Şedinţa publică din data de 13 decembrie 2021
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
1. Hotărârea ce formează obiectul recursului
Prin decizia civilă nr. 368 din 17 februarie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins cererea de revizuire formulată de revizuenta U.A.T. Comuna Vidra, judeţul Vrancea împotriva Deciziei nr. 231/R din 13 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2018.
Prin cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuenta a pretins că decizia civilă nr. 231R din 13 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2018, încălcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 592 din 10 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2019.
Astfel, se susţine că prin decizia civilă nr. 592 din 10 septembrie 2020, Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis recursul formulat de pârâta U.A.T. Vidra împotriva sentinţei nr. 49 din 18 martie 2020, pronunţată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr. x/2019, a casat sentinţa recurată şi, în rejudecare, a respins acţiunea, ca nefondată.
În motivarea sentinţei anterior menţionate, instanţa a reţinut că reclamanta A. în Devălmăşie Vidra Scafari şi Călimani a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat obligarea pârâtei Comuna Vidra să îi elibereze o adeverinţă din care să rezulte că este deţinătoarea suprafeţelor de păşune situate în blocurile fizice indicate, conform procesului-verbal de punere în posesie din 16 mai 2005 al Comisiei locale Vidra de aplicare a Legii nr. 18/1991, precum şi obligarea aceleeaşi pârâte la plata despăgubirilor în cuantum de 64.871 RON, echivalentul subvenţiilor APIA pentru terenurile în discuţie, care i s-ar fi cuvenit pentru anul 2019.
S-a mai reţinut că intimata a solicitat obligarea pârâtei la plata acestei sume la nivelul subvenţiilor acordate de APIA reclamantei în anul 2017, fără a verifica identitatea de suprafaţă de teren pentru anii 2017 şi 2019, cu atât mai mult cu cât există procese pe rolul instanţelor judecătoreşti privind blocurile fizice de teren, deţinute sau nu de către A..
În cea de-a doua cauză, prin decizia civilă nr. 231/R din 13 octombrie 2020, Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă a admis recursul declarat de reclamanta A. în Devălmăşie Vidra, Scafari şi Călimani, a casat, în parte, decizia civilă nr. 120/2020 a Tribunalului Vrancea, numai în ceea ce priveşte soluţia dată ca urmare a judecăţii pe fond a cauzei. În consecinţă, instanţa a admis acţiunea şi a obligat pe pârâta UAT Vidra la plata către reclamantă a sumei de 64.871 RON, cu titlu de despăgubire şi la plata sumei de 1.020 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, a sumei de 2.250 RON, cheltuieli de judecată în apel şi 2.403 RON cheltuieli de judecată pentru fond.
În ceea ce priveşte întinderea prejudiciului, instanţa de fond a avut în vedere că subvenţia din 2017 pentru aceeaşi suprafaţă de teren a fost de 64.871 RON şi că potrivit prevederilor art. 1532 alin. (2) din C. civ., prejudiciul ce s-ar fi putut cauza prin pierderea unei şanse de a obţine un avantaj, poate fi reparat proporţional cu probabilitatea obţinerii avantajului, ţinând cont de împrejurări şi de situaţia concretă a creditorului, motiv pentru care, la acordarea despăgubirilor solicitate pentru anul 2018, instanţa s-a raportat la suma de 64.871 RON, acordată cu titlu de subvenţii de la APIA în anul 2017.
Analizând comparativ cele două hotărâri pretins potrivnice, indicate mai sus, Înalta Curte, secţia I civilă a constatat că cele două hotărâri nu cuprind dezlegări potrivnice.
Astfel, instanţa a reţinut că obiectul celor două hotărâri pretins potrivnice nu este identic, motiv pentru care Decizia nr. 231/R din 13 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2018, atacată cu revizuire, nu încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 592 din 10 septembrie 2020, pronunţate în dosarul nr. x/2019.
În aceste condiţii, Înalta Curte, în temeiul art. 513 C. proc. civ., a respins cererea de revizuire formulată de revizuenta U.A.T. Comuna Vidra.
2. Cererea de recurs
Împotriva deciziei civile nr. 368 din 17 februarie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2020 de secţia I civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a declarat recurs revizuenta U.A.T. Comuna Vidra, invocând motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
În motivarea căii de atac formulate, recurenta susţine că, autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri judecătoreşti semnifică faptul că o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată, iar hotărârea este prezumată a exprima adevărul, astfel încât nu poate fi contrazisă de altă hotărâre. Se afirmă că, efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat este de natură să permită oricăreia dintre părţi să poată opune lucrul anterior judecat într-un litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă.
Mai mult, recurenta apreciază că în cazul efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, nu trebuie să fie întrunită tripla identitate de elemente ale raportului juridic, aşa cum se întâmplă în cazul excepţiei autorităţii de lucru judecat, ci trebuie să existe doar o legătură cu lucrul judecat anterior. Susţine că, efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat nu presupune o identitate de acţiuni, ci doar de chestiuni litigioase puse în discuţie în cadrul celor două procese.
Prin urmare, precizează că instanţa de recurs, pronunţând Decizia nr. 592/2020 a dat dezlegare unor chestiuni litigioase, (precum excepţia lipsei de interes, stabilirea întinderii despăgubirilor solicitate de A.-aceeaşi sumă ca şi în anul 2017, etc.) care se impuneau cu autoritate de lucru judecat şi în al doilea litigiu ce privea chiar aceleaşi blocuri fizice de teren deţinute de A..
Astfel, având în vedere cele arătate mai sus, recurenta UAT Comuna Vidra prin Primar B. consideră că instanţa a aplicat greşit normele de drept material şi pe cale de consecinţă solicită admiterea recursului formulat. A solicitat casarea deciziei recurate şi, în rejudecare, admiterea cererii de revizuire în sensul anulării deciziei civile nr. 231 din data de 13 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă în dosarul nr. x/2018.
Prin încheierea din data de 22.11.2021 a fost admis, în principiu, recursul declarat de recurenta U.A.T. Comuna Vidra, judeţul Vrancea, împotriva Deciziei nr. 368 din 17 februarie 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2020, fixându-se termen în şedinţă publică pentru soluţionarea cererii de recurs.
3. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Analizând criticile din cererea de recurs, Completul de 5 judecători constată că recursul este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.
Motivul de casare invocat prin cererea de recurs este cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenta susţinând, în esenţă, că decizia recurată a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 431 din C. proc. civ., referitoare la efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat a Deciziei nr. 592 din 10 septembrie 2020 a Curţii de Apel Galaţi.
Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie constată că este învestit, în temeiul art. 513 alin. (6) din C. proc. civ., cu recursul declarat împotriva hotărârii pronunţate de o secţie civilă a Înaltei Curţi prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., text procedural care reglementează ipoteza existenţei unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.
Se constată că, raportat la soluţia supusă controlului judiciar, ce nu a antamat aspecte de drept material, motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. potrivit căruia casarea unei hotărâri poate fi cerută atunci când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu aplicarea greşită a legii, nu este incident în cauză, acesta fiind invocat în mod formal prin cererea de recurs.
Pe de altă parte, motivele ce vizează încălcarea dispoziţiilor art. 431 alin. (1) din C. proc. civ., referitor la încălcarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat al unor hotărâri judecătoreşti definitive sunt încadrabile în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. referitor la situaţia în care prin hotărârea pronunţată instanţa a încălcat regulile de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii.
Contrar celor susţinute de către autoarea recursului, se constată că dezlegarea dată cererii de revizuire de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă este conformă dispoziţiilor procedurale incidente.
Astfel, cererea de revizuire formulată în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. s-a judecat potrivit dispoziţiilor art. 513 alin. (4) din C. proc. civ., în forma anterioară modificării prin art. I pct. 61 din Legea nr. 310/2018.
Potrivit acestor dispoziţii, revizuirea este o cale de atac extraordinară, de retractare şi nesuspensivă de executare, ea putându-se exercita în cazurile şi condiţiile expres prevăzute de lege.
Articolul 513 alin. (3) din C. proc. civ., statuează că dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.
Totodată, conform art. 513 alin. (4) teza întâi C. proc. civ., forma în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată, "Dacă instanţa încuviinţează cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată, iar în cazul hotărârilor definitive potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre".
Conform dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă:
"există hotărâri potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".
Acest motiv de revizuire este incident în situaţia în care acelaşi proces este judecat de două ori, pronunţându-se hotărâri potrivnice.
În mod corect a constatat instanţa anterioară că, pentru a se putea invoca acest motiv de revizuire, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: să fie vorba despre hotărâri definitive potrivnice; hotărârile să fie pronunţate în aceeaşi pricină, deci să fi existat tripla identitate de elemente: părţi, obiect, cauză; hotărârile să fie pronunţate în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat excepţia; să se ceară anularea celei de a doua hotărâri, care s-a pronunţat cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.
Prin criticile din recurs sunt reiterate susţinerile din cererea de revizuire referitoare la efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat a considerentelor prin care s-a rezolvat chestiunea litigioasă antamată de recurenta-revizuentă în raport cu art. 430 şi art. 431 din C. proc. civ.
Legiuitorul a urmărit ca, prin reglementarea cuprinsă în art. 431 alin. (2) din C. proc. civ., care prevede că "Oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă", să concretizeze şi pe plan normativ efectul pozitiv al lucrului judecat în sensul că o chestiune dezlegată în cadrul unui proces, indiferent dacă această dezlegare a fost dată prin dispozitiv sau numai în considerente, date fiind dispoziţiile art. 430 alin. (2) din C. proc. civ., este înzestrată cu autoritate de lucru judecat, ceea ce înseamnă că nu va putea fi contrazisă într-un litigiu ulterior.
Ceea ce invocă recurenta este efectul pozitiv al lucrului judecat, care se manifestă ca prezumţie, de natură a proba aspecte în legătură cu raporturile juridice dintre părţi, tinzând să demonstreze modalitatea în care, prin prima soluţie, au fost dezlegate anterior anumite chestiuni litigioase fără posibilitatea de a se statua diferit în următoarele hotărâri.
Este adevărat că această reglementare a puterii de lucru judecat în forma prezumţiei vine să asigure, din nevoia de ordine şi stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârilor judecătoreşti, însă raţiunea reglementării remediului juridic prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea autorităţii lucrului judecat şi conduce, în final, la anularea ultimei hotărâri pronunţate cu încălcarea acestui principiu.
Prin urmare, instanţa de revizuire nu exercită un control judiciar asupra legalităţii şi temeiniciei hotărârilor pretins contradictorii, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost dată cu încălcarea principiului autorităţii de lucru judecat şi, în caz afirmativ, procedează la anularea acestei din urmă hotărâri, ceea ce conduce la concluzia că art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în forma aplicabilă prezentei speţe, se referă la situaţia existenţei triplei identităţi de obiect, cauză şi părţi.
Analizând comparativ litigiile, în temeiul art. 513 alin. (3) raportat la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că nu se verifică tripla identitate de obiect, astfel cum în mod corect a reţinut şi instanţa de revizuire.
În acest sens se constată că hotărârile supuse revizuirii nu cuprind dezlegări potrivnice, întrucât în primul dosar, reclamanta A. în Devălmăşie Vidra Scafari şi Călimani a solicitat obligarea pârâtei UAT Comuna Vidra la plata despăgubirilor în cuantum de 64.871 RON, echivalentul subvenţiilor APIA, care i s-ar fi cuvenit pentru anul 2019, iar în cel de-al doilea dosar, desfăşurat între aceleaşi părţi, reclamanta A. în Devălmăşie Vidra Scafari şi Călimani a solicitat obligarea pârâtei UAT Comuna Vidra la plata despăgubirilor constând în subvenţiile APIA, care i s-ar fi cuvenit pentru anul 2018, iar ultima instanţă sesizată, la stabilirea cuantumului despăgubirilor, a avut în vedere subvenţiile acordate în anul 2017.
Astfel, Înalta Curte reţine că în mod corect instanţa de revizuire a constatat că obiectul celor două hotărâri pretins potrivnice nu este identic, motiv pentru care decizia nr. 231/R din 13 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2018, atacată cu revizuire, nu încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, nefiind îndeplinită condiţia admisibilităţii cererii de revizuire în ceea ce priveşte cerinţa existenţei unei hotărâri definitive potrivnice.
În realitate, prin criticile formulate, recurenta-revizuentă tinde la o nouă apreciere cu privire la fondul cauzei, sub aspectul naturii juridice a creanţei în litigiu, ceea ce ar aduce atingere principiului res judicata a cărui respectare impune ca exercitarea revizuirii să nu presupună o nouă judecată a cauzei.
În consecinţă, pentru toate argumentele expuse, se constată că hotărârea recurată este legală şi temeinică, nefiind identificate motive de reformare în sensul motivelor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., invocate în cererea de recurs, urmând a fi respins, ca nefondat, recursul ce formează obiectul prezentei cauze.
Având în vedere soluţia ce urmează a fi pronunţată şi faptul că intimata A. în devălmăşie a satelor Vidra, Scafari şi Căliman a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.000 RON, reprezentând onorariu de avocat, iar cheltuielile de judecată efectuate în faza procesuală a recursului au fost dovedite prin chitanţa seria x BIM nr. 164 din 06 mai 2021, potrivit art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurenta, ca parte căzută în pretenţii, la plata acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta U.A.T. Comuna Vidra, judeţul Vrancea împotriva deciziei civile nr. 368 din 17 februarie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2020.
Obligă recurenta U.A.T. Comuna Vidra, judeţul Vrancea la plata către intimata A. în devălmăşie a satelor Vidra, Scafari şi Căliman a sumei de 1.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 decembrie 2021.