Şedinţa publică din data de 16 februarie 2022
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 21.07.2017, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Agenţia Naţională de Transplant, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, a solicitat:
- în principal, anularea Deciziei nr. 3/V/06.04.2017 emisă de Curtea de Conturi a României, Departamentul V, precum şi a încheierii nr. 63/30.06.2017, pronunţată de Comisia de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Curţii de Conturi a României iar
- în subsidiar, revocarea Deciziei nr. 3/V/06.04.2017 emisă de Curtea de Conturi a României, Departamentul V, fiind nelegală.
- suspendarea executării actului administrativ - Deciziei nr. 3/V/06.04.2017 emisă de Curtea de Conturi a României, Departamentul V, până la soluţionarea prezentei cauze.
2. Hotărârea primei instanţe.
Prin sentinţa nr. 2170 din data de 5 iulie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de reclamanta Agenţia Naţională de Transplant, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, ca neîntemeiată.
3. Cererea de recurs.
Împotriva sentinţei nr. 2170 din data de 5 iulie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta Agenţia Naţională de Transplant, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Printr-o cerere separată, recurenta-reclamantă a solicitat ca în temeiul dispoziţiilor art. 186 C. proc. civ. să se dispună repunerea în termenul de declarare a recursului motivat de faptul că sentinţa civilă nr. 2170 din data de 5 iulie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal i-a fost comunicată la data de 06.05.2020, iar la data de 21.05.2020 recursul a fost transmis prin serviciul de curierat, aşa cum rezultă din Nota de Transport seria x , însă plicul s-a întors la expeditor la data de 09.10.2020 din motive necunoscute.
Având în vedere că recursul a fost retransmis instanţei la data de 09.10.2020, recurenta-reclamantă apreciază că acest fapt este suficient pentru ca societatea să fie repusă în termenul procedural pierdut.
4. Apărările formulate în cauză.
Intimata-pârâtă Curtea de Conturi a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii cererii de recurs, pentru nemotivare în ceea ce priveşte soluţia ce vizează menţinerea măsurii de la cap. II pct. 4 din Decizia nr. 3/2017, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
5. Procedura de soluţionare a recursului.
Cu privire la examinarea recursului în completul filtru
În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.
În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 14 decembrie 2020, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererilor de recurs la data de 09 iunie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.
6. Soluţia instanţei de recurs
6.1. Cu prioritate, Înalta Curte va analiza cererea de repunere în termenul de recurs formulată de recurenta-reclamantă.
Potrivit dispoziţiilor art. 186 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ., partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate. În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeaşi cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac.
Înalta Curte constată că aceste dispoziţii reglementează o repunere în termenul sui generis, respectiv în condiţii restrictive, când partea dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.
Deci, repunerea în termen este remediul procedural pentru cel care nu a exercitat în termenul prevăzut de lege un act de procedură.
Sub acest aspect, recurenta-reclamantă a menţionat faptul că "sentinţa civilă nr. 2170 din data de 5 iulie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal i-a fost comunicată la data de 06.05.2020, iar la data de 21.05.2020 recursul a fost transmis prin serviciul de curierat, aşa cum rezultă din Nota de Transport seria x , însă plicul s-a întors la expeditor la data de 09.10.2020 din motive necunoscute, iar acest fapt este suficient pentru ca societatea să fie repusă în termenul procedural pierdut."
Înalta Curte constată că la dosarului de recurs se află nota de transport x în cuprinsul căreia se menţionează data colectării 21.05.2020 şi la rubrica observaţii este trecut recurs nr. dosar x/2017, însă această notă nu este completă având în vedere că rubricile privind "contravaloare servicii", "detaliere expediere - greutate", "plata serviciului transport", "confirmare de primire", iar simplul fapt că recurenta-reclamantă antamează ideea că plicul a fost returnat din motive necunoscute, în lipsa altor dovezi, nu poate fi asimilat cu un motiv temeinic justificat şi o împrejurare mai presus de voinţa părţii.
Pe cale de consecinţă, împrejurările invocate de recurenta-reclamantă nu conduc la o repunere în termenul de exercitare a căii de atac, nu se încadrează în noţiunea de "împrejurare mai presus de voinţa părţii", aptă să conducă la o repunere în termen, cu atât mai mult cu cât, de la data "expedierii" şi până la data "returnării" au trecut aproximativ 5 luni de zile, iar recurenta-reclamantă avea posibilitate de a verifica înregistrarea cererii de recurs pe rolul primei instanţe prin intermediul apărătorului ales.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte va respinge cererea de repunere în termenul de formulare a recursului.
6.2. În raport de soluţia pronunţată asupra cererii de repunere în termenul de formulare a recursului, Analizând cu prioritate excepţia tardivităţii recursului, în temeiul dispoziţiilor art. 248 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este declarat peste termenul legal, pentru argumentele expuse în continuare.
Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., "(1) Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei."
În materia contenciosului administrativ, conform dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "Hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare".
Termenul de 15 zile stabilit prin textul legal menţionat se calculează potrivit dispoziţiilor procedurale cuprinse în art. 101 alin. (1) din C. proc. civ. care prevăd că "termenele se înţeleg pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârşit termenul".
Pe de altă parte, aliniatul 5 al aceluiaşi articol stabileşte că "termenul care se sfârşeşte într-o zi de serbătoare legală, sau când serviciul este suspendat, se va prelungi până la sfârşitul primei zile de lucru următoare".
Din actele dosarului rezultă că sentinţa atacată a fost comunicată recurentei-reclamante la data de 06.05.2020, conform dovezii de îndeplinire a procedurii de comunicare aflată la dosarului de fond, iar recursul a fost transmis prin poştă la data de 09.10.2020, conform plicului poştal ataşat la dosarului de recurs.
Calculând termenul de 15 zile prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată, potrivit regulilor stabilite prin dispoziţiile art. 101 alin. (1) şi (5) din C. proc. civ., pe zile libere, rezultă că intervalul de timp în care recurenta-reclamantă avea dreptul să declare recurs era cuprins între 06.05.2020 şi 22.05.2020, inclusiv.
Or, în cauza de faţă, având în vedere că recursul a fost depus la data de 09.10.2020, Înalta Curte constată că acesta este declarat şi formulat cu depăşirea termenului legal, fiind depăşit termenul de 15 zile de la comunicarea sentinţei, impus de lege.
Conform dispoziţiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ.:
"Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".
Pe cale de consecinţă, având în vedere că în cauză, recurenta-reclamantă nu a dovedit că a fost împiedicat în exercitarea, în termen, a căii de atac din motive temeinic justificate, Înalta Curte, odată cu respingerea cererii de repunere în termen, va reţine şi tardivitatea recursului declarat.
10. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca tardiv declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de repunere în termenul de formulare a recursului.
Respinge recursul formulat de recurenta-reclamantă Agenţia Naţională de Transplant împotriva sentinţei nr. 2170 din 5 iulie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv declarat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 februarie 2022.