I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cereri de chemare în judecată:
Prin încheierea din 13 mai 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., a suspendat judecarea cererii de apel, formulată de apelanţii-reclamanţi A., B., C., D., E. şi F., împotriva sentinţei civile nr. 2159 din 29 noiembrie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2017 de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, în contradictoriu cu intimatele-pârâte Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, pentru lipsa părţilor.
2. Calea de atac exercitată în cauză:
Împotriva încheierii din 13 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, au declarat recurs reclamanţii A., B., C., E., D. şi F..
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 27 februarie 2020 şi repartizat aleatoriu, spre soluţionare, completului filtru nr. 6.
Recurenţii-reclamanţi au solicitat admiterea recursului, anularea încheierii atacate, cu consecinţa trimiterii cauzei la instanţa de apel în vederea continuării judecăţii dosarului.
Cu referire la situaţia de fapt, în motivarea recursului, au arătat că instanţa de fond a pronunţat o sentinţă care nu se raportează la pretenţiile reclamanţilor invocate ca motiv de nelegalitate şi netemeinicie a deciziei de validare parţială nr. 11408/20.10.2016.
Instanţa de fond a ignorat cererile formulate de reclamanţi, printre care efectuarea unei alte expertize, încălcând astfel drepturile de proprietate ale acestora şi dreptul la un proces echitabil.
Nu au fost citaţi la adresele menţionate în dosarul de fond, aşa încât susţinerile instanţei de apel cu privire la suspendarea dosarului pentru neprezentarea reclamanţilor în instanţă sunt neîntemeiate, iar suspendarea cauzei este nejustificată.
În respectarea principiului aflării adevărului, a dreptului la un proces echitabil, instanţa de apel era datoare să verifice, în interesul tuturor părţilor din proces, dispoziţiile legale incidente privind citarea părţilor, fără a aduce atingere drepturilor şi interesele legitime ale acestora;
Prin suspendarea judecăţii, instanţa de judecată creează un dezechilibru semnificativ în ceea ce priveşte soluţionarea cu celeritate a prezentei cauze, atâta vreme cât pentru considerente ce definesc caracterul echitabil al procedurii judiciare celeritatea nu trebuie să vină în contradicţie cu dreptul de apreciere al judecătorului asupra oportunităţii luării acestei măsuri.
În opinia recurenţilor, voinţa legiuitorului în aplicarea măsurii suspendării a fost aceea de a sancţiona cu întreruperea judecăţii cauzei conduita procesuală a părţilor, care nu se preocupă de judecarea dosarului, ceea ce nu poate fi reţinut în privinţa recurenţilor, absenţa acestora fiind urmare a necitării legale şi nu a lipsei de interes în continuarea procesului.
Invocând incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 22 din C. proc. civ., au susţinut că rolul activ al judecătorului trebuie exercitat indiferent dacă partea este prezentă sau nu, este asistată sau nu de către un avocat.
Recurenţii au arătat că instanţa de apel a suspendat cauza la primul termen de judecată cu toate că putea să acorde un alt termen pentru a solicita poziţia recurenţilor faţă de cererea de apel, având în vedere că aceasta din urmă a fost formulată de avocat şi nu era semnată şi de reclamanţi, iar potrivit legii lipsa semnăturii atrage sancţiunea nulităţii cererii.
Au susţinut că măsura suspendării este nelegală, fiind dată cu încălcarea regulilor de procedură, câtă vreme instanţa de apel a apreciat greşit că era îndeplinită procedura de citare pentru a proceda la judecarea cauzei, cât timp nu am fost legal citaţi, fapt ce conduce la încălcarea dreptului la apărare garantat de art. 13 din C. proc. civ. şi art. 24 din Constituţia României.
Au învederat formularea unei cereri de reluare a judecăţii, la care au anexat copii de pe cărţile de identitate, prin care au făcut dovada faptului că nu şi-au schimbat domiciliul menţionat în actele depuse la instanţa de fond.
Astfel, se impune continuarea judecăţii în apel pentru a se reanaliza actele ce justifică dreptul de proprietate al recurenţilor, a se dispune o altă expertiză care să identifice şi să evalueze corect proprietatea acestora.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 414 din C. proc. civ.
3. Apărările formulate în cauză:
Intimatele-pârâte nu a depus întâmpinare.
4. Procedura de filtru:
Prin rezoluţia din data de 03 martie 2020, s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, conform art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., după efectuarea procedurilor de comunicare menţionate de dispoziţiile art. 490 alin. (2) din C. proc. civ.
Prin rezoluţia din 22 iunie 2020, după analizarea raportului în completul de filtru, s-a dispus comunicarea acestuia, pentru ca părţile să formuleze, în scris, un punct de vedere, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.
Nu s-au formulat puncte de vedere la raport.
Prin decizia nr. 2069 din 14 octombrie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a anulat, ca nesemnat, recursul declarat de reclamanta F. împotriva încheierii din 13 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2017; a constatat nul recursul declarat de reclamantul D., decedat, împotriva aceleiaşi încheieri; a admis în principiu recursul declarat de reclamanţii A., B., C. şi E. împotriva încheierii din 13 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2017.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând încheierea recurată, prin prisma criticilor formulate şi a dispozitiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanţi este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
La termenul din 24 iunie 2021 recurentii reclamanti au solicitat în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., suspendarea litigiului pendinte până la solutionarea recursului declarat împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti la 01 martie 2021, prin care s-a constatat perimată cererea de apel, recurs ce se află pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în procedura de filtru.
În sustinerea acestei cereri s-a arătat că în ipoteza în care instanţa va admite acel recurs, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare, la aceeaşi curte de apel, şi prezentul recurs trebuie să urmeze aceeaşi procedură judiciară.
Faţă de cererea de suspendare a litigiului pendinte in temeiul art. 413 C. proc. civ., Înalta Curte reţine urmatoarele:
Art. 413 alin. (1)b C. proc. civ., ce reglementează institutia suspendării facultative a judecăţii prevede că:
"Instanţa poate suspenda judecata: 1) când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa ori inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi". Suspendarea facultativă prevăzută de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., vizează ipoteza în care dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa ori inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi. Raportând dispozitiile legale enunţate la litigiul pendinte, având în vedere motivele invocate de recurenţii în sustinerea cererii de suspendare a litigiului până la solutionarea căii de atac a recursului declarat împotriva hotărârii de perimare a apelului, Înalta Curte constată că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., în condiţiile în care dezlegarea prezentei cauze (ce are ca obiect recursul declarat de reclamanti împotriva încheierii de suspendare a judecatii cauzei, din 13 mai 2019) nu de depinde de soluţia ce ar urma să se pronunţe în dosarul ce are ca obiect recursul declarat împotriva hotărârii de perimare a apelului declarat de reclamanţi.
Cum, litigiul pendinte nu se află într-o legătură strănsă cu cel din al doilea dosar, ce are ca obiect, aşa cum s-a arătat deja, recurs împotriva hotărârii de perimare a apelului declarat de reclamanţi, şi cum dezlegarea prezentei cauze nu depinde nici în tot şi nici în parte de soluţia din acel dosar, Înalta Curte urmează a respinge cererea de suspendare, formulată în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., de recurenţii-reclamanţi A. şi C.. În ceea ce priveste recursul declarat de reclamanţii A. şi C. în nume propriu şi în calitate de succesori a defunctului recurent-reclamant E., şi de reclamanta F., în calitate de succesoare a aceluiaşi defunct împotriva încheierii din 13 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2017 intemeiat pe dispozitiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., vizeză ipoteza in care, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură prevăzute a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţi"i.
În susţinerea acestui motiv de recurs recurenţii au arătat că nu au fost citaţi la adresele menţionate în dosarul de fond, iar suspendarea cauzei este nejustificată.
În acest sens recurenţii au arătat că voinţa legiuitorului în aplicarea măsurii suspendării a fost aceea de a sancţiona cu întreruperea judecăţii cauzei conduita procesuală a părţilor, care nu se preocupă de judecarea dosarului, ceea ce nu poate fi reţinut în privinţa lor, absenţa lor de la dezbateri fiind urmare a necitării legale şi nu a lipsei de interes în continuarea procesului.
Din perspectiva acestor susţineri, Înalta Curte verificând cererea de apel înregistrată la 19 feb 2019, constată că reclamanţii A., B., C., D., E. şi F. şi-au precizat un domiciliu ales pentru comunicarea actelor procedurale, la Cabinet Avocat G. situat în Bucureşti,str. x sector 2, domiciliu de la care au fost citaţi reclamanţii (citaţiile de la dosarul instanţei de apel).
Astfel, Înalta Curte reţine că potrivit art. 158 alin. (1) C. proc. civ., În caz de alegere de domiciliu sau, după caz, de sediu, dacă partea a arătat şi persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, comunicarea acestora se va face la acea persoană". Or, în condiţiile în care reclamanţii au indicat atât un domiciliu ales pentru comunicarea actelor procedurale cât şi " persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură", comunicarea acestora fiind efectuată în condiţiile prevăzute de dispoziţiile legale enunţate, Înalta Curte reţine că sunt nefondate susţinerile recurenţilor legate de nelegala lor citare. Cum la termenul de judecată din 13 mai 2019 niciuna din părţile din litigiu nu s -au prezentat la dezbateri, nefiind solicitată nici judecarea cauzei in lipsă, a operat suspendarea voluntară a judecăţii cauzei prevazută de art. 412 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. Faţă de cele expuse, cum niciuna din susţinerile recurenţilor reclamanţi nu se circumscrie motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte în temeiul art. 496 C. proc. civ., urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A. în nume propriu, de reclamanţii B. şi C., în nume propriu şi în calitate de succesori a defunctului recurent-reclamant E., şi de reclamanta F., în calitate de succesoare a aceluiaşi defunct împotriva încheierii din 13 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2017.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de suspendare, formulată în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., de către recurenţii-reclamanţi A. şi C..
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A. în nume propriu, de reclamanţii B. şi C., în nume propriu şi în calitate de succesori a defunctului recurent-reclamant E., şi de reclamanta F., în calitate de succesoare a aceluiaşi defunct împotriva încheierii din 13 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2017.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 iunie 2021.