s-a constatat că soluţia legislativă cuprinsă în art. 60 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, care nu precizează condiţiile transferării judecătorilor precum şi art. 60 alin. 3 din Legea nr. 303/2004 sunt neconstituţionale.
În esenţă, Curtea Constituţională a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor legale - art. 60 alin. 1 şi (3) din Legea nr. 303/2004 - prin care este reglementată instituţia transferului, fără stabilirea condiţiilor în care se realizează transferul şi care au permis adoptarea Regulamentului ce completează legea, cu încălcarea art. 1 alin. 4, art. 61 alin. 1, art. 133 (1) din Constituţie. Or, aceste dispoziţii legale au stat la baza emiterii hotărârilor CSM contestate în prezenta cauză.
Din cuprinsul motivării rezultă faptul că prevederile art. 60 alin. 1 şi (3) din Legea nr. 303/2004 au fost constatate neconstituţionale pentru lipsa de previzibilitate a textului de lege criticat, care nu precizează condiţiile transferării judecătorilor fapt care generează o stare de impredictibilitate fiind încălcate art. 1 alin. 5 din Constituţie, deoarece de la caz la caz, în mod arbitrar se poate decide în mod subiectiv cu privire la cariera judecătorilor.
S-a arătat în motivarea Curţii Constituţionale, cu privire la statutul judecătorilor şi procurorilor, că elementele esenţiale ale raporturilor de muncă al acestora trebuie reglementate prin lege, iar nu printr-un act cu forţă juridică inferioară acestuia, respectiv prin hotărâre cu caracter normativ emisă de autoritatea pârâtă.
Se arată în motivarea Deciziei nr. 454/2020 a Curţii Constituţionale că revine legiuitorului sarcina de a reglementa prin lege, pe de o parte, instituţia transferului şi criteriile care trebuie să fie îndeplinite (în cadrul Legii nr. 303/2004) şi, pe de altă parte, procedura realizării acestuia (în cadrul Legii nr. 317/2004).
Ulterior pronunţării primei instanţe s-a reglementat prin Legea nr. 313/2021 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 publicată în data de 28 decembrie 2021, procedura transferului judecătorilor şi procurorilor prin modificarea art. 60 din Legea nr. 303/2004 şi punerea în acord cu dispoziţiile deciziei Curţii Constituţionale 454/2020.
În raport de aceste constatări, Curtea apreciază ca fiind fondat recursul principal ţinând cont de efectele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 454/2020 incidentă în prezenta cauză.
În parte acţiunea reclamantei este întemeiată.
Astfel, Hotărârea nr. 1804/21. XI.2019 emisă de intimata secţia pentru judecători din cadrul CSM prin care a fost respinsă cererea de transfer formulată de reclamantă este nelegală deoarece este lipsită de temei legal ca urmare a declarării neconstituţionalităţii dispoziţiilor art. 60 din Legea nr. 303/2004 prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 454/2020, dispoziţiile aplicabile şi incidente în raport de obiect.
În urma casării şi rejudecării, Curtea va admite în parte acţiunea reclamantei şi va anula în parte Hotărârea nr. 1804 din 21. XI.2019 a secţiei pentru judecători în ceea ce priveşte pe reclamantă.
În ceea ce priveşte soluţionarea capătului de acţiunea având ca obiect admiterea cererii de transfer de la Judecătoria Botoşani la Judecătoria Iaşi Curtea va respinge acest capăt ca nefiind de competenţa directă a instanţei.
Aceasta deoarece ulterior pronunţării Deciziei Curţii constituţionale nr. 454/2020 legiuitorul a reglementat prin lege procedura administrativă a transferului judecătorilor şi procurorilor prin modificarea art. 60 din Legea nr. 303/2004 şi perecizarea prin lege a condiţiilor de transfer ale judecătorilor şi procurorilor prin Legea nr. 313/2021.
Dispoziţiile art. 60 astfel cum au fost modificate prevăd procedura administrativă şi competenţa directă a secţiei corespunzătoare a CSM în soluţionarea cererii de transfer a unui magistrat, judecător sau procuror.
Prin dispoziţiile art. 61 alin. 7 din Legea nr. 303/2004 astfel cum au fost modificate s-a instituit procedura contestării hotărârilor prin care se dispune cu privire la cererea de transfer, de orice persoană interesată în condiţiile art. 29 alin. (7)-(9) din Legea nr. 317/2004.
În raport de această nouă reglementare aplicabilă prezentei cauze, Curtea va respinge capătul de acţiune privind aprobarea transferului reclamantei ca nefiind de competenţa directă a instanţei.
Recursul incident declarat de intimaţii-pârâţi este nefondat în cauză nefiind îndeplinite condiţiile motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. sub ambele aspecte de nelegalitate invocate.
Primul aspect care priveşte respingerea pretins nelegală a excepţiei tardivităţii cererii modificatoare în raport de dispoziţiile art. 204 alin. 1 C. proc. civ. nu este fondat.
Curtea apreciază că în raport de obiectul acţiunii şi de competenţa specifică în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 78 alin. 2 C. proc. civ. coroborat cu dispoziţiile art. 13 şi 16 din Legea nr. 554/2004, reclamanta precizând cadrul procesual la solicitarea instanţei de judecată.
În ceea ce priveşte soluţionarea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a secţiei pentru Judecători din cadrul CSM Curtea apreciază ca fiind legală sentinţa atacată.
În cauză intimata secţia de Judecători din cadrul CSM are calitate procesuală pasivă în calitate de emitentă a hotărârii contestate de respingere a cererii de transfer.
În cauză sunt incidente dispoziţiile art. 1 şi 2 lit. b) din Legea nr. 554/2004 neavând relevanţă faptul că secţia pentru judecători nu are personalitate juridică conform art. 2 din Legea nr. 317/2004.
În cauză au relevanţă calitatea de autoritate emitentă a hotărârii contestate şi nu personalitatea juridică în raport de obiectul acţiunii astfel cum a fost modificat.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea pe recursurile declarate în cauză în baza art. 496-497 C. proc. civ. va dispune următoarele:
Va admite recursul principal declarat de recurenta-reclamantă A. şi va casa sentinţa atacată şi rejudecând
Va admite în parte acţiunea formulată de recurenta-reclamantă.
Va anula hotărârea nr. 180421. XI.2019 a secţiei pentru Judecători a CSM în ceea ce o priveşte pe reclamantă.
Va respinge capătul de cerere având ca obiect admiterea cererii de transfer, ca nefiind de competenţa directă a instanţei.
Va respinge recursul incident formulat de recurenţii-pârâţi ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul principal formulat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinţei nr. 50 din 23 martie 2021 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează în parte sentinţa recurată şi rejudecând:
Admite în parte acţiunea formulată de recurenta - reclamantă.
Anulează Hotărârea nr. 1804/21.11.2019 a secţiei pentru Judecători a C.S.M. în ceea ce o priveşte pe reclamantă.
Respinge capătul de cerere având ca obiect admiterea cererii de transfer, ca nefiind de competenţa directă a instanţei.
Respinge recursul incident formulat de recurenţii-pârâţi Consiliul Superior al Magistraturii şi secţia pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 raportat la art. 396 alin. (2) din C. proc. civ., astăzi, 21 februarie 2022.