Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Decizia ce formează obiectul recursului
Prin Decizia nr. 202 din 3 februarie 2021, pronunţată în Dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, a anulat, ca insuficient timbrată, cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. A. S.A. în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., împotriva Deciziei civile nr. 436/R din 28 octombrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2018.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 1, art. 26 alin. (2), art. 32 şi art. 33 din O.U.G nr. 80/2013 privind taxele de timbru şi art. 1978 C. proc. civ.
Astfel, instanţa a constatat că autoarea căii de atac nu s-a conformat obligaţiei de plată a taxei judiciare de timbru în cuantumul solicitat până la termenul de judecată stabilit în cauză, deşi aceasta a fost citată cu menţiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 de RON, stabilită în sarcina sa în conformitate cu dispoziţiile art. 26 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele de timbru.
2. Cererea de recurs
Împotriva deciziei menţionate la pct. 1 a declarat recurs revizuenta S.C. A. S.A prin care solicită casarea acestei decizii şi judecarea cererii de revizuire.
Prin cererea de recurs, recurenta susţine că a achitat taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 de RON la data de 20.01.2021 în contul beneficiarului Municipiul Timişoara x, rezultatul procesării B. fiind documentul cu elementele de identificare x şi având menţiunea "cv taxa jud. x/2020".
Recurenta arată că la data de 22.01.2021 a formulat adresă cu dovada achitării taxei de timbru pe care a trimis-o către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin email şi pe fax, însă dintr-o eroare umană, în ataşamentul trimis instanţei a fost depusă dovada achitării taxei de timbru dintr-un alt dosar aflat pe rol la Curtea de Apel Timişoara.
Susţine că, taxa judiciară de timbru a fost achitată în termen dar dovada nu a fost depusă corect dintr-o eroare umană.
3. Procedura de filtrare a recursului
Conform art. 24 din C. proc. civ., în cauză, a fost urmată procedura de filtrare a recursului, reglementată de art. 493 din acelaşi cod, întrucât procesul a fost început anterior datei de 21 decembrie 2018, nefiindu-i aplicabile dispoziţiile art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018, prin care a fost abrogat art. 493 din C. proc. civ.
Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului s-a concluzionat că acesta este admisibil, dar criticile formulate nu pot fi încadrate în motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
Prin încheierea din camera de consiliu de la 18 octombrie 2021, completul de filtru a dispus comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului către toate părţile.
4. Apărările părţilor
Se constată că, în cauză, părţile nu au depus punct de vedere la raport.
II. Considerentele Înaltei Curţi
Pe calea prezentului recurs a fost atacată Decizia nr. 202 din 3 februarie 2021, pronunţată în Dosarul nr. x/2020 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, prin care a fost anulată, ca insuficient timbrată, cererea de revizuire formulată împotriva Deciziei civile nr. 436/R din 28 octombrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2018.
În condiţiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va examina cu prioritate îndeplinirea cerinţei motivării căii de atac, deoarece nerespectarea acestei condiţii imperative atrage sancţiunea nulităţii, ceea ce exclude cercetarea oricăror alte aspecte.
În conformitate cu dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d), partea are obligaţia de a arăta în cererea de recurs motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) prevede că aceste cerinţe sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.
În completare, art. 489 alin. (2) din acelaşi cod stipulează că sancţiunea nulităţii recursului intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.
Pentru a putea fi circumscrise cazurilor de nelegalitate cuprinse în art. 488 C. proc. civ., criticile formulate trebuie să vizeze soluţia şi argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată.
Ca atare, nu poate constitui motiv de recurs orice nemulţumire a părţii cu privire la soluţia pronunţată, în sensul că nu pot fi susţinute în mod valabil critici prin care se tinde la schimbarea situaţiei de fapt ori la reaprecierea probelor cauzei sau prin care se solicită realizarea unui control judiciar de temeinicie; în consecinţă, instanţa de recurs nu poate examina decât criticile privitoare la decizia atacată care fac posibilă încadrarea în prevederile art. 488 din C. proc. civ. şi sunt proprii controlului judiciar de legalitate permis instanţei de recurs.
Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, prin dispoziţiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanţei de control judiciar competente examinarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
Prin urmare, recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greşeli de apreciere a situaţiei de fapt deduse judecăţii ori de valorificare a probatoriului administrat în cauză, instanţa de recurs fiind competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material sau procesual, într-una sau mai multe din ipotezele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.
În speţă, din memoriul de recurs nu reies critici care să poată fi încadrate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., ci se fac susţineri care nu reprezintă veritabile critici de nelegalitate, în sensul că taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 de RON deşi fusese achitată la data de 20.01.2021, din eroare nu a fost ataşată adresei transmisă la data de 22.01.2021 către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin email şi pe fax, ci, în ataşamentul trimis instanţei a fost depusă dovada achitării taxei de timbru dintr-un alt dosar aflat pe rol la Curtea de Apel Timişoara.
Ca atare, nu se aduc critici de nelegalitate hotărârii atacate ci se invocă propria culpă a revizuentei care nu a transmis dovada achitării taxei judiciare de timbru aferentă Dosarului nr. x/2020, astfel cum i s-a pus în vedere de către instanţă, astfel încât se constată că susţinerile invocate de recurentă în cuprinsul cererii de recurs nu răspund cerinţelor prevăzute de dispoziţiile procedurale citate, în raport de soluţia şi considerentele pentru care a fost pronunţată Decizia nr. 202 din 3 februarie 2021 şi nu sunt apte a permite controlul de legalitate al deciziei recurate, din moment ce nu pot fi încadrate în niciunul din motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
Prin urmare, constatând că recurenta S.C. A. S.A nu a formulat critici care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. şi că în cauză nu pot fi reţinute motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancţiunea expres prevăzută într-o asemenea situaţie de art. 489 alin. (2) din codul menţionat şi va anula recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de recurenta A. S.A împotriva Deciziei nr. 202 din 3 februarie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2020.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 decembrie 2021.
GGC - NN