Şedinţa publică din data de 18 februarie 2021
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin acţiunea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. x/2017 din 29.03.2017, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta Curtea de Apel Alba Iulia solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:
- obligarea pârâtului să emită decizii de salarizare, în aplicarea Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 405 RON, începând cu data de 15 februarie 2016;
- obligarea pârâtului la repararea prejudiciului creat prin neaplicarea Legii nr. 71/2015 si a O.U.G. nr. 20/2016, respectiv restituirea pentru fiecare lună, până la recunoaşterea efectivă a dreptului prin emiterea unor noi decizii de salarizare, potrivit pct. 3 din prezenta cerere, a diferenţei dintre venitul pe care l-ar fi obţinut potrivit Legii nr. 71/2015 si a O.U.G. nr. 20/2016 (cu salariul calculat prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON) si venitul efectiv plătit (prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 305 RON), sumă care va fi actualizată cu indicele de inflaţie, şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 2678 din 28 iunie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:
- a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive, inadmisibilităţii şi lipsei de interes;
- a admis acţiunea formulată de reclamanta A., domiciliată în jud. Sibiu în contradictoriu cu pârâta CURTEA DE APEL ALBA-IULIA;
- a obligat pârâta să emită o decizie prin care să stabilească salariul reclamantei prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, începând cu data de 15.02.2016;
- a obligat pârâta la plata către reclamantă a diferenţei dintre drepturile salariale pe care le-ar fi încasat reclamanta în perioada 15.02.2016 - 01.10 2016 dacă salariul i-ar fi fost stabilit prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON şi drepturile salariale efectiv plătite reclamantei în această perioadă, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi cu dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.
3. Cererea de recurs
Împotriva sentinţei nr. 2678 din 28 iunie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâta Curtea de Apel Alba Iulia, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
În esenţă, recurenta-pârâtă a susţinut că, în cauză, contrar celor reţinute de instanţa de fond, Curtea de Apel Alba Iulia a făcut aplicarea Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 57/2015, modificată prin O.U.G. nr. 20/2016, conform prevederilor DCC nr. 794/2016. prin emiterea deciziilor nr. 52/C/22.12.2016, nr. 21/06.02.2017 şi 27/2017 şi ulterior prin deciziile nr. 30/C/21.06.2017 şi nr. 143/RU/21.06.2017, astfel încât solicitările din prezentul dosar sunt parţial lipsite de obiect şi de interes, cel puţin începând cu data de 01.08.2016.
Asupra problemei de fond în privinţa acordării majorărilor salariale de 5%,2%, 11% s-a pronunţat ÎCCJ prin decizia nr. 25/2011, statuându-se faptul că aceste drepturi nu puteau fi acordate magistraţilor sau personalului salarizat din Ministerul Justiţiei, ci doar personalului contractual din sectorul bugetar. Dispoziţiile deciziei nr. 25/2011 RIL care tranşează această problemă sunt în continuare obligatoriu de aplicat, considerentele de drept şi starea de fapt în baza cărora s-a emis această interpretare fiind în continuare valabile.
Valoarea de Referinţă Sectorială în cuantum de 405 RON, majorată cu 10% a fost acordată, de la data 01.10.2016, de către toţi ordonatorii principali de credite din cadrul familiei ocupaţionale "Justiţie", inclusiv în cadrul Curţii de Apel Alba Iulia - deoarece această valoare s-a constatat ca fiind maximul ei aflat în plată, ca valoare existentă în indemnizaţia de încadrare brută lunară/salariul de baza brut lunar la nivelul întregii familii ocupaţionale "Justiţie", valoare relevată din conţinutul adreselor nr. x/02.02.2017 şi nr. y/14.02.2017 ale ICCJ.
Iar faptul că prin sentinţa civilă nr. 46/2017 din dos. 8216/2*2016. Curtea de Apel Bucureşti a admis acţiunea şi a obligat pârâtul CSM la emiterea ordinelor de salarizare cu luarea în calcul a unei VRS 405 RON începând cu data de 09.04.2015 nu are relevanţă în aprecierea maximului aflat în plată tocmai datorită faptului că ea este ulterioară perioadei de raportare stabilită prin lege conform art. 3 ind.l alin. (1) din O.U.G. m.57/2015- 01.08.2016-31.12.2016- fiind pronunţată în 2017, chiar dacă are aplicabilitate începând cu 09.04.2015.
Aşadar contrar celor reţinute de către instanţa de fond, VRS 405 RON consacrată de această sentinţă pronunţată la 13.01.2017, nici nu avea cum să fie cuprinsă în indemnizaţia brută anterior datei când aceasta a fost pronunţată, astfel încât ea nu poate constitui reper de acordare.
În privinţa dobânzilor penalizatoare acordate pentru drepturile salariale în discuţie, contrar celor reţinute de către instanţa de fond, apreciem că în prezenta cauză nu poate avea aplicabilitate Decizia nr. 2/2014- RIL, deoarece aceasta statuează asupra acordării dobânzii legale pentru prejudiciul provocat creditorului prin întârzierea executării obligaţiei de către debitori, prin eşalonarea la plată prevăzută de O.U.G..71/2009, aspecte care nu pot fi extinse prezentei cauze, având în vedere faptul că nu este vorba de o eşalonare legală a obligaţiei de plată printr-un act normativ.
În consecinţă, consideră că instanţa de fond a făcut O aplicare greşită a prevederilor legale, statuând că există obligaţia stabilirii salariului de bază al reclamantei la nivelul maxim aflat în plată în cadrul familiei ocupaţionale Justiţie, mai exact cu considerarea VRS de 405 RON, începând cu 09.04.2015 în condiţiile în care această obligaţie subzista, conform prevederilor legale aplicabile, începând cu data de 01.08.2016. iar aceste drepturi au fost acordate de către Curtea de Apel Alba Iulia, la acest nivel maxim aflat în plată.
4. Apărările formulate intimată
Intimata-reclamantă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat şi menţinerea sentinţei atacate ca fiind temeinică.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este fondat în limitele şi pentru următoarele considerente:
2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.
Înalta Curte constată că potrivit documentelor depuse la dosar de către Curtea de Apel Alba Iulia, la solicitarea instanţei de recurs, Valoarea de Referinţă Sectorială avută în vedere pentru stabilirea drepturilor salariale ale grefierilor registratori, conform deciziilor emise de Preşedintele Curţii de Apel Alba Iulia, pentru perioada 15.02.2016-01.10.2016, este 463,5 RON
Înalta Curte constată că prin stabilirea Valorii de Referinţă Sectorială de 463,5 RON, s-a dispus recalcularea indemnizaţiei intimatei-reclamante în raport cu o valoare de referinţă sectorială chiar mai mare decât cea solicitată prin acţiunea de faţă.
În consecinţă, Înalta Curte reţine că, în prezent, acţiunea reclamantei a rămas fără obiect.
De asemenea, se reţine că prin O.U.G. nr. 3/2019 privind eşalonarea plăţii drepturilor salariale restante pentru unele categorii de personal din sistemul justiţiei s-a stabilit plata sumelor reprezentând drepturi de natură salarială restante, stabilite în favoarea personalului din justiţie, aferente perioadei 9 aprilie 2015-30 iunie 2018, precum şi plata dobânzilor şi a actualizării cu rata inflaţiei.
Înalta Curte are în vedere şi prevederile art. 29 şi art. 32 din C. proc. civ., reţinând că unul dintre elementele acţiunii civile este, alături de părţi şi cauză, obiectul cererii, respectiv pretenţia concretă a reclamantei, condiţie generală care vizează orice cerere în justiţie şi care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât şi la momentul exercitării şi soluţionării căilor de atac.
2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat de Curtea de Apel Braşov împotriva sentinţei nr. 2678 din 28 iunie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, va casa sentinţa recurată şi, rejudecând: va respinge acţiunea formulată de reclamantei, ca rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul formulat de Curtea de Apel Alba Iulia împotriva sentinţei nr. 2678 din 28 iunie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi rejudecând, respinge acţiunea ca rămasă fără obiect.
Definitivă.
Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Pronunţată astăzi, 18 februarie 2021.