Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor reţine următoarele:
I. Prin decizia penală nr. 295/A din data de 15 octombrie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2019, a fost respins, ca inadmisibil, apelul declarat de apelantul A. împotriva încheierii din data de 22 mai 2020 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x/2019.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că prin încheierea din data de 22 mai 2020 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x/2019, cu opinie majoritară, în temeiul art. 68 alin. (2), (5), (7) din C. proc. pen. coroborat cu art. 66 din C. proc. pen., în referire la art. 64 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., a fost admisă cererea de abţinere formulată de doamna judecător B. (membru al completului de judecată C4 Contestaţii 2J) în dosarul nr. x/2019 al Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, cu termen de judecată la data de 27.05.2020.
În temeiul art. 68 alin. (6) din C. proc. pen., au fost menţinute măsurile dispuse în cauză.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Suceava a reţinut că prin cererea formulată la data de 21.05.2020, înregistrată sub nr. x/2019/a1, doamna judecător B., membru al completului de judecată C4 Contestaţii 2J, a declarat că se abţine cu privire la soluţionarea dosarului nr. x/2019 al Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, cu termen de judecată la data de 27.05.2020.
În motivarea cererii, doamna judecător a arătat că a fost învestită cu soluţionarea dosarului nr. x/2019 al instanţei anterior menţionate, cu termen de judecată la data de 27.05.2020, având ca obiect contestaţia declarată de inculpatul A. împotriva încheierii penale nr. 43 din data de 28.01.2020 a Tribunalului Suceava. A mai arătat că, începând cu anul 2018 şi până în prezent, a participat la judecarea unor cauze în care numitul A. a avut, de regulă, calitatea de petent, printre acestea numărându-se cele care au făcut obiectul dosarelor nr. x/2018, nr. y/2019 şi nr. z/39/2019 ale Curţii de Apel Suceava. Chiar dacă în dosarul din anul 2018, A. a depus un memoriu în care a susţinut că este coruptă şi i-a adresat tot felul de cuvinte şi expresii obscene şi jignitoare, a considerat că poate fi obiectivă şi a procedat la soluţionarea în continuare a cauzelor acestuia.
A precizat, de asemenea, că în dosarul nr. x/2019, A. a formulat împotriva sa o cerere de recuzare (care a fost respinsă), în care a arătat că este coruptă, însoţită de sesizările pe care le-a înaintat autorităţilor competente (C.S.M., Inspecţia Judiciară) şi care o vizează.
Ulterior soluţionării, în luna decembrie 2019, a celor două dosare (nr. x/2019 şi nr. y/2019), în luna ianuarie 2020 a fost învestită cu soluţionarea dosarelor nr. x/2019 şi nr. y/2019 La termenul de judecată din 20.01.2020 (stabilit în ambele dosare), A. a avut un comportament recalcitrant, proferând din nou insulte şi calomnii la adresa sa. A precizat că nici în aceste împrejurări nu a formulat cerere de abţinere, soluţionând cele două cauze.
După acest moment, a aflat că A. a început să posteze pe pagina sa de C., încă din luna decembrie 2019, continuând şi în prezent, diverse articole insultătoare şi calomnioase la adresa sa (unul însoţit şi de o filmare din sala de judecată, în care figura sa este încercuită, pentru aducerea la cunoştinţa cititorilor a aspectului că este cea mai coruptă şi analfabetă judecătoare), postând totodată şi pe D. un filmuleţ în care păstrează acelaşi ton "apreciativ" şi care conţine înregistrări realizate (pe ascuns) ale unei şedinţe de judecată.
Analizând cererea formulată, Curtea de Apel Suceava a constatat că aceasta este întemeiată, prin raportare la aspectele invocate, fiind incident cazul de incompatibilitate prevăzut de textul de lege anterior arătat.
În acest sens au fost reţinute următoarele argumente:
C. proc. pen. stabileşte expres şi limitativ cazurile în care un judecător este incompatibil să soluţioneze o cauză penală, unul dintre acestea fiind şi cel reglementat de prevederile art. 64 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., care vizează situaţia în care "există o suspiciune rezonabilă că imparţialitatea judecătorului este afectată". Textul de lege anterior menţionat nu delimitează în concret situaţiile în care o astfel de suspiciune de imparţialitate poate fi apreciată ca existentă, însă aici intervine rolul magistratului chemat să decidă asupra cererii de abţinere/recuzare, prin raportare la împrejurările concrete ale cauzei deduse judecăţii.
Imparţialitatea presupune lipsa oricărei prejudecăţi sau idei preconcepute cu privire la soluţia ce trebuie pronunţată în cadrul unui proces şi priveşte pe fiecare membru al completului de judecată (C.E.D.O., cauza Piersack c. Belgiei, hotărârea din 01.10.1982, paragraful 30).
Aşa fiind, s-a constatat că se impune admiterea cererii de abţinere, tocmai pentru a nu exista nici măcar aparenţa unei lipse de imparţialitate în judecarea cauzei, ce s-ar putea imputa doamnei judecător, învestită cu soluţionarea contestaţiei declarate de inculpatul A. împotriva încheierii penale nr. 43 din data de 28.01.2020 a Tribunalului Suceava.
Împotriva încheierii din data de 22 mai 2020 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x/2019, a declarat apel A., susţinând, în esenţă, că soluţia dispusă de instanţă, în sensul admiterii declaraţiei de abţinere formulate de unul dintre judecătorii ce fac parte din completul învestit cu soluţionarea dosarului nr. x/2019 al Curţii de Apel Suceava, este netemeinică şi nelegală, fiind de natură a conduce la tergiversarea judecării cauzei.
II. Prin decizia penală nr. 295/A din data de 15 octombrie 2020 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2019 a fost respins, ca inadmisibil, apelul formulat de petentul A. împotriva încheierii din data de 22 mai 2020 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2019.
Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, că potrivit art. 408 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., sentinţele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel, iar încheierile pot fi atacate cu apel numai odată cu sentinţa, cu excepţia cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu apel.
Aşadar, fiind o cale de atac ordinară, apelul nu poate fi exercitat decât împotriva hotărârilor judecătoreşti nedefinitive, devenind inadmisibil atunci când se exercită împotriva unei hotărâri definitive.
De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 68 alin. (7) din C. proc. pen., "încheierea prin care se soluţionează abţinerea sau recuzarea nu este supusă niciunei căi de atac".
În speţă, A. a declarat apel împotriva încheierii din data de 22 mai 2020 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x/2019, prin care a fost admisă declaraţia de abţinere formulată de unul dintre judecătorii învestiţi cu soluţionarea cauzei în care acesta este parte (respectiv dosarul nr. x/2019 al Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori). Prin urmare, calea de atac exercitată de A. apare ca fiind inadmisibilă, în condiţiile în care încheierea atacată nu este supusă căilor de atac prevăzute de legea procesual penală.
Împotriva deciziei penale nr. 295/A din data de 15 octombrie 2020 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2019, contestatorul A. a declarat o cale de atac intitulată "contestaţie în anulare".
III. Prin decizia penală nr. 814 din data de 8 decembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2020 a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 295/A din data de 15 octombrie 2020 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2019.
Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că, potrivit dispoziţiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolele III, III1, V din C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Astfel, Înalta Curte, secţia penală a constatat că formularea unei căi de atac de către A. împotriva deciziei penale nr. 295/A din data de 15 octombrie 2020 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2019 (prin care s-a respins, ca inadmisibil, apelul declarat împotriva încheierii din data de 22 mai 2020 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x/2019, încheiere prin care a fost admisă o declaraţie de abţinere) reliefează exercitarea repetată a căilor de atac împotriva unor hotărâri nesusceptibile a fi atacate cu căi de atac, respectiv în condiţii care nu sunt prevăzute de legea procesual penală.
Instanţa a reţinut că nu toate hotărârile penale definitive sunt susceptibile de contestaţie în anulare, în art. 426 din C. proc. pen. fiind precizate hotărârile care pot fi atacate cu contestaţie în anulare, în raport de cazurile invocate.
O decizie prin care instanţa de control judiciar a respins o cale ordinară de atac (apel), ca inadmisibilă, exercitată anterior împotriva unei încheieri prin care s-a admis o declaraţie de abţinere (încheiere definitivă, potrivit dispoziţiilor art. 68 alin. (7) din C. proc. pen.) nu poate fi atacată cu contestaţie în anulare, având în vedere că aceasta nu este o hotărâre prin care instanţa se pronunţă cu privire la acţiunea penală sau civilă exercitată într-o cauză penală.
Împotriva deciziei penale nr. 814 din data de 8 decembrie 2020, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2020 a formulat contestaţie petentul A..
IV. Prin decizia penală nr. 93 din data de 5 aprilie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2021 a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de petentul A. împotriva deciziei penale nr. 814 din data de 8 decembrie 2020, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2020.
Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, că potrivit dispoziţiilor art. 4251 alin. (1) din C. proc. pen., calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile articolului fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.
Prin urmare, contestatorul A. a formulat contestaţie împotriva unei decizii penale definitive, prin care s-a respins ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată, hotărârea nefiind supusă niciunei căi de atac.
Prin urmare, petentului A. nu îi este recunoscută o cale de atac împotriva deciziei penale nr. 814 din data de 08 decembrie 2020, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, întrucât a fost formulată împotriva unei soluţii nesusceptibile de reformare.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători a respins, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de petentul A. împotriva deciziei penale nr. 814 din data de 8 decembrie 2020, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2020.
V. Împotriva deciziei penale nr. 93 din data de 5 aprilie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2021 contestatorul A. a formulat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători la data de 25 mai 2021, sub nr. x/2021, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu, la data de 4 octombrie 2021, dată la care au avut loc şi dezbaterile, susţinerile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac promovată de contestatorul A., constată că aceasta este inadmisibilă şi va fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:
Din perspectiva principiului legalităţii căilor de atac consfinţit prin art. 129 din Constituţia României, precum şi a principiului privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv a exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.
În aceste condiţii, revine părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
Admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora cu respectarea dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judiciar, termenele de declarare şi cazurile în care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Potrivit dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicarea a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale " Legea nouă se aplică de la data intrării ei în vigoare tuturor cauzelor aflate pe rolul organelor judiciare, cu excepţiile prevăzute în cuprinsul prezentei legi", iar potrivit dispoziţiilor art. 8 din aceeaşi lege "Hotărârile pronunţate în primă instanţă după intrarea în vigoare a legii noi sunt supuse căilor de atac, termenelor şi condiţiilor de exercitare ale acestora, prevăzute de legea nouă".
În prezenta cauză, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost sesizat cu recursul formulat de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 93 din data de 5 aprilie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2021 prin care s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia formulată împotriva Deciziei penale nr. 814 din data de 8 decembrie 2020 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2020.
Or, decizia penală prin care s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de către A., are caracter definitiv, nefiind susceptibilă de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare.
Conform dispoziţiilor art. 4251 alin. (7) din C. proc. pen., contestaţia se soluţionează prin decizie, care nu este supusă nici unei căi de atac.
C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.
Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.
Prin urmare, se constată că, în cauză, contestatorul A. a exercitat calea de atac a recursului, cale de atac care nu mai este prevăzută în actuala reglementarea C. proc. pen., împotriva unei hotărâri definitive, aspect de natură a încălca coerenţa sistemului căilor de atac reglementate de lege.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de lege constituie o încălcare a principiului legalităţii, respectiv a principiului unicităţii căilor de atac şi a dispoziţiilor ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Faţă de considerentele ce preced, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 93 din data de 5 aprilie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2021.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul contestator la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 93 din data de 5 aprilie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2021.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurentul contestator la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 octombrie 2021.
GGC - MM