Şedinţa publică din data de 16 februarie 2022
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii deduse judecăţii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal la data de 24 iunie 2021, sub nr. x/2021, revizuentul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimaţii Ministerul Apărării Naţionale şi Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara, revizuirea sentinţei civile nr. 679 din 13 decembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2011.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 578 din 2 noiembrie 2021, Curtea de Apel Timişoara:
- a respins, ca neîntemeiate, excepţiile tardivităţii şi a lipsei de interes, invocate de intimatul Ministerul Apărării Naţionale;
- a admis excepţia inadmisibilităţii, invocată din oficiu;
- a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A., în contradictoriu cu intimaţii Ministerul Apărării Naţionale şi Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara, ca inadmisibilă;
- în temeiul dispoziţiilor art. 1081 alin. (1) pct. 1 lit. a) vechiul C. proc. civ., a dispus amendarea revizuentului cu suma de 500 RON.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 578 din 2 noiembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara a formulat recurs, în termen legal, revizuentul A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recursul declarat de revizuent s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., în temeiul cărora s-a solicitat casarea hotărârii atacate, cu consecinţa admiterii cererii de revizuire aşa cum a fost formulată.
Recurentul consideră că instanţa a pronunţat soluţia de respingere a cererii de revizuire, ca inadmisibilă, cu depăşirea atribuţiilor sale, deoarece excepţia inadmisibilităţii nu este de ordine publică, ci trebuia invocată de părţi.
De asemenea, în mod greşit instanţa nu a judecat fondul revizuirii, apreciind că s-a solicitat revizuirea unei hotărâri care nu evocă fondul, motiv pentru care a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă. În opinia sa, această interpretare a instanţei este contrară Deciziei Curţii Constituţionale nr. 1039/5.12.2012, în ale cărei considerente s-a reţinut că prevederile art. 21 alin. (2) teza I din Legea nr. 554/2004 şi partea introductivă a art. 322 din vechiul C. proc. civ. sunt neconstituţionale. În lumina acestor considerente, reglementarea condiţiei evocării fondului ca o condiţie de admisibilitate a cererii de revizuire privează justiţiabilul de la beneficiul principiului aplicării cu prioritate a prevederilor dreptului unional.
Mai susţine că înscrisurile aflate în dosarul de revizuire (la filele x) sunt înscrisuri noi, în sensul dispoziţiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., fiind emise de Ministerul Apărării Naţionale începând cu anul 1985 şi că acestea, printre care şi Ordinul de trecere în rezervă nr. MC 133 din 04.10.1985, au fost ascunse instanţelor de judecată, dar şi recurentului-revizuent. A precizat acesta că, la solicitarea sa, adresată Corpului de control al Ministrului Apărării Naţionale, i s-a comunicat, la data de 14 iunie 2021, că ordinul în discuţie nu există în original în custodia pârâtului.
4. Apărările formulate în cauză
4.1. Prin întâmpinarea formulată de intimata DGRFP Timişoara, aceasta a invocat cu prioritate lipsa calităţii procesuale pasive, motivat de aceea că această instituţie nu poate reprezenta Ministerul Finanţelor Publice, fără ca această instituţie să îi transmită mandat de reprezentare.
Totodată, a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Finanţelor Publice în prezenta speţă, motivat de aceea că în cauza dosarului de fond, petentul s-a judecat doar cu Ministerul Apărării Naţionale.
4.2. Prin întâmpinare, intimatul Ministerul Apărării Naţionale a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei de fond, ca fiind temeinică şi legală, arătând în esenţă că instanţa de fond, analizând cu prioritate admisibilitatea cererii de revizuire raportat la condiţiile prevăzute de art. 326 alin. (3) din C. proc. civ. de la 1865, a constatat în mod corect că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru a se reţine admisibilitatea cererii de revizuire, având în vedere că prin sentinţa atacată nu s-a evocat fondul cauzei.
A mai solicitat intimatul şi sancţionarea recurentului cu amendă (în cuantum maxim) pentru exercitarea cu rea credinţă a căii de atac.
5. Răspunsul la întâmpinare
Prin răspunsul la întâmpinarea formulată de intimata DGRFP Timişoara, recurentul A. a invocat excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal să soluţioneze acest litigiu, care, în opinia sa, este un litigiu de dreptul muncii.
6. Aspecte procesuale
Excepţia lipsei calităţii procesual pasive a Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Timişoara în reprezentarea Ministerului Finanţelor, invocată de aceastaă intimată prin întâmpinare, precum şi excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, invocată de recurent prin răspunsul la întâmpinare, au fost respinse pentru argumentele arătate în partea introductivă a prezentei hotărâri.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză
Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de motivele de recurs formulate şi în raport de prevederile legale incidente, în limitele prevăzute de art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat de revizuent este nefondat.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Criticile din recurs vizează soluţia de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire, apreciind recurentul-revizuent că sunt incidente motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 vechiul C. proc. civ.
Prin sentinţa ce face obiectul prezentei căi de atac s-a soluţionat cererea de revizuire declarată de reclamantul A. în sensul admiterii excepţiei inadmisibilităţii, invocată din oficiu şi a respingerii acestei cereri, ca inadmisibilă.
Dispoziţiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ. consacră revizuirii caracterul unei căi de atac de retractare deoarece se adresează aceleiaşi instanţe care a soluţionat pricina în fond, cerându-i-se să revină asupra hotărârii atacate, în baza noilor împrejurări invocate, care de regulă s-au ivit ulterior pronunţării hotărârii.
Analizând admisibilitatea cererii de revizuire, în temeiul art. 326 alin. (3) din C. proc. civ., raportat la motivele invocate de revizuent, în mod corect instanţa fondului a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru a reţine admisibilitatea cererii revizuire, având în vedere că prin sentinţa atacată nu s-a evocat fondul cauzei.
Astfel, prin sentinţa civilă nr. 679/13.12.2012, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2011, a cărei revizuire s-a solicitat, a fost respinsă acţiunea formulată de reclamantul A., urmare admiterii excepţiei autorităţii de lucru judecat.
Înalta Curte, în acord cu cele reţinute de instanţa de fond, constată că sentinţa civilă nr. 679/2012 este o hotărâre care nu evocă fondul, în sensul de soluţionare a pretenţiei deduse judecăţii, ci doar soluţionează cauza în temeiul unei excepţii procesuale.
Din această perspectivă, reţinându-se că în speţă nu este realizată condiţia avută în vedere de dispoziţiile art. 322 C. proc. civ., referitor la evocarea fondului de către hotărârea criticată pe calea extraordinară a revizuirii, în raport de dispoziţiile art. 326 alin. (3), Înalta Curte constată că în mod corect Curtea de Apel Timişoara a respins cererea revizuentului-reclamant, ca inadmisibilă.
Contrar susţinerii recurentului, excepţia inadmisibilităţii este o excepţie de ordine publică, astfel că, procedând în conformitate cu art. 137 alin. (1) C. proc. civ. la soluţionarea excepţiei care face de prisos soluţionarea cauzei pe fond, Curtea de Apel Timişoara a apreciat că este întemeiată excepţia inadmisibilităţii, pentru neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 322 alin. (1) acelaşi Cod.
Cât priveşte argumentele recurentului referitoare la Decizia nr. 1039/2012, prin care Curtea Constituţională ar fi stabilit ca fiind neconstituţional art. 322 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că sunt nefondate.
Astfel, prin decizia menţionată, Curtea Constituţională s-a referit la cazul de revizuire reglementat în plus faţă de C. proc. civ. de la 1865, respectiv la hotărâri pronunţate de instanţele de recurs, cu încălcarea principiului priorităţii dreptului Uniunii Europene, pentru care a decis că nu este necesar să fie vorba despre hotărâri care să evoce fondul cauzei.
Or, Înalta Curte constată că motivul vizat de revizuent este pct. 5 al art. 322 C. proc. civ., iar nu art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, prin urmare decizia Curţii Constituţionale, indicată de recurent, nu are aplicabilitate în cauză.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, în baza art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respingere recursul declarat de revizuentul A., ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 578 din data de 2 noiembrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 februarie 2022.