Şedinţa publică din data de 17 ianuarie 2022
Asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Decizia recurată
Prin Decizia nr. 722 din 24 martie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a fost respinsă, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 904/Ap din 12 octombrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă, în dosarul nr. x/2019.
În motivare, instanţa a arătat că prin cererea de revizuire, întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., s-a susţinut contrarietatea dintre decizia civilă nr. 904/Ap din 12 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă şi decizia civilă nr. 827/Ap din 13 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Braşov.
S-a constatat că cererea de revizuire a fost formulată la 15 decembrie 2020, fiind astfel depăşit termenul de o lună prevăzut de dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care a început să curgă de la rămânerea definitivă a deciziei civile nr. 904/Ap, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă, respectiv de la data de 12 octombrie 2020.
În raport de această soluţie, instanţa nu a mai analizat aspectele subsumate motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., excepţia tardivităţii formulării cererii fiind o excepţie de procedură, absolută şi peremptorie, ce face de prisos analiza fondului.
În ceea ce priveşte susţinerile vizând data comunicării hotărârii a cărei revizuire s-a solicitat, instanţa a făcut referire la cele statuate de către Curtea Constituţională, respectiv la faptul că prin calculul termenului de la momentul pronunţării hotărârii, indiferent de momentul când partea interesată a luat cunoştinţă de motivele hotărârii atacate, nu se aduce atingere dispoziţiilor constituţionale şi celor ale Convenţiei Europene a Drepturilor Omului care reglementează dreptul la un proces echitabil. Argumentele Curţii au vizat faptul că în procedura revizuirii hotărârea atacată nu este criticată în raport de materialul dosarului existent la data pronunţării ei, ci numai pe baza unor împrejurări noi, necunoscute de instanţa de judecată la data pronunţării hotărârii, motiv pentru care formularea şi motivarea unei cereri de revizuire nu depind în mod direct de cunoaşterea argumentării instanţei care a stat la baza pronunţării hotărârii atacate şi, pentru aceleaşi raţiuni, nu îngrădesc dreptul la apărare sau liberul acces la justiţie al revizuentului.
2. Recursul
Împotriva acestei decizii, în termenul legal, revizuenta a formulat recurs, care nu a fost întemeiat în drept pe niciunul din motivele prevăzute de art. 488 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac formulate, recurenta şi-a exprimat nemulţumirea faţă de soluţia din hotărârea atacată şi apreciază că instanţa supremă ar fi trebuit să îi pună în discuţie excepţia tardivităţii, dându-i astfel posibilitatea să solicite repunerea în termen, având în vedere că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate, cum prevede art. 186 C. proc. civ.
Arată că a avut încredere în avocatul său ales, însă acesta nu i-a mai răspuns la telefon şi a întrerupt orice comunicare cu dânsa. De asemenea, actele din dosar au fost comunicate la sediul ales, respectiv cel al avocatului şi abia la 14 decembrie 2020 a primit de la domnul avocat, pe B., Decizia nr. 904/Ap din 12 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Braşov. Totodată, domnul avocat i-a transmis că poate promova cerere de revizuire, fără a-i preciza care este termenul de promovare.
De asemenea, revizuenta A. face referire la decizia CJUE nr. 82/21 din 18 mai 2021, care statuează că "instanţele naţionale sunt obligate în măsura posibilului să dea o interpretare conformă cu cerinţele dreptului Uniunii referitoare la drepturile şi libertăţile cetăţeneşti şi că principiul supremaţiei dreptului Uniunii impune să lase neaplicate dispoziţiile dreptului intern, indiferent dacă sunt de natură legislativă sau constituţională".
În consecinţă, susţine că instanţa de recurs poate aprecia că dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. sunt contrare regulii stabilite prin art. 184 C. proc. civ. şi poate ignora decizia Curţii Constituţionale prin care s-au declarat constituţionale prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
3. Procedura de filtrare a recursului
Conform art. 24 din C. proc. civ., în cauză, a fost urmată procedura de filtrare a recursului, reglementată de art. 493 din acelaşi cod, întrucât procesul a fost început la 11 octombrie 2018, nefiindu-i aplicabile dispoziţiile art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018 (în vigoare de la 21 decembrie 2018), prin care a fost abrogat art. 493 din C. proc. civ.
Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului s-a concluzionat că acesta este admisibil, criticile formulate putând fi încadrate în motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
Prin încheierea din camera de consiliu de la 4 octombrie 2021, completul de filtru a dispus comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului către toate părţile.
Prin încheierea din camera de consiliu de la 6 decembrie 2021, completul de filtru a admis, în principiu, recursul declarat de recurenta A. împotriva Deciziei nr. 722 din 24 martie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă şi a acordat termen de judecată la 17 ianuarie 2022.
4. Apărările părţilor
Intimata a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului formulat în cauză.
II. Considerentele Înaltei Curţi
Analizând recursul declarat în cauză, Înalta Curte constată următoarele:
Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte reţine că recurenta nu şi-a întemeiat în drept criticile formulate, dar a susţinut că este greşită soluţia de respingere ca tardivă a cererii de revizuire.
Ca urmare, Înalta Curte constată că analiza recursului urmează a fi făcută din prima art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât este criticată modalitatea de calcul a termenului de declarare al revizuirii pentru contradictorialitate de hotărâri, aşadar criticile au în vedere norme de procedură civilă.
Cu privire la critica privind greşita respingere a cererii de revizuire ca tardiv formulată, Înalta Curte reţine următoarele:
În esenţă, recurenta a criticat soluţia instanţei, susţinând că instanţa de revizuire ar fi trebuit să îi pună în vedere prin citaţie că se va discuta tardivitatea căii extraordinare de atac.
Aceste susţineri sunt nefondate, urmând a fi respinse.
Conform dispoziţiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti, în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care este temeiul juridic al cererii formulate de recurenta revizuentă, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.
Termenul de o lună are caracterul unui termen legal, imperativ şi absolut, a cărui încălcare atrage sancţiunea decăderii părţii din dreptul de a mai exercita calea de atac.
În cauză, cererea de revizuire are ca obiect anularea deciziei civile nr. 904/Ap din 12 octombrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pentru contrarietate de hotărâri, faţă de decizia civilă nr. 827/Ap din 13 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Braşov în dosarul nr. x/2018.
Ultima hotărâre judecătorească, a cărei anulare se solicită prin cererea de revizuire este Decizia nr. 904 a Curţii de Apel Braşov, secţia Civilă, care a rămas definitivă la data pronunţării, astfel cum reiese din interpretarea dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., potrivit cărora sunt hotărâri definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii.
În consecinţă, data pronunţării Deciziei nr. 904 din 12 octombrie 2020 este data la care această hotărâre judecătorească a rămas definitivă şi momentul de la care curge termenul de declarare a căii de atac extraordinare a revizuirii.
În aplicarea art. 181 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează calculul termenelor procedurale, termenul de o lună a curs de la 12 octombrie 2020 şi s-a împlinit la 12 noiembrie 2020, care a fost o zi lucrătoare.
Or, cererea de revizuire pentru contrarietate de hotărâri a fost formulată de revizuentă la 15 decembrie 2020, dosarul de revizuire, cu depăşirea termenului de o lună prevăzut de lege, sens în care Înalta Curte constată în mod legal instanţa de revizuire a reţinut incidenţa în cauză a sancţiunii decăderii revizuentei din dreptul de a exercita calea extraordinară de atac, potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. civ.
De altfel, Înalta Curte arată că sancţiunea anulării, ca tardivă, a cererii de revizuire a intervenit ca urmare a nedeclarării în termenul legal imperativ a căii extraordinare de atac. Or, se reţine că recurenta revizuentă nu se poate prevala de faptul că nu şi-a îndeplinit o anumită obligaţie procesuală - formularea în termenul legal a cererii de revizuire - pentru că ar fi avut nevoie să cunoască şi considerentele hotărârii, invocând art. 511 alin. (4) C. proc. civ.
Nici susţinerea potrivită căreia instanţa ar fi trebuit să citeze revizuenta cu menţiunea că urmează a se discuta excepţia tardivităţii nu este fondată.
Înalta Curte reţine că procedura de citare cu revizuenta pentru termenul de judecată din 24 martie 2021 a fost legal îndeplinită, cum rezultă din dovada de înmânare a citaţiei aflată la dosar, partea fiind citată la adresa indicată în cererea de revizuire.
Principiul contradictorialităţii şi al dreptului la apărare au fost respectate prin realizarea corectă a procedurii de citare şi a prezenţei avocatului părţii la termenul de judecată când au avut loc dezbaterile.
Se observă că la termenul din 24 martie 2021, când instanţa a pus în discuţie excepţia invocată din oficiu, revizuenta a fost reprezentată de avocat C., care a pus concluzii asupra excepţiei tardivităţii, deci recurenta a beneficiat de asistenţă juridică de specialitate.
Totodată, la acelaşi termen de judecată, s-a prezentat şi A., avocat pensionat, care a reprezentat interesele revizuentei în faţa Curţii de Apel Braşov şi care a susţinut că cererea de revizuire este formulată în termenul legal calculat de la data comunicării deciziei revizuite.
Aşadar, având în vedere prevederile art. 160 alin. (2) C. proc. civ., potrivit căruia "Orice neregularitate cu privire la citare nu va mai fi luată în considerare în cazul în care, potrivit alin. (1), nu s-a cerut amânarea procesului, precum şi în cazul în care partea lipsă la termenul la care s-a produs neregularitatea nu a invocat-o la termenul următor producerii ei, dacă la acest termen ea a fost prezentă sau legal citată", Înalta Curte va respinge critica recurentei privind modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare.
Având în vedere cele arătate mai sus, reţinând că recurenta revizuentă a formulat critici ce sunt nefondate şi că decizia recurată este legală, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul formulat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 722 din 24 martie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2020.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 ianuarie 2022.