Şedinţa publică din data de 24 noiembrie 2021
Analizând recursul în conformitate cu dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare, Înalta Curte constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei. Obiectul cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sighetu Marmaţiei la data de 17 octombrie 2017, reclamanta A., a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând instanţei să constate că din masa succesorală, rămasă după defunctul C., face parte cota de 1/2 parte din imobilul apartament nr. x, compus din 3 camere şi dependinţe, situat în Sighetu Marmaţiei, str. x, bl. E.9, judeţul Maramureş, suprafaţă utilă de 60,25 m.p. cu părţi comune: casa scărilor, uscătorii, conducte de branşament, electricitate, canal, apă, acoperiş terasă şi trotuar, în cota de 1/38 parte, cuprins în c.f. nr. x Sighetu Marmaţiei, c.f.vechi x nr. top. x-17, precum şi cota de 1/2 parte din dreptul de folosinţă privind cota de 6/235 parte din terenul intravilan, în suprafaţă de 705 m.p., situat în Sighetu Marmaţiei, str. x (E.9), jud. Maramureş, înscris sub C28 în cX nr. x Sighetu Marmaţiei, (val. 50104 RON, reprezentând jumătate din valoarea de impozitare a întregului apartament în sumă de 100.208 RON); să se constate calitatea reclamantei de unică moştenitoare după defunct, pârâtul fiind străin de moştenire, prin neacceptare; să se dispună întabularea dreptului de proprietate al reclamantei şi asupra cotei de 1/2 parte aparţinând defunctului din apartamentul nr. x, compus din 3 camere şi dependinţe, cu suprafaţa utilă de 60,25 m.p., situat în Sighetu Marmaţiei, str. x, bl. E.9, judeţul Maramureş şi asupra cotei de 1/38 parte din părţile comune, compuse din casa scărilor, uscătorii, conducte de branşament, electricitate, canal, apă, acoperiş, terasă şi trotuar, cuprins în c.f. nr. x Sighetu Marmaţiei, c.f. vechi nr. x nr. top. x-17, precum şi asupra cotei de 1/2 parte, din cota de 6/235 parte, privind dreptul de folosinţă asupra terenului intravilan în suprafaţă de 705 m.p. situat în Sighetu Marmaţiei, str. x (E.9), judeţul Maramureş, cuprins sub C28 din c.f. nr. x Sighetu Marmaţiei, c.f. vechi nr. x nr. top. x, cu titlu de moştenire.
2. Soluţia pronunţată în primă instanţă
Prin sentinţa civilă nr. 1262 din 18 aprilie 2019, Judecătoria Sighetu Marmaţiei a admis, în parte, acţiunea civilă formulată de reclamanta A., a admis, în parte, cererea reconvenţională formulată de pârâtul B., a dispus anularea încheierii notariale din data de 14 aprilie 2016, respectiv din data de 14 aprilie 2016, din dosarul Notarial nr. x/2015, al D.; a constatat că din masa succesorală rămasă după defunctul C., decedat la data de 02.04.2015, face parte cota de 1/2 parte din imobilul apartament nr. x, compus din 3 camere şi dependinţe, situat în Sighetu Marmaţiei, str. x, bl. e.9, judeţul Maramureş, suprafaţă utilă de 60,25 m.p. cu părţi comune: casa scărilor, uscătorii, conducte de branşament, electricitate, canal, apă, acoperiş terasă şi trotuar, în cota de 1/38 parte, cuprins în c.f. nr. x Sighetu Marmaţiei, c.f. vechi x nr. top. x-17, precum şi cota de 1/2 parte din dreptul de folosinţă privind cota de 6/235 parte din terenul intravilan, în suprafaţă de 705 m.p., situat în Sighetu Marmaţiei, str. x (e.9), judeţul Maramureş, înscris sub c28 în cF nr. x Sighetu Marmaţiei, Cf vechi x; în temeiul art. 972 alin. (1) lit. c) C. civ., a constatat că moştenitori legali de pe urma defunctului C. sunt reclamanta în cotă totală de 1/2 în calitate de soţie supravieţuitoare şi pârâtul în cotă de 1/2, în calitate de colateral privilegiat; a dispus înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al reclamantei în cotă de 7/8 cu titlu de proprietate proprie şi moştenire, şi a pârâtului în cotă de 1/8 cu titlu de moştenire, în stare de indiviziune asupra imobilului apartament nr. x, compus din 3 camere şi dependinţe, situat în Sighetu Marmaţiei, str. x, bl. e. 9, jud. Maramureş, suprafaţă utilă de 60,25 m.p. cu părţi comune: casa scărilor, uscătorii, conducte de branşament, electricitate, canal, apă, acoperiş terasă şi trotuar, în cota de 1/38 parte, cuprins în c.f. nr. x Sighetu Marmaţiei, c.f. vechi x nr. top. x-17, precum şi cota de 1/2 parte din dreptul de folosinţă privind cota de 6/235 parte din terenul intravilan, în suprafaţă de 705 m.p., situat în Sighetu Marmaţiei, str. x (e.9), judeţul Maramureş, înscris sub c 28 în cf nr. x Sighetu Marmaţiei, Cf vechi x, nr. top, 1422/4.
3. Soluţia pronunţată în apel.
Prin decizia civilă nr. 738/A din 30 decembrie 2019, Tribunalul Maramureş a respins apelul formulat de reclamanta A. împotriva încheierii civile din 01 noiembrie 2018, pronunţată de Judecătoria Sighetu Marmaţiei în dosarul nr. x/2017, ca nefondat; a admis, în parte, apelul formulat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 1262 din data de 18.04.2019, pronunţată de Judecătoria Sighetu Marmaţiei pe care a schimbat-o, în parte, în sensul că a admis cererea formulată de reclamanta A. împotriva pârâtului B., şi, în consecinţă, a menţinut dispoziţia primei instanţe referitoare la masa succesorală rămasă după defunctul C., ca având în componenţă cota de proprietate de 1/2 parte din imobilul apartament nr. x, compus din 3 camere şi dependinţe, situat în Sighetu Marmaţiei, str. x, jud. Maramureş, suprafaţă utilă de 60,25 m.p., cu părţi comune: casa scărilor, uscătorii, conducte de branşament, electricitate, canal, apă, acoperiş terasă şi trotuar, în cota de 1/38 parte, înscris în C.F. nr. x Sighetu Marmaţiei, C.F. vechi x nr. top. x-17, precum şi cota de 1/2 parte din dreptul de folosinţă privind cota de 6/235 parte din terenul intravilan, în suprafaţă de 705 m.p., situat în Sighetu Marmaţiei, str. x (E9), jud. Maramureş, înscris sub C28 în C.F. nr. x Sighetu Marmaţiei, C.F. vechi x, nr. top. x; a constatat că reclamanta A. este unica moştenitoare a defunctului C., în calitate de soţie supravieţuitoare, pârâtul B., colateral privilegiat, fiind străin de moştenire; a dispus înscrierea în cartea funciară a drepturilor dobândite de reclamanta A. prin moştenire a defunctului C.; a respins capătul de cerere din cererea reconvenţională formulată şi precizată de pârâtul reclamant reconvenţional B. privind constatarea calităţii sale de moştenitor legal al defunctului C. şi a cotei sale de 1/2 părţi din masa succesorală rămasă în urma acestuia; a admis excepţia lipsei de interes invocată de reclamanta pârâtă reconvenţională şi, în consecinţă, a respins, ca lipsită de interes, cererea formulată de pârâtul reclamant reconvenţional de anulare a încheierii notariale din data de 14 aprilie 2016, întocmite în dosarul notarial nr. x/2015 al D. şi de emitere a unei noi încheieri de suspendare a procedurii succesorale; a înlăturat dispoziţia primei instanţe referitoare la urmărirea executării de către reclamanta A. a obligaţiei de plată a diferenţei de taxă timbru în cuantum de 511,00 RON. a admis apelul formulat de apelanta A. împotriva hotărârii de completare dispozitiv din 06.06.2019 pronunţată de Judecătoria Sighetu Marmaţiei pe care a anulat-o.
4. Soluţia pronunţată în recurs.
Prin decizia civilă nr. 364 din 22 octombrie 2020, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2017, a respins cererea de repunere pe rol formulată de recurentul B. şi a respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul B. împotriva deciziei civile nr. 738/A din 30.12.2019, pronunţată de Tribunalul Maramureş, în dosarul nr. x/2017, pe care a menţinut-o; recurentul a fost obligat să plătească intimatei A. suma de 800 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.
5. Soluţia pronunţată în contestaţie în anulare.
Prin decizia civilă nr. 91/R/2021 din 23 martie 2021, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă a respins, ca tardivă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul B. împotriva deciziei civile nr. 364 din 22.10.2020, pronunţată de Curtea de Apel Cluj.
II. 1. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva deciziei civile nr. 91/R/2021 din 23 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă a declarat recurs contestatorul B., cu a cărui soluţionare a fost învestită Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în prezenta cauză.
Prin cererea de recurs, întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a solicitat admiterea contestaţiei în anulare formulate împotriva deciziei nr. 364 din 22.10.2020 a Curţii de Apel Cluj, anularea deciziei şi admiterea recursului, cu consecinţa constatării, ca fiind legală şi temeinică, a hotărârii instanţei de fond şi respingerea apelului, ca neîntemeiat.
Recurentul a învederat că a promovat contestaţia în anulare în termenul prevăzut de art. 506 C. proc. civ., prin care a solicitat anularea deciziei pronunţate în recurs întrucât curtea de apel nu a analizat motivele de casare a hotărârii tribunalului, nu a analizat nulitatea hotărârii pronunţate în apel şi a încălcat principiile fundamentale ale procesului civil, consacrate de art. 6, art. 7, art. 13 şi art. 14 C. proc. civ.
În continuare, recurentul a prezentat situaţia de fapt a acţiunii civile înregistrată în primă instanţă pe rolul Judecătoriei Sighetu Marmaţiei, după care, a arătat că prin contestaţia în anulare, întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., a criticat faptul că instanţa de recurs nu a analizat mai multe motive de casare şi de încălcare a normelor de procedură, inclusiv cu privire la citarea legală, care atrag ca sancţiune nulitatea absolută.
A mai arătat recurenta că, la primul termen de judecată, curtea de apel a invocat tardivitatea contestaţiei în anulare, excepţie la care s-a opus, întrucât calea de atac a fost formulată în termenul de 1 an de la rămânerea definitivă a hotărârii, fiind încălcate dispoziţiile art. 5 alin. (4) C. proc. civ., care interzic judecătorului să stabilească dispoziţii general obligatorii prin hotărârile pe care le pronunţă în cauzele care îi sunt supuse judecăţii.
Curtea de apel a apreciat că termenul de exercitare a contestaţiei în anulare este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dar nu mai târziu de 1 an de la data rămânerii definitive a hotărârii, precum şi că termenul de 15 zile este unul imperativ, iar neexercitarea căii de atac înăuntrul acestui termen se sancţionează cu decăderea potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. civ.
Recurentul a învederat că hotărârea atacată încalcă dispoziţiile art. 506 C. proc. civ., cu referire la art. 180, art. 181 şi art. 5 alin. (4) C. proc. civ., întrucât art. 506 C. proc. civ. nu lasă loc de interpretare, întrucât prevede clar că această cale de atac se exercită în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dar nu mai târziu de 1 an de la data când hotărârea a rămas definitivă.
Cum hotărârea ce face obiectul judecăţii a rămas definitivă la data de 22.10.2020 şi a fost comunicată la 02.12.2020, recurentul a opinat că termenul de 15 zile curge de la această dată, care nu trebuie să depăşească 1 an de la data rămânerii definitive, iar legiuitorul a arătat expres că termenul este de 1 an, iar în interiorul termenului de 15 zile trebuie motivată contestaţia.
În continuare, recurentul a făcut referire la interpretarea din C. proc. civ. comentat şi adnotat în care se arată că:
"legiuitorul a adoptat sistemul unui termen dublu, un termen de 15 zile, calculat cu începere de la data când contestatorul a luat la cunoştinţă de hotărâre şi un termen obiectiv de 1 an, socotit de la data când hotărârea a rămas definitivă" (pag. 573 C. proc. civ. comentat si adnotat).
Conchizând, recurentul a susţinut că, prin hotărârea atacată, instanţa a încalcat dispoziţiile art. 180 C. proc. civ., care prevede că:
"Termenele procedurale sunt stabilite de lege ori de instanţă şi reprezintă intervalul de timp în care poate fi îndeplinit un act de procedură", precum şi pe cele ale art. 5 alin. (4) C. proc. civ., potrivit cu care:
"Este interzis judecătorului să stabilească dispoziţii general obligatorii prin hotărârile pe care le pronuntţă în cauzele ce îi sunt supuse judecăţii".
II.2. Procedura de filtru.
Raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la data de 16 septembrie 2021, respectiv la data de 17 septembrie 2021, conform dovezilor aflate la filele x, iar la data de 17 septembrie 2021, intimata A. a depus punct de vedere la raport.
III. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi
În cauză, calea de atac are ca obiect decizia civilă nr. 91/R/2021 din 23 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, în soluţionarea unei contestaţii în anulare.
Potrivit dispoziţiilor art. 508 alin. (4) din C. proc. civ., "hotărârea dată în contestaţie în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată".
Hotărârea atacată cu contestaţie în anulare, respectiv decizia civilă nr. 364 din 22.10.2020 a Curţii de Apel Cluj, este o hotărâre definitivă, pronunţată în soluţionarea unui recurs într-o cauză având ca obiect succesiune, cauză care potrivit art. 94 C. proc. civ. s-a judecat în primă instanţă de judecătorie.
Dispoziţiile art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. stipulează că au caracter definitiv hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii.
Aşadar, cum hotărârea ce a făcut obiectul contestaţiei în anulare, respectiv decizia civilă nr. 364 din 22 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Cluj este o decizie definitivă, şi deci, în aplicarea dispoziţiilor mai sus menţionate, nu este susceptibilă de recurs, rezultă că şi decizia ce face obiectul prezentei căi de atac, respectiv decizia civilă nr. 91/R/2021 din 23 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, este o decizie definitivă, care nu poate fi supusă controlului de legalitate prin exercitarea căii extraordinare de atac a recursului.
Conform principiului legalităţii o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii.
Art. 457 din C. proc. civ., care consacră principiul legalităţii căii de atac, prevede la alin. (1) că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.
O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii.
Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea însăşi a acestora să se realizeze în condiţiile legii.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul B. împotriva deciziei nr. 91/R/2021 din 23 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de contestatorul B. împotriva deciziei nr. 91/R/2021 din 23 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, ca inadmisibil.
Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac şi se comunică părţilor, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 noiembrie 2021.