Şedinţa publică din data de 14 ianuarie 2021
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 24.10.2017, sub nr. x/2017, reclamanta A., Alimentaţie, Tutun, Domenii si B., în contradictoriu cu Ministerului Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene - Direcţia Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Capital Uman (DG-PCU) a formulat acţiune în anulare împotriva Procesului Verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului de convergenţă nr. 1549/09.02.2017, comunicat la data de 15.02.2017, solicitând admiterea acţiunii si desfiinţarea procesului-verbal de constatare a neregulilor si stabilire a creanţelor bugetare atacat.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin încheierea din 2 octombrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii.
Prin sentinţa civilă nr. 5490 din 19 decembrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:
- A respins excepţia prescripţiei, invocată de pârât, prin întâmpinare;
- A admis în parte acţiunea formulată de reclamanta A., Alimentaţie, Tutun, Domenii şi B.;
- A anulat decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 20706/11.04.2017 emisă de pârâtă;
- A obligat pârâta la soluţionarea contestaţiei formulate reclamantă împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/09.02.2017 în lumina considerentelor prezentei hotărâri.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva încheierii din 2 octombrie 2018 şi împotriva sentinţei civile nr. 5490 din 19 decembrie 2018 pronunţate de Cutea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, solicitând admiterea recursului şi respingerea cererii de chemare în judecată, în temeiul art. 488 pct. 8 C. proc. civ.
1. Recurentul a arătat că în mod greşit prima instanţă a respins excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecata, în ceea ce priveşte anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei bugetare nr. x/09.02.2017.
Având în vedere că prima instanţă, cu încălcarea prevederilor art. 425 din C. proc. civ. şi al dreptului la apărare, nu a comunicat încheierea de şedinţa din data de 02.10.201S, astfel că nu cunoaşte motivele pentru care instanţa de fond a respins excepţia inadmisibilităţii, arătă că prin întâmpinare a arătat în susţinerea excepţiei că activitatea autorităţilor publice este întotdeauna subordonată dispoziţiilor legale in executarea cărora se circumscrie în tot, rezultatul, ca instrumentuum, fiind încadrat în sfera actelor emise în regim de putere publică.
Sub acest aspect învederează instanţei de judecată faptul că legea cadru pentru jurisdicţia activităţii administraţiei publice, respectiv Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, recunoaşte în categoria actelor emise în executarea legii, în regim de autoritate publică, atât actele unilaterale, cât şi actele emise în regim plurivoliţional, aşa cum sunt contractele.
Relativ la cauza de faţa, învederează faptul că, pentru valorificarea pretenţiilor, instanţei de judecată i se cere prin cererea de chemare "în judecata anularea Procesului-verbal nr. x/09.02.2017, însă potrivit mecanismelor de control sub prerogative judecătoreşti prevăzute de art. 8 din Legea nr. 554/2004, poate fi supusă analizei instanţei de contencios numai decizia care cuprinde soluţia data in procedura administrativă şi doar în măsura în care instanţa ar constata nelegalitatea şi netemeinicia acesteia, ar putea trece la analizarea actului administrativ.
În speţă, reclamanta a uzitat calea contestării Procesului-verbal nr. x/09.02.2017 la organul emitent, soluţionată de către MDRAPFE-AMPOSDRU prin Decizia nr. 20706/11.04.2017 în sensul respingerii.
Cu toate acestea, astfel cum rezultă din cererea de chemare în judecată, reclamanta a "înţeles să investească instanţa cu o cerere de anulare tot a Procesului-verbal nr. x/09.02.2017, deşi, aceasta ar putea reprezenta exclusiv consecinţa eventualei admiteri a unei acţiuni în contencios administrativ în care instanţa ar anula Decizia nr. 20706/11.04.2017 prin care a fost respinsă contestaţia.
Astfel, în speţă, procesul-verbal a fost supus direct analizei instanţei, încălcându-se dispoziţiile imperative cu caracter special invocate.
Astfel, art. 46 şi art. 47 din ordonanţă prevăd că actul administrativ se atacă prin contestaţia administrativă care se depune la autoritatea publică emitentă a actului.
Mai mult decât atât, art. 50 alin. (1) din acelaşi act normativ statuează că "(1) Autoritatea publică emitentă a titlului de creanţă în aplicarea prevederilor art. 21 seva pronunţa prin decizie motivată cu privire la admiterea în tot sau în parte, a contestaţiei sau a la respingerea ei, în termen de 30 de zile de (a data înregistrării contestaţiei sau a completării acesteia conform art. 48 alin. (1), după caz", iar potrivit art. 51 din ordonată, "(1) Decizia de soluţionare este definitivă in sistemul căilor administrative de atac. f2) Deciziile pronunţate în soluţionarea contestaţii lor pot fi atacate de către contestatar la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă» în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004, cu modificările si completările ulterioare".
Pe cate de consecinţă, din economia dispoziţiilor invocate rezulta că numai deciziile pronunţate în soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate pe cale judecătorească ta instanţa de contencios administrativ si doar in măsura în care instanţa ar constata nelegalitatea si netemeinicia acestuia, ar putea trece la analizarea actului administrativ.
În speţă, deşi reclamanta a formulat contestaţie pe cale administrativă împotriva Procesului-verbal nr. x/09.02.2017, a înţeles să supună direct analizei instanţei tot procesul-verbal.
Astfel, chiar şi într-o atare situaţie reclamanta nu avea la îndemână posibilitatea investirii directe a instanţei cu verificarea legalităţii şi temeiniciei Procesului-verbal nr. x/09.02.2017, ci demersul prevăzut de art. fi alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, de obligare pe cale judecătorească a organului emitent la soluţionarea acesteia, în ipoteza analizată instanţa neavând competenţă decât a obliga instituţia, învestită cu rezolvarea cererii, să o soluţioneze, astfel cum prevede art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
În considerarea aspectelor expuse, cererea formulată în condiţiile menţionate este inadmisibilă, ceea ce a justificat solicitarea de respingere a acesteia în consecinţă, hotărârea contrara a primei instanţe fiind reformabilă.
Împrejurarea că reclamanta a înţeles să îşi modifice acţiunea prin cererea de îndreptare a erorii materiale în sensul că a înţeles să conteste şi Decizia nr. 20706/11.04.2017 nu înlătură raţionamentul inadmisibilităţii, în condiţiile în care aceasta reprezintă de fapt o cerere de modificare a acţiunii, astfel cum aceasta este reglementată de art. 204 din C. proc. civ., care trebuie să respecte condiţiile de formulare a sa, cum ar fi termenul prevăzut de lege.
2. În subsidiar, în ipoteza în care instanţa de control judiciar ar trece peste criticile invocate anterior, arătă că soluţia primei instanţe de admitere în parte a acţiunii şi anulare a Deciziei nr. 20706/11.04.2017 este nelegală, ceea ce atrage reformarea sa.
Astfel, contrar aspectelor reţinute de prima instanţă, în ceea ce priveşte motivarea respectivei decizii arătă că aceasta cuprinde motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia de respingere a contestaţiei intimatei-reclamante.
În acest sens, arată că soluţia de respingere a contestaţiei ca tardiv formulată a avut în vedere împrejurările de fapt şi temeiurile de drept expuse, a fost evaluată contestaţia ţinând seama de împrejurările de fapt şi de drept specifice cauzei, cât şi de dovezile administrate, astfel că motivarea dată prin decizia atacată respectă inclusiv principiile consacrate în jurisprudenţa înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, potrivit cărora, motivarea unei hotărâri nu este o problemă de volum, ci una de esenţă, de conţinut, aceasta trebuind sa fie clară, concisa şi concretă, în concordanţă cu probele şi actele de la dosar"
În contextul expus, apreciază că soluţia de respingere a contestaţiei ca tardiv formulată a fost data cu respectarea cerinţelor imperative, astfel că argumentele primei instanţe nu pot constitui motive de nelegalitate, concluzia contrară a instanţei de fond atrăgând reformarea sa.
Pe cale de consecinţă, recurentul a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate în sensul admiterii excepţiei de inadmisibilitate, iar în subsidiar respingerea cererii de chemare în judecată.
4. Procedura de soluţionare a recursului
În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., fără aplicarea dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.
În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 30.05.2019, s-a fixat termen de judecată la data de 14.01.2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.
II. Soluţia instanţei de recurs
Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinări şi a dispoziţiilor legale incidente în materia suspusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.
Prin Decizia nr. 20706/11.04.2017, pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene a respins ca fiind nefondată şi tardiv formulată contestaţia administrativă formulată de reclamantă împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă, nr. 1549/09.02.2017, privind proiectul x, ID 4369 "Dezvoltarea iniţiativelor antreprenoriale în mediul rural" cod SMIS 4112, având ca beneficiar A., Alimentaţie, Tutun, Domenii şi B..
S-a reţinut că în raport cu data comunicării procesului-verbal de constatare nereguli şi de stabilire a creanţelor bugetare - 15.02.2017 şi data înregistrării contestaţiei la sediul MDRAPFE - 20.03.2017, contestaţia nu a fost formulată în termenul de 30 de zile calendaristice prevăzut de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Curtea de apel a admis acţiunea reclamantei, a anulat Decizia nr. 20706/11.04.2017 şi a obligat pârâtul să soluţioneze contestaţia reclamantei împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă, nr. 1549/09.02.2017, soluţie împărtăşită şi de Înalta Curte.
Prin motivele de recurs circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurentul a reiterat excepţia inadmisibilităţii acţiunii, iar pe fond a apreciat că în cauză, decizia emisă în soluţionarea contestaţiei este motivată fiind dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale.
Contrar susţinerilor recurentului, Înalta Curte constată în cauză nu se poate considera că reclamanta şi-ar fi modificat acţiunea la termenul din 18.09.2018.
Astfel, se constată că deşi în petitul acţiunii introductive, reclamanta a solicitat doar anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă, nr. 1549/09.02.2017, totuşi din analiza criticilor invocate prin cererea de chemare în judecată se deduce fără echivoc voinţa părţii de a supune analizei instanţei şi legalitatea deciziei de soluţionare a contestaţiei.
Prin urmare, Înalta Curte constată că este nefondată excepţia inadmisibilităţii acţiunii, fiind corectă aprecierea instanţei de fond în sensul că cererea reclamantei prin care a aceasta a formulat îndreptări de erori strecurate în petitul acţiunii, nu poate fi calificată ca o cerere modificatoare, ci ca una precizatoare nesupusă termenului stabilit de art. 204 C. proc. civ.
În ceea ce priveşte susţinerile recurentului referitoare la motivarea legală şi suficientă a Deciziei nr. 20706/11.04.2017, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, fiind corectă aprecierea primei instanţe potrivit căreia soluţia de respingere ca tardivă a contestaţiei este nemotivată.
Astfel, se reţine că potrivit dispoziţiilor art. 47 alin. (1) şi (5) din O.U.G. nr. 66/2011 "Contestaţia administrativă se formulează în scris, în termen de maximum 30 de zile calendaristice de la data comunicării titlului de creanţă, (. . . . . . . . . . . . .)"
Însă, din considerentele Deciziei nr. 20706/11.04.2017 nu rezultă care este data depunerii contestaţiei, dacă a fost depusă personal, prin reprezentant sau prin poştă şi deşi se susţine că ar fi calculat termenul de 30 de zile calendaristice, se prevede totodată că nu a fost depusă contestaţia în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 7 din Legea nr. 554/2004 (termen pe zile libere).
Prin urmare, Înalta Curte constată că în cauză nu pot fi decelate elementele necesare pentru a se calcula termenul de depunere a contestaţiei
De asemenea, prima instanţă a reţinut, pe drept temei, că decizia atacată este nemotivată şi pe fond, fapt ce nu-i permite instanţei de judecată să efectueze un control asupra aspectelor invocate de reclamantă şi asupra argumentelor avute în vedere de pârâtă la respingerea contestaţiei reclamantei.
Astfel, Înalta Curte constată, în acord cu judecătorul fondului, că din cuprinsul Deciziei nr. 20706/11.04.2017 lipsesc considerentele emitentului actului administrativ atacat, nefiind analizate în nici un mod argumentele contestatoarei invocate prin contestaţie, lipsind raţionamentul care ar fi putut forma convingerea pârâtului pentru resăingerea plângerii prealabile.
Este adevărat că motivarea unui act administrativ nu ţine de volum, ci de esenţă, însă în cauză, autoritatea a prezentat doar argumentele contestatoarei, argumentele emitentului actului contestat, faptul că s-a constatat neeligibilitatea cheltuielilor aferente contractului de leasing nr. 13.304LEB2/2009 şi a cheltuielilor salariale aferente domnului C. pentru perioada 19.09.2009-27.09.2009 şi că prin procesul-verbal contestat s-a stabilit un cuantum al creanţei bugetare rezultate din nereguli de 100.434,79 RON, fără a răspunde la vreun argument din cele invocate de contestatoare.
În acest context, corect s-a apreciat că decizia este nemotivată, astfel că susţinerile şi criticile recurentului sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.
Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene împotriva încheierii din 2 octombrie 2018 şi împotriva sentinţei civile nr. 5490 din 19 decembrie 2018 pronunţate de Cutea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 ianuarie 2021.