Şedinţa publică din data de 23 noiembrie 2021
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2245/28.09.2020, pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia I civilă în dosarul nr. x/2020, a fost respinsă excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, ca neîntemeiată, a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE, a fost respinsă cererea formulată în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă şi a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea formulată la 5.03.2020 de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CONSTANŢA, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANŢA şi MINISTERUL PUBLIC, prin care reclamanta a solicitat obligarea pârâţilor la plata sumei de 10.367 RON reprezentând contravaloarea serviciilor de spitalizare achitate conform facturii nr. x din 04.03.2017 emisă de B. S.A.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta A., prin "C.A. D. Duca", solicitând schimbarea, în parte, a acesteia în sensul admiterii cererii de chemare în judecată. Apelul a fost transmis primei instanţe prin e-mail, care a fost expediat de la adresa Av. C. x@gmail.com, mesajul fiind semnat de avocat C..
Prin decizia civilă nr. 131/CM din 13 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, s-a admis excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a semnatarului cererii de apel pentru apelanta-reclamantă şi s-a anulat, pentru lipsa calităţii de reprezentant, cererea de apel formulată de reclamanta A..
Împotriva acestei decizii, la 05.05.2020, reclamanta a formulat recurs, prin care a solicitat admiterea căii de atac şi, în consecinţă, anularea totală a deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată, întrucât instanţa de apel nu a intrat în judecata fondului, încălcând art. 82 din C. proc. civ.
Recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.
Recursul a fost comunicat intimaţilor la 02.08.2021.
La 27 august 2021, intimaţii-pârâţi Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa au depus la dosar întâmpinare, prin care au invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, în raport de art. 457 alin. (1) şi art. 483 alin. (2) C. proc. civ. şi, pe fond, au solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
Întâmpinarea a fost comunicată recurentei, care nu a formulat răspuns la întâmpinare.
Înalta Curte, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 494, raportat la art. 482 şi la art. 248 C. proc. civ., a luat în examinare cu prioritate excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu, pe care o apreciază ca întemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.
Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac astfel cum sunt prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti, regulă cu valoare de principiu constituţional, potrivit art. 129 din Constituţie.
Potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile privind "conflictele de muncă şi de asigurări sociale".
Textul de lege anterior evocat cuprinde litigiile în care este suprimat dreptul la recurs, după criteriul materiei în care a fost pronunţată hotărârea instanţei de apel.
Deopotrivă, prevederile art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ. statuează că "sunt hotărâri definitive: hotărârile date în apel, fără drept de recurs".
Astfel, acţiunea, introdusă pe rolul instanţelor la 05.03.2020, are ca obiect obligarea pârâţilor, în temeiul O.U.G. nr. 762/2006, la plata sumei de 10.367 RON reprezentând contravaloarea serviciilor de spitalizare achitate de reclamantă, fiind dedus judecăţii un conflict asimilat conflictelor de muncă.
În acest sens, art. 214 din Legea nr. 62/2011 prevede că hotărârile prin care se soluţionează cererile referitoare la conflictele individuale de muncă sunt supuse numai apelului, în acord cu dispoziţiile art. 274 din Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii coroborat cu art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2012, conform cărora, dacă legea prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este "definitivă", de la data intrării în vigoare a noului C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanţa ierarhic superioară.
Cum textele de lege anterior evocate exclud dreptul la recurs în litigiile de muncă, rezultă că decizia instanţei de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunţării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.
În aceste condiţii, în speţă, decizia dată în apel nu întruneşte condiţia cerută de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., fiind definitivă de la pronunţare, situaţie în care nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, exercitarea căii extraordinare de atac fiind inadmisibilă.
Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte, dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a raportat la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 131/CM din 13 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 131/CM din 13 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, ca inadmisibil.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 noiembrie 2021.