Şedinţa publică din data de 28 februarie 2022
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor aflate la dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea recurată
Prin decizia civilă nr. 1063 din 21 aprilie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a respins, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 237A din 28 mai 2020 pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă.
În speţă, s-a reţinut că cererea de revizuire a fost formulată cu depăşirea termenului de o lună prevăzut de dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care a început să curgă de la rămânerea definitivă a deciziei civile nr. 237/2020 a Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă, respectiv de la data de 28 mai 2020.
Instanţa a constatat că cererea de revizuire a fost formulată la 22 martie 2021, peste termenul de o lună instituit de prevederile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel că a intervenit sancţiunea tardivităţii, potrivit art. 185 alin. (1) din acelaşi cod.
Aşa fiind, celelalte aspecte subsumate motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nu au mai fost analizate de instanţă.
Instanţa a mai reţinut că potrivit art. 10 alin. (1) C. proc. civ. părţile aveau obligaţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător.
2. Cererea de recurs
Revizuentul A. a formulat recurs împotriva deciziei civile menţionate mai sus, fără a menţiona vreunul din cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.
În motivarea căii de atac formulate, recurentul îşi exprimă nemulţumirea faţă de soluţia hotărârii atacate şi apreciază că instanţa supremă nu s-a pronunţat pe solicitarea sa de admitere a recursului/revizuirii Hotărârii civile nr. 272 din 23 februarie 2021 a Curţii de Apel Alba Iulia, ci a reţinut şi judecat doar o solicitare subsidiară a sa, respectiv de anulare a Deciziei Curţii de Apel Oradea nr. 237/2020, constatând tardivitatea acesteia.
Recurentul arată că, în fapt, obiectul revizuirii din dosarul nr. x/2021 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie privind contestaţia în anulare pronunţată de Curtea de Apel Alba-Iulia la data de 23 februarie 2021 în dosarul nr. x/2020 era foarte clar, întrucât a solicitat admiterea cererii de revizuire pentru hotărâri potrivnice.
Apreciază că asupra solicitării principale, de anulare a Deciziei Curţii de Apel Alba Iulia nr. 272 din 23 februarie 2021 în dosarul nr. x/2020, Completul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu s-ar fi pronunţat.
3. Procedura de filtrare
În cauză, se aplică procedura de filtrare a recursului reglementată de art. 493 C. proc. civ., întrucât: (i) prin art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018 - care a intrat în vigoare la 21 decembrie 2018 - a fost abrogat art. 493 C. proc. civ. din 2010, care reglementează procedura de filtrare a recursului de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie; (ii) conform art. 24 C. proc. civ. din 2010, "dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare"; (iii) prezentul dosar a fost început la 16 ianuarie 2017, astfel că îi sunt aplicabile dispoziţiile de procedură anterioare modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018, începând cu 21 decembrie 2018.
Recursul a fost comunicat intimatei B. S.R.L. la 10 septembrie 2021, conform dovezilor de comunicare de la filele x.
4. Apărările părţilor
Intimata B. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care solicită anularea recursului ca nemotivat în fapt şi în drept. În subsidiar, solicită respingerea recursului, cu menţinerea ca temeinică şi legală a Deciziei nr. 1063 din 21 aprilie 2021 pronunţată în dosarul nr. x/2021 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Intimata solicită obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.190 RON, reprezentând onorariul de avocat (a ataşat dovada efectuării cheltuielii, respectiv chitanţa seria x nr. .404 din 27 septembrie 2021).
II. Considerentele Înaltei Curţi - Completul de 5 judecători
Analizând recursul declarat în cauză, Înalta Curte constată următoarele:
Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte reţine că recurentul nu şi-a întemeiat în drept criticile formulate prin motivele de recurs.
Înalta Curte constată că este criticată măsura instanţei de respingere a cererii de revizuire ca tardivă, analiza acesteia urmează a fi făcută din prisma art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât criticile au în vedere norme de procedură civilă.
Conform dispoziţiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti, în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care este temeiul juridic al cererii formulate de recurentul revizuent, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.
Termenul de o lună are caracterul unui termen legal, imperativ şi absolut, a cărui încălcare atrage sancţiunea decăderii părţii din dreptul de a mai exercita calea de atac.
În cauză, prin cererea de revizuire, recurentul a susţinut că decizia civilă nr. 237A din 28 mai 2020 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2017 este potrivnică cu decizia civilă nr. 810A din 5 octombrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2014.
Ultima hotărâre judecătorească, a cărei anulare se solicită prin cererea de revizuire, este Decizia nr. 237A a Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă, care, fiind pronunţată într-un litigiu de muncă, are caracter definitiv de la pronunţare, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.
În consecinţă, data pronunţării Deciziei nr. 237A din 28 mai 2020 este data la care această hotărâre judecătorească a rămas definitivă şi momentul de la care curge termenul de declarare a căii de atac extraordinare a revizuirii.
În aplicarea art. 181 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează calculul termenelor procedurale, termenul de o lună a curs de la 28 mai 2020 şi s-a împlinit la 28 iunie 2020, care a fost o zi lucrătoare.
Or, cererea de revizuire pentru contrarietate de hotărâri a fost formulată de revizuent la 22 martie 2021, conform ştampilei aplicată pe dosar revizuire, cu depăşirea termenului de o lună prevăzut de lege, sens în care Înalta Curte constată în mod legal instanţa de revizuire a reţinut incidenţa în cauză a sancţiunii decăderii revizuentului din dreptul de a exercita calea extraordinară de atac, potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. civ.
Având în vedere cele arătate mai sus, faţă de soluţia recurată în cauză, Înalta Curte nu va mai analiza susţinerile recurentului, care se referă la fondul cererii de revizuire, prin care sunt aduse argumente pentru admiterea căii extraordinare e atac.
Înalta Curte reţine că, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională (de exemplu, prin Deciziile nr. 766/2011, nr. 470/2012 şi nr. 655/2014), a constatat că obligaţia părţilor de a-şi exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, potrivit prevederilor art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, instituirea unor termene procesuale servind unei mai bune administrări a justiţiei, precum şi necesităţii aplicării şi respectării drepturilor şi garanţiilor procesuale ale părţilor.
De asemenea, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (e.g. Cauza Ashingdane c. Regatului Unit, Cauza Golder c. Regatului Unit), s-a decis în mod constant că statele dispun de o marjă de apreciere care cuprinde şi reglementarea regimului căilor de atac, esenţial fiind ca accesul la un tribunal şi dreptul la un proces echitabil să nu fie afectate în substanţa lor.
Critica privind nepronunţarea instanţei asupra recursului/revizuirii Hotărârii civile nr. 272 din 23 februarie 2021 a Curţii de Apel Alba Iulia va fi analizată din prisma motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ.
Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unei hotărâri se poate cere "când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei".
Motivarea hotărârii înseamnă stabilirea în concret, clar şi concis a stării de fapt urmând o ordine cronologică, încadrarea unei situaţii particulare, de speţă, în ansamblul prevederilor generale şi abstracte ale unei legi; scopul motivării fiind acela de a explica soluţia adoptată de instanţă.
Prin urmare, motivarea hotărârii reprezintă arătarea stării de fapt şi de drept în baza cărora judecătorul pronunţă soluţia şi constituie o garanţie procesuală ce permite efectuarea controlului judiciar în calea de atac exercitată împotriva acesteia.
Aplicând aceste consideraţii speţei de faţă, Înalta Curte reţine că decizia recurată respectă condiţiile prevăzute de art. 425 C. proc. civ. referitoare la motivarea hotărârii, câtă vreme instanţa a analizat cu prioritate excepţia tardivităţii cererii de revizuire, invocată de din oficiu, în considerentele sale regăsindu-se motivele în fapt şi drept pentru care a fost admisă excepţia respectivă.
Potrivit art. 248 C. proc. civ.:
"(1) Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. (2) În cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepţii, instanţa va determina ordinea de soluţionare în funcţie de efectele pe care acestea le produc".
Ca urmare, Înalta Curte reţine că este legală soluţia instanţei de revizuire care, analizând cu prioritate excepţia tardivităţii cererii şi, constatând-o întemeiată, nu a mai analizat susţinerile revizuentului privind fondul litigiului.
În plus, aşa cum s-a arătat anterior, instanţa de revizuire a fost învestită cu o cerere de revizuire, prin care s-a susţinut că decizia civilă nr. 237A din 28 mai 2020 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2017 este potrivnică cu decizia civilă nr. 810/2016-A din 5 octombrie 2016 pronunţată de aceeaşi instanţă în dosarul nr. x/2014, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Aşadar, în raport de obiectul învestirii, nu se poate reţine critica recurentului, că instanţa ar fi omis să se pronunţe pe cererea revizuentului de recurs/revizuire a Hotărârii civile nr. 272 din 23 februarie 2021 a Curţii de Apel Alba Iulia, câtă vreme, aşa cum s-a arătat anterior, instanţa de revizuire s-a pronunţat în limitele învestirii, aşa cum au fost ele stabilite prin cererea de revizuire.
Pentru toate considerentele arătate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători constată că hotărârea ce formează obiectul recursului este legală şi temeinică, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va fi respins, ca nefondat, recursul declarat în cauză.
Văzând dispoziţiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ. şi dovada cheltuielilor de judecată depuse la dosar, reprezentând onorariu de avocat, Înalta Curte va obliga pe recurentul A. la plata sumei de 1.190 RON, cheltuieli de judecată către intimata B. S.R.L.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A. împotriva Deciziei nr. 1063 din 21 aprilie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021.
Obligă pe recurentul A. la plata sumei de 1.190 RON, cheltuieli de judecată către intimata B. S.R.L.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 februarie 2022.