Ședințe de judecată: Iunie | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia I civilă

Decizia nr. 1038/2021

Decizia nr. 1038

Şedinţa publică din data de 13 mai 2021

Asupra recursului dedus judecăţii, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov, secţia civilă, la data de 10.03.2017 sub nr. x/2017, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtului B. la plata sumei de 500.000 RON cu titlu de despăgubiri civile pentru prejudiciul moral constând în vătămarea, prin acuzaţiile aduse, a dreptului la onoare şi reputaţie, a dreptului la imagine, cu obligarea pârâtului să asigure, pe propria cheltuială, publicarea hotărârii pronunţate în prezenta speţă într-un cotidian de largă răspândire, respectiv să asigure înlăturarea tuturor articolelor, comentariilor conţinute pe site-ul http://www.x.ro sau pe oricare alt site aparţinând acestuia, care aduc atingere onoarei, demnităţii şi imaginii reclamantului, cu cheltuieli de judecată.

În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 71-74, art. 194 şi urm., art. 1349 C. civ., art. 26 şi art. 30 alin. (6) din Constituţia României, art. 8, 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii, ca netemeinică. Pe cale de excepţie, a susţinut lipsa calităţii sale procesuale pasive cu privire la calitatea de administrator al site-ului http://www.x.ro, având în vedere că nu este persoana care administrează acest site.

Reclamantul a precizat, la 29.08.2017, că solicită 250.000 RON, daune morale pentru încălcarea dreptului la onoare, demnitate şi reputaţie şi 250.000 RON, daune morale pentru încălcarea dreptului la imagine.

2. Sentinţa pronunţată în primă instanţă de tribunal

Prin sentinţa civilă nr. 184 din 29.01.2018, Tribunalul Ilfov, secţia civilă a anulat capătul de cerere privind acordarea despăgubirilor în cuantum de 250.000 RON pentru încălcarea dreptului la imagine, ca netimbrat, şi a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

3. Decizia pronunţată de curtea de apel

Prin decizia nr. 1392 A din 08.11.2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 184 din 29.01.2018 a Tribunalului Ilfov, secţia civilă.

4. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a declarat recurs reclamantul A., solicitând casarea deciziei atacate în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 12 martie 2020 şi a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 6.

În motivarea recursului, recurentul a arătat că instanţa de apel a pronunţat decizia atacată cu încălcarea normelor de drept material privind efectul devolutiv al apelului, norme prevăzute de art. 476, 477 şi 478 C. proc. civ.

Astfel, curtea a reţinut în mod greşit că prima instanţă a fost învestită exclusiv pentru postările de pe site-ul http://www.x.ro, nu şi pentru publicaţiile scrise realizate de către intimat ori pentru postările de pe site-ul http://www.ivancatalin. ro.

În speţă, contrar celor statuate de instanţa de apel, reclamantul a solicitat plata sumei de 500.000 RON cu titlu de despăgubiri civile pentru prejudiciul moral constând în vătămarea dreptului la onoare şi reputaţie, respectiv a dreptului la imagine prin acuzaţiile formulate de pârât, precizând în mod expres că acesta a lansat mai multe acuzaţii prin intermediul mai multor mijloace ce asigurau publicarea şi răspândirea lor în mediul social vizat (ziare de tipul unor broşuri, articole publicate pe site-uri), cu scopul defăimării reclamantului şi a activităţilor desfăşurate de acesta, în calitate de primar.

Totodată, a solicitat obligarea pârâtului să asigure înlăturarea tuturor articolelor, comentariilor conţinute pe site-ul http://www.x.ro sau pe oricare alt site aparţinând pârâtului, care aduc atingere onoarei, demnităţii şi imaginii reclamantului. Prin acest capăt de cerere, a precizat astfel în mod expres că cererea sa se referea şi la orice alt site care ar aparţine pârâtului.

Recurentul a susţinut că nu este corect argumentul curţii potrivit căruia nu ar fi combătut concluzia instanţei de fond, în sensul că aceasta ar fi fost învestită exclusiv cu analiza postărilor de pe site-ul http://www.x.ro.

Or, prin cererea de apel reclamantul a reiterat faptul că lezarea imaginii şi onoarei a fost realizată inclusiv prin publicaţiile de tip broşuri publicate pentru alegători şi că inclusiv acestea trebuiau analizate de către instanţa de control.

Mai mult, în susţinerea şi dovedirea cererii, în faţa instanţei de fond reclamantul a depus înscrisuri, publicaţii de tip broşuri, ziare, cât şi comentarii postate pe site-urile care aparţin pârâtului. A arătat că pârâtul deţine site-ul http://www.ivancatalin. ro, iar această dovadă a realizat-o cu înscrisul prezentat în fotocopie, denumit "trecut - prezent - viitor", înscris care realizează un istoric al materialelor informative distribuite publicului.

Ca atare, în motivarea cererilor de chemare în judecată şi de apel nu s-a raportat doar la site-urile pârâtului, ci la întregul ansamblu de mijloace şi canale folosite de acesta pentru a răspândi informaţiile defăimătoare la adresa reclamantului.

În consecinţă, faţă de petitul cererii, dar şi de motivarea acţiunii şi dovezile administrate, instanţele de judecată aveau obligaţia să reţină şi să analizeze toate afirmaţiile defăimătoare ale pârâtului, în orice formă de publicare şi comunicare folosită de acesta. Aceasta, în condiţiile în care chiar pârâtul a recunoscut în cuprinsul întâmpinărilor depuse în fond şi apel că a realizat o informare a publicului în legătură cu anumite nereguli la nivel de primărie.

Recurentul a învederat că instanţele de fond nu au procedat la o coroborare a probatoriului administrat, respectiv a înscrisurilor depuse cu interogatoriul pârâtului, cu răspunsurile acestuia la întrebările nr. 6, 8, 9, astfel că respingerea cererii de chemare în judecată a avut în vedere faptul că din probele din dosar nu rezultă că intimatul este administratorul site-ului http://www.x.ro.

Or, prin acţiunea de faţă reclamantul a urmărit atragerea răspunderii civile delictuale a pârâtului pentru toate acuzaţiile pe care le-a răspândit în toate modalităţile, nu doar pe site-ul http://www.x.ro, iar prin cererea de apel a solicitat schimbarea în tot a hotărârii apelate.

Invocând art. 1349 C. civ., recurentul a arătat că decizia atacată a fost pronunţată cu încălcarea acestui text de lege, în sensul că instanţa de apel a interpretat în mod greşit dispoziţiile privind condiţia caracterului ilicit al faptei ca element al răspunderii civile delictuale a intimatului.

Astfel, s-a reţinut în mod eronat că faptele intimatului nu au caracter ilicit, întrucât probatoriile suplimentare din apel nu sunt relevante atât timp cât privesc un extras de pe un alt site, http://www.ivancatalin. ro, şi nu sunt în legătură cu postările acestei părţi pe site-ul http://www.x.ro, care rămân nedovedite.

În opinia recurentului, probatoriile suplimentare au fost făcute în raport atât de petitul cererii introductive, cât şi faţă de cererea de apel care viza toate afirmaţiile defăimătoare realizate prin intermediul publicaţiilor printate şi on-line.

Prin urmare, prin prisma efectului devolutiv al apelului, conturat de ceea ce s-a supus judecăţii şi de ceea ce s-a apelat, dar şi din perspectiva art. 1349 C. civ., instanţa de apel avea obligaţia să aprecieze caracterul ilicit al faptei şi modul de dovedire al acestuia şi să stabilească dacă susţinerile făcute reprezintă defăimări ilicite, dincolo de limita şi îngrădirile unui drept la libera exprimare.

În acest sens, recurentul a arătat că faptele intimatului au un caracter ilicit întrucât acesta a depăşit limitele prevăzute de dispoziţiile art. 75 C. civ., acestea nefiind în niciun caz permise de lege sau de convenţiile şi pactele internaţionale privitoare la drepturile omului.

A învederat că ceea ce ar trebui să reţină instanţa este faptul că susţinerile pârâtului depăşesc limitele unei simple informări, întrucât afirmaţiile răspândite de acesta sunt false şi rău intenţionate, reprezentând ironii, expresii jignitoare la adresa reclamantului, fapte neadevărate, fără fundament legal, scopul lor fiind de a crea o campanie electorală negativă pentru partea reclamantă, fiind făcute cu încălcarea drepturilor garantate de art. 8 şi 10 din Convenţie.

În concluzie, a solicitat a se aprecia, din coroborarea probelor administrate, că intimatul nu a avut o baza temeinică de argumentare şi un interes legitim al criticilor formulate în contextul unei dezbateri publice libere.

5. Apărările formulate în cauză:

Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

A susţinut, în esenţă, că în cauză nu s-a făcut dovada existenţei unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii şi nici a unui prejudiciu, două dintre condiţiile necesare pentru a fi atrasă răspunderea civilă delictuală a intimatului.

A învederat că recurentul nu este constant în ceea ce a dedus judecăţii, făcând modificări ale cererii de chemare în judecată şi încercând să dea o altă interpretare petitelor acţiunii atât în apel, cât şi în recurs. În speţă, acesta a solicitat atragerea răspunderii intimatului pentru anumite informaţii publicate pe site-ul http://www.x.ro, nu şi pe alte site-uri sau canale ori în presă.

6. Procedura de filtru:

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din 9 martie 2021, Completului de filtru nr. 6 a admis în principiu recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1392 A din 08 noiembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă şi a fixat termen pentru judecata recursului la data de 20 aprilie 2021.

Urmare a Hotărârilor Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 8/27.01.2012 şi nr. 33/31.03.2021, prin care a fost aprobată desfiinţarea Completului cu nr. 6 din cadrul secţiei I civile, dosarul nr. x/2017 a fost repartizat ciclic Completului de filtru nr. 8, care a fixat termen pentru judecata recursului la data de 13 mai 2021.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reţine că reclamantul a solicitat, prin cererea de chemare în judecată, obligarea pârâtului la plata sumei de 500.000 RON cu titlu de despăgubiri civile pentru prejudiciul moral constând în vătămarea dreptului la onoare şi reputaţie, precum şi a dreptului la imagine prin acuzaţiile formulate la adresa sa, obligarea pârâtului să asigure, pe propria cheltuială, publicarea hotărârii judecătoreşti pronunţate în speţă într-un cotidian de largă răspândire, respectiv să asigure înlăturarea tuturor articolelor, comentariilor conţinute pe site-ul http://www.x.ro sau pe oricare alt site aparţinând acestuia, care aduc atingere onoarei, demnităţii şi imaginii reclamantului.

În motivarea în fapt a cererii formulate, s-a arătat că, în perioada anterioară începerii campaniei electorale, în comuna Afumaţi au fost distribuite printre localnici ziare de tipul unor broşuri, prin care pârâtul a încercat şi a reuşit prin toate mijloacele să procedeze la defăimarea reclamantului şi a activităţilor desfăşurate de acesta, în calitate de primar, că din ansamblul articolelor postate în ziar şi pe site-ul administrat de pârât (http://www.x.ro) rezultă că afirmaţiile au fost de natură să contureze, în opinia publicului cititor, o percepţie negativa asupra reputaţiei reclamantului, iar, din această perspectivă, reiese că, în cauză, sunt îndeplinite condiţiile angajării răspunderii civile delictuale a pârâtului în ce priveşte existenţa unei fapte ilicite (postarea pe o pagină de internet - http://www.x.ro, şi într-un ziar a unor informaţii care aduc atingere dreptului la imagine a unei persoane) şi a unui prejudiciu (afectarea în mod negativ a imaginii respectivei persoane).

Reclamantul a precizat că, în ce priveşte caracterul defăimător al articolelor publicate pe site-ul în cauză, în speţă nu s-a făcut dovada eventualei veridicităţi a faptelor imputate şi că, în prezentul litigiu, a solicitat să se aprecieze că, prin probele ce vor fi administrate, a demonstrat o atingere a dreptului său la reputaţie prin afirmaţiile postate pe site-ul administrat de către pârât (http://www.x.ro).

Reclamantul a învederat, la data de 29.08.2017, că solicită obligarea pârâtului la plata sumei de 250.000 RON, cu titlu de daune morale pentru încălcarea dreptului la onoare, demnitate şi reputaţie şi a sumei de 250.000 RON, reprezentând daune morale pentru încălcarea dreptului la imagine.

În şedinţa publică din 07.11.2017, Tribunalul Ilfov a invocat din oficiu excepţia netimbrării capătului de cerere privind plata daunelor morale solicitate pentru încălcarea dreptului la imagine şi a admis-o, întrucât, deşi s-a stabilit în sarcina reclamantului obligaţia de a depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 6.105 RON, aceasta nu se regăseşte la dosarul cauzei.

Prin sentinţa pronunţată ulterior, instanţa de fond a constatat că reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la daune morale pentru prejudiciul cauzat prin încălcarea dreptului la onoare şi reputaţie prin articolele şi comentariile publicate pe site-ul http://www.x.ro şi că, în speţă, nu sunt întrunite cumulativ condiţiile răspunderii civile delictuale.

Astfel, prima instanţă a reţinut că, deşi prin cererea de chemare în judecată reclamantul a invocat încălcarea dreptului său la onoare şi reputaţie prin articolele şi comentariile denigratoare publicate pe site-ul http://www.x.ro, din probele administrate nu reiese că pârâtul ar avea calitatea de administrator al site-ului indicat sau că ar fi autorul articolelor indicate. Totodată, a considerat că, din înscrisurile anexate iniţial acţiunii ori din cele depuse la filele x, nu rezultă că acestea reprezintă extrase de pe site-ul http://www.x.ro sau că ar aparţine pârâtului. A observat că au fost ataşate cererii înscrisuri în cuprinsul cărora este menţionat "realizat la comanda UNPR Ilfov", însă a apreciat că acestea nu pot fi atribuite pârâtului, neexistând nicio dovadă.

Tribunalul a mai reţinut că pârâtul a recunoscut la interogatoriu că este administratorul site-ului http://www.ivancatalin. ro, că a realizat o publicaţie în care a citat un raport al Curţii de Conturi şi a făcut un clasament al modului în care au fost cheltuiţi banii de către primărie, dar nu a adus reclamantului acuzaţii de furt, fals în înscrisuri sau privind câştigarea unor licitaţii în mod ilegal.

În acest context, având în vedere că nu s-au depus înscrisuri din care să rezulte conţinutul materialelor publicate pe site-ul http://www.x.ro şi nici nu s-a făcut dovada faptului că pârâtul ar fi administratorul acestui site, întrucât prin cererea de chemare în judecată reclamantul nu a invocat încălcarea dreptului la onoare şi reputaţie prin publicaţiile afişate pe site-ul http://www.ivancatalin. ro sau prin publicaţia scrisă realizată de pârât, ci exclusiv pentru postările pe site-ul http://www.x.ro, instanţa de fond a considerat că în cauză nu s-a făcut dovada săvârşirii unei fapte ilicite.

Împotriva hotărârii primei instanţe a declarat apel reclamantul, prin care a arătat că este eronată afirmaţia potrivit căreia nu rezultă clar că pârâtul ar fi coordonat realizarea publicaţiei, deoarece pe prima pagină a acestei broşuri se află o imagine a acestuia alăturată numelui său, existând şi recunoaşterea părţii pârâte că, în calitate de consilier local al comunei Afumaţi, a procedat la furnizarea materialelor informative în timpul campaniei electorale. A susţinut că în cuprinsul broşurii se foloseşte expresia "clasamentul furturilor" în cadrul căruia ar fi figurat reclamantul, ceea ce reprezintă o atingere adusă reputaţiei acestuia prin furnizarea unor informaţii eronate, neprobate şi defăimătoare la adresa sa.

Apelantul a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale în persoana intimatului, arătând că sunt dovedite fapta ilicită (postarea pe o pagina de internet - http://www.x.ro şi într-un ziar a unor informaţii care aduc atingere dreptului la imagine a unei persoane) şi prejudiciul (afectarea în mod negativ a imaginii respectivei persoane).

În concret, însă, a solicitat să se aprecieze că "reclamantul, prin probele administrate, a demonstrat o atingere a dreptului său la reputaţie prin afirmaţiile postate pe site-ul administrat de către pârât (http://www.x.ro)".

Prin decizia recurată, curtea a constatat, în aplicarea art. 477 şi 478 C. proc. civ., că instanţa de fond a fost învestită de către reclamant a analiza existenţa unor încălcări ale dreptului la onoare şi reputaţie, respectiv ale dreptului la imagine, prin lansarea de către pârât a unor acuzaţii la adresa acestuia cu ocazia campaniei electorale din 2016 în comuna Afumaţi, prin ziare de tipul unor broşuri, respectiv pe site-ul http://www.x.ro sau alt site (neprecizat) aparţinând pârâtului.

De asemenea, a observat că prima instanţă a reţinut a fi învestită exclusiv pentru postările pe site-ul http://www.x.ro, iar nu pentru o publicaţie scrisă realizată de către pârât ori pentru postările pe site-ul http://www.ivancatalin. ro, iar această premisă nu a fost combătută de către apelant prin criticile apelului.

Astfel, a considerat că ceea ce rămâne în analiza instanţei de apel este limitat la verificarea susţinerilor legate de fapta ilicită constând în postări pe site-ul http://www.x.ro, iar, prin raportarea la aceasta, probatoriile suplimentare din apel ale reclamantului nu sunt relevante atâta vreme cât privesc un extras de pe un alt site http://www.ivancatalin. ro, copii ale unor broşuri tipărite şi originale ale acestora; aceste noi probe din apel nu vin să combată ceea ce a reţinut prima instanţă cu privire la fapta legată de pretinsele postări ale pârâtului pe site-ul http://www.x.ro, care rămâne nedovedită.

Prin urmare, nefiind probată existenţa faptei ilicite, curtea a apreciat că nu poate fi analizat nici raportul de cauzalitate al acesteia cu pretinsul prejudiciu creat reclamantului, astfel cum impun exigenţele art. 1349 C. civ.. Pe de altă parte, a reţinut că lipsa caracterului ilicit al faptei incriminate determină şi neîndeplinirea condiţiei de vinovăţie a presupusului făptuitor, indiferent de forma afirmată a acesteia.

Prin cererea de recurs, printr-o primă critică formulată recurentul a invocat încălcarea dispoziţiilor art. 476, 477 şi 478 C. proc. civ. şi a susţinut că instanţa de apel în mod greşit a reţinut că prima instanţă a fost învestită exclusiv pentru postările de pe site-ul http://www.x.ro, nu şi pentru publicaţiile scrise realizate de către intimat ori pentru postările de pe site-ul http://www.ivancatalin. ro.

Verificând conţinutul cererii de chemare în judecată pentru stabilirea limitelor învestirii, Înalta Curte reţine că reclamantul a arătat că pârâtul a lansat mai multe acuzaţii prin intermediul unor ziare tip broşură ori articole publicate pe site-uri şi a solicitat înlăturarea tuturor articolelor, comentariilor conţinute pe site-ul http://www.x.ro sau pe oricare alt site aparţinând pârâtului, faptele imputate fiind justificate prin raportare la o publicaţie - ziar, neidentificată însă, şi la menţiunile de pe site-ul http://www.x.ro.

Instanţa de fond a considerat că este învestită a examina cererea reclamantului exclusiv pentru postările pârâtului pe site-ul http://www.x.ro, iar nu pentru o publicaţie scrisă realizată de către acesta din urmă ori pentru postările pe site-ul http://www.ivancatalin. ro, iar, în apel, reclamantul nu a criticat soluţia primei instanţe, în sensul că nu s-a cercetat pricina pe fond şi sub acest aspect.

În apel, susţinerile reclamantului au avut în vedere împrejurarea conform căreia în mod greşit prima instanţă a reţinut că nu rezultă clar că pârâtul ar fi coordonat realizarea publicaţiei, fără însă a combate faptul că instanţa de control judiciar a analizat prin decizia recurată doar aspectele legate de învestirea instanţei de fond, de obiectul dedus judecăţii, fără a verifica îndeplinirea cerinţelor pentru atragerea răspunderii civile a pârâtului pentru acuzaţiile aduse printr-un cotidian.

Înalta Curte reţine că, potrivit art. 477 alin. (1) C. proc. civ., şi în etapa căilor de atac procesul civil este guvernat de principiul disponibilităţii, caz în care instanţa de apel nu poate proceda la o nouă judecată decât în limitele stabilite de apelant, conform adagiului tantum devolutum quantum apellatum. Ca atare, instanţa de control judiciar este obligată ca, în apel, să cenzureze hotărârea atacată numai în limitele stabilite, expres sau implicit, de către apelant, precum şi cu privire la soluţiile care sunt dependente de partea din hotărâre care a fost atacată.

Pe de altă parte, apelul, chiar dacă provoacă o nouă judecată în fond, rămâne o cale de atac de reformare prin care o instanţă superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată verifică legalitatea şi temeinicia acesteia, astfel că acest control trebuie să se refere la ceea ce s-a judecat, potrivit principiul tantum devolutum quantum iudicatum, instituit de art. 478 C. proc. civ.

Or, în situaţia pendinte, pentru cele prezentate anterior, Înalta Curte constată că limitele rejudecării au fost în acord cu cele două principii menţionate, caz în care nu sunt incidente dispoziţiile art. 488 pct. 5 C. proc. civ., text de lege în raport de care pot fi cenzurate aspectele legate de încălcarea unor norme de procedură.

Soluţia se impune şi în ceea ce priveşte trimiterea la postările de pe site-ul http://www.ivancatalin. ro, cu atât mai mult cu cât prin cererea de chemare în judecată reclamantul nu a invocat, în concret, încălcarea dreptului la onoare şi reputaţie prin intermediul acestui site.

De altfel, împrejurarea conform căreia în susţinerea şi dovedirea cererii acesta ar fi depus extrase de pe acest site nu este de natură a conduce la concluzia că reclamantul a solicitat, expres, obligarea pârâtului la repararea prejudiciului creat şi prin aceste postări, referirile acestuia vizând în mod direct site-ul http://www.x.ro. Nimic nu îl putea împiedica pe reclamant să indice şi site-ul http://www.ivancatalin. ro, în măsura în care considera că i-a fost produsă vreo vătămare, instanţa de judecată nefiind ţinută să analizeze, în abstract, orice afirmaţie pretins vătămătoare ce se regăseşte într-o publicaţie on-line în lipsa unei legale învestiri.

Mai trebuie reţinut că obiectul cererii de chemare în judecată constă în pretenţia concretă dedusă judecăţii, în raport de care se stabilesc limitele în care instanţa de judecată este obligată să soluţioneze cererea, iar arătarea motivelor de fapt pe care se întemeiază aceasta concretizează acţiunea şi o justifică. Prin urmare, nerespectând cerinţele impuse de dispoziţiile art. 194 lit. c) şi dispoziţiile C. proc. civ., recurentul nu este îndreptăţit să susţină încălcarea prevederilor art. 477 şi 478 C. proc. civ.

Înalta Curte constată, de asemenea, că nu sunt incidente dispoziţiile de principiu din art. 476 C. proc. civ., care consacră în mod expres efectul devolutiv al apelului, limitele în care s-a produs judecata în apel fiind arătate anterior, conform art. 477 şi 478 C. proc. civ.. În situaţia de faţă, calea de atac a fost motivată, ceea ce nu a impus o nouă judecată în fapt şi în drept numai pe baza celor invocate la prima instanţă, potrivit art. 476 alin. (2) C. proc. civ.

Recurentul a mai susţinut că instanţele de fond nu au procedat la o coroborare a probatoriului administrat - înscrisuri şi interogatoriu, în raport de care a urmărit atragerea răspunderii civile delictuale a intimatului pentru toate acuzaţiile pe care le-a răspândit în toate modalităţile, nu doar pe site-ul http://www.x.ro, astfel că respingerea cererii a fost făcută în mod greşit, în considerarea faptului că din probele din dosar nu rezultă că cel chemat în judecată este administratorul site-ului http://www.x.ro. Conform celor arătate de recurent, probatoriile suplimentare au vizat toate afirmaţiile defăimătoare realizate prin intermediul publicaţiilor printate şi on-line.

Înalta Curte reţine că, în mod contrar exigenţelor căii de atac promovate, prin memoriul de recurs formulat recurentul a reiterat şi aspecte ale situaţiei de fapt, criticând modul de interpretare şi apreciere a dovezilor administrate de către instanţa de apel, contestând concluziile deduse în urma unei atare analize.

Astfel de critici, doar în mod formal circumscrise prevederilor art. 488 pct. 8 C. proc. civ., nu corespund recursului în actuala sa reglementare legală, ce a fost conceput ca un mijloc procesual menit să asigure un control în legalitate asupra hotărârilor instanţei de apel exclusiv pentru motivele limitativ enumerate de art. 488 C. proc. civ.

Pe de altă parte, Înalta Curte apreciază că instanţa de apel a aplicat corect normele de drept material la situaţia de fapt dedusă judecăţii, sens în care nu va reţine ca motiv fondat de recurs dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Invocând art. 1349 C. civ., recurentul a arătat că decizia atacată a fost pronunţată cu încălcarea acestui text de lege, în sensul că instanţa de apel a interpretat în mod greşit dispoziţiile privind condiţia caracterului ilicit al faptei. A solicitat a se aprecia, din coroborarea probelor administrate, că intimatul nu a avut o baza temeinică de argumentare şi un interes legitim pentru criticile formulate în cadrul unei dezbateri publice libere.

Fiind învestită cu examinarea condiţiilor necesare pentru atragerea răspunderii civile delictuale, cu verificarea susţinerilor legate de fapta ilicită constând în postări pe site-ul http://www.x.ro, instanţa de apel a concluzionat că "probatoriile suplimentare din apel ale reclamantului nu sunt relevante atâta vreme cât privesc un extras de pe un alt site - http://www.ivancatalin. ro, copii ale unor broşuri tipărite şi originale ale acestora", iar aceste noi probe din apelul "nu vin să combată ceea ce a reţinut prima instanţă cu privire la fapta legată de pretinsele postări ale pârâtului pe site-ul http://www.x.ro, care rămâne nedovedită".

În speţă, în raport de situaţia de fapt stabilită la judecata în fond, s-a reţinut că intimatul nu are calitatea de administrator al site-ului http://www.x.ro, că acesta nu este autorul postărilor menţionate de recurent, iar din înscrisurile anexate acţiunii nu a rezultat că reprezintă extrase de pe site-ul http://www.x.ro, astfel că s-a statuat că nu s-a făcut dovada săvârşirii unei fapte ilicite în persona intimatului.

În atare condiţii, Înalta Curte constată că, faţă de dispoziţiile art. 1349 alin. (1) C. civ., care prevăd că "orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile ori inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane", nefiind probată existenţa faptei ilicite, nu se poate analiza nici legătura de cauzalitate cu prejudiciu pretins încercat de recurent, după cum nici vinovăţia intimatului, indiferent de forma afirmată a acesteia, aspect reţinut în mod corect de instanţa de apel.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, conform art. 496 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1392 A din 8 noiembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1392 A din 8 noiembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 mai 2021.