Şedinţa publică din data de 28 martie 2022
Asupra admisibilităţii în principiu a recursului;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea ce formează obiectul recursului
Prin decizia civilă nr. 1819 din 28 septembrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a constatat perimată contestaţia în anulare declarată de contestatorii A., B. şi C. împotriva deciziei civile nr. 1214 din 18 iunie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2017.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că de la data când a intervenit suspendarea, respectiv de la 20 octombrie 2020, au trecut mai mult de 6 luni, timp în care niciuna dintre părţi nu a îndeplinit vreun act de procedură prin care să fie întrerupt cursul suspendării, lăsând cauza în nelucrare pentru o perioadă ce depăşeşte termenul reglementat de art. 416 alin. (1) C. proc. civ.
2. Cererea de recurs
Împotriva deciziei menţionate la pct. 1, au declarat recurs recurenţii A., B. şi C., înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, sub nr. x/2021.
Prin cererea de recurs, recurenţii solicită admiterea recursului, desfiinţarea hotărârii atacate şi rejudecarea cauzei.
Precizează că îşi întemeiază cererea de recurs pe dispoziţiile C. proc. civ. şi pe art. 6 din CEDO.
Arată că nu au primit motivarea deciziei recurate.
3. Apărările formulate în cauză
Intimaţii nu au depus întâmpinare.
La data de 2 decembrie 2021, recurenţii au depus la dosar o adresă intitulată "Precizări" prin care arată că menţin cererea de recurs formulată împotriva Deciziei nr. 1819 din 28 septembrie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, decizie pe care o consideră nelegală, netemeinică şi, mai ales, potrivnică lor. Solicită instanţei de judecată să analizeze cererea de recurs prin prisma dispoziţiilor art. 416 alin. (3), art. 418 alin. (1) din C. proc. civ. şi art. 6 din CEDO.
La data de 15 martie 2022, recurenţii au depus la dosar punct de vedere la raport prin care reiau susţinerile din cererile anterioare.
Faţă de concluziile raportului, recurenţii precizează că au respectat prevederile art. 421 alin. (2) teza întâi din C. proc. civ., dar şi dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) alin. (3), ale art. 488 şi ale art. 489 din C. proc. civ.
De asemenea, în ceea ce priveşte cererea de recurs, menţionează că îşi întemeiază recursul pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., dar şi pe dispoziţiile art. 487 alin. (1) şi art. 488 alin. (2) din C. proc. civ.. Solicită analizarea tuturor documentelor din dosar pentru că, consideră recurenţii, există şi critici, invocate legal, care se încadrează în dispoziţiile reglementate de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.. Totodată, solicită încuviinţarea probei cu înscrisuri, atâşând cererii raportul întocmit în cauză şi adresele de comunicare către recurenţi a raportului.
II. Procedura de filtrare a recursului
Recursul fiind de competenţa Înaltei Curţi, a fost urmată procedura de pregătire a dosarului de recurs şi procedura de filtrare reglementată de art. 493 din C. proc. civ. (prezentul dosar a fost înregistrat la data de 19 ianuarie 2015, astfel că îi sunt aplicabile dispoziţiile de procedură anterioare modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018, începând cu data de 21 decembrie 2018).
Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului s-a reţinut că motivele invocate în susţinerea recursului nu pot fi subsumate niciunui motiv de casare dintre cele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.
În aceste condiţii, magistratul-raportor a concluzionat că, în cauză, devine incidentă sancţiunea nulităţii recursului instituită de art. 486 alin. (3) teza întâi raportat la art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.
III. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători
În condiţiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va examina, cu prioritate faţă de orice alte cereri, excepţia nulităţii recursului, reţinută prin raport, pe care o va admite, pentru considerentele arătate în continuare.
În prealabil, în ceea ce priveşte susţinerile formulate în cadrul punctului de vedere la raport depus la dosar la data de 12 martie 2022, Înalta Curte reţine că acestea au fost formulate cu depăşirea termenului legal [decizia recurată a fost pronunţată la data de 28 septembrie 2021, iar termenul de 5 zile pentru motivarea recursului, calculat conform art. 421 alin. (2) C. proc. civ. raportat la art. 487 alin. (1) C. proc. civ. şi la art. 470 alin. (5) C. proc. civ., a curs de la comunicarea hotărârii, respectiv de la 15 noiembrie 2021 şi s-a împlinit la 22 noiembrie 2021].
Recursul este o cale extraordinară de atac, care poate fi exercitată numai pentru motivele de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.
Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele se vor depune printr-un memoriu separat. Lipsa acestor menţiuni este sancţionată cu nulitatea cererii, potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol.
Totodată, art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. prevede sancţiunea nulităţii recursului în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.
În speţă, recurenţii solicită anularea deciziei civile nr. 1819 din 28 septembrie 2021 pronunţate de secţia I civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. x/2020, arătând că aceasta este nelegală, fără a indica, în concret, critici de nelegalitate care să vizeze hotărârea atacată.
Astfel, criticile invocate nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ., deoarece recurenţii nu formulează nicio critică referitoare la soluţia prin care s-a constatat perimată contestaţia în anulare formulată de aceştia, ci, doar indică mai multe texte legale pe care le consideră incidente în cauză. De asemenea, se reţine că reproducerea prin cererea de recurs a stării de fapt şi a nemulţumirii părţii cu privire la soluţiile pronunţate în dosar, nu se constituie într-o critică de nelegalitate a deciziei recurate.
Având în vedere cele arătate anterior, Înalta Curte reţine că în cererea de recurs nu sunt indicate motive de nelegalitate ale hotărârii recurate iar argumentele invocate nu sunt susceptibile de a fi încadrate în niciunul din motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.
În consecinţă, se constată că, în cuprinsul cererii de recurs deduse judecăţii, nu se regăsesc veritabile critici la adresa hotărârii recurate şi nici nu se arată în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate, prin raportare la soluţia pronunţată, de constatare a perimării contestaţiei în anulare şi la argumentele arătate de instanţă în fundamentarea acesteia, motiv pentru care susţinerile recurenţilor nu pot fi încadrate în motivele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., fiind incidentă sancţiunea nulităţii recursului prevăzută de art. 486 alin. (3) şi art. 489 alin. (2) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.
Prin urmare, constatând că recurenţii A., B. şi C. nu au formulat critici care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. şi că în cauză nu pot fi reţinute motive de ordine publică, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în complet de filtru, va aplica sancţiunea expres prevăzută într-o asemenea situaţie de art. 489 alin. (2) din codul menţionat şi, în temeiul art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., va anula recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de A., B. şi C. împotriva deciziei civile nr. 1819 din 28 septembrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2020.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţa publică din 28 martie 2022.