Şedinţa publică din data de 21 septembrie 2021
I. Circumstanţele cauzei
I.1. Obiectul cereri de chemare în judecată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa la data de 10 februarie 2017, sub nr. x/2017, reclamanţii A. şi B. i-au chemat în judecată pe pârâţii Oraşul Năvodari prin Primar şi Consiliul Local al Oraşului Năvodari pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se constate că sunt proprietarii imobilului-teren în suprafaţă de 1.000 mp situat în intravilanul oraşului Năvodari, Mamaia Sat, str. M 10 A, prin efectul uzucapiunii de lungă durată, precum şi faptul că au dobândit un drept de accesiune asupra imobilului-clădire în suprafaţa de 120 mp, edificată pe terenul în suprafaţă de 1.000 mp, în anul 1996.
I.2. Sentinţa pronunţată de Judecătoria Constanţa:
Prin sentinţa civilă nr. 10175 din data de 25 septembrie 2017, Judecătoria Constanţa a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa.
I.3. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia I civilă:
Dosarul a fost înregistrat la rolul Tribunalului Constanţa la data 17 octombrie 2017 sub acelaşi număr.
La data 18 aprilie 2018 pârâţii Oraşul Năvodari, prin Primar şi Consiliul Local al Oraşului Năvodari au depus note scrise prin care au invocat excepţia lipsei calităţii lor procesuale pasive, motivând că imobilul teren asupra căruia se solicită a se constata dreptul de proprietate prin efectul uzucapiunii de 30 ani este proprietatea numiţilor C. şi D.. C. şi D., la data de 14 mai 2018, au formulat cerere de intervenţie principală prin care au solicitat obligarea pârâţilor A. şi B. să lase în deplină proprietate şi posesie bunul imobil teren în suprafaţa de 1.057 mp., 1.056 mp. din măsurători, situat în Năvodari, imobil identificat prin numărul topografic vechi x, respectiv prin număr topocadastral x, înscris în cartea funciară cu acelaşi număr a localităţii Năvodari; de asemenea, au solicitat obligarea pârâţilor la desfiinţarea construcţiilor identificate prin raportul de expertiză topografică efectuat de expert E. Laura, în suprafaţă construită de 94 mp, respectiv 73,62 mp suprafaţă utilă, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, iar, în caz de neconformare, autorizarea reclamanţilor să procedeze ei înşişi la desfiinţarea construcţiei.
Prin sentinţa civilă nr. 2808 din data 16 noiembrie 2018, Tribunalul Constanţa, secţia I civilă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Oraşul Năvodari prin Primar şi Consiliul Local al Oraşului Năvodari şi a respins în consecinţă acţiunea formulată în contradictoriu cu aceşti pârâţi, a respins excepţiile lipsei de interes şi a lipsei calităţii procesuale active, invocate de reclamanţii A. şi B., în raport de cererea de intervenţie principală şi a admis cererea de intervenţie principală, obligând pârâţii-reclamanţi A. şi B. să lase în deplină proprietate şi posesie bunul terenul în suprafaţa de 1057 mp, 1056 mp din măsurători, situat în Năvodari, imobil identificat prin număr cadastral x, înscris în cartea funciară cu acelaşi număr, a localităţii Năvodari, judeţul Constanţa şi să desfiinţeze construcţiile identificate prin raportul de expertiză topografică efectuat de expert E. Laura, în suprafaţă construită de 94 mp, respectiv 73,62 mp suprafaţă utilă, în termen de 30 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, autorizând intervenienţii să procedeze la desfiinţarea construcţiei în caz de neconformare.
I.4. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă:
Prin decizia civilă nr. 71/C din data de 17 iunie 2020, Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă a admis apelul reclamanţilor A. şi B., declarat împotriva sentinţei civile nr. 2808 din data de 16 noiembrie 2018 pronunţate de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimaţii pârâţi Oraşul Năvodari prin Primar şi Consiliul Local al Oraşului Năvodar şi intimaţii intervenienţi în interes propriu C. şi D..
A schimbat în parte sentinţa civilă apelată, în sensul că respinge ca nefondată cererea de intervenţie principală şi a menţinut dispoziţiile care nu contravin prezentei soluţii.
A obligat pe intimaţii-intervenienţi la plata, către apelanţii reclamanţi, a sumei de 5.464 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, cu aplicarea art. 453 alin. (2) C. proc. civ.
II. Calea de atac exercitată în cauză:
Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă au declarat recurs reclamanţii A. şi B..
II.1. Motivele de recurs
Invocând incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenţii-reclamanţi au solicitat admiterea recursului, casarea în parte a deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată la instanţa de fond, având în vedere că prezenta cauză privind cererea în uzucapiune s-a judecat numai pe cale de excepţie.
În esenţă, au susţinut următoarele:
- cu referire la faptul că intimaţii-pârâţi Oraşul Năvodari prin Primar şi Consiliul Local al Oraşului Năvodari nu au calitate procesuală pasivă în cererea de uzucapiune, în condiţiile în care există persoane fizice care au exhibat un titlu de proprietate asupra imobilului-teren, instanţa de apel a considerat soluţia instanţei de fond ca fiind întemeiată, deşi, din motivarea hotărârii, rezultă cu claritate faptul că nu a existat o identificare reală pe teren a loturilor revendicate, fapt semnalat şi de către expertul desemnat de instanţa de judecată, E., în raportul şi suplimentul la raportul de expertiză;
- un prim aspect pe care l-au semnalat instanţelor de judecată este cel privind întocmirea procesului-verbal de către BEJ G. - faptul că identificarea terenurilor revendicate şi obţinute prin hotărâre judecătorească nu s-a făcut efectiv pe teren, ci doar la sediul Primăriei, aşa cum rezultă din conţinutul acestui act;
- primăria nu a întocmit un proces-verbal de punere în posesie al proprietarilor pentru terenurile dobândite în baza hotărârii judecătoreşti, pentru a se identifica fiecare lot, aşa cum se procedează în toate cazurile de revendicare, beneficiarii proprietăţilor fiind interesaţi să-şi cunoască şi să-şi identifice poziţia proprietăţii dobândite; în cazul de faţă a existat un dezinteres total faţă de proprietatea dobândită, pe numele recenţilor proprietari nefiind deschise roluri fiscale;
- în cazul proprietăţilor retrocedate în Mamaia Sat, întrucât au existat suprapuneri peste alte proprietăţi, primăria a dispus atribuirea în compensare cu alte terenuri, într-o altă locaţie, denumită de localnici generic "la pod", dar, în acest sens, intimaţii-pârâţi nu au furnizat datele necesare pentru a se vedea dacă acest lucru a operat şi pentru lotul K;
- deşi se menţionează că executarea silită a Primăriei Năvodari s-a făcut prin procesele-verbale nr. x şi nr. 2 din 19 aprilie 2007 ale BEJ G., în anul 2008, recurenţii A. şi B. sunt trecuţi în rolul fiscal şi impozitaţi retroactiv din 2002, cu motivarea din partea unităţii administrative că au aşteptat să se încheie litigiul cu H., ca să se cunoască cu exactitate care sunt terenurile revendicate;
- dacă, după executarea silită a hotărârii moştenitorilor Bratianu, s-au stabilit care sunt terenurile din Mamaia Sat care intră în proprietatea acestora şi pentru restul Primăria Năvodari a deschis rol fiscal, printre care şi pentru recurenţii-reclamanţi, rezultă că terenul ocupat de aceştia nu s-a regăsit printre terenurile retrocedate; şi în prezent, recurenţii-reclamanţi achită taxe şi impozite pentru terenul şi imobilul edificat, deşi Primăria Năvodari şi-a invocat lipsa calităţii procesuale pasive, în sensul că proprietarii terenul sunt persoanele fizice C. şi D.;
- aşa cum rezultă şi din considerentele hotărârii recurate, pârâtul Oraşul Năvodari i-a considerat pe reclamanţii I. proprietarii terenului şi ai construcţiei;
- tot în considerente, se consemnează faptul ca expertul care a întocmit lucrarea în baza căreia Tribunalul Constanţa, în dosarul nr. x/2005, a pronunţat sentinţa civilă nr. 772 din data de 4 aprilie 2006, nu a avut în vedere situaţia juridică reală a loturilor propuse a fi restituite în natură, precum şi a faptului că procesele-verbale de punere în posesie prin executare silită s-au încheiat la sediul primăriei şi nu prin deplasare la locul situării imobilelor predate; s-a impus concluzia că afirmaţia expertului pe care s-a bazat hotărârea judecătorească (că "suprafaţa de 18.186 mp este liberă") nu este una riguroasă şi, astfel, eroarea faptică a expertului J.. s-a extins şi asupra a ceea ce era indicat a fi lotul K, pe care recurenţii-reclamanţi îl ocupă;
- indicarea loturilor nu s-a făcut în baza unui plan cadastral, ci este o ficţiune a expertului din acel dosar de retrocedare, care la rândul său nu a făcut o cercetare pe teren, ci a avut în vedere planurile vechii proprietăţi K., pe care a poziţionat-o aleatoriu, fără corespondent în teren;
- până la introducerea cererii de intervenţie, intimaţii-pârâţi Oraşul Năvodari, prin Primar, şi Consiliul Local al Oraşului Năvodari nu au negat că ar deţine proprietatea terenului şi s-au comportat ca adevăraţi proprietari, încasând impozitul pe teren şi clădire, în continuare, de la recurenţii-reclamanţi, inclusiv în anul 2020;
- până la introducerea cererii de intervenţie, singurii înscrişi pe rolul fiscal al terenului erau recurenţii-reclamanţi A. şi B., iar intimaţii-pârâţi Oraşul Năvodari, prin Primar, şi Consiliul Local al Oraşului Năvodari nu au putut să le spună de la ce dată a fost înscris pe rolul fiscal pentru acelaşi teren S.C. L. S.R.L., proprietarul anterior, de la care a fost dobândit prin licitaţie publică de către intervenienţii C. şi D.;
- în considerente se menţionează faptul că bunul imobil achiziţionat de către intimaţii-intervenienţi M., deşi era intabulat, nu a fost individualizat într-un plan de amplasament şi, la momentul cumpărării terenului, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. x din data de 30 octombrie 2017, ulterior introducerii acţiunii în uzucapiune - 10 februarie 2017 - niciunul dintre autori nu a avut posesia şi nu a tulburat posesia recurenţilor proprietari, deşi s-a pretins că sunt proprietari din 2007, în baza hotărârii judecătoreşti de retrocedare;
- adresa lor corectă, pe care este amplasat terenul şi casa de locuit, este Sat Mamaia, aşa cum rezultă din certificatul de atestare fiscală, eliberat cu nr. x din data de 15 noiembrie 2016, eliberat de Primăria Oraşului Năvodari, Serviciul de Impozite şi Taxe Locale;
- intimaţii-intervenienţi invocă un drept de proprietate, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din data de 30 octombrie 2017, pentru un teren intravilan situat în Oraşul Năvodari, zona Mamaia Sat, str. M 10, în suprafaţă de 1.057 mp, liber de construcţii, fără număr, deşi pe această stradă se află mai multe proprietăţi, astfel încât terenul proprietatea reclamanţilor nu se poate identifica corect;
De altfel, în cererea ce formează obiectul prezentului dosar, ca şi în notificarea primită, se indică nr. 10, care nu există în realitate, proprietăţile de pe str. M 10 nefiind numerotate, aşa încât proprietatea reclamanţilor poate fi situată oriunde pe aceasta stradă;
- din concluziile raportului de expertiză rezultă neputinţa de a clarifica situaţia dată, în lipsa unei evidenţe corecte în planul cadastral al zonei - situaţie haotică care s-a creat şi a dat naştere la suprapuneri nereale, dar care figurează în evidenţele ANCPI, generate mai ales de faptul că în mod aleatoriu au fost alese suprafeţele de teren ocupate fără titlu, pentru care s-au promovat acţiuni în uzucapiune;
- consideră că, în concordanţă cu principiul dubium beneficia, se poate constata că nu se poate dovedi cu certitudine identitatea dintre cele două terenuri;
- din totalitatea ansamblului probator administrat în cauză, nu rezultă cu certitudine că terenul achiziţionat de intimaţii-intervenienţi C. şi D. se identifică cu terenul ce face obiectul cererii de uzucapiune formulată de recurenţii-reclamanţi A. şi B., după cum, în totalitate, comportamentul intimaţilor-pârâţi Oraşul Năvodari, prin Primar, şi Consiliul Local al Oraşului Năvodari s-a manifestat ca fiind cel al proprietarului;
- în lipsa unor dovezi concrete că acest teren a fost retrocedat conform sentinţei civile nr. 772 din data de 4 aprilie 2006, pronunţate de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. x/2005 şi că UAT Năvodari a pierdut proprietatea asupra acestui teren, intimaţii-pârâţi sunt în continuare proprietarii terenului situat în Mamaia Sat, judeţul Constanţa;
- nu au fost suficiente dovezi pentru a se admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acestor părţi, critica hotărârii recurate fiind subscrisă dispoziţiilor art. 488, alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., în sensul că, deşi, în considerente sunt cuprinse toate concluziile în sensul că punerea în posesie a moştenitorilor Bratianu pentru o suprafaţă de teren care ar include şi pe cea care se află în litigiu nu s-a făcut riguros cu o identificare în teren a imobilelor (ceea ce pune la îndoială pierderea proprietăţii asupra acestui teren), instanţa a concluzionat în mod eronat că intimaţii-pârâţi Oraşul Năvodari, prin Primar, şi Consiliul Local al Oraşului Năvodari nu au calitate procesuală pasivă, în condiţiile în care această excepţie nu a fost argumentată suficient.
Nu au fost identificate motive de ordine publică, în condiţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ.
II.2. Apărările formulate în cauză
În cauză, nu a fost formulată întâmpinare.
II.3. Procedura de filtru
Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din 8 iunie 2021, completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva deciziei nr. 71 C din 17 iunie 2020 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă şi a fixat termen de judecată la data de 21 septembrie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.
II.4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând decizia recurată, precum şi actele şi lucrările dosarului, pe baza criticilor formulate prin motivele de recurs şi prin raportare dispoziţiile legale aplicabile în cauză, se apreciază că recursul declarat de reclamanţii A. şi B. este nefondat, pentru considerentele ce urmează.
Recurenţii au învederat incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., arătând că cererea reclamanţilor,în uzucapiune, s-a judecat numai pe cale de excepţie, că în mod greşit instanţa a reţinut că intimaţii-pârâţi Oraşul Năvodari prin Primar şi Consiliul Local al Oraşului Năvodari nu au calitate procesuală pasivă în cererea de uzucapiune, în condiţiile în care există persoane fizice care au exhibat un titlu de proprietate asupra imobilului-teren, deşi, din motivarea hotărârii, rezultă cu claritate faptul că nu a existat o identificare reală pe teren a loturilor revendicate, fapt semnalat şi de către expertul desemnat în cauză.
Criticile expuse de reclamanţi şi subsumate acestui motiv de nelegalitate indicat nu se justifică.
Exigenţa motivării hotărârii judecătoreşti este o garanţie a caracterului echitabil al procedurii şi împotriva arbitrariului instanţei, fiind reglementată de dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.
Potrivit acestui text, hotărârea judecătorească va cuprinde, din acest punct de vedere, considerentele, în care, potrivit textului invocat, se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.
Transpunând dispoziţiile acestei norme în contextul criticilor formulate de recurentă, Înalta Curte apreciază că obligaţia instanţei de apel de a motiva decizia pe care a pronunţat-o, priveşte, în esenţă, analiza criticilor formulate de către reclamantă prin motivele de apel, cu arătarea situaţiei de fapt pe care a reţinut-o şi a considerentelor de fapt şi de drept pentru care a confirmat soluţia primei instanţe, criterii legale pe care decizia recurată le îndeplineşte.
Mai mult decât atât, motivarea hotărârii judecătoreşti nu reprezintă o chestiune de cantitate şi nici nu obligă instanţa de a răspunde tuturor argumentelor de fapt şi de drept ale părţilor, instanţa putând să grupeze unele dintre acestea pe baza unui numitor comun şi să le răspundă în cadrul unui singur considerent; totodată, este necesară analiza acelor motive şi apărări care sunt esenţiale pentru dezlegarea pricinii, care au aptitudinea de a demonstra analiza efectivă a cauzei, potrivit exigenţelor Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Or, instanţa de apel a reţinut şi a motivat corespunzător în cuprinsul deciziei că sunt corecte soluţiile de respingere a lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Oraşul Năvodari prin Primar şi Consiliul Local al Oraşului Năvodari şi de respingere a cererii introductive .
Se motivează de către Curtea de apel că, începând cu anul 2007, şi anume de la data punerii în executare a sentinţei civile nr. 772/2006 prin procesele-verbale nr. x şi nr. 2 din 19.04.2007, terenul folosit de reclamanţii A. şi B. a ieşit din patrimoniul Oraşului Năvodari şi a intrat în patrimoniul S.C. L. S.R.L. şi al numitei N. şi, după un şir de transmisiuni, la 30.10.2017, în patrimoniul intervenienţilor C. şi D., ceea ce conduce la concluzia justă, a lipsei calităţii procesual pasive a pârâţilor Oraşul Năvodari prin Primar şi Consiliul Local al Oraşului Năvodari
Drept urmare, decizia este motivată sub acest aspect, nefiind incidentă prima teză a motivului reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.
Pe de altă parte, pentru a fi incidentă critica de nelegalitate privind motivarea pe baza unor motive străine de natura pricinii - recurenţii era ţinuti să indice instanţei de recurs şi să dezvolte acea ipoteză de casare prin critici concrete din care să reiasă cu claritate acele considerente străine de natura pricinii.
Cu toate acestea, recurenţii fac trimitere la unele considerente din decizie, declarându-şi dezacordul faţă de concluzia instanţei de apel şi de decizia pronunţată; or, aceste aspecte care nu pot fi cenzurate de instanţa de recurs, întrucât stabilirea ori verificarea situaţiei de fapt reţinute de instanţele de fond şi, deci, temeinicia hotărârii recurate, nu pot constitui obiect al recursului, întrucât instanţa de recurs este ţinută de limitele controlului de legalitate ce nu poate fi exercitat decât pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
Nu pot fi circumscrise motivului de nelegalitate reglementat de art. 488 pct. 6 C. proc. civ..criticile formulate de recurenţii reclamanţi privind:modul de identificare a terenurilor revendicate şi obţinute prin hotărâre judecătorească, care nu s-ar fi realizat efectiv pe teren, ci doar la sediul Primăriei; lipsa întocmirii de către primărie a unui proces-verbal de punere în posesie al proprietarilor pentru terenurile dobândite în baza hotărârii judecătoreşti; lipsa furnizării unor date privind atribuirea în compensare cu alte terenuri, într-o altă locaţie, pentru lotul K; faptul că recurenţii A. şi B. sunt trecuţi în rolul fiscal şi impozitaţi retroactiv din 2002, cu motivarea din partea unităţii administrative că au aşteptat să se încheie litigiul cu H., ca să se cunoască cu exactitate care sunt terenurile revendicate; împrejurarea că expertul care a întocmit lucrarea în dosar, nu a avut în vedere situaţia juridică reală a loturilor propuse a fi restituite în natură; faptul că procesele-verbale de punere în posesie prin executare silită s-au încheiat la sediul primăriei şi nu prin deplasare la locul situării imobilelor predate; faptul că indicarea loturilor nu s-a făcut în baza unui plan cadastral, ci este o ficţiune a expertului din acel dosar de retrocedare.
Aceste susţineri vizează susţineri de fapt ce nu pot fi constitui critici de nelegalitate se pot fi subsumate motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.
De asemenea, se va reţine caracterul nefondat şi al criticilor privind: împrejurarea că în considerentele deciziei se menţionează faptul că bunul imobil achiziţionat de către intimaţii-intervenienţi Ceciu, deşi era intabulat, nu a fost individualizat într-un plan de amplasament şi, la momentul cumpărării terenului, niciunul dintre autori nu a avut posesia şi nu a tulburat posesia recurenţilor proprietari, deşi s-a pretins că sunt proprietari din 2007, în baza hotărârii judecătoreşti de retrocedare; susţinerile privind adresa corectă, pe care este amplasat terenul şi casa de locuit, lipsa identificării corecte a terenului proprietatea reclamanţilor; neputinţa rezultată din raportul de expertiză, de a clarifica situaţia dată, în lipsa unei evidenţe corecte în planul cadastral al zonei, lipsa dovedirii cu certitudine a identităţii dintre cele două terenuri, precum şi a faptului că terenul achiziţionat de intimaţii-intervenienţi C. şi D. se identifică cu terenul ce face obiectul cererii de uzucapiune, ceea ce ar conduce la concluzia că intimaţii-pârâţi sunt în continuare proprietarii terenului situat în Mamaia Sat, judeţul Constanţa.
Toate aceste afirmaţii ale recurenţilor privesc aspecte de netemeinicie a hotarârii atacate, respectiv de reapreciere a probelor, care nu se încadrează în ipotezele reglementate de textul art. 488 pct. 6 Cod proced.civ., motiv pentru care nu pot fi primite.
Recurenţii mai precizează că pârâtul Oraşul Năvodari i-a considerat pe reclamanţii I. proprietarii terenului şi ai construcţiei, că, până la introducerea cererii de intervenţie, intimaţii-pârâţi Oraşul Năvodari, prin Primar, şi Consiliul Local al Oraşului Năvodari nu au negat că ar deţine proprietatea terenului şi s-au comportat ca adevăraţi proprietari, încasând impozitul pe teren şi clădire de la recurenţii-reclamanţi, inclusiv în anul 2020 şi că până la introducerea cererii de intervenţie, singurii înscrişi pe rolul fiscal al terenului erau recurenţii-reclamanţi A. şi B., iar intimaţii-pârâţi Oraşul Năvodari, prin Primar, şi Consiliul Local al Oraşului Năvodari nu au putut să le spună de la ce dată a fost înscris pe rolul fiscal pentru acelaşi teren S.C. L. S.R.L., proprietarul anterior, de la care a fost dobândit prin licitaţie publică de către intervenienţii C. şi D.. Acestea constituie tot susţineri de fapt, circumstanţe privind modul de derulare a corespondenţei dintre părţi, şi nu vizează modul în care instanţa de apel a motivat decizia recurată, deci aspecte ce se referă la nemotivarea hotărârii, la motive contradictorii sau motive străine de natura pricinii, care să atragă incidenţa prevederilor art. 488 pct. 6 C. proc. civ., indicate de recurenţi.
Nici ultima susţinere din cuprinsul memoriului de recurs nu poate conduce la reţinerea nelegalităţii deciziei recurate. Se arată că nu au fost suficiente dovezi pentru a se admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acestor părţi şi că instanţa de apel a concluzionat în mod eronat că intimaţii-pârâţi Oraşul Năvodari, prin Primar, şi Consiliul Local al Oraşului Năvodari nu au calitate procesuală pasivă, în condiţiile în care această excepţie nu ar fi fost fost argumentată suficient, critică ce nu subzistă. Aşa cum a motivat instanţa de apel, în cauzele în care se invocă uzucapiunea ca mod de dobândire a proprietăţii, calitatea de pârât o poate avea numai proprietarul bunului de la momentul formulării acţiunii şi nu şi persoanele care, anterior au avut în patrimoniu imobilul, motive pentru care soluţia asupra excepţiei lipsei calităţii procesual pasive a pârâţilor Oraşul Năvodari prin Primar şi Consiliul Local al Oraşului Năvodari a fot apreciată ca fiind corectă, motivarea din decizia de apel întrunind astfel exigenţele prevederilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.
Drept urmare, Înalta Curte constată că instanţa de apel a analizat în mod just criticile formulate de către recurenţii reclamanţi, procedând, în temeiul art. 479 alin. (1) C. proc. civ., la verificarea situaţiei de fapt a cauzei, pe care a încadrat-o în drept şi a demonstrat modalitatea de aplicare la speţă a prevederilor legale incidente, decizia recurată fiind motivată corespunzător.
Pentru aceste considerente, în aplicarea dispoziţiilor art. 497 rap. la art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., se va respinge ca nefondat recursul reclamantei, împotriva deciziei civile nr. 71 C din 17 iunie 2020 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă, întrucât în cauză nu se verifică niciunul dintre motivul de casare invocat- art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 71 C din 17 iunie 2020 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 septembrie 2021.