Şedinţa publică din data de 16 februarie 2022
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei; Obiectul cererii deduse judecăţii
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 24 septembrie 2018 pe rolul Tribunalului Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2018*, prin declinare de competenţă materială funcţională prin încheierea din data de 21 septembrie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2018 de Tribunalul Buzău, secţia I civilă, reclamantul A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Buzău, prin primar, a solicitat ca instanţa să autorizeze A. - în condiţiile în care pârâtul nu a executat lucrările de infrastructură restante asumate prin clauza 4.9 din contractul nr. x/5113 din 5 octombrie 2005 privind asocierea în participaţiune a Municipiului Buzău cu A. ("Contractul" Anexa nr. 1) - să execute, pe cheltuiala pârâtului, lucrările restante care constau în: execuţia carosabilului şi trotuarelor pe străzile B., C., D., E., F. (rest de executat); execuţia parcărilor şi drumurilor de acces aferente scărilor A, B şi C ale imobilului situat în bd. x, lucrări în valoare de 2.526.825 RON, fără T.V.A., toate aferente cartierului "Orizont" din Buzău.
De asemenea, a solicitat ca instanţa să constate prelungirea duratei contractului până la realizarea obiectului acestuia - finalizarea şi vânzarea tuturor construcţiilor prevăzute în proiectul cartierului "Orizont", cu cheltuieli de judecată.
A precizat că îşi rezervă dreptul de a solicita ulterior repararea prejudiciului suferit prin neexecutarea/executarea cu întârziere a obligaţiilor menţionate de către Municipiul Buzău.
În cadrul dosarului nr. x/2018 reclamatul A. a depus cerere modificatoare a cererii de chemare în judecată, prin care a arătat că înţelege să modifice primul capăt de cerere, în sensul obligării pârâtului Municipiului Buzău, în condiţiile în care acesta nu a executat lucrările de infrastructură restante asumate prin clauza 4.9 din contractul nr. x/5.113 din 5 octombrie 2005 privind asocierea în participaţiune a Municipiului Buzău cu A. ("Contractul" Anexa nr. 1), să execute lucrările restante care constau în: execuţia carosabilului şi trotuarelor pe străzile B., C., D., E., F. (rest de executat) şi execuţia parcărilor şi drumurilor de acces aferente străzilor A, B şi C ale imobilului situat în bd. x, toate aferente cartierului "Orizont" din Buzău, cu obligaţia pentru Municipiul Buzău de a începe şi de a finaliza lucrările într-un termen rezonabil, stabilit prin expertiză de specialitate în domeniul construcţiilor.
A arătat că, în ipoteza în care Municipiul Buzău nu va executa lucrările în termenul stabilit de instanţă, îşi rezervă dreptul să obţină autorizarea instanţei de executare stabilită pentru a executa lucrările în locul pârâtului, pe cheltuiala acestuia.
Totodată, a arătat că îşi menţine celelalte capete de cerere din cererea introductivă de instanţă.
La data de 15.11.2018, pârâtul Municipiul Buzău a depus precizări, prin care a arătat că valoarea cererii reconvenţionale este de 1.500.000.000 RON, cu menţiunea că doar o expertiză contabilă va determina această valoare.
Prin sentinţa civilă nr. 492 din 14 septembrie 2020, Tribunalul Buzău a hotărât următoarele: (i) a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a Municipiului Buzău şi excepţia inadmisibilităţii, invocate prin întâmpinare, ca neîntemeiate; (ii) a admis excepţia netimbrării cererii reconvenţionale, dispunând anularea cererii reconvenţionale, pentru netimbrare; (iii) a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Buzău; (iv) a obligat pârâtul la execuţia carosabilului şi trotuarelor pe străzile B., C., D. şi E.; (v) a obligat pârâtul la execuţia parcărilor şi drumurilor de acces aferente străzilor A, B şi C ale imobilului situat în municipiul Buzău, bd. x, stabilind că obligaţiile vor fi executate în termen de un an de la data comunicării sentinţei; (vi) a respins în rest cererea, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentinţe reclamanta A. S.A. a declarat apel, care a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 12 octombrie 2020, sub acelaşi număr de dosar.
Prin rezoluţia administrativă din 13 octombrie 2020, în temeiul art. 111 alin. (3) din ROI, s-a constatat că dosarul a fost înregistrat din eroare pe rolul SCAF, dispunându-se repartizarea din nou a dosarului pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, fiind un litigiu cu profesionişti.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, la data de 13 octombrie 2020, sub nr. x/2018**.
2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă
2.1. Prin încheierea din data de 29 septembrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut, faţă de dispoziţiile art. 35 alin. (2) şi ale art. 36 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, modificată prin Legea nr. 207/2018, că, dacă la nivelul unei instanţe există secţii sau completuri specializate, o cauză de o anumită natură trebuie repartizată la secţia sau completul specializat corespunzătoare naturii litigiului dedus judecăţii.
A mai reţinut că, potrivit deciziei nr. 31/11.11.2019 pronunţată în recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat că există un moment până la care invocarea excepţiei de necompetenţă materială procesuală de soluţionare a cauzei este posibilă, respectiv numai în condiţiile art. 131 din C. proc. civ.
În prezenta cauză, dosarul nr. x/2018 a fost repartizat Tribunalului Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, conform Hotărârii nr. 8/15.04.2019 a Colegiului de Conducere al Tribunalului Buzău, în condiţiile în care în cadrul secţiei a II-a civile, de contencios administrativ şi fiscal funcţionează completuri de fond specializate în insolvenţă, în litigii cu profesioniştii, în achiziţii publice, respectiv în contencios administrativ şi fiscal. La primul termen de judecată, astfel cum reiese din încheierea din data de 30 octombrie 2018, în prezenţa reprezentanţilor ambelor părţi, completul căruia i-a fost repartizat dosarul spre soluţionare, şi-a verificat competenţa şi s-a declarat competent. Mai mult decât atât, Tribunalul Buzău a soluţionat dosarul ca pe un dosar de contencios administrativ şi fiscal, pronunţând o sentinţă supusă doar recursului în termen de 15 zile de la comunicare.
Totodată, în lumina deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 31/11.11.2019, pronunţată în recurs în interesul legii, momentul până la care invocarea excepţiei de necompetenţă materială procesuală de soluţionare a cauzei era posibilă era în faţa instanţei de fond, fiind prima instanţă la care funcţionează completuri specializate pentru cauze cu profesioniştii, distinct de cele pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, astfel că, în faţa acestei instanţe şi în condiţiile art. 131 C. proc. civ., competenţa materială procesuală putea fi stabilită eventual în favoarea completurilor specializate în litigii cu profesioniştii.
Ca atare, o eventuală transpunere la acest moment a cauzei de la secţia contencios administrativ şi fiscal la secţia a II-a civilă, specializată în litigii cu profesioniştii, ar echivala implicit cu o schimbare în recurs a competenţei procesuale.
De asemenea, prin decizia nr. 18/17.10.2016 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a reţinut că în căile de atac se păstrează în mod corespunzător competenţa materială procesuală a instanţei care a judecat litigiul în fond (paragr. 164).
Aşadar, în speţă, competenţa de soluţionare a recursului revine instanţei ierarhic superioare celei care a pronunţat decizia recurată, iar nu instanţei ierarhic superioare celei care se susţine că ar fi trebuit să soluţioneze cauza în primă instanţă, potrivit criteriilor de stabilire a competenţei.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 25 octombrie 2021, sub nr. x/2018***.
2.2. Prin decizia nr. 1452 din 16 noiembrie 2021, Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale funcţionale, a declinat competenţa de soluţionare a recursului în favoarea secţiei a II-a civilă a Curţii de Apel Ploieşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Motivând soluţia astfel dispusă, instanţa a reţinut, în principal, prin raportare la dispoziţiile art. 131 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 31/2019 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, că secţia a II-a civilă a Curţii de Apel Ploieşti şi-a invocat tardiv necompetenţa, respectiv după aproximativ un an de la învestire, 6 termene şi după luarea unor măsuri specifice etapei cercetării judecătoreşti.
În subsidiar, raportând obiectul acţiunii cu care a fost învestită prima instanţă la dispoziţiile art. 8 alin. (2) teza finală a Legii nr. 554/2004, instanţa a constatat că din punct de vedere material şi funcţional, competenţa de soluţionare a speţei aparţine instanţelor civile de drept comun.
În acest sens, a apreciat ca fiind relevantă Decizia nr. 40 din 18 mai 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în dosarul nr. x/2020, prin care s-a stabilit că "În interpretarea şi aplicarea art. 55 alin. (3) raportat la art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor (în forma în vigoare anterior modificării prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 23/2020 pentru modificarea şi completarea unor acte normative cu impact asupra sistemului achiziţiilor publice), stabileşte că: Hotărârea pronunţată în primă instanţă în procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative se atacă cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare la instanţa ierarhic superioară, secţia sau completul specializat în litigii cu profesionişti, conform procedurii prevăzute de Legea nr. 101/2016."
3. Soluţia Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cele două secţii din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, respectiv SCAF şi secţia a II-a civilă, în raport de încheierile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei de contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:
Înalta Curte reţine că cele două secţii din cadrul Curţii de Apel Ploieşti au statuat diferit asupra competenţei material procesuale în soluţionarea căii de atac declarate împotriva sentinţei civile nr. 492 din 14 septembrie 2020, pronunţată de Tribunalul Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2020.
Înalta Curte constată că, în faţa instanţei de fond, cauza a fost judecată de către un complet specializat în contencios administrativ şi fiscal al Tribunalului Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, astfel cum rezultă din fişa de repartizare aleatorie aflată în dosarul de fond . Cererea de chemare în judecată a fost înregistrată ca având obiect "obligaţia de a face", iar completul căruia i-a fost repartizată spre soluţionare este CAF 3. Ulterior, astfel cum rezultă din încheierea din 16 mai 2019, pronunţată de instanţa de fond, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere al Tribunalului Buzău nr. 8/15.04.2019 şi procesul-verbal de la aceeaşi dată, dosarul nr. x/114/2020* a fost repartizat ciclic completului CAF 7.
Asupra problemei de drept vizând competenţa material procesuală şi specializată a instanţei învestită cu soluţionarea căii de atac s-a pronunţat anterior Înalta Curte, relevante fiind în acest sens paragrafele 129-132 din decizia nr. 40/2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept. Astfel, în cuprinsul paragrafului 132, se arată că:
"De altfel, în practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a mai reţinut deja şi prin Decizia nr. 18 din 17 noiembrie 2016 - Completul competent să judece recursul în interesul legii (paragraful 164), că în căile de atac se păstrează în mod corespunzător competenţa materială procesuală a instanţei care a judecat litigiul în fond.", iar în cuprinsul paragrafului 130, se reţine:
"Competenţei materiale procesuale i se subsumează şi competenţa specializată, care este reglementată în cuprinsul Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, precum şi în cuprinsul unor legi speciale. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 35 alin. (2) şi ale art. 36 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 (modificată prin Legea nr. 207/2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 20.07.2018), în cadrul curţilor de apel şi al tribunalelor, funcţionează secţii sau, după caz, completuri specializate pentru cauze civile, cauze cu profesionişti, cauze penale, cauze cu minori şi de familie, cauze de contencios administrativ şi fiscal, cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, insolvenţă, concurenţă neloială sau pentru alte materii, precum şi completuri specializate pentru cauze maritime şi fluviale. În consecinţă, dacă la nivelul unei instanţe există secţii sau completuri specializate, o cauza ce intră în competenţa de soluţionare a acestora trebuie repartizată la secţia sau completul specializat corespunzător, inclusiv în calea de atac."
În speţă, cauza a fost repartizată în fond unui complet specializat în contencios administrativ şi fiscal, astfel încât, în calea de atac, cauza trebuie soluţionată de un complet având aceeaşi competenţă material procesuală şi specializată ca cel care a soluţionat cauza în primă instanţă, respectiv de către un complet specializat în contencios administrativ şi fiscal din cadrul secţiei de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel.
Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi alin. (4) şi art. 136 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Curţii de Apel Ploieşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. S.A. prin administrator G. şi pe pârâtul Municipiul Buzău, prin Primar, în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 februarie 2022.