Şedinţa publică din data de 31 ianuarie 2022
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor aflate la dosar, constată următoarele:
l. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea contestată
Prin decizia civilă nr. 4476 din 6 octombrie 2021, pronunţată în dosarul x/2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a constatat perimată contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva Deciziei nr. 2439 din 11 iunie 2018 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul x/2014
2. Cererea de recurs
Recurenta A. a declarat recurs împotriva deciziei menţionate anterior, înregistrat la Completul de 5 judecători din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sub nr. x/2021.
În cererea de recurs, recurenta A. precizează că va arăta motivele de recurs după redactarea şi comunicarea deciziei recurate.
Totuşi, menţionează că la termenul de judecată de la 6 octombrie 2021, în dosarul x/2018, a fost împiedicată să depună adresa din 9 februarie 2020 din care rezultă că Direcţia Generală de Evidenţă a Persoanelor Sector 1 a ştiut sau ar fi trebuit să ştie că pârâta B. nu are cetăţenie română dar, cu toate acestea, i-au eliberat actul de identitate care atestă cetăţenia română, adică un act fals.
De asemenea, consideră că a fost tratată cu superficialitate de către instanţa de fond. Apreciază că această superficialitate a instanţelor de judecată faţă de cauzele privind casele naţionalizate a dus la încurajarea abuzurilor din partea autorităţilor administrative.
II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători
În condiţiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va examina cu prioritate îndeplinirea cerinţei motivării căii de atac, deoarece nerespectarea acestei condiţii imperative atrage sancţiunea nulităţii, ceea ce exclude cercetarea oricăror alte aspecte.
Înalta Curte reţine că recursul este o cale extraordinară de atac, care poate fi exercitată numai pentru motivele de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.
Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, prin dispoziţiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanţei de control judiciar competente examinarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
Astfel, recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greşeli de apreciere a situaţiei de fapt deduse judecăţii ori de valorificare a probatoriului administrat în cauză, instanţa de recurs fiind competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material sau procesual, într-una sau mai multe din ipotezele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.
Suplimentar celor arătate anterior, se impune a fi precizat faptul că obligaţia de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentei în raport de soluţia instanţei a cărei hotărâre este atacată, astfel că lipsa motivării recursului atrage sancţiunea nulităţii recursului, în condiţiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.
Se constată că aserţiunile recurentei din cuprinsul cererii de recurs nu răspund cerinţelor prevăzute de dispoziţiile procedurale citate, întrucât criticile din declaraţia de recurs, nearticulate în raport de soluţia şi considerentele pentru care a fost pronunţată Decizia nr. 4476 din 6 octombrie 2021, nu sunt apte a permite controlul de legalitate al deciziei recurate, din moment ce nu pot fi încadrate în niciunul din motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
Înalta Curte reţine că, prin cererea de recurs, recurenta A. nu a invocat niciunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.. Astfel, se poate observa că cererea de recurs este, în fapt, simpla declaraţie a căii extraordinare de atac a recursului.
Prin urmare, constatând că recurenta A. nu a motivat recursul şi nu a formulat critici care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. şi că în cauză nu pot fi reţinute motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancţiunea expres prevăzută într-o asemenea situaţie de art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. şi va anula recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei civile nr. 4476 din 6 octombrie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2018.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 31 ianuarie 2022.