Şedinţa publică din data de 13 decembrie 2021
asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Decizia ce formează obiectul recursului
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 3545 din 9 iunie 2021 pronunţată în dosarul nr. x/2020, a respins ca tardivă cererea de revizuire, formulată de Secretariatul de Stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989, împotriva deciziei nr. 69 din 23 iulie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2015.
2. Recursul declarat în cauză
Împotriva deciziei anterior menţionate, recurentul Secretariatul de Stat pentru Recunoaşterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist instaurat în perioada 1945 - 1989 a declarat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători sub nr. x/2021.
În motivarea căii de atac, recurentul a susţinut nelegalitatea deciziei prin care a fost respinsă cererea de revizuire ca tardivă.
În opinia recurentului, instanţa de fond a interpretat greşit norma materială prevăzută la art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. coroborată cu dispoziţiile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil şi a liberului acces la justiţie atunci când a admis excepţia tardivităţii.
Arată că instanţa de fond a omis să se pronunţe asupra faptului că în speţă există o situaţie atipică, în sensul că în dosarul nr. x/2019 calitatea de reclamantă a avut-o numita A., iar în dosarul nr. x/2015 reclamantă a fost B. decembrie 89.
Consideră că instanţa de fond trebuia să aplice dispoziţiile art. 511 pct. 8 C. proc. civ., judecând atât în spiritul cât şi în litera legii.
Arată că a formulat cerere de revizuire în termenul de 30 de zile de la comunicarea Deciziei nr. 69 din dosarul nr. x/2015, iar faptul că instanţa a admis excepţia tardivităţii formulării cererii de revizuire a reprezentat o gravă încălcare a dreptului la un proces echitabil întrucât a lipsit de orice efect juridic prima hotărâre judecătorească definitivă de respingere a acţiunii din dosarul nr. x/2019. Prin urmare, consideră că s-a dat eficacitate deplină celei de-a doua hotărâri judecătoreşti unde intimata nu era menţionată în tabelul ataşat cererii de chemare în judecată de către B. decembrie '89. Reiterează că Asociaţia nu avea calitatea de reclamantă în al doilea dosar.
De asemenea, învederează faptul că prin admiterea recursului, în dosarul nr. x/2015, de către Curtea de Apel Bucureşti, recurentul va fi obligat la emiterea certificatului de luptător cu rol determinant unei persoane care nu a avut calitatea de reclamantă în dosar şi la emiterea adeverinţei aferente în urma căreia numita A. va încasa de la Casa de Pensii, retroactiv indemnizaţia lunară în cuantum de 2.020 RON, începând cu data de 1 ianuarie 2015.
Un alt doilea motiv de recurs este faptul că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra cererii intimatei de acordare a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.130,50 RON. Având în vedere lipsa pronunţării pe acest aspect, consideră că există dubii rezonabile privind obligaţia achitării acestor cheltuieli. Totodată, arată că nu se specifică de către partea adversă dacă suma solicitată reprezentând cheltuieli de judecată este onorariul de avocat.
Pentru toate motivele arătate mai sus, recurentul solicită admiterea recursului, casarea hotărârii, respingerea excepţiei tardivităţii şi trimiterea cauzei la instanţa de fond în vederea judecării cererii de revizuire.
3. Poziţia părţilor
Intimata Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din decembrie '89 a depus întâmpinare, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii instanţei de fond şi în rejudecare, respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Intimata B. decembrie '89 a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil susţinută de recurent în cererea de recurs, o consideră ca fiind nefondată şi arată că şi în situaţia în care instanţa de revizuire ar fi trecut peste excepţia tardivităţii formulării cererii de revizuire, ar fi pronunţat o soluţie de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire pentru lipsa identităţii de părţi.
Arată, de asemenea că termenul de promovare a cererii de revizuire nu a fost respectat, prin urmare, soluţia instanţei de admitere a excepţiei tardivităţii formulării cererii de revizuire şi, pe cale de consecinţă, respingerea cererii, ca tardiv formulată, este o soluţie corectă şi se impune a fi menţinută.
Faţă de motivul invocat de recurent şi anume că instanţa de revizuire nu s-a pronunţat asupra cheltuielilor de judecată pe care le-a solicitat, precizează că a formulat cerere de completare a Deciziei nr. 3545 din 9 iunie 2021 prin care a solicitat completarea hotărârii pronunţate în dosarul nr. x/2020, în sensul acordării cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariul avocaţial pentru intimata A..
II. Considerentele Înaltei Curţi
Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele, lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.
Decizia care face obiectul prezentului recurs este pronunţată în soluţionarea unei revizuiri întemeiate în drept pe art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. şi este supusă căii de atac a recursului, astfel cum prevede art. 513 alin. (6) din C. proc. civ.
Recurentul a criticat soluţia instanţei, prin care cererea sa de revizuire a fost apreciată ca tardivă, susţinând că termenul de declarare al căii de atac a fost respectat şi că a formulat cererea de revizuire în termenul legal de 30 de zile de la comunicarea motivării Deciziei nr. 69 din 23 iulie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2015 de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX - a contencios administrativ şi fiscal.
Aceste susţineri sunt nefondate, urmând a fi respinse.
Conform dispoziţiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti, în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., (temeiul juridic al cererii formulate de recurentul-revizuent Secretariatul de Stat pentru Recunoaşterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist instaurat în perioada 1945 - 1989), de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.
Termenul de o lună are caracterul unui termen legal, imperativ şi absolut, a cărui încălcare atrage sancţiunea decăderii părţii din dreptul de a mai exercita calea de atac.
Înalta Curte reţine că în cauză, prin cererea de revizuire, recurentul-revizuent a solicitat revizuirea Deciziei nr. 69 din 23 iulie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2015 de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX - a contencios administrativ şi fiscal ca fiind contradictorie hotărârii nr. 2274 din data de 26 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2019.
Având în vedere că în cazul de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună şi începe să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii, iar în speţa de faţă s-a formulat cerere de revizuire împotriva Deciziei nr. 69 ce a fost pronunţată de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX - a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2015 la data de 23 iulie 2020, Înalta Curte constată că de la această dată începe să curgă termenul pentru exercitarea căii de atac a revizuirii, termen care, în raport de dispoziţiile art. 182 alin. (1) C. proc. civ., s-a împlinit la data de 23 august 2020.
Or, având în vedere că cererea de revizuire pentru contrarietate de hotărâri a fost formulată de recurentul-revizuent la data de 28 decembrie 2020, Înalta Curte constată că cererea de revizuire a fost depusă cu depăşirea termenului de revizuire.
Raportat la prevederile exprese ale art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., care leagă momentul curgerii termenului de revizuire de data rămânerii definitive a hotărârii care, în speţă, este reprezentat de data pronunţării acestei hotărâri, sunt nerelevante motivele de recurs prin care se susţine că cererea a fost formulată în termenul de 30 de zile de la comunicarea hotărârii.
Totodată, Înalta Curte reţine referitor la susţinerea că instanţa de revizuire nu s-a pronunţat asupra cererii intimatei de acordare a cheltuielilor de judecată solicitate că recurentul nu justifică un interes în obţinerea unei soluţii de admitere a acestui capăt de cerere.
În ceea ce priveşte motivul de recurs constând în omiterea pronunţării instanţei de revizuire asupra identităţii părţilor din cele două dosare, Înalta Curte reţine că cererea de revizuire formulată de către recurentul Secretariatul de Stat pentru Recunoaşterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist instaurat în perioada 1945 - 1989 a fost respinsă în urma admiterii excepţiei tardivităţii invocate în cauză prin întâmpinare de către intimata B. decembrie '89, excepţie ce a fost soluţionată cu prioritate, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ.
Înalta Curte reţine că respingerea cererii de revizuire ca tardiv formulate nu încalcă dreptul recurentului de acces la justiţie, consacrat de CEDO şi Constituţia României, în acest sens instanţa reţinând că în cauza Botten împotriva Norvegiei, CEDO a reamintit că modalitatea de aplicare a art. 6 depinde de caracteristicile procedurii în justiţie, de întreaga procedură internă şi de rolul cuvenit instanţelor în ordinea juridică internă, urmând să se ţină seama de natura situaţiei de drept intern, de competenţa instanţelor, de modul în care interesele reclamantului au fost expuse şi prezentate în faţa instanţei şi, în special, de natura problemei pe care aceasta a trebuit să le soluţioneze.
Admisibilitatea unei cereri de revizuire presupune îndeplinirea anumitor condiţii, printre care şi cea referitoare la promovarea căii de atac în termenul legal, iar constatarea instanţei, privind neîntrunirea unei asemenea condiţii, nu poate constitui temei al încălcării dreptului la un proces echitabil în sensul art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, de vreme ce partea a beneficiat de toate garanţiile procesuale conferite de lege.
Înalta Curte constată că cererea de recurs cuprinde simpla nemulţumire a părţii cu privire la modul în care a decurs judecata iar susţinerea părţii cu privire la faptul că soluţia pronunţată în cauză ar implica anumite obligaţii pentru recurent nu constituie în niciun caz motiv de recurs şi nu poate fi primită.
În consecinţă, pentru toate argumentele expuse, se constată că hotărârea recurată este legală şi temeinică, nefiind identificate motive de reformare în sensul motivelor art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., invocate în cererea de recurs, urmând a fi respins, ca nefondat, recursul ce formează obiectul prezentei cauze.
Având în vedere soluţia ce urmează a fi pronunţată şi faptul că intimatul a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.963,50 RON, reprezentând servicii de redactare şi depunere întâmpinare şi de reprezentare la termenul de judecată a recursului, iar cheltuielile de judecată efectuate în faza procesuală a recursului au fost dovedite prin factura fiscală Seria x din 4 octombrie 2021 şi dovada de plată aferentă acesteia, Înalta Curte va obliga recurentul, ca parte căzută în pretenţii, potrivit art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., la plata acestora către intimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul Secretariatul de Stat pentru Recunoaşterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist instaurat în perioada 1945 - 1989 împotriva Deciziei nr. 3545 din 9 iunie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2020.
Obligă recurentul Secretariatul de Stat pentru Recunoaşterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist instaurat în perioada 1945 - 1989 la plata către intimata B. decembrie ‘89 a sumei de 1.963,50 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 decembrie 2021.