Şedinţa publică din data de 6 decembrie 2021
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea ce formează obiectul recursului
Prin Decizia nr. 3392 din 04 iunie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de suspendare a judecăţii cauzei formulată de recurenta-reclamantă şi a constatat perimat recursul declarat de recurenta-reclamantă A., prin mandatar B., împotriva sentinţei nr. 84 din 21 octombrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia contecios administrativ şi fiscal.
În motivarea hotărârii pronunţate, instanţa de revizuire a reţinut considerentele ce vor fi redate în continuare.
În ceea ce priveşte cererea de suspendare a judecăţii cauzei formulată de recurenta-reclamantă la termenul din 4 iunie 2021, Înalta Curte a constatat că cererea este neîntemeiată, dat fiind că recurenta nu a indicat temeiul de drept al cererii de suspendare, iar, în motivare, s-a raportat la formularea anumitor cereri şi excepţii referitoare la necompetenţa generală a instanţelor judecătoreşti în soluţionarea cauzei şi la o anumită cerere de sesizare a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, pe care le-a formulat, însă, în dosarul nr. x/2018, şi nu în dosarul pendinte.
Având în vedere faptul că prezenta cauză a rămas suspendată pentru lipsa părţilor pentru mai mult de un an de zile, fiind repusă pe rol pentru discutarea perimării acesteia, Înalta Curte a reţinut că solicitarea de suspendare a judecăţii, dar pe alte considerente care nu au legătură cu controlul judiciar exercitat în dosarul pendinte, nu are fundament legal în ipotezele cazurilor de suspendare reglementate de art. 411 - 413 din C. proc. civ.
În ceea ce priveşte excepţia, invocată din oficiu, a perimării cererii de recurs formulate de relamanta A., prin mandatar B., Înalta Curte a constatat că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente.
La termenul de judecată din 15 mai 2020, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., republicat, s-a dispus suspendarea judecării cauzei pentru lipsa nejustificată a părţilor.
Potrivit dispoziţiilor art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:
"Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni".
Cum, în cauză, de la 15 mai 2020, când prin încheierea pronunţată în şedinţă publică s-a dispus suspendarea judecăţii cauzei pentru lipsa nejustificată a părţilor, nu s-au îndeplinit acte de procedură de natură a întrerupe sau suspenda perimarea, potrivit prevederilor art. 417 - 418 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 420 alin. (1) din acelaşi cod, constatând, din oficiu, perimarea cererii de recurs.
2. Cererea de recurs
Împotriva hotărârii de la punctul I.1 de mai sus, a formulat recurs A., prin mandatar B., fără a indica vreunul dintre motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.
Prin cererea de recurs formulată se solicită anularea hotărârii atacate.
Printr-un prim motiv de recurs, recurenta critică hotărârea atacată pentru încălcarea prevederilor art. 64 alin. (4) C. proc. civ., făcând referire la o cerere de intervenţie formulată într-un alt dosar, respectiv dosarul nr. x/2018, şi susţinând că judecata cererii ar fi trebuit suspendată până la soluţionarea a două cereri înregistrate pe rolul instanţelor judecătoreşti de C. şi de B..
Prin cel de-al doilea motiv de recurs formulat în cauză, recurenta îşi exprimă nemulţumirea faţă de respingerea solicitării de sesizare a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, fomulată în temeiul art. 519 C. proc. civ., într-un alt dosar aflat pe rolul instanţelor judecătoreşti.
Prin cel de-al treilea motiv de recurs, aşa cum a fost numerotat de către recurentă, se specifică faptul că înţelege să reitereze toate argumentele precizate în cele două dosare, nr. x/2018 şi nr. y/2018
II. Considerentele Înaltei Curţi
Analizând recursul prin prisma criticilor formulate în susţinerea motivelor de recurs invocate, Înalta Curte constată că este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.
În esenţă, subsumat motivelor de recurs invocate, principalele critici vizează soluţia de respingere a cererii de suspendare a judecăţii cauzei formulate de către recurenta-reclamantă la termenul de judecată din 4 iunie 2021, în dosarul nr. x/2018, şi nemulţumiri cu privire la soluţionarea cererii de sesizare a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, formulate într-un alt dosar aflat pe rolul instanţelor judecătoreşti, în care este parte recurenta.
Prin încheierea din 15 mai 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2018 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea judecăţii recursului declarat de recurenta-reclamantă A., prin mandatar B., împotriva sentinţei nr. 84 din 21 octombrie 2019 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
La data de 19 februarie 2021, a fost întocmit, de către prim-grefierul secţiei de contencios administrativ şi fiscal al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, referatul privind propunerea de fixare a termenului pentru efectuarea verificărilor prevăzute de dispoziţiile art. 84 pct. 29 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375/17.12.2015.
Ulterior, părţile au fost citate pentru termenul de judecată din 4 iunie 2021, pentru discutarea excepţiei perimării, citaţia fiindu-i comunicată recurentei-reclamante la 8 martie 2021 .
La 4 iunie 2021, în timpul şedinţei de judecată, a fost înregistrată la dosar o cerere de suspendare a judecării cauzei formulată de recurenta-reclamantă A., prin manadatar B..
Analizând actele şi lucările dosarului, Înalta Curte constată că situaţia descrisă de către recurenta-reclamantă în cadrul primului motiv de recurs, prin care invocă obligaţia instanţei de judecată de a dispune suspendarea cererii principale până la soluţionarea căii de atac exercitate împotriva încheierii de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de intervenţie, nu se regăseşte în speţă, în cadrul dosarului nr. x/2018 nefiind formulate cereri de intervenţie.
În ceea ce priveşte cererea de suspendare a judecării cauzei depusă de către recurenta-reclamantă la 4 iunie 2021, în dosarul nr. x/2018, Înalta Curte constată că motivele invocate de către recurenta-reclamantă nu pot fi circumscrise niciunuia dintre cazurile de suspendare reglementate de dispoziţiile art. 411 - art. 413 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal reţinând, în mod corect, faptul că motivarea cererii de suspendare formulate în cauză nu are legătură cu controlul judiciar exercitat în dosarul nr. x/2018.
Astfel, se constată faptul că, în motivarea cererii de suspendare a judecării cauzei, în susţinerea căreia nu a fost indicat niciun temei de drept, recurenta-reclamantă invocă cereri şi excepţii pe care le-a formulat în cadrul dosarului nr. x/2018, şi nu în dosarul pendinte.
În ceea ce priveşte considerentele invocate în cadrul celui de-al doilea şi a celui de-al treilea motiv din cererea de recurs, aşa cum au fost numerotate de către recurentă, Înalta Curte constată că acestea nu au legătură cu controlul judiciar exercitat în acest dosar.
Astfel, recurenta-reclamantă reiterează apărările formulate în cadrul cererii de suspendare depuse la 4 iunie 2021 în dosarul nr. x/2018, cu privire la o anumită cerere de sesizare a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care nu a fost, însă, depusă în dosarul pendinte, ci într-un alt dosar. De asemenea, recurenta precizează că reiterează toate argumentele expuse în cadrul dosarelor nr. x/2018 şi nr. y/2018, fără a le mai aminti, neformulând nicio ciritică cu privire la hotărârea atacată.
Conform dispoziţiilor art. 416 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ., conform cărora:
"Art. 416. - Cererile supuse perimării
(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni.
(2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă./…/"
Termenul de perimare de 6 luni, prevăzut de dispoziţiile citate anterior, a început să curgă, în dosarul nr. x/2018, de la 15 mai 2020, când instanţa a dispus suspendarea judecăţii pentru lipsa părţilor, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., şi se împlinea la 20 noiembrie 2020, calculat conform art. 181 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ.
Întrucât, în termenul de perimare, nu a fost îndeplinit niciun act de procedură în sensul art. 417 din C. proc. civ., a devenit incidentă sancţiunea perimării de drept a cererii, prevăzută de art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., deoarece cauza a rămas în nelucrare timp de 6 luni din motive imputabile părţii.
Pentru toate considerentele arătate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători constată că hotărârea atacată este legală şi temeinică, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 din C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., va fi respins, ca nefondat, recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de A., prin mandatar B., împotriva Deciziei nr. 3392 din 04 iunie 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2018.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 decembrie 2021.