Şedinţa publică din data de 22 februarie 2022
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată la data de 12 aprilie 20218 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, sub nr. x/2018, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâţii B. şi C., solicitând revocarea contractului nr. x/26.03.2013 încheiat între pârâţi, în sensul constatării inopozabilităţii acestuia faţă de reclamantă; ca efect al inopozabilităţii, să se constate că bunul înstrăinat fraudulos a revenit în patrimoniul debitorului B., în vederea îndestulării creanţei deţinută de reclamantă împotriva acestuia, cu cheltuieli de judecată.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1562 şi urm. C. civ., art. 194 şi urm. C. proc. civ.
La data de 08 octombrie 2018, reclamanta a formulat o cerere adiţională, de modificare a cererii de chemare în judecată, prin care a solicitat în subsidiarul cererii iniţiale, să se dispună constatarea nulităţii absolute a actului de partaj iniţial nr. 445/26.03.2013 pentru cauză ilicită şi repunerea părţilor în situaţia anterioară în sensul restituirii prestaţiilor încasate în temeiul actului declarat nul.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1235-1238 C. civ., art. 204 alin. (1) C. proc. civ.
2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti
Prin sentinţa civilă nr. 2851 din 09 decembrie 2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale active, a prescripţiei dreptului material la acţiune, a tardivităţii cererii şi a inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiate; a respins cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată şi completată, având ca obiect acţiune revocatorie şi constatare nulitate absolută, formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii B. şi C., ca neîntemeiată; a luat act că părţile au înţeles să solicite cheltuieli de judecată pe cale separată.
3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti
Prin decizia civilă nr. 1045 A din 30 iunie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a anulat apelul incident formulat de apelantul-pârât B., în contradictoriu cu apelanta-reclamantă A. şi cu intimata-pârâtă C., ca netimbrat; a respins apelul principal formulat de apelanta-reclamantă A. împotriva aceleiaşi sentinţe civile, în contradictoriu cu apelantul-pârât B. şi cu intimata-pârâtă C., ca nefondat; a obligat pe apelanta-reclamantă la plata către apelantul-pârât B. a sumei de 800 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
4. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva deciziei civile nr. 1045 A din 30 iunie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a declarat recurs reclamanta A..
Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 28 septembrie 2021, sub nr. x/2018, fiind repartizată computerizat aleatoriu, spre soluţionare, completului filtru nr. 2.
Recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare la instanţa de apel, cu obligarea intimaţilor-pârâţi la plata tuturor cheltuielilor de judecată generate de litigiu.
În dezvoltarea motivelor de recurs, subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a expuse următoarele critici:
- instanţa de apel a intepretat în mod greşit prevederile art. 1562 alin. (1) C. civ. în sensul în care nu poate fi reţinut argumentul potrivit căruia dacă în patrimoniul intimatului-pârât ar exista bunuri urmăribile, nu s-ar face dovada măririi stării de insolvabilitate câtă vreme recurenta a probat faptul că nu a recuperat nici o sumă de bani din executarea silită declanşată în dosarul execuţional nr. x/2013;
- contrar celor reţinute de către instanţa de apel, art. 1562 alin. (1) C. civ. nu prevede faptul că "insolvabilitatea trebuie să fie preexistentă" actului a cărui revocare se solicită, întrucât în teza finală a acestuia se face referire la actele prin care "debitorul îşi creează sau îşi măreşte o stare de insolvabilitate", or, dacă niciunul din bunurile urmăribile ale intimatului-pârât nu a putut fi valorificat, este evident ca acesta şi-a creat/mărit o stare de insolvabilitate prin încheierea actului de partaj parţial cu fosta sa soţie, C., în sensul că un bun apt de a fi valorificat în procedura executării silite a fost sustras de la executare prin încheierea actului a cărui revocare se solicită;
- prin încheierea frauduloasă a actului de partaj parţial au fost fraudate drepturile recurentei, iar bunul nu a mai putut fi executat silit, fiind mărită astfel starea de insolvabilitate a debitorului în înţelesul art. 1562 C. civ., în condiţiile în care nu a putut fi recuperată nicio sumă de bani din creanţa de peste 6.000.000 RON rezultată din biletul la ordin seria x nr. x;
- instanţa de apel a ignorat dispoziţiile art. 2324 C. civ., care prevăd dreptul de gaj general asupra patrimoniului debitorului, mărirea insolvabilităţii acestuia rezultând din înstrăinarea oricărui bun asupra căruia poartă acest drept, atâta timp cât a dovedit că nu a putut realiza creanţa împotriva debitorului, iar apartamentul înstrăinat arfi putut acoperi o parte din creanţă;
- mărirea insolvabilităţii debitorului rezulta eo ipso din înstrăinarea oricărui bun apt să fie valorificat în cadrul procedurii de executare, iar susţinerea debitorului referitoare la existenţa altor bunuri în patrimoniul său este nedovedită şi irelevantă în condiţiile în care astfel de bunuri nu au putut fi valorificate până în prezent.
5. Apărările formulate în cauză
La data de 08 noiembrie 2021 (data depunerii prin poştă electronică), în termenul legal, intimaţii-pârâţi B. şi C. au depus depus întâmpinare, prin care au solicitat, în principal, anularea recursului pentru nemotivare, iar în subsidiar, respingerea căii de atac, ca nefondată.
Cu privire la incidenţa nulităţii recursului, au arătat că recurenta-reclamantă a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. prin prisma încălcării sau aplicării greşite a art. 1562 alin. (1) şi a art. 2324 C. civ., însă în dezvoltarea acestui motiv de recurs şi-a exprimat nemulţumirea faţă de interpretarea dată de către instanţa de apel unor dispoziţii legale, iar nu faţă de aplicarea greşită sau încălcarea acestora.
Pe fondul recursului, au susţinut că argumentele recurentei-reclamante au vizat următoarele aspecte: existenţa actului de partaj a făcut imposibilă urmărirea unui bun din patrimoniul intimatului-pârât B., simpla înstrăinare este suficientă pentru a demonstra existenţa prejudiciului. În sprijinul acestor susţineri, recurenta-reclamantă a recunoscut că, în începând luna martie 2020, intimatul-pârât B. a fost executat silit prin poprirea sumelor datorate de terţi, după cum rezultă din somaţia de plată şi încheierea din 07 aprilie 2020 emise în dosarul de executare nr. 367/2013 al D..
În aprecierea legalităţii deciziei recurate este relevant faptul că instanţa de apel, în acord cu prima instanţă, nu a reţinut existenţa unei fraude comune a intimaţilor-pârâţi ori a unei cauze ilicite sau imorale în actul de partaj, conivenţa dintre pârâţi nefiind dovedită, deşi sarcina probei îi revenea reclamantei, ceea ce face ca acţiunea revocatorie ori cea în constatarea nulităţii absolute a contractului de partaj voluntar să nu poată fi primite.
Recurenta-reclamantă nu a depus răspuns la întâmpinare.
6. Procedura de filtru
Prin raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, s-au reţinut următoarele: partea are deschisă calea de atac a recursului împotriva deciziei civile nr. 1045 A din 30 iunie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă; recursul este declarat şi motivat în termenul prevăzut de lege; cererea de recurs îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute art. 486 alin. (1) lit. a) şi c) C. proc. civ., sub sancţiunea nulităţii, conform art. 486 alin. (3) C. proc. civ. în ceea ce priveşte cerinţa de formă prevăzută de lit. d) a art. 486 alin. (1) C. proc. civ., s-a constatat că recurenta-reclamantă a invocat incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
În ceea ce priveşte cerinţa de formă prevăzută de lit. e) a art. 486 alin. (1) C. proc. civ., se constată că cererea de recurs a fost formulată în numele recurentei-reclamante de către domnul avocat E., fără a fi însoţită de o împuternicire avocaţială în dovedirea calităţii de reprezentant convenţional, potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, aspect reliefat prin rezoluţia din 30 septembrie 2021.
Având în vedere că recurenta-reclamantă nu a fost înştiinţată în legătură cu această împrejurare, prin adresa comunicată la 07 octombrie 2021 la domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură, s-a comunicat, la data de 07 decembrie 2021, obligaţia anterior menţionată la adresa de poştă electronică a F., astfel cum a fost indicată în cererea de recurs.
Recurenta-reclamantă nu a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru, aferentă căii de atac exercitate în cauză, deşi obligaţia instituită în sarcina sa, prin rezoluţia din 30 septembrie 2021, i-a fost adusă la cunoştinţă cu adresa comunicată la data de 07 octombrie 2021, la căsuţa poştală de la domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură, precum şi la data de 07 decembrie 2021, la adresa de poştă electronică.
Cerinţele menţionate vor fi complinite de către recurenta-reclamantă în termen de 10 zile de la comunicarea prezentului raport, sub sancţiunea anulării cererii de recurs.
De asemenea se va aduce la cunoştinţă recurentei-reclamante că are posibilitatea de a formula, în condiţiile legii, cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, la aceeaşi instanţă, în termen de 3 zile de la comunicarea taxei datorate, conform art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, precum şi cerere de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării, potrivit dispoziţiilor art. 33 alin. (2) coroborat cu art. 42 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Părţile nu şi-au exprimat acordul ca recursul, în situaţia în care va fi admisibil în principiu, să fie soluţionat în complet de filtru, în condiţiile art. 493 alin. (6) C. proc. civ.
În condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul a fost analizat în completul de filtru şi a fost comunicat părţilor, iar acestea nu şi-au exprimat poziţia procesuală prin depunerea unor puncte de vedere, în scris, la raport.
La data de 09 februarie 2021, recurenta-pârâtă a depus precizări, prin care a învederat că nu înţelege să achite taxa judiciară de timbru instituită în sarcina sa, întrucât nu doreşte să continue judecata recursului, solicitând ca instanţa să ia act de această împrejurare.
Totodată, a arătat că este de acord ca recursul să fie soluţionat de către completul de filtru, în conformitate cu art. 490 alin. (2) C. proc. civ.. A anexat precizărilor împuternicire avocaţială din partea domnului avocat E. din care rezultă că a fost mandat să redacteze şi să semneze cererea de recurs, să redacteze orice alte acte de procedură, precum şi să reprezinte recurenta-reclamantă în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., prin rezoluţia din 11 februarie 2022, completul de filtru a stabilit termen la data de 22 februarie 2022, în camera de consiliu, fără citarea părţilor, în vederea examinării admisibilităţii în principiu a recursului declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 1045A din 30 iunie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
În raport de prevederile art. 248 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, excepţia netimbrării recursului, soluţionarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor excepţii, reţinând următoarele:
Accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei acţiuni sau căi de atac, dar şi respectarea dispoziţiilor imperative vizând plata taxelor judiciare de timbru fără de care nu se poate trece la analiza cererilor formulate în faţa instanţei, aceasta nefiind legal învestită.
Prin art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele de timbru, a fost statuat principiul, potrivit căruia, acţiunile şi cererile adresate instanţelor judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de actul normativ menţionat, taxe datorate, atât de persoanele fizice cât şi de persoanele juridice, care se plătesc anticipat, sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de instanţă, de regulă primul termen de judecată.
Dispoziţiile art. 32 din O.U.G. nr. 80/2013 prevăd că taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în prima instanţă, cât şi pentru exercitarea căilor de atac, în condiţiile prevăzute de lege.
Potrivit dispoziţiilor art. 24 din acelaşi act normativ, "(1) Recursul împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ.. (2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, pentru cereri şi acţiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puţin de 100 RON; în aceeaşi ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON. "
Dispoziţiile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 stipulează că taxele judiciare de timbru de plătesc anticipat, iar pentru situaţia în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei.
Potrivit prevederilor art. 36 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, dacă, până la termenul prevăzut de lege sau stabilit de instanţa, reclamantul nu îndeplineşte obligaţia de plată a taxei, instanţa va anula cererea sau o va soluţiona în limitele în care taxa judiciară de timbru s-a plătit în mod legal.
Prevederile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. arată că:
"la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii (…)." Corelativ alin. (3) al aceluiaşi articol stipulează că neîndeplinirea acestei cerinţe este sancţionată cu nulitatea.
În speţă, prin rezoluţia din 30 septembrie 2021, s-a stabilit în sarcina recurentei-reclamante A. obligaţia de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 2.333,4 RON, potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, sub sancţiunea anulării cererii de recurs, ca netimbrată.
Această obligaţie a fost adusă la cunoştinţa recurentei-pârâte la data de 07 octombrie 2021, prin adresa depusă la căsuţa poştală aflată la domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură (F.), situat în Bucureşti, Şos. Pavel D. Kiseleff, nr. 55, vila 6, precum şi la data de 07 decembrie 2021, la adresa de poştă electronică (office@dragne), indicate în cererea de recurs .
Totodată, se constată că raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, în cuprinsul căruia s-a menţionat că recurenta-reclamantă nu s-a conformat dispoziţiei instanţei de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 2.333,4 RON, a fost comunicat părţii la data 31 ianuarie 2022, la aceeaşi adresă de domiciliu, la cutia poştală, astfel cum rezultă din procesul-verbal de comunicare aflat la dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
La data de 09 februarie 2021, recurenta-pârâtă a depus precizări, prin care a solicitat ca instanţa să ia act că nu înţelege să achite taxa judiciară de timbru instituită în sarcina sa, întrucât nu doreşte să mai continue judecata recursului.
Faţă de aceste împrejurări, Înalta Curte, reţinând că cererea de recurs nu îndeplineşte cerinţa legală prevăzută de art. 486 alin. (2) C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (3) coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va anula, ca netimbrat, recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 1045A din 30 iunie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 1045A din 30 iunie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 februarie 2022.