Şedinţa publică din data de 11 ianuarie 2022
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal la data de 17.09.2020, sub nr. dosar x/2020, reclamantul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Cluj a solicitat în contradictoriu cu pârâta Administraţia Fiscală pentru Contribuabili Nerezidenţi Bucureşti, anularea procesului-verbal de contravenţie nr. x din 31 mai 2020, prin care a fost sancţionat contravenţional numitul A., cu amendă în cuantum de 290 RON şi cu sancţiunea contravenţională constând în 2 puncte de penalizare, întrucât a condus autovehiculul cu numărul de înmatriculare P 9657KM pe DN 15 E 60 comuna Luna, cu viteza de 70 km/h, fiind înregistrat cu aparatul radar.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Prin sentinţa civilă nr. 697 din data de 5 februarie 2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Bucureşti, invocată din oficiu, şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Cluj şi pe pârâta Administraţia Fiscală pentru Contribuabili Nerezidenţi, în favoarea Judecătoriei Turda.
Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul Bucureşti a reţinut că solicitarea de anulare a unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor este supusă unei alte proceduri judiciare, prevăzute de O.G. nr. 2/2001, iar controlul lor judecătoresc se realizează tocmai potrivit acestei proceduri, inclusiv sub aspectul competenţei.
2.2. Prin sentinţa civilă nr. 2061/2021 din data de 11 octombrie 2021, Judecătoria Turda a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Turda şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii privind pe reclamantul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Cluj, în contradictoriu cu pârâta Administraţia Fiscală pentru Contribuabili Nerezidenţi, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.
Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
Pentru a pronunţa această soluţie, Judecătoria Turda a reţinut că reclamantul, în calitate de emitent al procesului-verbal de contravenţie, nu a sesizat instanţa cu o plângere contravenţională, astfel cum se susţine ci cu o acţiune în anularea actului administrativ, constând într-adevăr într-un proces-verbal de contravenţie, acţiunea fiind formulată în contradictoriu cu organul fiscal care în mod normal este obligat la executarea silită a amenzii aplicate.
Plângerea contravenţională care intră în competenţa Judecătoriei este potrivit art. 31 din O.G. nr. 2/2001 acea acţiune formulată de către contravenient, partea vătămată după caz, sau persoana de la care s-a dispus confiscarea prin procesul-verbal, aceasta fiind unica cerere care poate intra în competenţa judecătoriei.
Judecătoria nu are plenitudine de competenţa în sfera dreptului contravenţional, deoarece nu există niciun text legal care să reglementeze o asemenea competenţa, dimpotrivă Tribunalul este instanţa competentă care potrivit art. 95 alin. (1) C. proc. civ. are plenitudine de competenţă, respectiv este competent să judece în primă instanţă, toate cererile care nu sunt date în competenţa altor instanţe. Nu este de neglijat faptul că procesele-verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiei sunt o specie a actului administrativ, act administrativ al cărui regim este reglementat de Legea nr. 554/2004. Dispoziţiile O.G. nr. 2/2001 nu reglementează acţiunea în anulare ori revocatorie formulată de emitentul actului administrativ, motiv pentru care competenţa şi regulile aplicabile pentru judecarea acestor cereri vor fi cele de drept comun din materia contenciosului administrativ.
Reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a apreciat că natura juridică a acţiunii formulate nu este cea de plângere contravenţională, dispoziţiile art. 118 din O.U.G. nr. 195/2002 şi art. 34 din O.G. nr. 2/2001 nefiind aplicabile în cauză, motiv pentru care a apreciat că judecătoria nu se poate declara competentă să soluţioneze cauza.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce urmează:
Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă priveşte competenţa materială de soluţionare a cauzei din perspectiva naturii litigiului dedus judecăţii.
Reclamantul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Cluj a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Administraţia Fiscală pentru Contribuabili Nerezidenţi, anularea procesului-verbal de contravenţie nr. x din 31 mai 2020, emis de reclamant, prin care a fost sancţionat contravenţional numitul A., cu amendă în cuantum de 290 RON şi cu sancţiunea contravenţională constând în 2 puncte de penalizare.
Potrivit art. 31 din O.G. nr. 2/2001:
"(1) Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.
(2) Partea vătămată poate face plângere numai în ceea ce priveşte despăgubirea, iar cel căruia îi aparţin bunurile confiscate, altul decât contravenientul, numai în ceea ce priveşte măsura confiscării."
Înalta Curte apreciază că, în speţă, nu este vorba despre o plângere contravenţională, în sensul textului de lege de mai sus, pentru a atrage competenţa judecătoriei în soluţionarea cauzei în primă instanţă, reclamantul fiind chiar emitentul actului a cărui anulare o solicită, împrejurare care face ca prezenta acţiune să se circumscrie materiei contenciosului administrativ.
În acest sens, art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 prevede că:
"Autoritatea publică emitentă a unui act administrativ unilateral nelegal poate să solicite instanţei anularea acestuia, în situaţia în care actul nu mai poate fi revocat întrucât a intrat în circuitul civil şi a produs efecte juridice. În cazul admiterii acţiunii, instanţa se pronunţă, dacă a fost sesizată prin cererea de chemare în judecată, şi asupra validităţii actelor juridice încheiate în baza actului administrativ nelegal, precum şi asupra efectelor juridice produse de acestea. Acţiunea poate fi introdusă în termen de un an de la data emiterii actului."
Fiind vorba de o acţiune în contencios administrativ, devin incidente normele de competenţă prevăzute în Legea contenciosului administrativ la art. 10 alin. (1), potrivit cărora:
"Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."
Prin urmare, nefiind vorba de o plângere contravenţională, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Cluj şi pârâta Administraţia Fiscală pentru Contribuabili Nerezidenţi în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 11 ianuarie 2022.