Şedinţa publică din data de 16 februarie 2022
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin acţiunea înregistrată la data de 30 iunie 2021 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2019*, reclamantul A. a solicitat restituirea cauţiunii depusă la dispoziţia Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal pentru dosarul nr. x/2019.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 1226 din 13 septembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a fost admisă cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Prim - Ministrul României şi intervenientul Ministerul Justiţiei şi s-a dispus restituirea către reclamant a cauţiunii în cuantum de 1.000 RON consemnată în dosarul nr. x/2019 la B., conform recipisei de consemnare nr. x din data de 19.12.2019.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 1226 din 13 septembrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, pârâtul Prim - Ministrul României a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate, din perspectiva motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi rejudecarea cauzei, în sensul respingerea cererii intimatului-reclamant, ca inadmisibilă.
Recurentul-pârât consideră că instanţa de fond, în mod greşit, a apreciat ca fiind îndeplinite în cauză dispoziţiile impuse de art. 1064 C. proc. civ., deşi litigiul în legătură cu care s-a achitat cauţiunea nu s-a soluţionat definitiv.
Astfel, a arătat că în dosarul nr. x/2019 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal s-a dispus suspendarea executării deciziei nr. 510/11.12.2019 până la soluţionarea definitivă a acţiunii în anulare ce face obiectul dosarului nr. x/2019 al aceleiaşi instanţe şi că acest dosar se află în recurs pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prezenta cauză nefiind definitivă, lucru ce face imposibil de aplicat art. 1064 C. proc. civ.
4. Apărările formulate în recurs
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul-reclamant A. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susţinând, în esenţă, că în mod corect a reţinut instanţa că sunt incidente prevederile art. 1064 alin. (1) C. proc. civ. cât timp dosarul nr. x/2019 a fost soluţionat definitiv de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia civilă nr. 4039/2020.
5. Procedura de soluţionare a recursului
În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.
În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 14 decembrie 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 16 februarie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită cu o cerere prin care petentul A. în contradictoriu cu intimatul Prim - Ministrul României şi intervenientul Ministerul Justiţiei a solicitat restituirea cauţiunii în cuantum de 1.000 RON consemnată cu recipisa de consemnare nr. x din data de 19.12.2019 la B., în dosarul nr. x/2019 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal având ca obiect suspendare executării deciziei nr. 510/11.12.2019, de eliberare din funcţia de preşedinte al ANC, emisă de Prim - Ministrul României, având în vedere că nu mai există nici un temei pentru reţinerea cauţiunii.
Prin sentinţa civilă nr. 1226 din 13 septembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, s-a admis cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Prim - Ministrul României şi intervenientul Ministerul Justiţiei şi s-a dispus restituirea către reclamant a cauţiunii în cuantum de 1.000 RON consemnată în dosarul nr. x/2019 la B., conform recipisei de consemnare nr. x din data de 19.12.2019.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Prim - Ministrul României, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susţinând că în mod greşit instanţa a reţinut că sunt îndeplinite dispoziţiile impuse de art. 1064 C. proc. civ.
Înalta Curte constată că recurentul-pârât apreciază în mod nefondat că sentinţa curţii de apel este dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.
În conformitate cu prevederile art. 1064 C. proc. civ. "(1) Cauţiunea depusă se va restitui, la cerere, după soluţionarea prin hotărâre definitivă a procesului în legătură cu care s-a stabilit cauţiunea, respectiv după încetarea efectelor măsurii pentru care aceasta s-a depus.
(2) Cauţiunea se restituie celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptăţit nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite până la împlinirea unui termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii sau, după caz, de la data încetării efectelor măsurii, prevăzute la alin. (1) Cu toate acestea, cauţiunea se restituie de îndată dacă partea interesată declară în mod expres că nu urmăreşte obligarea celui care a depus-o la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin încuviinţarea măsurii pentru care aceasta s-a depus (…)".
Din economia dispoziţiilor legale anterior menţionate rezultă că pentru a putea fi restituită cauţiunea este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: să se fi formulat cerere de restituire adresată instanţei care a dispus măsura, procesul în legătură cu care s-a stabilit cauţiunea să fi fost soluţionat prin hotărâre definitivă respectiv să fi încetat efectele măsurii pentru care s-a depus cauţiunea şi, partea interesată să nu fi formulat cerere pentru plata de despăgubiri.
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 19.12.2019, sub nr. x/2019, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Prim-Ministrul României solicitând instanţei, în temeiul art. 719 alin. (7) C. proc. civ., art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea efectelor deciziei nr. 510/11.12.2019 publicată în M.Of. nr. 997/11.12.2019.
Reclamantul a depus cauţiunea în cuantum de 1000 RON, consemnată cu recipisa de consemnare nr. x din data de 19.12.2019 la B., pentru capătul de cerere întemeiat pe dispoziţiile art. 719 C. proc. civ.
Acest capăt de cerere a fost soluţionat definitiv, prin încheierea din 23 decembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de suspendare provizorie a executării deciziei nr. 510/11.12.2019.
Este adevărat că ulterior, prin sentinţa civilă nr. 6 din 7 ianuarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a în dosarul nr. x/2019, definitivă prin decizia nr. 4039/30.07.2020 a ICCJ, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată şi s-a dispus suspendarea executării deciziei nr. 510/11.12.2019, emise de pârâtul Prim-ministrul României, până la soluţionarea definitivă a acţiunii în anulare ce face obiectul dosarului nr. x/2019, înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, însă instanţa a analizat solicitarea reclamantului, din perspectiva reglementării speciale a instituţiei suspendării actului administrativ prevăzută de Legea nr. 554/2004 (art. 14-15 din Legea nr. 554/2004), pentru care nu era necesară plata unei cauţiuni.
Aşa fiind, Înalta Curte constată că în mod corect s-a apreciat de prima instanţă că în cauză sunt îndeplinite condiţiile legale de restituire a cauţiunii în conformitate cu dispoziţiile art. 1064 C. proc. civ., faţă de soluţionarea definitivă a capătului de cerere pentru care s-a achitat cauţiunea.
Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de pârât ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Prim - Ministrul României împotriva sentinţei nr. 1226 din 13 septembrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 februarie 2022.