Şedinţa publică din data de 22 februarie 2022
Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 15 din data de 31 ianuarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
În baza art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 rap. la art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis de către autorităţile judiciare din Bulgaria la data de 16.11.2021, împotriva lui A..
S-a dispus predarea persoanei solicitate A. către autorităţile judiciare din Bulgaria, cu respectarea regulii specialităţii prevăzute de art. 117 din Legea nr. 302/2004 republicată.
S-a luat act că persoana solicitată A. nu a consimţit la predare.
S-a dispus arestarea persoanei solicitate A. în vederea predării, pe o perioadă de 30 zile, începând din data de 31.01.2022 şi până la data de 01.03.2022 inclusiv.
S-a constatat că persoana solicitată a fost reţinută 24 ore din data de 05.12.2021, ora 21:45, pană la data de 06.12.2021, ora 21:45.
Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că, la data de 06.12.2021, a fost înregistrată, în procedura semnalării de către Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională, sesizarea privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis de către autorităţile judiciare din Bulgaria la data de 16.11.2021 împotriva lui A., cetăţean englez, fiind emis mandatul european de arestare în vederea executarii pedepsei de 1 an şi 8 luni închisoare pentru săvârşirea a trei infractiuni: o infractiune de cruzime contra unei vertebrate, cauzarea morţii unui animal în mod ilegal cu provocare de durere extrem de intensă sau cu cruzime extremă, două infracţiuni de ameninţare a unei persoane cu moartea, prev. de art. 325 b (2) lit. 2, art. 144 (3) din C. pen. bulgar şi art. 144 (3) din C. pen. bulgar.
Fiind ascultată persoana solicitată, aceasta a declarat că nu este de acord cu predarea către autorităţile judiciare din Bulgaria, însă înţelege să se prevaleze de regula specialităţii.
În fapt, s-a retinut în sarcina persoanei solicitate că, la data de 01.10.2019, în camera de hotel 30, aparlamentul 3, hotelul B., aceasta a manifestat cruzime împotriva unei vertebrate (un câine de o rasă neidentificatä), cauzându-i moartea în mod ilegal, într-o manieră extrem de dureroasă sau cu o cruzime de o intensitate extremă.
S-a mai retinut că, la data de 17.01.2019, în jurul orelor 22:10, în cladirea Restart din Sofia, Bulgaria, fiind înarmat cu un cuţit, persoana solicitată a ameninat cu moartea pe C., care s-a aparat cu un scaun, iar la data de 17.01.2019, în jurul orelor 22:10, în Restaurantul din Sofia, Bulgaria, fiind înarmat cu un cutit, persoana solicitată i-a ameninţat cu moartea pe D. si pe E., fluturând un cuţit şi ameninţând ca îi va omorî pe toti.
Curtea a constatat că mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate îndeplineşte condiţiile de formă şi conţinut prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004, că infracţiunile mentionate în mandatul european de arestare sunt sancţionate şi de C. pen. roman şi, totodată, că nu este incident niciun motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, dintre cele prevăzute în art. 99 din Legea nr. 302/2004.
De asemenea, Curtea a constatat că persoana solicitată nu a fost de acord cu predarea către autorităţile judiciare din Bulgaria şi a precizat că nu renunţă la drepturile conferite de regula specialităţii.
Împotriva acestei sentinţe a formulat contestaţie, în termen legal, persoana solicitată A..
Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 03 februarie 2022, având fixat termen de soluţionare la data de 08 februarie 2022, când Înalta Curte, apreciind necesară obţinerea de la autorităţile judiciare bulgare a unor relaţii suplimentare, referitoare la elementele indicate în mandatul european de arestare la punctul 3, referitoare la un potenţial caz de refuz la executare prevăzut de art. 4a din Decizia-cadru 2002/584/JAI privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre, astfel cum a fost modificată prin Decizia-cadru 2009/299/JAI de consolidare a drepturilor procedurale ale persoanelor şi de încurajare a aplicării principiului recunoaşterii reciproce cu privire la deciziile pronunţate în absenţa persoanei în cauză de la proces, a solicitat autorităţilor bulgare să comunice, suplimentar elementelor indicate la pct. 3 din mandatul european de arestare, dacă în cauză este incidentă sau nu vreuna dintre situaţiile prevăzute de art. 4a alin. (1) lit. a)-d) din Decizia-cadru 2002/584/JAI, astfel cum a fost modificată prin Decizia-cadru 2009/299/JAI, şi dacă persoana solicitată a avut calitatea de martor şi a dat declaraţii în alte proceduri judiciare desfăşurate de autorităţile bulgare în perioada 2019-2021.
În lipsa unui răspuns de la autorităţile bulgare în sensul menţionat anterior, la prezentul termen de judecată, Înalta Curte, în raport de stadiul actual al procedurii şi starea de arest în care se află persoana solicitată în baza hotărârii contestate în cauză, luând act de concluziile apărătorului din oficiu al contestatorului şi ale reprezentantul Ministerului Public, astfel cum acestea au fost redate în partea introductivă a prezentei decizii, a reţinut cauza în pronunţare.
Examinând contestaţia formulată, în raport de criticile invocate şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este fondată, urmând a desfiinţa, în parte, sentinţa contestată, pentru următoarele considerente:
Din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 84 şi următoarele din Legea nr. 302/2004, rezultă că, învestit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăşte asupra arestării şi predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condiţiile referitoare la emiterea mandatului, identificarea persoanei solicitate, existenţa dublei incriminări a faptelor penale ce se impută acesteia şi situaţiile ce constituie motive de refuz la predare.
În consecinţă, în această procedură, instanţei îi incumbă obligaţia verificării efective a motivelor de refuz la predare invocate de persoana solicitată, la evaluarea acestora, ca şi a celorlalte condiţii prevăzute de lege pentru punerea în executare a mandatului european de arestare, urmând a fi avute în vedere toate împrejurările cauzei, astfel cum impun dispoziţiile art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.
Potrivit art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare, printre altele, atunci când i) persoana condamnată nu a fost prezentă personal la judecată, în afară de cazul în care autoritatea judiciară emitentă informează că, în conformitate cu legislaţia statului emitent: (i) persoana a fost încunoştinţată, în timp util, prin citaţie scrisă înmânată personal sau prin notificare telefonică, fax, e-mail sau prin orice alte asemenea mijloace, cu privire la ziua, luna, anul şi locul de înfăţişare şi la faptul că poate fi pronunţată o hotărâre în cazul în care nu se prezintă la proces; sau (ii) persoana, având cunoştinţă de ziua, luna, anul şi locul de înfăţişare, l-a mandatat pe avocatul său ales sau desemnat din oficiu să o reprezinte, iar reprezentarea juridică în faţa instanţei de judecată a fost realizată în mod efectiv de către avocatul respectiv; sau (iii) după ce i s-a înmânat personal hotărârea de condamnare şi i s-a adus la cunoştinţă că, potrivit legii, cauza poate fi rejudecată sau că hotărârea este supusă unei căi de atac şi că poate fi verificată inclusiv pe baza unor probe noi, iar, în eventualitatea admiterii căii de atac, poate fi desfiinţată, persoana condamnată fie a renunţat în mod expres la rejudecarea cauzei ori la exercitarea căii de atac, fie nu a solicitat rejudecarea ori nu a declarat, în termenul prevăzut de lege, respectiva cale de atac; sau (iv) persoanei condamnate nu i s-a înmânat personal hotărârea de condamnare, însă, imediat după predarea sa, acesteia i se va înmâna personal respectiva hotărâre şi i se va aduce la cunoştinţă că hotărârea de condamnare este supusă, într-un termen determinat, unei căi de atac, ocazie cu care instanţa competentă va putea verifica hotărârea atacată inclusiv pe baza unor probe noi, iar, în urma soluţionării căii de atac, la judecarea căreia poate participa personal, hotărârea de condamnare poate fi desfiinţată.
Evaluând hotărârea atacată prin prisma consideraţiilor teoretice anterior menţionate, Înalta Curte constată că prima instanţă a verificat condiţiile care legitimează punerea în executare a mandatului european de arestare din data de 16 noiembrie 2021, emis de emis de autorităţile judiciare bulgare faţă de persoana solicitată A., constatând, în mod just, că acesta îndeplineşte condiţiile de formă prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004.
Mandatul vizează executarea pedepsei de 1 an şi 8 luni închisoare aplicate pentru săvârşirea a trei infractiuni, respectiv o infractiune de cruzime contra unei vertebrate, cauzarea morţii unui animal în mod ilegal cu provocare de durere extrem de intensă sau cu cruzime extremă, două infracţiuni de ameninţare a unei persoane cu moartea, prev. de art. 325 b (2) lit. 2, art. 144 (3) din C. pen. bulgar şi art. 144 (3) din C. pen. bulgar, prin sentinţa nr. 502343 din data de 09.06.2021 în DPCG (Dosarul Penal de Caracter general) Mr. 620/2019 după registrul- Judecătoriei - Razlog, devenită executorie la data de 24.06.2021. În cuprinsul hotărârii, s-a evidenţiat că pedeapsa de 1 an închisoare a fost aplicată, pe de o parte, pentru săvârşirea infractiunii de cruzime contra unei vertebrate, cauzarea morţii unui animal în mod ilegal cu provocare de durere extrem de intensă sau cu cruzime extremă, iar pedeapsa de 8 luni închisoare a fost aplicată pentru săvârşirea a două infracţiuni de ameninţare a unei persoane cu moartea, prin sentinţa nr. 187820/08.08.2019 în DPCG (Dosarul Penal de Caracter general) nr. 11519/2019 după registrul Judecătoriei Sofia, devenită executorie la data de 24.08.2019.
Infracţiunile reţinute în sarcina persoanei solicitate intră în categoria faptelor prev. de art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, care subordonează predarea condiţiei ca faptele care motivează emiterea mandatului european de arestare să constituie infracţiune potrivit legii române, independent de elementele constitutive sau de încadrarea juridică a acesteia. Or, infracţiunile reţinute în sarcina persoanei solicitate au corespondent în legislaţia română, fiind prevăzute de art. 206 alin. (1) din C. pen., respectiv art. 25 alin. (1) din Legea nr. 205/2004.
Totodată, în conformitate cu dispoziţiile art. 104 din Legea nr. 302/2004, instanţa a procedat la identificarea persoanei solicitate, aducându-i la cunoştinţă drepturile prevăzute de lege, efectele regulii specialităţii, precum şi posibilitatea de a consimţi la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere consecinţele juridice ale consimţământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia.
Întrucât persoana solicitată nu a consimţit la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă a mandatului european de arestare, iar în cursul procedurii s-a apreciat necesară obţinerea unor relaţii suplimentare de la autorităţile bulgare, referitoare la incidenţa unor eventuale motive de refuz la executare, instanţa a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 104 alin. (7) şi 12 din Legea nr. 302/2004, procedând la audierea persoanei solicitate în limitele prevăzute de textul de lege menţionat şi, ulterior, la obţinerea de informaţii suplimentare de la autorităţile statului emitent.
Astfel, prin încheierea din 21 decembrie 2021, prima instanţă a solicitat autorităţilor judiciare din Bulgaria să precizeze când i-a fost comunicată persoanei solicitate hotărârea de condamnare din anul 2021; modalitatea în care persoana solicitată a fost citată în procesul penal finalizat prin hotărârea de condamnare din anul 2021; înscrisuri din care să rezulte date privind sustragerea persoanei solicitate de la procesul penal finalizat prin pronunţarea hotărârii din anul 2021; durata totală a pedepsei pentru a cărei executare a fost emis prezentul mandat european de arestare.
Înalta Curte constată că, în pofida opoziţiei la predare exprimate de persoana solicitată, hotărârea contestată nu cuprinde, însă, o minimă evaluare a poziţiei astfel exprimate prin raportare la particularităţile cauzei şi la exigenţele Legii nr. 302/2004 în materia executării mandatului european de arestare, iar informaţiile transmise de autorităţile judiciare primei instanţe sunt insuficiente pentru a se concluziona cu privire la măsura în care este incident sau nu un motiv de neexecutare.
Din conţinutul mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare bulgare rezultă că persoana condamnată nu a fost prezentă personal la procesul în urma căruia a fost pronunţată decizia de condamnare, fără însă, ca autorităţile statului emitent să precizeze concomitent, în mod explicit, dacă în cauză este incidentă, totuşi, vreuna dintre situaţiile de excepţie prevăzute de art. 4a alin. (1) lit. a)-d) din Decizia-cadru 2002/584/JAI, astfel cum a fost modificată prin Decizia-cadru 2009/299/JAI, preluate în legislaţia naţională în cuprinsul art. 99 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 302/2004.
În contextul unei atare omisiuni, mandatul european de arestare se relevă ca având un caracter incomplet, ceea ce impune cu necesitate suplimentarea corespunzătoare a informaţiilor utile autorităţii române de executare, în vederea unei evaluări efective a incidenţei motivului de refuz opţional analizat şi, în mod particular, a situaţiilor prevăzute de art. 4a alin. (1) lit. c) şi d) din Decizia-cadru 2002/584/JAI, astfel cum a fost modificată prin Decizia-cadru 2009/299/JAI, cărora le corespund prevederile art. 99 alin. (2) lit. i)-iii) şi i-iv) din Legea nr. 302/2004, situaţii care constituie, dimpotrivă, ipoteze de executare obligatorie a mandatului.
Necesitatea evaluării complete a acestor ipoteze, de către autoritatea de executare, a fost subliniată de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene care, în considerentele Hotărârii din 17 decembrie 2020, pronunţate în cauza C-416/20PPU, a reţinut că "autoritatea judiciară de executare este obligată să procedeze la executarea mandatului european de arestare în pofida absenţei persoanei în cauză de la procesul în care a fost pronunţată decizia, din moment ce este verificată existenţa uneia dintre împrejurările prevăzute la articolul 4a alin. (1) lit. a), b), c) sau d) din Decizia-cadru 2002/584/JAI", aceste ultime ipoteze prevăzând "în mod precis şi uniform, condiţiile în care nu pot fi refuzate recunoaşterea şi executarea unei decizii pronunţate în urma unui proces la care persoana în cauză nu a fost prezentă în persoană".
În aceeaşi hotărâre, Curtea a subliniat posibilitatea autorităţii de executare de a lua în considerare, atunci când apreciază că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la articolul 4a, alte împrejurări care îi permit să se asigure că predarea persoanei în cauză nu implică o încălcare a dreptului său la apărare.
Rezultă, pe cale de consecinţă, că analiza instanţei române de executare trebuie să aibă un caracter efectiv şi să vizeze toate elementele circumstanţiale relevante, necesare pentru a-i permite formularea unor concluzii neechivoce cu privire la eventuala incidenţă a unui motiv de neexecutare. Pronunţarea unei soluţii de punere în executare a mandatului european de arestare în absenţa unei evaluări efective a motivelor de refuz al executării în raport cu toate informaţiile pertinente afectează legalitatea hotărârii, impunând, cu necesitate, desfiinţarea ei.
Efectuarea verificărilor privind incidenţa în cauză a motivului opţional de refuz al executării mandatului european de arestare prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 302/2004, dar şi exigenţele respectării principiului dublului grad de jurisdicţie în materie penală, impun reluarea judecăţii în faţa primei instanţe, respectiv Curtea de Apel Bucureşti, neputând fi realizată în mod util în cel de-al doilea grad de jurisdicţie.
Înalta Curte are în vedere această soluţie urmare a faptului că, deşi a întreprins demersuri pentru obţinerea unor informaţii suplimentare celor ce rezultă din conţinutul mandatului european de arestare, autorităţile bulgare nu au transmis un răspuns în termenul fixat, situaţie în care celeritatea, dar şi eficacitatea procedurilor de executare a mandatului european sunt afectate, având în vedere stadiul procesual al cauzei, starea de arest în care se află persoana solicitată, dar şi instanţa căreia îi revine, potrivit legii naţionale, obligaţia de a examina necesitatea perpetuării privării de libertate în cursul procedurii, respectiv prima instanţă.
Procedura ce vizează executarea unui mandat european de arestare este o procedură specială, cu caracter de urgenţă, ce are consecinţe directe, printre altele, şi asupra libertăţii persoanei vizate de mandatul european de arestare, motiv pentru care aceasta din urmă trebuie să beneficieze de toate garanţiile împotriva arbitrariului, inclusiv sub aspectul dreptului de a supune starea sa de arest unui dublu control jurisdicţional.
Pe cale de consecinţă, se impune desfiinţarea sentinţei penale atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe pentru soluţionarea acesteia cu respectarea tuturor garanţiilor procesuale conferite părţilor şi clarificarea aspectelor de care depinde completa şi legala sa lămurire, după cum s-a arătat anterior în cuprinsul prezentei decizii.
În ceea ce priveşte dispoziţiile sentinţei atacate privind arestarea persoanei solicitate în vederea predării, având în vedere că, la acest moment, nu este clarificată incidenţa în cauză a unor eventuale motive de refuz facultativ la predare, Înalta Curte apreciază că nu există elemente care să justifice dispunerea unei măsuri mai puţin restrictive de drepturi, urmând ca starea de arest a persoanei solicitate să fie evaluată de către instanţa de rejudecare, în condiţiile prevăzute de art. 104 din Legea nr. 302/2004.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 15 din data de 31 ianuarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Va desfiinţa, în parte, sentinţa penală contestată, numai sub aspectul soluţiei dispuse cu privire la cererea de executare a mandatului european de arestare şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, Curtea de Apel Bucureşti.
Va menţine dispoziţiile sentinţei cu privire la arestarea persoanei solicitate pe o durată de 30 de zile începând cu data de 31.01.2022 şi până la data de 01.03.2022 inclusiv.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea contestaţiei vor rămâne în sarcina statului, iar în raport de alin. (6) al aceluiaşi articol, onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 1012 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei, iar onorariul cuvenit interpretului de limbă engleză se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 15 din data de 31 ianuarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Desfiinţează, în parte, sentinţa penală contestată, numai sub aspectul soluţiei dispuse cu privire la cererea de executare a mandatului european de arestare şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, Curtea de Apel Bucureşti.
Menţine dispoziţiile sentinţei cu privire la arestarea persoanei solicitate pe o durată de 30 de zile începând cu data de 31.01.2022 şi până la data de 01.03.2022 inclusiv.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea contestaţiei rămân în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 1012 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul cuvenit interpretului de limbă engleză se plăteşte din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 februarie 2022.