Şedinţa publică din data de 27 ianuarie 2022
După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia civilă la 2 aprilie 2021, sub nr. x/2021, revizuenţii A. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu intimaţii C., D., E., F. şi G., revizuirea deciziei nr. 69 din 23 februarie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă în dosarul civil nr. x/2018
În drept, au invocat dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 şi pct. 8 C. proc. civ.
2. Hotărârea Curţii de Apel Braşov asupra cererii de revizuire
Prin decizia nr. 267 din 17 iunie 2021, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenţii A. şi B. împotriva deciziei nr. 69 din 23 februarie 2021, pronunţate de aceeaşi instanţă în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimaţii C., D., E., F. şi G.. A respins cererea de intervenţie accesorie, formulată de intervenienta H.. A admis excepţia de necompetenţă materială invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire, întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în favoarea Tribunalul Braşov. I-a obligat pe revizuenţi să plătească intimaţilor C., D., E., F. şi G. suma de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocaţial parţial.
3. Recursul
Împotriva deciziei nr. 267 din 17 iunie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă au declarat recurs revizuenţii A. şi B., criticând-o pentru nelegalitate.
În cuprinsul memoriului de recurs, invocând incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 3, 4 şi 5 C. proc. civ., revizuenţii au susţinut că, în mod greşit, Curtea de Apel Braşov a admis excepţia necompetenţei materiale. În raport de această soluţie, au considerat că toate capetele cererii de revizuire, precum şi cererea de intervenţie accesorie, formulată de intervenienta H., ar fi trebuit soluţionate de instanţa competentă material, respectiv de Tribunalul Braşov.
Au solicitat casarea, în parte, a deciziei recurate, în ceea ce priveşte soluţia pronunţată asupra cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. şi asupra cererii de intervenţie accesorie.
4. Întâmpinarea şi răspunsul la întâmpinare
Intimaţii nu au depus întâmpinare.
5. Procedura de filtru
Prin raportul întocmit în condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., s-a reţinut că recursul nu este admisibil, potrivit art. 483 alin. (1) coroborat cu art. 634 alin. (1) pct. 5 şi art. 513 alin. (5) din acelaşi act normativ.
Conform dovezilor de înmânare aflate la dosar, raportul a fost comunicat părţilor, iar la 25 noiembrie 2022, recurentul a formulat, în scris, un punct de vedere la raport. Celelalte părţi nu şi-au exprimat poziţia procesuală faţă de aspectele reţinute în acest act procedural.
Prin rezoluţia din 22 noiembrie 2021, s-a stabilit termen la 27 ianuarie 2022 pentru discutarea admisibilităţii în principiu a recursului.
La acest termen de judecată Înalta Curte, în baza art. 248 alin. (1) coroborat cu art. 634 alin. (1) pct. 5 şi art. 513 alin. (5) C. proc. civ., a invocat din oficiu, excepţia inadmisibilităţii recursului şi a rămas în pronunţare asupra acesteia.
6. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
În raport de prevederile art. 248 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, admisibilitatea recursului, constatând următoarele:
Obiectul cererii de recurs îl constituie decizia nr. 267 din 17 iunie 2021, prin care Curtea de Apel Braşov, secţia civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenţii A. şi B. împotriva deciziei nr. 69 din 23 februarie 2021, pronunţate de aceeaşi instanţă în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimaţii C., D., E., F. şi G.. A respins cererea de intervenţie accesorie, formulată de intervenienta H. şi a admis excepţia de necompetenţă materială invocată din oficiu, declinând competenţa de soluţionare a cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. în favoarea Tribunalul Braşov.
Prin decizia nr. 69 din 23 februarie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă a respins recursurile declarate de pârâţii A. şi B. împotriva deciziei nr. 947 din 8 octombrie 2020, pronunţate de Tribunalul Braşov, secţia civilă în acelaşi dosar.
Înalta Curte constată că prevederile art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. acordă caracter definitiv hotărârilor date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii.
Pe de altă parte, dispoziţiile art. 483 alin. (1) C. proc. civ. stabilesc obiectul căii extraordinare de atac a recursului, care poate fi exercitată împotriva hotărârilor date în apel, a celor date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile expres prevăzute de lege.
În raport de conţinutul normelor legale evocate, Înalta Curte constată că decizia nr. 69 din 23 februarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, prin care au fost respinse recursurile declarate de pârâţii A. şi B. împotriva deciziei nr. 947 din 8 octombrie 2020 a Tribunalului Braşov, secţia civilă este definitivă, nesusceptibilă de recurs, conform art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. şi că nu face parte din categoria celor enunţate de art. 483 alin. (1) din acelaşi cod.
De asemenea, reţine că, potrivit prevederilor art. 513 alin. (5) C. proc. civ., "hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită".
Cum decizia nr. 69 din 23 februarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă este definitivă, nefiind susceptibilă de recurs, atunci şi decizia nr. 267 din 17 iunie 2021 prin care aceeaşi instanţă a soluţionat cererea de revizuire îndreptată împotriva sa nu are deschisă calea de atac a recursului, fiind, de asemenea o hotărâre cu caracter definitiv.
Se impun a fi menţionate în acest context şi dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează principiul legalităţii căii de atac, în sensul că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.
Această regulă are valoare de principiu constituţional, art. 129 din Constituţia României, republicată, stipulând că exercitarea căilor de atac se realizează în condiţiile legii.
Concluzionând, pentru considerentele expuse, în baza art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de revizuenţii B. şi A. împotriva deciziei nr. 267 din 17 iunie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuenţii B. şi A. împotriva deciziei nr. 267 din 17 iunie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 ianuarie 2022.