Şedinţa publică din data de 09 februarie 2022
Analizând recursul în conformitate cu dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea fără a se evoca şi analiza motivelor de casare, Înalta Curte constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 30 ianuarie 2017, pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Bucureşti, reprezentată prin Primarul General, restituirea în natură a imobilului situat în Bucureşti, str. x, liber de orice sarcini, obligarea pârâtei la plata sumei de 500 RON pe zi, reprezentând daune pentru lipsa de folosinţă a imobilului, de la data înregistrării cererii până la punerea efectivă în posesie şi acordarea cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.
În drept, reclamantul a invocat dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 10/2001 şi decizia nr. 20 din 19 martie 2007, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu privire la aplicarea prevederilor art. 26 alin. (3) din actul normativ menţionat.
La data de 12 septembrie 2017, petenta B. a formulat cerere de intervenţie, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A., admiterea cererii de intervenţie şi obligarea pârâtei Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Bucureşti să soluţioneze notificarea nr. x din 16 martie 2001, formulată în dosarul nr. x (notificarea nr. x din 15 martie 2001, care formează dosarul nr. x) promovată în baza Legii nr. 10/2001, precum şi emiterea deciziei privind restituirea în natură a imobilului situat în municipiul Bucureşti, str. x, compus din teren în suprafaţă de 800 mp şi construcţia existentă pe acesta, precum şi obligarea pârâtei Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Bucureşti la restituirea în natură a imobilului menţionat.
În drept, cererea de intervenţie a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 61 alin. (1) C. proc. civ.
Prin încheierea din data de 28 noiembrie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de intervenţie principală formulată de B., în contradictoriu cu reclamantul A. şi cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Bucureşti.
La termenul de judecată din data de 16 ianuarie 2018, petenta B. a solicitat suspendarea judecării cauzei până la soluţionarea cererii de apel formulate împotriva încheierii din data de 28 noiembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, în dosarul nr. x/2017.
Prin încheierea din 23 ianuarie 2018, pronunţată în dosarul mai sus menţionat, în temeiul dispoziţiilor art. 64 alin. (4) C. proc. civ., Tribunalul Bucureşti, secţia a III-civilă a suspendat judecata cauzei până la soluţionarea dosarului nr. x/2017 al Curţii de Apel Bucureşti, având ca obiect cererea de apel formulată de apelanta B. împotriva încheierii din data de 28 noiembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă în dosarul nr. x/2017.
La data de 26 martie 2018, reclamantul A. a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, arătând că motivul care a stat la baza suspendării judecării acesteia a încetat, întrucât Curtea de Apel Bucureşti a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta B. împotriva încheierii din data de 28 noiembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Prin rezoluţia din 24 aprilie 2018, Tribunalul Bucureşti a stabilit termen de judecată la data de 12 iunie 2018, cu citarea părţilor, în vederea punerii în dezbatere a cererii de repunere pe rol formulate de reclamantul A..
La data de 7 mai 2018, petenta B. a exercitat calea de atac a apelului împotriva încheierii de repunere pe rol şi acordare a termenului de judecată la data de 12 iunie 2018 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă în dosarul nr. x/2017.
Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă la data de 14 mai 2018, sub nr. x/2017/a2.
Prin cererea formulată verbal în şedinţa publică de la data de 30 mai 2018, apelanta B. a înţeles să îl recuze pe preşedintele completului C., susţinând că acesta i-a încălcat dreptul la apărare. Ulterior, apelanta a depus motivele de recuzare în scris, arătând că nu i-a fost acordat cuvântul asupra fondului cauzei, iar în ceea ce îl priveşte pe judecătorul recuzat, sunt incidente prevederile art. 7 din Legea nr. 303/2004.
Prin încheierea din 30 mai 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2017, instanţa a dispus măsura înaintării cererii de recuzare formulate de petenta B. împotriva domnului judecător C. preşedintelui secţiei în vederea desemnării completului competent în soluţionarea cererii de recuzare şi a amânat pronunţarea cu privire la excepţia inadmisibilităţii pentru data de 06 iunie 2018.
Prin încheierea din camera de consiliu din data de 5 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2017, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de recuzare a domnului judecător C..
Prin decizia nr. 673/A din 6 iunie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins, ca neîntemeiat, apelul formulat de apelanta B. împotriva încheierii de repunere pe rol şi acordare a termenului de judecată la data de 12 iunie 2018, în dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Prin încheierea din 29 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2017, instanţa a respins, ca inadmisibilă, cererea de completare a dispozitivului încheierii de la termenul de judecată din 05 iunie 2018, pronunţată de aceeaşi instanţă, în acelaşi dosar.
2. Calea de atac formulată în cauză
Împotriva încheierii din 30 mai 2018, a încheierii din 5 iunie 2018, a deciziei civile nr. 673/A din 6 iunie 2018 şi a încheierii din 29 iunie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2017, a formulat recurs intervenienta B. la data de 21 decembrie 2020, conform ştampilei aplicate pe plicul care a însoţit cererea de recurs, aflat la dosarul de recurs.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 11 mai 2021, cauza fiind repartizată aleatoriu, spre soluţionare, Completului de filtru nr. 10.
Prin cererea de recurs, petenta a precizat că îşi rezervă dreptul de a motiva recursul, după comunicarea hotărârilor.
Cererea de recurs a fost comunicată intimaţilor-pârâţi la data de 24 mai 2021, conform dovezilor aflate la filele x, care nu au depus întâmpinare.
3. Procedura de filtru
Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.
Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului s-a reţinut, printre altele, că, în opinia raportorului, încheierea din 30 mai 2018 şi decizia civilă nr. 673/A din 6 iunie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2017, nu mai pot fi supuse controlului de legalitate, în temeiul prevederilor art. 460 alin. (1) din C. proc. civ.
Cu privire la recursul declarat împotriva încheierilor din 5 iunie 2018 şi 29 iunie 2018, ambele pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2017, s-a reţinut prin raport că recursul nu este timbrat cu taxă judiciară în cuantum de 200 RON şi că recursul a fost declarat cu nerespectarea termenului prevăzut de lege.
Completul de filtru, constatând că raportul întruneşte condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia către părţi, pentru formularea unor puncte de vedere, conform dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la data de 08 octombrie 2021, astfel cum rezultă din procesele-verbale de înmânare aflate la dosar.
Părţile nu au depus puncte de vedere la raport.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Analizând recursul declarat de intervenienta B. împotriva încheierii din 30 mai 2018, a încheierii din 05 iunie 2018 şi a deciziei nr. 673/A din 06 iunie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2017, din perspectiva excepţiei inadmisibilităţii, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:
Prin încheierea din 30 mai 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2017, instanţa a dispus două măsuri, pe de-o parte, a înaintat cererea de recuzare formulată de petenta B., împotriva domnului judecător C., preşedintelui secţiei în vederea desemnării completului competent în soluţionarea cererii de recuzare, iar pe de altă parte, a amânat pronunţarea cu privire la excepţia inadmisibilităţii pentru data de 06 iunie 2018.
Cu privire la soluţia de înaintare a cererii de recuzare, se reţine că potrivit art. 50 alin. (1) C. proc. civ., abţinerea sau recuzarea se soluţionează de un alt complet al instanţei respective, în compunerea căruia nu poate intra judecătorul recuzat sau care a declarat că se abţine.
De asemenea, potrivit art. 465 C. proc. civ., măsurile de administrare judiciară nu sunt supuse niciunei căi de atac.
În speţă, recurenta a supus căii extraordinare de atac a recursului o încheiere prin care instanţa a dispus o măsură administrativă, respectiv a înaintat dosarul preşedintelui secţiei în vederea desemnării completului ce urmează a soluţiona cererea de recuzare formulată în cauză.
Drept urmare, soluţia de trimitere a dosarului, fiind de natură administrativă nu poate fi criticată prin exercitarea căilor de atac, astfel cum dispune art. 465 C. proc. civ.
Referitor la soluţia de amânare a pronunţării cu privire la excepţia inadmisibilităţii, se reţine că din analiza textului art. 235 C. proc. civ. reiese că toate încheierile care preced hotărârea şi care au ca scop pregătirea soluţionării pricinii sunt încheieri premergătoare; unele dintre aceste încheieri pot conţine dispoziţii pur premergătoare (încheieri preparatorii), care nu leagă instanţa sau, dimpotrivă, pot conţine soluţionări parţiale ale unor aspecte ale litigiului care leagă instanţa (încheieri interlocutorii), în sensul că instanţa nu mai poate reveni asupra celor hotărâte.
Dispoziţiile art. 466 alin. (4) C. proc. civ., aplicabile şi în recurs potrivit art. 494 din acelaşi cod, prevăd că împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a întrerupt cursul judecăţii.
În cauză, prin încheierea din 30 mai 2018 a fost amânată pronunţarea la data de 06 iunie 2018, iar prin decizia civilă nr. 637/A din 06 iunie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins, ca neîntemeiat, apelul formulat de apelanta B. împotriva încheierii de repunere pe rol şi acordare a termenului de judecată la data de 12 iunie 2018, în dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Analizând actele dosarului şi din verificarea sistemului de evidenţă informatizată a dosarelor, se constată că împotriva acestei decizii şi a încheierii din 05 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2017, prin care s-a respins cererea de recuzare, recurenta B. a formulat cerere de recurs, fără a ataca şi încheierea din 30 mai 2018, pronunţată în acelaşi dosar.
Recursul a fost soluţionat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, prin decizia nr. 648 din 21 martie 2019, prin care a fost anulat, ca netimbrat, recursul formulat de recurenta B. împotriva încheierii din camera de consiliu din data de 5 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2017, şi a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta B. împotriva deciziei nr. 673 A din 6 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Astfel, se reţine că încheierea din 30 mai 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2017, prin care instanţa a dispus amânarea pronunţării la data de 06 iunie 2018, este o încheiere premergătoare, care face corp comun cu decizia pronunţată în cauză şi care putea fi atacată numai odată cu aceasta, întrucât încheierile premergătoare pot fi atacate odată cu fondul, cu aceeaşi cale de atac ce poate fi exercitată împotriva hotărârii judecătoreşti prin care cauza a fost soluţionată, aspect ce decurge din prevederile art. 466 alin. (4) coroborate cu art. 494 C. proc. civ.
Prin urmare, având în vedere că partea nu mai are deschisă calea de atac a recursului împotriva hotărârii date asupra fondului, se constată că recursul declarat împotriva încheierii din 30 mai 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2017, este inadmisibil.
Referitor la recursul declarat împotriva încheierii din 05 iunie 2018, prin care a fost respinsă cererea de recuzare, şi a deciziei civile nr. 637/A din 06 iunie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2017, se reţine, astfel cum s-a arătat anterior, că recurenta a uzat de calea de atac a recursului împotriva celor două hotărâri, cale care a fost respinsă prin decizia nr. 648 din 21 martie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
În acest context, întrucât împotriva hotărârilor recurate partea a mai exercitat calea de atac a recursului, Înalta Curte reţine că reiterarea aceleiaşi căi de atac este inadmisibilă, având în vedere că în dreptul procesual român sistemul căilor de atac este guvernat de principiul legalităţii, respectiv al unicităţii.
Potrivit principiului legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 din C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.
O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii.
Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea înseşi a acestora să se realizeze în condiţiile legii.
Principiul unicităţii căii de atac este reglementat prin art. 460 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cu care "O cale de atac poate fi exercitată împotriva unei hotărâri numai o singură dată, dacă legea prevede acelaşi termen de exercitare pentru toate motivele existente la data declarării acelei căi de atac".
Din coroborarea dispoziţiilor legale evocate, rezultă că împotriva încheierii din 05 iunie 2018 şi a deciziei civile nr. 637/A din 06 iunie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2017, nu mai poate fi exercitată aceeaşi cale de atac, respectiv cea a recursului, în condiţiile în care dreptul părţii de a folosi o cale de atac este unic, epuizându-se prin exerciţiul său.
Prin urmare, recurenta nu mai are deschisă calea de atac a recursului, având în vedere dispoziţiile art. 460 alin. (1) C. proc. civ. anterior evocate, care stipulează expres că o cale de atac poate fi exercitată împotriva unei hotărâri o singură dată.
Analizând excepţia netimbării recursului declarat de intervenienta B. împotriva încheierii din 29 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2017, invocată din oficiu, se reţin următoarele:
Prin încheierea din 29 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2017, instanţa a respins, ca inadmisibilă, cererea de completare a dispozitivului încheierii de la termenul de judecată din 05 iunie 2018, pronunţată de aceeaşi instanţă, în acelaşi dosar, reţinându-se, în esenţă, că prin încheierea al cărei dispozitiv s-a solicitat a fi completat, instanţa a soluţionat un incident procedural, respectiv o cerere de recuzare, iar nu fondul cauzei, sens în care nu sunt incidente dispoziţiile art. 444 din C. proc. civ.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs intervenienta B., cale de atac cu a cărei soluţionare a fost învestită Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în prezenta cauză.
Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, "acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti, precum şi cererile adresate Ministerului Justiţiei şi Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă."
Conform prevederilor art. 24 alin. (2) teza a II-a din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, în cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, "pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON."
Art. 9 din O.U.G. nr. 80/2013 stipulează că cererile de recuzare în materie civilă, pentru fiecare participant la proces pentru care se solicită recuzarea, este de 100 RON.
Dispoziţiile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 prevăd că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar pentru situaţia în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei.
Art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevede că, la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii; potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, neîndeplinirea acestei cerinţe este sancţionată cu nulitatea.
În speţă, prin rezoluţia completului din 14 mai 2021, s-a dispus înştiinţarea recurentei B., prin adresă, cu privire la obligaţia de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 RON pentru soluţionarea recursului declarat împotriva încheierii din camera de consiliu din 5 iunie 2018 şi a încheierii din 29 iunie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2017, conform dispoziţiilor art. 24 alin. (2) teza a II-a, coroborate cu cele ale art. 9 din O.U.G. nr. 80/2013, sub sancţiunea anulării căii de atac exercitate.
Adresa emisă de instanţă la 20 mai 2021 a fost comunicată recurentei la data de 24 mai 2021, conform dovezii de înmânare aflate la dosar.
Prin raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, s-a reţinut că recurenta nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei, în sensul că nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 RON, datorată conform dispoziţiilor art. 24 alin. (2) teza a II-a, coroborate cu cele ale art. 9 din O.U.G. nr. 80/2013, pentru soluţionarea recursului, sub sancţiunea anulării căii de atac exercitate.
Raportul a fost comunicat recurentei la 08 octombrie 2021, conform dovezii de înmânare aflate la dosar.
Faţă de constatările din cuprinsul raportului, prin rezoluţia din 08 decembrie 2021, s-a stabilit termen pentru soluţionarea recursului la 09 februarie 2022, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ.
Înalta Curte constată că, până la termenul de judecată acordat, recurenta nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru aferente recursului formulat împotriva încheierii din camera de consiliu din 29 iunie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2017.
De altfel, se constată că recursul declarat împotriva încheierii din camera de consiliu din 29 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2017, este şi tardiv formulat, întrucât această încheiere a fost comunicată recurentei la data de 06 iulie 2018, conform dovezii aflate la dosarul de apel, dată de la care a început să curgă termenul de recurs de 5 zile prevăzut de art. 53 alin. (1) coroborat cu art. 446 C. proc. civ.
În aplicarea prevederilor art. 181 alin. (1) coroborat cu alin. (2) al aceluiaşi articol din C. proc. civ., termenul pentru declararea căii de atac împotriva încheierii din 29 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2017, s-a împlinit la data de 12 iulie 2018, iar recursul a fost formulat la data de 21 decembrie 2020, conform ştampilei aplicate pe plicul care a însoţit cererea de recurs, aflat la fila x, cu depăşirea termenului legal.
De asemenea, se reţine că recursul declarat împotriva încheierii din camera de consiliu din 29 iunie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2017, este nul pentru nemotivare; se constată că recurenta a precizat că va depune motivele de recurs după comunicare, însă ulterior nu a înţeles să îşi îndeplinească obligaţia de a motiva recursul, în termenul legal prevăzut de art. 487 C. proc. civ.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de intervenienta B. împotriva încheierii din 30 mai 2018, a încheierii din 05 iunie 2018 şi a deciziei nr. 673/A din 06 iunie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2017, şi va anula recursul declarat de intervenienta B. împotriva încheierii din 29 iunie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2017.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de intervenienta B. împotriva încheierii din 30 mai 2018, a încheierii din 05 iunie 2018 şi a deciziei nr. 673/A din 06 iunie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2017.
Anulează recursul declarat de intervenienta B. împotriva încheierii din 29 iunie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2017.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 09 februarie 2022.