Şedinţa publică din data de 01 februarie 2022
Deliberând asupra cauzei de faţă,
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 16/AP din data de 11 ianuarie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Penală, s-a constatat în baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 inadmisibilitatea excepţiilor de neconstituţionalitate invocate de petentul A. şi s-a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea acestora.
Pentru a dispune în acest sens, Curtea de Apel a reţinut că potrivit art. 29 alin. (1), (2) şi 3 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale trebuie să vizeze o dispoziţie normativă în vigoare, care să aibă legătură cu cauza şi să nu fi fost declarată anterior neconstituţională.
A precizat că prevederile legale criticate sunt în vigoare şi nu au fost declarate neconstituţionale. În ceea ce priveşte însă legătura cu cauza a excepţiilor ridicate, a constatat că faţă de caracterul vădit inadmisibil al căii de atac astfel formulate, petentul declanşând un demers judiciar inadmisibil, excepţiile de neconstituţionalitate invocate nu pot avea legătură cu cauza, Curtea considerând că obiectul cauzei este unul artificial formulat, în scopul eludării dispoziţiilor legale privind sesizarea instanţei de contencios constituţional, contrar caracterului său de excepţie într-o cauză pendinte.
De asemenea, a subliniat că din moment ce cauza dedusă judecăţii este una inadmisibilă, nu pot fi admise nici cererile de sesizare a Curţii constituţionale cu excepţiile de neconstituţionalitate invocate de petent în acest cadru procesual.
Împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, cuprinsă în decizia penală nr. 16/AP din data de 11 ianuarie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Penală, recurentul A. a formulat recurs.
În esenţă, a solicitat admiterea recursului, desfiinţarea deciziei penale atacate şi, pe cale de consecinţă admiterea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 281 alin. f C. proc. pen.-privind nulităţile absolute, şi anume "asistarea de către avocat a suspectului sau a inculpatului, precum şi a celorlalte părţi, atunci când asistenţa este obligatorie", întrucât se încalcă dreptul persoanei vătămate de a avea asistenţă judiciară, neavând pregătire juridică, art. 6 CEDO, dreptul la un proces echitabil, raportat la art. 1, 4, 11, 24, 23, 42, 44, 12, 58, 52, 59, 131 şi celelalte din Constituţia României, art. 15, 16 şi art. 1, 2, 6, 7, 8, 10, 17, 18, 19, 30 şi alte prevederi din Convenţia pentru apărarea dreptului omului şi a libertăţilor fundamentate.
Examinând încheierea recurată, prin prisma actelor şi lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată următoarele:
Preliminar, Înalta Curte aminteşte că excepţia de neconstituţionalitate constituie un mijloc procedural prin intermediul căruia se asigură, în condiţiile legii, analiza conformităţii anumitor dispoziţii legale cu Constituţia României.
Potrivit art. 146 lit. d) din Constituţie, competenţa de a hotărî asupra excepţiilor de neconstituţionalitate privind legile şi ordonanţele, ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti, revine Curţii Constituţionale.
În acest caz, sesizarea Curţii Constituţionale nu se face direct, căci Legea nr. 47/1992 stabileşte un veritabil filtru, în virtutea căruia instanţa efectuează un examen cu privire la îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate, în funcţie de care admite sau respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.
Calea procedurală reglementată de art. 29 din Legea nr. 47/1992 nu oferă instanţei în faţa căreia se invocă excepţia, posibilitatea de a controla constituţionalitatea propriu-zisă a prevederilor legale contestate, ci doar de a aprecia asupra condiţiilor de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate (în acest sens, şi decizia nr. 3991/9.11.2010 a Î.C.C.J., secţia penală).
Analiza îndeplinirii cumulative a condiţiilor prevăzute de Legea nr. 47/1992 nu trebuie să se realizeze formal, căci verificarea admisibilităţii excepţiei de neconstituţionalitate de către judecătorul în faţa căruia este ridicată are ca efect evitarea încărcării inutile a Curţii Constituţionale şi eliminarea încercărilor de tergiversare nejustificată a cauzelor aflate pe rolul instanţelor.
În consecinţă, în cadrul examenului de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate, instanţa trebuie să analizeze, implicit, corectitudinea folosirii mijlocului procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege.
Potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, trebuie îndeplinite cumulativ mai multe cerinţe, şi anume:
- excepţia să fie ridicată în faţa instanţelor de judecată, la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele în care participă;
- excepţia să vizeze neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare;
- excepţia să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale. O asemenea condiţie este consecinţa caracterului general obligatoriu şi al efectelor erga omnes al deciziilor Curţii Constituţionale;
- excepţia să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.
În analiza condiţiilor enumerate anterior, Înalta Curte constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost invocată de recurent, în faţa Curţii de Apel Braşov şi are în vedere neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 281 alin. f C. proc. pen.-privind nulităţile absolute, şi anume "asistarea de către avocat a suspectului sau a inculpatului, precum şi a celorlalte părţi, atunci când asistenţa este obligatorie", fără ca textele criticate să fi fost declarate neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii.
Din analiza dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 reiese că cererea de sesizare a instanţei de contencios constituţional poate fi formulată în orice fază a procesului penal. Legiuitorul nu impune limite referitor la cadrul procesual, prevăzând doar condiţia ca excepţia să fie ridicată în faţa instanţelor de judecată şi să aibă legătură cu soluţionarea cauzei "indiferent de obiectul acesteia".
Pe baza acestor consideraţii teoretice, în speţă, se constată că excepţia de neconstituţionalitate invocată de recurentul A. nu îndeplineşte condiţiile cerute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, întrucât nu se formulează o critică propriu-zisă de neconstituţionalitate a textelor de lege, dorindu-se în realitate modificarea acestora, ceea ce ar transforma Curtea Constituţională într-un legislator pozitiv, drept ce nu îi este conferit nici de Constituţie şi nici de legea organică de organizare şi funcţionare.
Pentru a admite cererea de învestire a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, instanţa nu se poate limita la constatarea unei legături formale cu soluţionarea cauzei a textului invocat ca neconstituţional. Partea care ridică excepţia de neconstituţionalitate nu trebuie să indice doar textele de lege pe care doreşte să le supună controlului, ci are obligaţia să raporteze aceste dispoziţii la legea fundamentală şi să-şi argumenteze pertinent cererea, prin referiri la măsura în care dispoziţia legală contestată corespunde sau nu cu prevederile constituţionale.
În raport de aceste argumente, Înalta Curte constată că în cauza de faţă nu există o legătură efectivă între necesitatea pronunţării unei hotărâri în contenciosul constituţional şi soluţionarea cauzei, deoarece aspectele invocate nu se constituie în chestiuni de ordin prejudicial care să fie date în competenţa jurisdicţiei constituţionale, sub forma unei excepţii de neconstituţionalitate, în condiţiile în care cauza în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate are ca obiect o contestaţie în anulare inadmisibilă formulată împotriva deciziei nr. 444/02.07.2021, pronunţată în dosarul penal nr. x/2021 a Curţii de Apel Braşov prin care a fost respins ca inadmisibil apelul formulat de petent împotriva unei încheieri pronunţate de Tribunalul Braşov în procedura prevăzută de art. 341 C. proc. pen.
În acest context argumentativ, Înalta Curte notează că, în cauză, recurentul nu justifică un interes real în promovarea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale. Or, pentru a fi admisibilă şi a crea obligaţia trimiterii cererii de sesizare la Curtea Constituţională, dispoziţia legală a cărei neconstituţionalitate se cere a fi constatată trebuie să producă un efect real, concret, asupra cursului procesului penal şi, implicit, asupra situaţiei juridice a părţii din proces. Examinarea acestor aspecte presupune stabilirea existenţei unui interes procesual al rezolvării excepţiei de neconstituţionalitate, incidenţa acestuia apreciindu-se din perspectiva relevanţei şi pertinenţei asupra soluţionării cauzei.
Mai mult, Înalta Curte reţine că inadmisibilitatea căii de atac formulată de recurentul A. formulată împotriva unei deciziei nr. 444/02.07.2021, pronunţată în dosarul penal nr. x/2021 a Curţii de Apel Braşov prin care a fost respins ca inadmisibil apelul formulat de petent împotriva unei încheieri pronunţate de Tribunalul Braşov în procedura prevăzută de art. 341 C. proc. pen., conduce de plano la inadmisibilitatea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, sesizarea instanţei de contencios constituţional neputând avea un efect real asupra soluţiei din prezenta cauză, astfel că soluţia pronunţată de instanţa de fond apare ca legală şi temeinică.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, cuprinsă în decizia penală nr. 16/AP din data de 11 ianuarie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Penală în dosarul nr. x/2021.
Va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, cuprinsă în decizia penală nr. 16/AP din data de 11 ianuarie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Penală în dosarul nr. x/2021.
Obligă recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 01 februarie 2022.