Şedinţa publică din data de 1 februarie 2022
Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Prin cererea înregistrată la 3 martie 2021 pe rolul Tribunalului Neamţ, secţia I civilă şi de contencios administrativ, sub nr. x/2021, reclamanţii A., B., C., D., E. şi F., procurori în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Suceava în contradictoriu cu pârâţii Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, precum şi în contradictoriu cu expert parte Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, au solicitat recunoaşterea şi plata drepturilor salariale cu includerea unui spor la salariul de bază de maxim 25%, corespunzător nivelului maxim de secretizare pe care îl deţin în exercitarea funcţiei cu acces la informaţii clasificate, în condiţiile legii şi plata diferenţelor dintre drepturile salariale pe care le ar fi încasat de la data intrării în vigoare a dispoziţiilor Legii nr. 157/2020 pentru completarea anexei nr. VI la Legea - cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice şi până la recunoaşterea drepturilor de către pârât sau apariţia unei modificări legislative, precum şi pentru viitor, drepturi actualizate cu indicele de inflaţie, precum şi cu dobânda legală corespondentă, calculată de la data exigibilităţii sumelor până la data plăţii efective a drepturilor.
În drept, reclamanţii au invocat Legea nr. 157/2020 pentru completarea anexei nr. VI la Legea - cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate şi H.G. nr. 585/2002 pentru aprobarea Standardelor naţionale de protecţie a informaţiilor clasificate în România, dispoziţiile art. 253 alin. (1) şi (2), art. 266, art. 270, art. 272 şi art. 275 din Codul muncii, Decizia nr. 685 din data de 28 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 11 iulie 2012, Decizia nr. 594 din data de 14 septembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 917 din data de 15 noiembrie 2016, Decizia nr. 667 din data de 9 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 57 din data de 19 ianuarie 2017, Decizia nr. 318 din data de 21 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 606 din data de 23 iulie 2019, prevederile art. 14 din Convenţia europeană a drepturilor omului, precum şi cele statuate prin Decizia nr. 46 din data de 15 decembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite privind recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la acordarea sporului de confidenţialitate judecătorilor, procurorilor şi personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor judecătoreşti şi parchetelor de pe lângă acestea, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din data de 16 iulie 2009.
În prealabil, reclamanţii au arătat că au calitatea de procurori în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Suceava, iar sub aspectul competenţei instanţei sesizate, au considerat că Tribunalul Neamţ este competent material şi teritorial să judece prezenta cerere, având în vedere calitatea acestora de magistraţi pe raza Curţii de Apel Suceava, astfel încât sunt incidente dispoziţiile art. 127 C. proc. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 886 din 9 iulie 2021, pronunţată de Tribunalul Neamţ, secţia I civilă şi de contencios administrativ, în dosarul nr. x/2021 s-a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Neamţ, invocată de pârâta DIICOT şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava.
În motivarea soluţiei, tribunalul a reţinut că nu sunt incidente dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi alin. (3) C. proc. civ., raportat la obiectul acţiunii şi la calitatea reclamanţilor de procurori în cadrul Serviciului Teritorial Suceava din cadrul DIICOT, fiind aplicabile dispoziţiile de drept comun, respectiv art. 269 alin. (2) Codul muncii şi art. 210 din Legea nr. 62/2011 ce prevăd că, în materia conflictelor individuale de muncă, competenţa revine instanţei de la domiciliul sau locul de muncă al reclamantului.
În cauză, tribunalul a arătat că reclamanţii îndeplinesc funcţiile de procurori în cadrul DIICOT-Biroul Teritorial Suceava, având domiciliul în judeţul Suceava şi potrivit art. 269 alin. (2) Codul muncii şi art. 210 din Legea nr. 62/2011 competent teritorial să soluţioneze cauza este Tribunalul Suceava.
2. Cauza a fost înregistrată la 25 august 2021 pe rolul Tribunalul Suceava, secţia I civilă, sub acelaşi număr.
Prin încheierea nr. 2080 din 04.11.2021, pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2021, s-a admis excepţia necompetentei teritoriale a Tribunalului Suceava, invocată din oficiu, s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamţ, s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi, în consecinţă, s-a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
În argumentarea soluţiei, tribunalul a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. ca fiind o derogare de la normele de competenţă, reglementând o situaţie excepţională şi, având în vedere că este îndeplinită condiţia premisă, aceea ca judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul să funcţioneze la instanţa competentă să soluţioneze cauza, a constatat că operează prorogarea de competenţă în favoarea Tribunalului Neamţ, instanţă judecătorească de acelaşi grad, aflată în circumscripţia Curţii de Apel Bacău.
Totodată, instanţa a amintit în acest sens şi Decizia Curţii Constituţionale a României nr. 290 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 638 din 23.07.2018, referitoare la admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.
3. Dosarul a fost înregistrat la 7 ianuarie 2022 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub acelaşi număr.
Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între Tribunalul Neamţ şi Tribunalul Suceava, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Neamţ, secţia I civilă şi de contencios administrativ, competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:
Cererea de chemare în judecată formulată priveşte un conflict de muncă, prin care reclamanţii, în calitate de procurori, angajaţi ai Serviciului Teritorial Suceava din cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, au solicitat recunoaşterea unor drepturi salariale şi plata drepturilor restante.
Potrivit dispoziţiilor art. 269 alin. (2) Codul muncii, cererile referitoare la judecarea conflictelor de muncă "se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul" iar conform art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, "cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul".
Din dispoziţiile legale evocate, coroborate cu cele ale art. 95 pct. 1 C. proc. civ., rezultă că, pentru situaţia în care salariatul are calitatea de reclamant, competenţa teritorială de soluţionare a cauzei aparţine tribunalelor de la locul de muncă sau domiciliul reclamantului.
Având în vedere calitatea de procurori a reclamanţilor, se vor aplica normele de competenţă speciale prevăzute la art. 127 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea" şi alin. (3) "dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor".
Cum art. 127 alin. (1) C. proc. civ. este aplicabil şi procurorilor, conform alin. (3) al aceluiaşi articol, rezultă că funcţia de procuror în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Suceava a reclamanţilor atrage incidenţa acestui text de lege.
Întrucât Curtea de Apel Bacău, în circumscripţia căreia se află Tribunalul Neamţ, instanţă la care a fost înregistrată acţiunea introductivă, este una dintre curţile de apel aflate în vecinătatea Curţii de Apel Suceava, în circumscripţia căreia îşi desfăşoară activitatea reclamanţii, rezultă că Tribunalul Neamţ era competent teritorial să soluţioneze cauza dedusă judecăţii.
Pentru aceste motive, în aplicarea dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi (3), raportat la art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamţ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamţ, secţia I civilă şi de contencios administrativ.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 1 februarie 2022.