Şedinţa publică din data de 16 februarie 2022
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 29 iunie 2021, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a solicitat instanţei să-i comunice un răspuns oficial din care să reiasă în ce temei legal Curtea de Apel Bucureşti nu a demarat procedura de sancţionare a numitului B., preşedintele Federaţiei Române de Snooker, având în vedere că s-au pronunţat 4 sentinţe civile, prin care acesta a fost sancţionat cu plata unor amenzi, respectiv sentinţele: nr. 237/21.01.2013, nr. 113/14.01.2013, nr. 4967/14.09.2012 şi nr. 375/28.01.2013, toate pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 283 din 15 octombrie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Federaţia Română de Snooker şi B. - Preşedinte al Federaţiei Române de Snooker, ca neîntemeiată.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 283 din 15 octombrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs recurenta A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea recursului, recurenta a arătat, în esenţă, că prima instanţă a făcut o confuzie în aplicarea prevederilor Legii nr. 554/2004, respectiv ale art. 24 alin. (5) din acest act normativ şi, deşi a evidenţiat că procedura aplicării amenzii are două căi, respectiv la cererea creditorului sau din oficiu, prin compartimentul executări silite al instanţei, a concluzionat că atâta timp cât reclamanta nu a dovedit că a depus o cerere de executare silită a sentinţelor menţionate acţiunea sa este neîntemeiată.
4. Apărările formulate în recurs
În cauză nu a fost depusă întâmpinare.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Analizând, hotărârea atacată prin prisma criticilor recurentei, însă din perspectiva motivelor de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ., întrucât litigiul este supus dispoziţiilor C. proc. civ. de la 1865, Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru considerentele arătate în continuare.
Cererea adresată instanţei de fond şi întemeiată de reclamantă pe prevederile Legii nr. 554/2004, vizează neexecutarea unor hotărâri judecătoreşti.
Titlurile executorii a cărui neexecutare se invocă sunt sentinţele civile nr. 237 din 21.01.2013, nr. 113 din 14.01.2013, nr. 4967 din 14.09.2012 şi nr. 375 din 28.01.2013 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti.
Prin sentinţa civilă nr. 237/21.01.2013, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2012, s-a admis excepţia autorităţii de lucru judecat şi au fost respinse primele două capete de cerere, a fost admisă în parte cererea reclamantei, s-a aplicat pârâtului Preşedintele Federaţiei Române de Snooker o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie de zi de întârziere începând cu data de 03.05.2012 până la îndeplinirea obligaţiei stabilită în dispozitivul sentinţei civile nr. 1248/22.02.2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a în dosarul nr. x/2011, s-a respins în rest cererea ca neîntemeiată şi au fost obligate pârâtele la plata sumei de 38,90 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 113/14.01.2013, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2012, s-a admis în parte cererea reclamantei, s-a aplicat pârâtului Preşedintele Federaţiei Române de Snooker o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie de zi de întârziere începând cu data de 05.11.2012 până la data de 28.11.2012 şi s-au respins ca nefondate celelalte capete de cerere.
Prin sentinţa civilă nr. 4967/14.09.2012, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2012, s-a admis în parte cererea reclamantei, s-a aplicat pârâtului Preşedintele Federaţiei Române de Snooker o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie de zi de întârziere începând cu data de 09.04.2012 până la data de 21.05.2012 şi s-a respins cererea privind despăgubirile ca nedovedită.
Prin sentinţa civilă nr. 375/28.01.2013, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2012, s-a admis în parte cererea reclamantei, s-a aplicat pârâtului Preşedintele Federaţiei Române de Snooker o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie de zi de întârziere începând cu data de 11.07.2012, s-a respins cererea privind despăgubirile ca neîntemeiată şi au fost obligate pârâtele la plata sumei de 38,90 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prima instanţă reţinând, în esenţă, că sentinţele menţionate nu sunt puse în executare silită din oficiu, ci la cererea reclamantei şi cum aceasta nu a dovedit că a depus o cerere de executare silită, a respins cererea formulată de reclamanta A. ca neîntemeiată.
Aminteşte instanţa de control judiciar că potrivit art. 24 din Legea nr. 554/2004, denumit "Obligaţia executării":
"1) Dacă în urma admiterii acţiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operaţiuni administrative, executarea hotărârii definitive se face de bunăvoie în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în termen de cel mult 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii.
(2) În cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligaţia sa, aceasta se duce la îndeplinire prin executare silită, parcurgându-se procedura prevăzută de prezenta lege.
(3) La cererea creditorului, în termenul de prescripţie a dreptului de a obţine executarea silită, care curge de la expirarea termenelor prevăzute la alin. (1) şi care nu au fost respectate în mod culpabil, instanţa de executare, prin hotărâre dată cu citarea părţilor, aplică conducătorului autorităţii publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, care se face venit la bugetul de stat, iar reclamantului îi acordă penalităţi, în condiţiile art. 906 din C. proc. civ.
(4) Dacă în termen de 3 luni de la data comunicării hotărârii de aplicare a amenzii şi de acordare a penalităţilor debitorul, în mod culpabil, nu execută obligaţia prevăzută în titlul executoriu, instanţa de executare, la cererea creditorului, va fixa suma ce se va datora statului şi suma ce i se va datora lui cu titlu de penalităţi, prin hotărâre dată cu citarea părţilor. Totodată, prin aceeaşi hotărâre, instanţa va stabili, în condiţiile art. 892 din C. proc. civ., despăgubirile pe care debitorul le datorează creditorului pentru neexecutarea în natură a obligaţiei.
(5) În lipsa cererii creditorului, după împlinirea termenului prevăzut la alin. (4), compartimentul executări civile al instanţei de executare va solicita autorităţii publice relaţii referitoare la executarea obligaţiei cuprinse în titlul executoriu şi, în cazul în care obligaţia nu a fost integral executată, instanţa de executare va fixa suma definitivă ce se va datora statului prin hotărâre dată cu citarea părţilor."
Din aceste prevederi legale, se desprinde ideea reglementării unei calităţi procesuale active alternative în ceea ce priveşte amenda stabilită în beneficiul statului. Se recunoaşte statului posibilitatea de a urmări executarea propriei creanţe în cazul în care creditorul obligaţiei principale nu dă dovadă de diligenţă maximă şi nu formulează cererea de stabilire a sumelor finale, de îndată ce acest drept îi este recunoscut.
Din cuprinsul cererii de chemare în judecată şi cererii precizatoare, în raport de prevederile alin. (5) ale articolului anterior menţionat, reclamantul pune în discuţie nedemararea procedurii de fixare a sumei definitive datorată statului, de către instanţa de executare, din oficiu, în lipsa cererii creditorului.
Aşadar reclamantul solicită să se constate o neexecutare culpabilă de către instanţa de executare a obligaţiei de a demara, din oficiu, procedura prevăzută de art. 24 alin. (5) din Legea nr. 554/2004.
Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 129 C. proc. civ. de la 1865, judecătorul are îndatorirea de a asigura respectarea şi de a respecta el însuşi toate principiile fundamentale care guvernează procesul civil şi de a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză.
Analizând sentinţa recurată, Înalta Curte constată că din cadrul procesual al cauzei de faţă nu face parte instanţa de executare, judecătorul fondului pronunţând aşadar o soluţie nelegală.
Prima instanţă nu a manifestat un rol activ în aflarea adevărului, respingând acţiunea reclamantei fără a stabili cadrului procesual prin raportare la temeiul juridic invocat aceasta.
Or, verificarea cadrului procesual ţine de buna administrare a justiţiei şi de îndeplinirea rolului activ al judecătorului.
Fiind aşadar, imperios necesar a se soluţiona cauza cu stabilirea unui cadru procesual pasiv corect şi pentru a se asigura părţilor un dublu grad de jurisdicţie, Înalta Curtea concluzionează că sentinţa primei instanţe este afectată de nelegalitate, fiind dată cu aplicarea greşită a legii, iar viciile acesteia nu pot fi remediate altfel decât prin reluarea judecării cauzei în fond.
Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va admite recursul formulat de reclamantă, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre o nouă judecată instanţei de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de recurenta A. împotriva sentinţei nr. 283 din 15 octombrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre o nouă judecată instanţei de fond.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 februarie 2022.