Şedinţa publică din data de 24 februarie 2022
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1). Obiectul litigiului dedus judecăţii
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mureş, secţia civilă, la data de 07 aprilie 2021, sub nr. x/2021, reclamantul Sindicatul Naţional Pro Lex, în numele membrului de Sindicat B. a chemat în judecată pe pârâta S.C. Transport Local S.A., Târgu- Mureş, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună: anularea Deciziei nr. 37/08.03.2021, emisă de pârâtă, prin care s-a dispus desfacerea contractului de muncă al reclamantului; repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii acestei Decizii, respectiv, reintegrarea reclamantului pe postul deţinut anterior; obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi recalculate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul, de la concediere şi până la reintegrarea pe postul deţinut anterior, precum şi obligarea pârâtei la plata de daune morale în cuantum de 20.000 RON pentru suferinţele cauzate prin concedierea abuzivă; cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
2) Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1). Prin sentinţa civilă nr. 904/2021 din 10 iunie 2021, Tribunalul Mureş, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, competenţa teritorială a soluţionării cererii de chemare în judecată, formulată de reclamantul Sindicatul Naţional Pro Lex pentru membrul de sindicat B., în contradictoriu cu pârâta S.C. Transport Local S.A., Târgu- Mureş.
În motivarea acestei hotărâri, s-au reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin Decizia nr. 1/2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată pe calea recursului în interesul legii, s-a statuat că:
"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011) stabileşte că organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă în acţiunile promovate în numele membrilor de sindicat.
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 269 alin. (2) (fost art. 284 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, instanţa competentă teritorial în soluţionarea conflictelor de muncă în cazul acestor acţiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant".
Având în vedere că, în cauza dedusă judecăţii, sindicatul reclamant, care dispune de calitate procesuală activă în acţiunea pendinte promovată în numele membrului său de sindicat, are sediul în Bucureşti, şi văzând şi dispoziţiile art. 269 alin. (2) din Codul muncii, care consacră o competenţă teritorială exclusivă, de ordine publică, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Mureş, şi a declinat în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, competenţa teritorială a soluţionării cauzei.
2.2). La data de 12 august 2021, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, iar prin sentinţa civilă nr. 6087/2021 din 16 septembrie 2021, a admis exceptia necompetentei functionale a Tribunalului Bucureşti - sectia a VIII-a; a declinat competenta de solutionare a cauzei privind pe reclamantul Sindicatul Naţional Pro Lex, în numele membrului de sindicat B., în contradictoriu cu pârâta S.C. Transport Local S.A., Tg. Mureş, în favoarea Tribunalului Mureş, şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea solutionării conflictului negativ de competenţă.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele motive:
Codul muncii, prin art. 269, prevede în alin. (1), că judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţelor stabilite conform potrivit legii. Aceeaşi dispoziţie legală, în articolul 2, stabileşte că cererile referitoare la asemenea litigii se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, dupa caz, sediul, reţinut fiind, în continuare, dispozitiile art. 210 din Legea nr. 62/2011 şi cele statuate prin Decizia nr. 1/2013 pronunţată de I.C.C.J. în recurs în interesul legii.
Instanta a reţinut că, în dreptul muncii competenţa teritorială este alternativă, astfel încât, în acţiunile pornite de salariat, acesta are, deopotrivă, de ales între instanta de la domiciliul său, sau de la sediul Sindicatului al cărui membru este, şi care îl reprezintă în proces, conform art. 28 alin. (2) din Legea nr. 62/2011, şi care are legitimitate procesual- activă conform celor statuate de Înalta Curte, şi instanta de la locul de muncă, potrivit dispozitiilor art. 116 C. proc. civ. reclamantul având alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.
Or, a constatat instanţa că, în speta dedusă judecatii, reclamantul, care are dreptul suveran de a alege în cazul competenţei alternative, în mod legitim a optat să învestească instanta de la locul de muncă, adică, sediul angajatorului - Tribunalul Mures, care, de altfel, este aceeaşi cu cea de domiciliu al salariatului în numele căruia a fost formulată actiunea, astfel încât, nu se justifică declinarea cauzei către prezenta instantă, instanta de la sediul Sindicatului.
Procedând astfel, a considerat că instanta de trimitere a interpretat gresit dispozitiile Deciziei nr. 1/2013 pronuntate în recurs în interesul legii de către instanta Înalta Curte de Casatie, care, în niciun caz, nu a statuat în sensul că, în cazul în care actiunea este pornită de Sindicat în numele unui membru salariat, competenţa teritorială ar fi unică şi ar reveni exclusiv instanţei de la sediul Sindicatului.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă
Constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente teritorial să judece pricina, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, stabilind competenţa soluţionării acesteia în favoarea Tribunalului Mureş, pentru următoarele considerente:
Obiectul cererii deduse judecăţii îl constituie acţiunea prin care reclamantul, persoană fizică, reprezentat de sindicat, a formulat o acţiune având ca obiect un litigiu de muncă.
Se observă că instanţele aflate în conflict au determinat în mod diferit competenţa teritorială de soluţionare a cauzei pornind de la stabilirea calităţii de reclamant, în raport de prevederile legale incidente în materie.
Potrivit dispoziţiilor art. 269 alin. (2) Codul muncii, "cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul".
De asemenea, potrivit art. 210 din Legea dialogului social nr. 62/2011, act normativ cu caracter special faţă de Codul muncii, "cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul."
Rezultă că textele de lege, prin termenii imperativi pe care îi utilizează, au instituit, în domeniul conflictelor de muncă, un caz de competenţă exclusivă, respectiv, instanţa în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa, locul de muncă, ori, după caz, sediul.
Astfel, reclamantul persoană fizică are un drept de opţiune între instanţa competentă teritorial de la domiciliul său sau de la reşedinţa sa, şi cea competentă material de la locul de muncă sau asimilat acestuia.
Din interpretarea art. 210 din Legea nr. 62/2011, rezultă că prin tribunalul de la locul de muncă al reclamantului, sau asimilat acestui loc de muncă, se înţelege tribunalul pe raza căruia se află angajatorul pârât chemat în judecată.
În cauză, se constată că acţiunea a fost formulată de reclamantul B., reprezentat legal prin Sindicatul Naţional Pro Lex, persoana fizică şi-a ales sediul pentru comunicarea actelor de procedură în municipiul Târgu- Mureş, judeţul Mureş, la domiciliul său, angajatorul pârât chemat în judecată fiind S.C. Transport Local S.A. Tg. Mureş, de asemenea, cu sediul în municipiul Târgu- Mureş, judeţul Mureş.
Chiar Tribunalul Mureş, prin hotărârea de declinare a competenţei de soluţionare a cauzei, în dispozitivul acesteia, a trecut ca reclamant Sindicatul, ca reprezentant pentru persoana fizică.
În atare condiţii, în care acţiunea a fost formulată de sindicat în numele membrului său, persoana fizică, în raport de art. 210 din Legea nr. 62/2011, competenţa de soluţionare a litigiului dedus judecăţii aparţine instanţei în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul reclamantul, sau locul de muncă.
În speţa particulară de faţă, referirile la Decizia nr. 1/2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii nu sunt relevante, în condiţiile în care prin respectiva decizie, statuându-se legitimarea procesuală activă a sindicatelor de a acţiona în justiţie în numele membrilor săi, s-a stabilit ca, în acele situaţii, acţiunile să fie introduse la instanţele de la sediile sindicatelor.
În cauză, însă, după cum s-a precizat, persoana fizică are calitatea de reclamant, şi nu sindicatul, care a avut doar calitatea de reprezentant al acestuia.
Relevante pot fi reţinute în acest sens şi considerentele din paragraful antepenultim din Decizia R.I.L., "Într-o atare interpretare şi aplicare a legii nu se neagă caracterul exclusiv al competenţei teritoriale stabilite prin normele Codului muncii, ci este asigurată o protecţie mai eficientă a drepturilor şi intereselor membrilor organizaţiei sindicale".
Faţă de toate cele de mai sus, şi cum reclamantul îşi are domiciliul în judeţul Mureş, în aplicarea art. 210 din Legea nr. 62/2011, şi prin raportare la art. 130 alin. (3) C. proc. civ., se va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureş.
Temeiul legal al soluţiei
Pentru considerentele arătate mai sus, în aplicarea prevederilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ.., Înalta Curte urmează a stabili competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Mureş.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Mureş.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 februarie 2022.