Şedinţa publică din data de 23 februarie 2022
asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia a II a civilă la data de 05.05.2021 sub nr. x/2021, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., anularea rezilierii contractului de arendă nr. x/19.08.2020.
II. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă
Prin sentinţa nr. 1032/29.09.2021, Tribunalul Constanţa, secţia a II a civilă a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.
Pe de o parte, instanţa a reţinut că litigiul are o valoare mai mică de 200.000 RON, respectiv potrivit contractului de arendă (art. 7 alin. (1) nivelul arendei este de 120 euro pentru anii 2021 şi 2023.
Pe de altă parte, s-a reţinut că art. 107 alin. (1) C. proc. civ. statuează că "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel." Cum pârâtul domiciliază în Oraş Otopeni, competenţa teritorială aparţine Judecătoriei Buftea.
Prin sentinţa nr. 18946/22.12.2021, Judecătoria Buftea, a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Constanţa, a constatat conflictul negativ şi a înaintat dosarul pentru soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
A reţinut instanţa că, în ceea ce priveşte valoarea efectivă a pretenţiilor deduse judecăţii, acestea nu sunt de 120 de euro pentru anii 2021 şi 2023, ci de 120 de euro pe hectar pe an, astfel cum rezultă din interpretarea coroborată atât a dispoziţiilor contractuale agreate de părţi (art. 7 alin. (1) din contract) dar şi a ordinelor de plată de la dosarul declinat, care atestă plata unor tranşe datorate în baza contractului pentru anul 2021, valoarea unei singure tranşe fiind de peste 170.000 RON, sumă în mod evident, cu mult peste valoarea de 120 de euro reţinută de prima instanţă învestită.
Raportat la o suprafaţă totală de 481,2916 hectare (astfel cum este menţionată în contract), rezultă că valoarea contractului, doar pentru anul 2021, este de aprox. 282.000 RON (120 euro/ha X 481 ha X 4.9 RON).
Faţă de această situaţie de fapt, sunt incidente în cauză prevederile art. 95 pct. 1 C. proc. civ. conform cărora competenţa de soluţionare a cauzei în primă instanţă aparţine tribunalului, întrucât valoarea pretenţiilor formulate de reclamant depăşeşte limita de 200.000 RON.
III. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Ilfov, pentru următoarele argumente:
Obiectul cauzei îl constituie solicitarea reclamantei S.C. A. S.R.L. de anulare a rezilierii contractului de arendă nr. x/19.08.2020, contract încheiat între părţi pe o perioadă de 10 ani, prin care reclamanta a primit în exploatare o suprafaţă de 481,2916 ha teren.
Potrivit acestui contract, nivelul arendei este de 120 de euro pe hectar pe an, pentru anii 2021 şi 2023, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 7 alin. (1) din contract dar şi din ordinele de plată a tranşelor respective, cuantumul unei singure tranşe fiind de peste 170.000 RON.
Raportând această sumă la suprafaţa de teren obiect al contractului de arendă (481,2916 ha), rezultă că valoarea contractului depăşeşte cu mult cuantumul de 200.000 RON ce ar atrage competenţa judecătoriei în soluţionarea cauzei.
Aşadar, în lumina dispoziţiilor art. 94 alin. (1) lit. k) C. proc. civ., competenţa materială astfel cum este determinată de dimensiunea pretenţiilor deduse judecăţii, aparţine tribunalului, iar nu judecătoriei.
În ceea ce priveşte competenţa teritorială, în lipsa inserării în contractul de arendă a unei clauze atributive de competenţă (cum este cazul în speţă), în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ. conform cărora "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".
Potrivit actelor dosarului, domiciliul pârâtului B., se află în oraşul Otopeni, judeţul Ilfov, localitate aflată în circumscripţia teritorială a Tribunalului Ilfov, astfel încât instanţa competentă teritorial să soluţioneze pricina este aceasta.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competenţa în favoarea Tribunalului Ilfov, instanţă competentă material şi teritorial în soluţionarea pricinii, potrivit celor arătate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Ilfov.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 23 februarie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.