Ședințe de judecată: Septembrie | | 2022
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia Penală

Decizia nr. 534/RC/2021

Decizia nr. 534/RC

Şedinţa publică din data de 23 noiembrie 2021

Asupra recursurilor în casaţie de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 382/A din data de 17 decembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală în dosarul nr. x/2016, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Braşov şi de părţile civile Regia Naţională a Pădurilor - ROMSILVA, Ministerul Finanţelor Publice, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov şi Institutul de Cercetare - Dezvoltare pentru Protecţia Plantelor împotriva sentinţei penale nr. 39 din data de 27 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Penală.

A fost desfiinţată, în parte, sentinţa penală atacată şi, în rejudecare:

I. Au fost respinse cererile inculpaţilor A. şi S.C. B. S.R.L., formulate în temeiul art. 52 alin. (3) C. proc. pen.

II. A fost înlăturată dispoziţia privind schimbarea încadrării juridice a faptei de abuz în serviciu reţinută în legătură cu retrocedarea suprafeţei de teren de 46,78 ha din Pădurea x.

III.1. A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, aplicată inculpatului C., în pedepsele componente, care au fost repuse în individualitatea lor.

În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul C. la pedeapsa de 6 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (1969) pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat.

În temeiul art. 71 C. pen. (1969), s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (1969).

A fost majorată pedeapsa aplicată inculpatului C. de la 4 ani închisoare la 6 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen.

În temeiul art. 71 C. pen. (1969), s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (1969).

A fost majorată pedeapsa aplicată aceluiaşi inculpat de la 3 ani închisoare la 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de spălarea banilor prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 (art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, după republicarea legii), cu aplicarea art. 5 C. pen. (faptă descrisă în rechizitoriu la pct. 5 de la încadrarea în drept).

În temeiul art. 71 C. pen. (1969), s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (1969).

În temeiul art. 26 C. pen. (1969) rap. la art. 248, art. 2481 C. pen. (1969) şi art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b C. pen. (1969), pentru complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit, cu consecinţe deosebit de grave (în legătură cu Ferma y).

În temeiul art. 71 C. pen. (1969), s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (1969).

În temeiul art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen. (1969), au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului C. prin prezenta decizie în pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare, care a fost sporită cu 1 an închisoare, urmând ca acesta să execute în final pedeapsa de 7 ani închisoare.

În temeiul art. 35 alin. (3) C. pen. (1969), s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (1969), pe o perioadă de 3 ani, după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 71 C. pen. (1969), s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (1969).

În temeiul art. 88 C. pen. (1969), s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului C. durata reţinerii şi arestului la domiciliu de la 09.12.2015 la 21.06.2016, inclusiv.

2. A fost înlăturată aplicarea dispoziţiilor art. 861 - 864 şi art. 71 alin. (5) C. pen. (1969) în ceea ce îl priveşte pe inculpatul D..

În temeiul art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul D. la pedeapsa de 1 an şi 10 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare de influenţă.

În temeiul art. 71 C. pen. (1969), s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (1969).

În temeiul art. 26 C. pen. (1969) rap. la art. 248, art. 2481 C. pen. (1969) şi art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. b), alin. (2) şi alin. (3) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare pentru complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit, cu consecinţe deosebit de grave (în legătură cu Pădurea x).

În temeiul art. 71 C. pen. (1969), s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (1969).

În temeiul art. 26 C. pen. (1969) rap. la art. 248, art. 2481 C. pen. (1969) şi art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. b), alin. (2) şi alin. (3) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare, pentru complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit, cu consecinţe deosebit de grave (în legătură cu Ferma y).

În temeiul art. 71 C. pen. (1969), s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (1969).

În temeiul art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen. (1969), au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului D. prin prezenta decizie, urmând ca acesta să execute, în final, pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare.

În temeiul art. 71 C. pen. (1969), s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (1969).

În temeiul art. 88 C. pen. (1969), s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului D. durata reţinerii şi arestului la domiciliu de la 12.12.2015 până la 21.06.2016, inclusiv.

3. A fost înlăturată aplicarea dispoziţiilor art. 91-93 C. pen. şi art. 404 alin. (2) C. proc. pen., cu referire la art. 96 C. pen., în ceea ce o priveşte pe inculpata E..

În temeiul art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 297 alin. (1), art. 309 C. pen. şi art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnată inculpata E. la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen., pentru complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit, cu consecinţe deosebit de grave (în legătură cu Pădurea x).

În temeiul art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) şi art. 45 alin. (1) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatei E., de 3 ani închisoare şi de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen., în pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, la s-a adăugat un spor de o treime din cealaltă pedeapsă, respectiv 1 an închisoare, urmând ca, în final, inculpata să execute pedeapsa de 5 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen.

4. În temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică dată faptei reţinute în sarcina inculpatului A. prin rechizitoriu din infracţiunea prev. de art. 367 alin. (1) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 367 alin. (1) şi (2) C. pen.

În temeiul art. 367 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat.

În temeiul art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen.

În temeiul art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 297 alin. (1), art. 309 C. pen. şi art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa principală de 4 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen., pentru complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit, cu consecinţe deosebit de grave (în legătură cu Ferma y).

În temeiul art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) şi art. 45 alin. (2) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului A. prin prezenta decizie, în pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din cealaltă pedeapsă, respectiv de 1 an închisoare, urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen.

În temeiul art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen.

În temeiul art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestului la domiciliu din data de 10.12.2015 până la 11.03.2016, inclusiv.

5. În temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică dată faptei reţinute în sarcina inculpatului F. prin rechizitoriu din infracţiunea prev. de art. 367 alin. (1) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 367 alin. (1) şi (2) C. pen.

În temeiul art. 367 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul F. la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi c) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat.

În temeiul art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen.

6. În temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică dată faptei reţinute în sarcina inculpatului G. prin rechizitoriu din infracţiunea prev. de art. 367 alin. (1) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 367 alin. (1) şi (2) C. pen.

În temeiul art. 367 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul G. la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi c) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat.

În temeiul art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen.

7. În temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică dată faptei reţinute în sarcina inculpatului H. prin rechizitoriu din infracţiunea prev. de art. 367 alin. (1) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 367 alin. (1) şi (2) C. pen.

În temeiul art. 367 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul H. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat (în forma aderării).

În temeiul art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului H., pe un termen de supraveghere de 4 ani, stabilit conform art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., s-a stabilit că, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul condamnat va respecta următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul H. va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă de 60 de zile, la Centrul de Asistenţă Integrată pentru Adicţii Bucureşti sau la Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Sector 3, Bucureşti.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

S-a constatat că inculpatul H. a fost reţinut pe o durată de 24 de ore, de la 10.12.2015 până la 11.12.2015.

8. În temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică dată faptei reţinute în sarcina inculpatului I. prin rechizitoriu din infracţiunea prev. de art. 367 alin. (1) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 367 alin. (1) şi (2) C. pen.

În temeiul art. 367 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul I. la pedeapsa de 3 închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen., pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat (în forma aderării).

În temeiul art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului I., pe un termen de supraveghere de 4 ani, stabilit conform art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., s-a stabilit că, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul condamnat va respecta următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul I. va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă de 60 de zile, la Agenţia Naţională Antidrog - Centrul de Asistenţă Integrată în Adicţii Obregia sau la Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Socială, Bucureşti.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

S-a constatat că inculpatul I. a fost reţinut pe o durată de 24 de ore, de la 9.12.2015 până la 10.12.2015.

9. În temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică dată faptei reţinute în sarcina inculpatului J. prin rechizitoriu din infracţiunea prev. de art. 367 alin. (1) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 367 alin. (1) şi (2) C. pen.

În temeiul art. 367 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul J. la pedeapsa de 3 închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat (în forma aderării).

În temeiul art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului J., pe un termen de supraveghere de 4 ani, stabilit conform art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., s-a stabilit că, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul condamnat va respecta următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul J. va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă de 60 de zile, la Agenţia Naţională Antidrog - Centrul de Asistenţă Integrată a Adicţiilor Pericle sau la Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului, Bucureşti.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

S-a constatat că inculpatul J. a fost reţinut pe o durată de 24 de ore, de la 9.12.2015 până la 10.12.2015.

10. În temeiul art. 248, art. 2481 C. pen. (1969) şi art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. b), alin. (2) şi alin. (3) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen., a fost condamnată inculpata K. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit, cu consecinţe deosebit de grave (în legătură cu Ferma y).

În temeiul art. 71 C. pen. (1969), s-a interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.

În temeiul art. 861 şi art. 862 C. pen. (1969), s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare, aplicată inculpatei K., pe un termen de încercare de 6 ani.

În temeiul art. 863 alin. (1) C. pen. (1969), s-a dispus ca, pe durata termenului de încercare, inculpata condamnată să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

S-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 864 rap. la art. 83 şi art. 84 C. pen. (1969), privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. (1969), s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.

11. În temeiul art. 26 C. pen. (1969), art. 248, art. 2481 C. pen. (1969) şi art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen., a fost condamnată inculpata L. la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. (1969), pentru complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit, cu consecinţe deosebit de grave (în legătură cu Ferma y).

În temeiul art. 71 C. pen. (1969), s-a interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. (1969).

În temeiul art. 861 şi art. 862 C. pen. (1969), s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare, aplicată inculpatei L., pe un termen de încercare de 9 ani.

În temeiul art. 863 alin. (1) C. pen. (1969), s-a dispus ca, pe durata termenului de încercare, inculpata condamnată să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

S-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 864 rap. la art. 83 şi art. 84 C. pen. (1969), privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. (1969), s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.

12. În temeiul art. 26 C. pen. (1969), art. 248, art. 2481 C. pen. (1969) şi art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. b), alin. (2) şi alin. (3) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul M. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit, cu consecinţe deosebit de grave (în legătură cu Ferma y).

În temeiul art. 71 C. pen. (1969), s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 861 şi art. 862 C. pen. (1969), s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare, aplicată inculpatului M., pe un termen de încercare de 6 ani.

În temeiul art. 863 alin. (1) C. pen. (1969), s-a dispus ca, pe durata termenului de încercare, inculpatul condamnat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 rap. la art. 83 şi art. 84 C. pen. (1969), privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. (1969), s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.

13. În temeiul art. 297 alin. (1) C. pen. rap. la art. 309 C. pen. şi art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul N. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit, cu consecinţe deosebit de grave (în legătură cu Pădurea x).

În temeiul art. 66 C. pen., s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen.

14. În temeiul art. 297 alin. (1) C. pen. rap. la art. 309 C. pen. şi art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul O. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit, cu consecinţe deosebit de grave (în legătură cu Pădurea x).

În temeiul art. 66 C. pen., s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen.

15. În temeiul art. 297 alin. (1) C. pen. rap. la art. 309 C. pen. şi art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul P. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit, cu consecinţe deosebit de grave (în legătură cu Pădurea x).

În temeiul art. 66 C. pen., s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen.

16. În temeiul art. 297 alin. (1) C. pen. rap. la art. 309 C. pen. şi art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnată inculpata Q. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit, cu consecinţe deosebit de grave (în legătură cu Pădurea x).

În temeiul art. 66 C. pen., s-a interzis inculpatei, cu titlu de pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen.

17. În temeiul art. 297 alin. (1) C. pen. rap. la art. 309 C. pen. şi art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul R. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit, cu consecinţe deosebit de grave (în legătură cu Pădurea x).

În temeiul art. 66 C. pen., s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen.

18. În temeiul art. 297 alin. (1) C. pen. rap. la art. 309 C. pen. şi art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul S. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit, cu consecinţe deosebit de grave (în legătură cu Pădurea x).

În temeiul art. 66 C. pen., s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen.

19. A fost înlăturată aplicarea dispoziţiilor art. 861 - 864 şi art. 71 alin. (5) C. pen. (1969) în ceea ce îl priveşte pe inculpatul T..

În temeiul art. 88 C. pen. (1969), s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului T. durata reţinerii şi arestului la domiciliu de la 2.03.2016 până la 14.03.2016, inclusiv.

IV. În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen., au fost desfiinţate următoarele înscrisuri:

- Procesul-verbal al Consiliului de administraţie al Institutului de Cercetare - Dezvoltare pentru Protecţia Plantelor din data de 2.09.2008;

- Procesul-verbal al Consiliului de administraţie al Institutului de Cercetare - Dezvoltare pentru Protecţia Plantelor din data de 26.09.2008;

- Decizia nr. 30 din data de 26.09.2008 a Consiliului de Administraţie al Institutului de Cercetare - Dezvoltare pentru Protecţia Plantelor;

- Protocolul de predare - preluare din data de 26.09.2008 încheiat între Institutul de Cercetare - Dezvoltare pentru Protecţia Plantelor şi D. privind suprafaţa de 170.924,975 m.p.;

- Hotărârea nr. 7 din 14.01.2004 a Comisiei judeţene Ilfov pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor;

- Procesul-verbal din 9 martie 2006 al Comisiei locale Snagov pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor şi Anexa nr. 37 (în parte, cu privire la cererea inculpatului D.);

- Hotărârea nr. 1156 din 07.06.2006 a Comisiei judeţene Ilfov pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor;

- Hotărârea nr. 661 din 02.03.2007 a Comisiei judeţene Ilfov pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor;

- Procesul-verbal de punere în posesie a inculpatului D. din data de 26.06.2007 întocmit de Comisia locală Snagov pentru suprafaţa de 9,97 ha;

- Titlul de proprietate nr. x din 07.08.2007 emis de Comisia judeţeană Ilfov pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor;

- Procesul-verbal de punere în posesie a inculpatului D. nr. 16.085 din data de 15.08.2007 întocmit de Comisia locală Snagov pentru suprafaţa de 36,78 ha;

- Titlul de proprietate nr. x din 31.08.2007 emis de Comisia judeţeană Ilfov pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.

V. A fost înlăturată dispoziţia de la pct. V.2 din sentinţa apelată privind măsura confiscării speciale de la inculpata S.C. B. S.R.L..

În temeiul art. 397 alin. (1) şi alin. (3) rap. la art. 256 şi art. 25 alin. (2) C. proc. pen., a fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Finanţelor Publice, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov şi s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunilor, în sensul reintegrării terenului în suprafaţă de 170.924,975 m.p., ce a făcut obiectul deciziei nr. 30 din data de 26.09.2008 şi al Protocolului de predare - preluare nr. 2847 din 26.09.2008, în proprietatea publică a statului, urmând ca partea civilă, în calitate de reprezentant al Statului Român, să întreprindă toate demersurile necesare în acest sens.

Au fost înlăturate dispoziţiile de la pct. V.3 şi V.5 din sentinţa apelată cu privire la măsura confiscării speciale de la inculpatul C. şi de la S.C. U. S.R.L..

În temeiul art. 397 alin. (1) şi alin. (3) rap. la art. 256 şi art. 25 alin. (2) şi (3) C. proc. pen., a fost admisă, în parte, acţiunea civilă formulată de partea civilă Regia Naţională a Pădurilor - ROMSILVA şi s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunilor, în sensul reintegrării următoarelor terenuri:

- terenul de 67393 m.p. înscris în C.F. nr. x (provenită din conversia de pe hârtie a C.F. nr. x) Snagov, nr. cadastral x;

- terenul de 110682 m.p., înscris în C.F nr. x (provenită din conversia de pe hârtie a C.F. nr. x) Snagov, nr. cadastral x;

- terenul de 68300 m.p. (68344 măsurat), înscris în C.F. nr. x (provenită din conversia de pe hârtie a C.F. nr. x Snagov), nr. cadastral x;

- terenul de 75400 m.p., înscris în C.F. nr. x (provenită din conversia de pe hârtie a C.F. nr. x Snagov), nr. cadastral x, în valoare de 41281,5 euro;

- terenul de 14000 m.p., înscris în C.F. nr. x (provenită din conversia de pe hârtie a C.F. nr. x Snagov), nr. cadastral x;

- terenul de 9300 m.p., înscris în C.F. nr. x (provenită din conversia de pe hârtie a C.F. nr. x Snagov), nr. cadastral x;

- terenul de 6534 m.p., înscris în C.F. nr. x (provenită din conversia de pe hârtie a C.F. nr. x) Snagov, nr. cadastral x;

- terenul de 43459 m.p., înscris în C.F. iniţială nr. 7447 Snagov şi dezmembrat ulterior în 43 de parcele cu numerele cadastrale x şi

- terenul de 28799 m.p., înscris în C.F. nr. x (provenită din conversia de pe hârtie a C.F. nr. x) Snagov, nr. cadastral x, în proprietatea statului sau, după caz, a unităţii administrativ teritoriale Snagov, urmând ca partea civilă, în calitate de reprezentant al Statului Român şi unitatea administrativ teritorială să întreprindă toate demersurile necesare în acest sens.

În temeiul art. 998, 999 rap. la art. 1003 C. civ. anterior, au fost obligaţi în solidar inculpaţii E., D., N., O., P., Q., S. şi R. la plata sumei de 1.019.285,49 euro, contravaloarea în RON la cursul BNR din ziua plăţii efective, către partea civilă Regia Naţională a Pădurilor - ROMSILVA, în calitate de reprezentant al Statului Român, cu titlu de despăgubiri civile materiale.

În temeiul art. 397 alin. (1) şi (3) C. proc. pen., a fost admisă, în parte, acţiunea civilă formulată de partea civilă Institutul de Cercetare - Dezvoltare pentru Protecţia Plantelor şi, în temeiul art. 998, 999 rap. la art. 1003 C. civ. anterior, au fost obligaţi în solidar inculpaţii C., A., D., K., L. şi M. la plata sumei de 17829,73 euro, contravaloarea în RON la cursul BNR din ziua plăţii efective, către partea civilă, cu titlu de despăgubiri civile materiale.

VI. Au fost menţinute următoarele măsuri asigurătorii:

- cu privire la inculpatul C. - cele instituite prin ordonanţa procurorului din 1.03.2016 asupra terenurilor de 75400 m.p., înscris în C.F. nr. x (provenită din conversia de pe hârtie a C.F. nr. x Snagov), nr. cadastral x; de 9300 m.p., înscris în C.F. nr. x (provenită din conversia de pe hârtie a C.F. nr. x Snagov), nr. cadastral x şi de 14000 m.p., înscris în C.F. nr. x (provenită din conversia de pe hârtie a C.F. nr. x Snagov), nr. cadastral x, iar cele instituite prin ordonanţele procurorului din 08.12.2015, 12.02.2016, 1.03.2016, 07.04.2016, 11.03.2016, 27.01.2016, 25.03.2016, până la concurenţa sumei de 17829,73 euro:

- cu privire la inculpatul D. - cele instituite prin ordonanţele procurorului din 08.12.2015, 01.03.2016, 11.03.2016, până la concurenţa sumei de 5.037.115,22 euro;

- cu privire la inculpata S.C. B. S.R.L. - cele instituite prin ordonanţele procurorului din 08.12.2015 şi 02.03.2016 asupra bunurilor imobile;

- cu privire la T. - cele instituite prin ordonanţele procurorului din 01.03.2016, 25.03.2016, 02.03.2016 şi 10.05.2016, până la concurenţa sumei de 45000 euro;

- cu privire la S.C. U. S.R.L. - cele instituite prin ordonanţa procurorului din data de 04.03.2016;

- cu privire la A. - cele instituite prin ordonanţele procurorului din datele de 08.12.2015, 12.02.2016, 11.03.2016 şi 25.03.2016, până la concurenţa sumei de 17829,73 euro;

- cu privire la inculpata E. - cele instituite prin ordonanţele procurorului din datele de 01.03.2016, 11.03.2016, 25.03.2016, până la concurenţa sumei de 1.019.285,49 euro;

- cu privire la inculpatul N. - cea instituită prin ordonanţa procurorului din data de 01.03.2016, până la concurenţa sumei de 1.019.285,49 euro;

- cu privire la inculpatul O. - cele instituite prin ordonanţele procurorului din datele de 01.03.2016, 02.03.2016 şi 25.03.2016, până la concurenţa sumei de 1.019.285,49 euro;

- cu privire la inculpatul P. - cele instituite prin ordonanţele procurorului din datele de 01.03.2016, 02.03.2016 şi 25.03.2016, până la concurenţa sumei de 1.019.285,49 euro.

A fost ridicată măsura sechestrului asigurător cu privire la inculpata S.C. B. S.R.L., instituită prin ordonanţa din 08.12.2015 asupra conturilor societăţii.

VII. În temeiul art. 274 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii F. şi G. la câte 40.000 RON, inculpatul A. la 35.000 RON, inculpaţii H., I. şi J. la câte 20.000 RON, inculpatul N. la 6.000 RON, iar inculpaţii K., L., M., O., P., Q., R. şi S. la câte 2.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 276 alin. (1), (2) şi 4 C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii C., A., D., K., L. şi M. la plata sumei de câte 2000 RON către partea civilă Institutului de Cercetare - Dezvoltare pentru Protecţia Plantelor, reprezentând cheltuieli judiciare, din care suma de câte 1000 RON contravaloarea onorariului pentru expertiză şi suma de câte 1000 RON contravaloarea onorariului avocatului ales.

În temeiul art. 276 alin. (1), (2) şi 4 C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii E., D., N., O., P., Q., S. şi R. la plata sumei de câte 3130 RON către partea civilă Ministerul Finanţelor Publice, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov, reprezentând cheltuieli judiciare.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate care nu sunt contrare deciziei.

Au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii C., S.C. B. S.R.L., E., H., J., I., D. şi T. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

S-a constatat că prin încheierea din data de 4 iunie 2020 s-a luat act că inculpatul A. şi-a retras apelul declarat împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

S-a luat act de retragerea apelurilor declarate de inculpaţii G., F. şi V. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

În temeiul art. 276 alin. (5) C. proc. pen., a fost respinsă cererea intimatei S.C. W. S.R.L. de acordare a cheltuielilor judiciare.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., au fost obligaţi apelanţii inculpaţi C., S.C. B. S.R.L., E., H., J., I., D. şi T. la plata sumei de câte 1000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., au fost obligaţi apelanţii inculpaţi G., F. şi V. la plata sumei de câte 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat apelantul inculpat A. la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru apelanţii intimaţi inculpaţi: S.C. B. S.R.L., I., D., H., E., T., J. şi C., precum şi pentru intimaţii inculpaţi: F., V., G., A., Q., L., X., O., R., S., N., P., Y. şi K., în sumă de câte 1100 RON, s-a dispus a se plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat M., în sumă de 1253 RON, s-a dispus a se plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul cuvenit traducătorilor de limbă engleză pentru inculpatul D. şi martora A Z. s-a dispus a se suporta din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de apel a reţinut următoarele:

A. JUDECATA ÎN PRIMĂ INSTANŢĂ

Prin sentinţa penală nr. 39 din 27 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Penală, în temeiul art. 52 alin. (3) C. proc. pen., s-a constatat că au autoritate de lucru judecat în cauză următoarele hotărâri pronunţate de instanţele civile:

- hotărârea nr. 132/06.02.1955, pronunţată în dosarul nr. x/1954 al secţiei I-a a Tribunalelor Judiciare de la Lisabona, Portugalia, recunoscută prin decizia irevocabilă nr. 954/14.02.2012, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2009 - exequatur, cu privire la calitatea inculpatului D. de moştenitor al fostului AA.;

- sentinţa civilă nr. 1872/26.06.2003, pronunţată de Judecătoria Buftea (definitivă şi irevocabilă prin neapelare) şi sentinţa civilă nr. 1496/16.05.2005, pronunţată de Judecătoria Buftea (rămasă irevocabilă prin respingerea apelului prin decizia civilă nr. 1075/A/12.05.2006 a Tribunalului Bucureşti şi respingerea recursului prin decizia civilă nr. 73/22.01.2007 a Curţii de Apel Bucureşti), cu privire la dreptul inculpatului D. de a solicita restituirea suprafeţei de teren de 46,78 ha. din Pădurea x;

- sentinţa civilă nr. 2146/06.12.2013 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă (definitivă prin neapelare), cu privire la dreptul inculpatului D. de a solicita restituirea imobilului Ferma y;

Au fost respinse restul solicitărilor inculpatului A. şi ale inculpatei S.C. B. S.R.L. de constatare a autorităţii de lucru judecat a chestiunilor statuate prin celelalte hotărâri pronunţate de instanţele civile în legătură cu drepturile succesorale ale inculpatului D..

Au fost respinse cererile şi excepţiile privind constatarea nulităţii absolute a probelor administrate în prezenta cauză, formulate de către inculpaţii F., G., V., J., H. şi C..

În temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei de abuz în serviciu, reţinută în legătură cu retrocedarea suprafeţei de teren de 46,78 ha. din Pădurea x, pentru inculpaţii:

- C., din complicitate la abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit, cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 309 C. pen. şi art. 5 C. pen., în complicitate la abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. (fapta descrisă în rechizitoriu la pct. 4 de la încadrarea în drept);

- A., din complicitate la abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit, cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 309 C. pen. şi art. 5 C. pen., în complicitate la abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. (fapta descrisă în rechizitoriu la pct. 4 de la încadrarea în drept);

- D., din complicitate la abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit, cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 309 C. pen. şi art. 5 C. pen., în complicitate la abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. (fapta descrisă la pct. 3 de la încadrarea în drept din rechizitoriu);

- E., din complicitate la abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit, cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 309 C. pen. şi art. 5 C. pen., în complicitate la abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

- N., din abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit, cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 309 C. pen. şi art. 5 C. pen., în abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

- O., din abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit, cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 309 C. pen. şi art. 5 C. pen., în abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

- P., din abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit, cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 309 C. pen. şi art. 5 C. pen., în abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

- Q., din abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit, cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 309 C. pen. şi art. 5 C. pen., în abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

- R., din abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit, cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 309 C. pen. şi art. 5 C. pen., în abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

- S., din abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit, cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 309 C. pen. şi art. 5 C. pen., în abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

- T., din abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit, cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 309 C. pen. şi art. 5 C. pen., în abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

În temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen., a fost respinsă cererea inculpatului S. de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracţiunea de abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit, cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 309 C. pen. şi art. 5 C. pen., în infracţiunea de neglijenţă în serviciu, prevăzută de art. 298 C. pen.

1. În temeiul art. 257 alin. (1) din C. pen. din 1968, cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul C. la o pedeapsă de 4 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de trafic de influenţă.

În temeiul art. 71 din C. pen. din 1968, s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. din 1968.

În temeiul art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 [art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, după republicarea legii], cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de spălare a banilor (fapta descrisă în rechizitoriu la pct. 5 de la încadrarea în drept).

În temeiul art. 71 din C. pen. din 1968, s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. din 1968.

În temeiul art. 33 lit. a) din C. pen. din 1968 raportat la art. 34 lit. b) din C. pen. din 1968, s-au contopit pedepsele de mai sus, aplicându-se inculpatului C. pedeapsa principală cea mai grea, de 4 ani închisoare şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. din 1968.

În temeiul art. 88 alin. (1) din C. pen. din 1968, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului C. durata măsurilor preventive privative de libertate (reţinere şi arest la domiciliu), de la 09.12.2015 la 21.06.2016, inclusiv.

În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a fost achitat inculpatul C. pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 (forma în vigoare la data faptelor), cu aplicarea art. 5 C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a fost achitat acelaşi inculpat pentru infracţiunea de spălare a banilor, prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 [art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, după republicarea legii], cu aplicarea art. 5 C. pen. (fapta descrisă în rechizitoriu la pct. 3 de la încadrarea în drept).

În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a fost achitat acelaşi inculpat pentru infracţiunea de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 26 din C. pen. din 1968 rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 din C. pen. din 1968, cu aplicarea art. 5 C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a fost achitat acelaşi inculpat pentru infracţiunea de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit, cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 26 din C. pen. din 1968 rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 din C. pen. din 1968, cu aplicarea art. 2481 din C. pen. din 1968 şi art. 5 C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal faţă de acelaşi inculpat pentru infracţiunea de dare de mită, prevăzută art. 255 alin. (1) din C. pen. din 1968 rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

2. În temeiul art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (forma în vigoare la data faptelor), cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul D. la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de cumpărare de influenţă.

În temeiul art. 861 şi art. 862 din C. pen. din 1968, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului D., pe un termen de încercare de 5 ani.

În temeiul art. 71 alin. (1) din C. pen. din 1968, s-a aplicat inculpatului D. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. din 1968.

În temeiul art. 71 alin. (5) din C. pen. din 1968, s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.

În temeiul art. 863 alin. (1) din C. pen. din 1968 s-a dispus ca, pe durata termenului de încercare, condamnatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 raportat la art. 83 şi art. 84 din C. pen. din 1968, potrivit cărora săvârşirea unei noi infracţiuni în termenul de încercare sau neîndeplinirea obligaţiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare atrage revocarea suspendării sub supraveghere şi executarea în întregime a pedepsei.

S-a constatat că inculpatul a fost reţinut în data de 11.12.2015 şi arestat la domiciliu de la 12.12.2015 până la 21.06.2016, inclusiv.

În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a fost achitat inculpatul D. pentru infracţiunea de spălare a banilor, prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 [art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, după republicarea legii], cu aplicarea art. 5 C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a fost achitat acelaşi inculpat pentru infracţiunea de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 26 din C. pen. din 1968 rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 din C. pen. din 1968, cu aplicarea art. 5 C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a fost achitat acelaşi inculpat pentru infracţiunea de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit, cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 26 din C. pen. din 1968 rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 din C. pen. din 1968, cu aplicarea art. 2481 din C. pen. din 1968 şi art. 5 C. pen.

3. În temeiul art. 257 alin. (1) din C. pen. din 1968 raportat la art. 711 alin. (2) din C. pen. din 1968, cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnată inculpata S.C. B. S.R.L. la o pedeapsă de 200000 RON amendă penală, pentru comiterea infracţiunii de trafic de influenţă.

În baza art. 495 alin. (6) C. proc. pen., s-a dispus că, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, o copie de pe dispozitivul hotărârii se va comunica Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti.

În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a fost achitată inculpata S.C. B. S.R.L. pentru infracţiunea de spălare a banilor, prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 [art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, după republicarea legii], cu aplicarea art. 5 C. pen.

4. În temeiul art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, a fost condamnată inculpata E. la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de spălare a banilor.

În temeiul art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată inculpatei E., pe un termen de supraveghere de 4 ani, stabilit conform art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., s-a stabilit că, pe durata termenului de supraveghere, inculpata condamnată va respecta următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. a) C. pen., s-a impus inculpatei condamnate obligaţia de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de serviciul de probaţiune sau în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpata condamnată E. va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă de 60 de zile, stabilindu-se că instituţiile din comunitate în care aceasta poate presta muncă sunt Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului, Bucureşti şi BB..

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen., a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării sub supraveghere.

În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a fost achitată inculpata E. pentru infracţiunea de complicitate la abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

5. În temeiul art. 31 alin. (2) din C. pen. din 1968 rap. la art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 [art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, după republicarea legii], cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul T. la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de participaţie improprie la spălarea banilor.

În temeiul art. 861 şi art. 862 din C. pen. din 1968, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului T., pe un termen de încercare de 5 ani.

În temeiul art. 71 alin. (1) din C. pen. din 1968, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. din 1968.

În temeiul art. 71 alin. (5) din C. pen. din 1968, s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.

În temeiul art. 863 alin. (1) din C. pen. din 1968, s-a dispus ca, pe durata termenului de încercare, inculpatul condamnat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 raportat la art. 83 şi art. 84 din C. pen. din 1968, potrivit cărora săvârşirea unei noi infracţiuni în termenul de încercare sau neîndeplinirea obligaţiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare atrage revocarea suspendării sub supraveghere şi executarea în întregime a pedepsei.

S-a constatat că inculpatul a fost reţinut în data de 02.03.2016 şi arestat la domiciliu de la 03.03.2016 până la 14.03.2016, inclusiv.

În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a fost achitat inculpatul T. pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 din C. pen. din 1968, cu aplicarea art. 5 C. pen.

6. În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A. pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a fost achitat acelaşi inculpat pentru infracţiunea de trafic de influenţă, prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a fost achitat acelaşi inculpat pentru infracţiunea de complicitate la spălarea banilor, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 5 C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a fost achitat acelaşi inculpat pentru infracţiunea de complicitate la abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a fost achitat acelaşi inculpat pentru infracţiunea de complicitate la abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit, cu consecinţe deosebit de grave, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 309 C. pen. şi art. 5 C. pen.

7. În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a fost achitat inculpatul F. pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a fost achitat acelaşi inculpat pentru infracţiunea de trafic de influenţă, prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a fost achitat acelaşi inculpat pentru infracţiunea de complicitate la spălarea banilor, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 5 C. pen.

8. În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a fost achitat inculpatul G. pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a fost achitat acelaşi inculpat pentru infracţiunea de complicitate la trafic de influenţă, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 291 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a fost achitat acelaşi inculpat pentru infracţiunea de complicitate la spălarea banilor, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 5 C. pen.

9. În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a fost achitat inculpatul V. pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) C. pen. - în forma aderării, cu aplicarea art. 5 C. pen.

10. În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a fost achitat inculpatul H. pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. - în forma aderării, cu aplicarea art. 5 C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a fost achitat acelaşi inculpat pentru infracţiunea de complicitate la trafic de influenţă, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 291 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

11. În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a fost achitat inculpatul I. pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. - în forma aderării, cu aplicarea art. 5 C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a fost achitat acelaşi inculpat pentru infracţiunea de complicitate la trafic de influenţă, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 291 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a fost achitat acelaşi inculpat pentru infracţiunea de spălare a banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 5 C. pen.

12. În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a fost achitat inculpatul J. pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. - în forma aderării, cu aplicarea art. 5 C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a fost achitat acelaşi inculpat pentru infracţiunea de complicitate la trafic de influenţă, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 291 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

13. În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a fost achitată inculpata K. pentru infracţiunea de abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit, cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 309 C. pen. şi art. 5 C. pen.

14. În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a fost achitat inculpatul Y. pentru infracţiunea de complicitate la abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit, cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 309 C. pen. şi art. 5 C. pen.

15. În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a fost achitată inculpata L. pentru infracţiunea de complicitate la abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit, cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 309 C. pen. şi art. 5 C. pen.

16. În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a fost achitat inculpatul M. pentru infracţiunea de complicitate la abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit, cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 309 C. pen. şi art. 5 C. pen.

17. În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a fost achitat inculpatul N. pentru infracţiunea de abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

18. În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a fost achitat inculpatul O. pentru infracţiunea de abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

19. În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a fost achitat inculpatul P. pentru infracţiunea de abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

20. În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a fost achitată inculpata Q. pentru infracţiunea de abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

21. În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a fost achitat inculpatul R. pentru infracţiunea de abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

22. În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a fost achitat inculpatul S. pentru infracţiunea de abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

23. În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a fost achitat inculpatul X. pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 273 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 257 alin. (2) rap. la art. 256 alin. (2) din C. pen. din 1968 şi art. 118 alin. (1) lit. e) din C. pen. din 1968, s-a dispus confiscarea specială a următoarelor bunuri:

- terenul de 67393 m.p. înscris în Cartea funciară nr. x (provenită din conversia de pe hârtie a C.F. nr. x) Snagov, nr. cadastral x, aflat în proprietatea inculpatei S.C. B. S.R.L.;

- terenul de 110682 m.p., înscris în Cartea funciară nr. x (provenită din conversia de pe hârtie a C.F. nr. x) Snagov, nr. cadastral x, aflat în proprietatea inculpatei S.C. B. S.R.L.;

- terenul de 68300 m.p. (68344 măsurat), înscris în Cartea funciară nr. x (provenită din conversia de pe hârtie a C.F. nr. x Snagov), nr. cadastral x, aflat în proprietatea inculpatei S.C. B. S.R.L.;

- terenul de 127138 m.p. (127718 măsurat) înscris în Cartea funciară nr. x (provenită din conversia de pe hârtie a C.F. nr. x), nr. cadastral x, aflat în proprietatea inculpatei S.C. B. S.R.L.

În temeiul art. 257 alin. (2) rap. la art. 256 alin. (2) din C. pen. din 1968 şi art. 118 alin. (1) lit. e) din C. pen. din 1968, s-a dispus confiscarea specială de la inculpata S.C. B. S.R.L. a echivalentului în bani al terenului de 23783 m.p., înstrăinat de S.C. B. S.R.L. către S.C. CC. S.R.L., în valoare de 8.347.833 euro.

În temeiul art. 257 alin. (2) rap. la art. 256 alin. (2) din C. pen. din 1968 şi art. 118 alin. (1) lit. e) din C. pen. din 1968, s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul C. a echivalentului în bani al următoarelor bunuri:

- terenul de 75400 m.p., înscris în Cartea funciară nr. x (provenită din conversia de pe hârtie a C.F. nr. x Snagov), nr. cadastral x, în valoare de 41281,5 euro;

- terenul de 14000 m.p., înscris în Cartea funciară nr. x (provenită din conversia de pe hârtie a C.F. nr. x Snagov), nr. cadastral x, în valoare de 7665 euro;

- terenul de 9300 m.p., înscris în Cartea funciară nr. x (provenită din conversia de pe hârtie a C.F. nr. x Snagov), nr. cadastral x, în valoare de 5091,75 euro;

- terenul de 10000 m.p., înscris în Cartea funciară nr. x (provenită din conversia de pe hârtie a C.F. nr. x) Snagov, nr. cadastral x, în valoare de 4835 euro;

- terenurile în suprafaţă totală de 32573 m.p., înscrise cu numerele cadastrale x, în valoare de 15749,04 euro.

În temeiul art. 118 alin. (1) lit. e) din C. pen. din 1968, s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul D. a sumei de 4000000 euro.

În temeiul art. 25 alin. (1) din Legea nr. 656/2002 (art. 33 alin. (1) din Legea nr. 656/2002, după republicarea legii) raportat la art. 118 lit. e) din C. pen. din 1968, s-a dispus confiscarea specială a următoarelor bunuri:

- terenul de 6534 m.p., înscris în Cartea Funciară nr. x (provenită din conversia de pe hârtie a C.F. nr. x) Snagov, nr. cadastral x, aflat în proprietatea scriptică a S.C. U. S.R.L.;

- terenul de 43459 m.p., înscris în Cartea funciară iniţială 7447 Snagov şi dezmembrat ulterior în 43 de parcele cu numerele cadastrale x, aflat în proprietatea scriptică a S.C. U. S.R.L.;

- terenul de 28799 m.p., înscris în Cartea funciară nr. x (provenită din conversia de pe hârtie a C.F. nr. x) Snagov, nr. cadastral x, aflat în proprietatea scriptică a S.C. U. S.R.L..

În temeiul art. 25 alin. (1) din Legea nr. 656/2002 (art. 33 alin. (1) din Legea nr. 656/2002, după republicarea legii) raportat la art. 118 lit. e) din C. pen. din 1968, s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul T. a sumei de 45000 euro.

În temeiul art. 25 alin. (5) C. proc. pen., au fost lăsate nesoluţionate acţiunile civile formulate în procesul penal de părţile civile Institutul de Cercetare şi Dezvoltare pentru Protecţia Plantelor, Ministerul Finanţelor Publice şi R.N.P. ROMSILVA.

În temeiul art. 397 C. proc. pen., s-au menţinut măsurile asigurătorii dispuse în prezenta cauză asupra bunurilor aparţinând următoarelor persoane:

- C., măsurile asigurătorii instituite prin ordonanţele procurorului din 08.12.2015, 12.02.2016, 1.03.2016, 07.04.2016, 11.03.2016, 27.01.2016, 25.03.2016 (cu excepţia măsurilor asigurătorii instituite asupra terenurilor de 75400 m.p., de 9300 m.p. şi de 14000 m.p., menţionate mai sus), până la concurenţa sumei de 74622,29 euro;

- D., măsurile asigurătorii instituite prin ordonanţele procurorului din 08.12.2015, 01.03.2016, 11.03.206, până la concurenţa sumei de 4000000 euro;

- S.C. B. S.R.L., măsurile asigurătorii instituite prin ordonanţele procurorului din 08.12.2015 şi 02.03.2016 asupra bunurilor imobile, iar în ce priveşte măsura asigurătorie instituită prin ordonanţa din 08.12.2015 asupra conturilor societăţii, aceasta se menţine până la concurenţa sumei de 8.347.833 euro;

- T., măsurile asigurătorii instituite prin ordonanţele procurorului din 01.03.2016, 25.03.2016, 02.03.2016 şi 10.05.2016, până la concurenţa sumei de 45000 euro;

- S.C. U. S.R.L., măsurile asigurătorii instituite prin ordonanţa procurorului din data de 04.03.2016.

În temeiul art. 397 C. proc. pen., s-au ridicat în totalitate măsurile asigurătorii dispuse în cauză asupra bunurilor următorilor inculpaţi:

- A., măsurile asigurătorii instituite prin ordonanţele procurorului din 08.12.2015, 12.02.2016, 11.03.2016 şi 25.03.2016;

- H., măsurile asigurătorii instituite prin ordonanţele procurorului din 08.12.2015, 27.01.2016, 11.03.2016 şi 25.03.2016;

- I., măsurile asigurătorii instituite prin ordonanţele procurorului din 08.12.2015 şi 11.03.2016;

- J., măsurile asigurătorii instituite prin ordonanţele procurorului din 08.12.2015 şi 27.01.2016;

- E., măsurile asigurătorii instituite prin ordonanţele procurorului din 01.03.2016, 11.03.2016 şi 25.03.2016;

- N., măsura asigurătorie instituită prin ordonanţa procurorului din data de 01.03.2016;

- O., măsurile asigurătorii instituite prin ordonanţele procurorului din 01.03.2016, 02.03.2016 şi 25.03.2016;

- P., măsurile asigurătorii instituite prin ordonanţele procurorului din 01.03.2016, 02.03.2016 şi 25.03.2016.

În temeiul art. 397 C. proc. pen., s-au ridicat măsurile asigurătorii dispuse prin ordonanţele procurorului din 12.02.2016 şi 01.03.2016 asupra următoarelor bunuri, deţinute în devălmăşie de inculpatul C. şi DD.:

- terenul de 75400 m.p., înscris în Cartea funciară nr. x (provenită din conversia de pe hârtie a C.F. nr. x Snagov), nr. cadastral x;

- terenul de 9300 m.p., înscris în Cartea funciară nr. x (provenită din conversia de pe hârtie a C.F. nr. x Snagov), nr. cadastral x şi

- terenul de 14000 m.p., înscris în Cartea funciară nr. x (provenită din conversia de pe hârtie a C.F. nr. x Snagov), nr. cadastral x.

În temeiul art. 274 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii C. la plata sumei de 55300 RON, D. la plata sumei de 55300 RON, S.C. B. S.R.L. la plata sumei de 55300 RON, E. la plata sumei de 15300 RON şi T. la plata sumei de 7300 RON, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., restul cheltuielilor judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

În temeiul art. 276 alin. (5) C. proc. pen., a fost respinsă cererea inculpatului J. de acordare a cheltuielilor de judecată.

În temeiul art. 272 C. proc. pen., onorariile avocaţilor din oficiu desemnaţi pentru inculpaţii C., A., F., G., V., H., I., J., S.C. B. S.R.L., D., K., Y., L., M., E., N., O., P., Q., R., S. şi T., în cuantum de câte 520 RON pentru fiecare, s-a dispus a fi înaintate din fondurile Ministerului Justiţiei.

I. Prima instanţă a reţinut că acuzaţiile reţinute în rechizitoriu vizează fapte comise în perioada 2006-2013, în interesul obţinerii unor imobile de o valoare deosebită, respectiv Pădurea x şi Ferma y, bunuri care, în opinia parchetului, au fost revendicate fără drept de către inculpatul D..

1. Referitor la infracţiunile de constituire a unui grup infracţional organizat, trafic de influenţă, cumpărare de influenţă şi spălare a banilor, reţinute în sarcina inculpaţilor C., D., A., F., G., H., I., V. şi J., parchetul a arătat următoarele:

În anul 2005, în ansamblul preocupărilor inculpatului D. de retrocedare a bunurilor care au aparţinut fostului AA., bunicul său, fiind nemulţumit de stadiul soluţionării cererilor şi de demersurile făcute de avocaţi sau mandatari, inculpatul D. a cunoscut-o pe inculpata E. (cercetată în prezenta cauză în legătură cu retrocedarea bunului Pădurea x), care i-a fost prezentată ca o persoană cu multe relaţii şi, implicit, cu influenţă, care s-a oferit să-i acorde sprijin în demersurile de identificare şi recuperare a bunurilor preluate abuziv, în schimbul unei cote din dreptul de proprietate al bunurilor obţinute.

La data de 30.10.2005 s-a încheiat între inculpatul D. şi S.C. EE. S.R.L., reprezentată de E., contractul de mandat prin care societatea se obliga să acorde asistenţă de specialitate în procedurile de restituire. În schimb, inculpatul D. se obliga să-i plătească mandatarei un procent variabil din suma obţinută din vânzarea bunurilor imobile sau cota parte în natură din bunurile imobile. Ulterior, a fost încheiat un alt contract de mandat şi asistenţă de specialitate între aceleaşi părţi şi având acelaşi obiect, autentificat de notarul public prin încheierea nr. 5 din 13.01.2006, iar plata mandatului a fost stabilită la valoarea de 30% din preţul de vânzare a bunului recuperat. Acest contract a fost modificat prin două acte adiţionale, iar în baza lui s-au încheiat apoi antecontracte de vânzare-cumpărare a unor părţi din bunurile solicitate la retrocedare, corespunzătoare acestui procent de 30%.

Nereuşind să obţină banii pretinşi de inculpatul D. (care avea la acel moment venituri modeste, constând într-o rentă lăsată de tatăl său) şi dorind la rândul ei să obţină bani, profitând de contractul de mandat avut, inculpata E. a căutat persoane cunoscute în domeniul imobiliar care să cumpere "afacerea". Fiind presată de inculpatul D. şi simţindu-se depăşită de "dificultăţile" de rezolvare, deşi avea numeroşi prieteni în lumea politică, i-a comunicat acestuia că pentru obţinerea bunurilor are nevoie de "oameni mai puternici, mai bine ancoraţi politic", context în care i-a făcut cunoştinţă cu inculpatul C., pe care i l-a prezentat ca fiind o persoană cu importanţă în România, consilier al lui FF..

Pe de o parte, inculpatul D. a cumpărat influenţa pe care inculpatul C. o avea asupra diferiţilor funcţionari de la instituţiile publice deţinătoare a celor două proprietăţi. Pe de altă parte, inculpatul C. a prezentat "afacerea" unor persoane potente din punct de vedere financiar, cu care s-a asociat constituind un grup infracţional, aşa cum se va arăta în continuare, hotărând împreună cu aceştia să se implice în realizarea demersului infracţional, singura cale în obţinerea bunurilor imobile pe care D. le revendica în mod nelegal.

Astfel, s-a arătat că, începând cu luna noiembrie 2006, inculpaţii C. (fost consilier la cancelaria primului ministru până în 2004, cunoscut conform datelor publice ca o persoană cu influenţă la nivelul autorităţilor publice, chiar şi după ce a fost eliberat din funcţia publică), A. (avocat al Casei GG., Zbârcea şi Asociaţii, s-a implicat activ în demersurile de încheiere contracte, transmitere notificări, conform celor convenite cu C.), F. (sub pretextul activităţilor de consultanţă politică derulate prin firma HH. S.R.L. a făcut mai multe activităţi de lobby în România), G. (cel care a condus legăturile infracţionale ale grupului organizat din afara ţării, rar prezent în România, a asigurat mare parte din banii care au fost necesari pentru a fi avansaţi în cadrul proiectului infracţional ce formează obiectul prezentei analize) şi II. (fost consilier al unui premier israelian, consultant politic şi colaborator al unor firme de consultanţă americane), au constituit un grup infracţional care a avut ca scop dobândirea întregii averi revendicate nelegal de D. prin oferire de bani/bunuri persoanelor din cadrul autorităţilor/instituţiilor deţinătoare a acestor proprietăţi şi complicitatea la săvârşirea, de către aceste persoane, a infracţiunii de abuz în serviciu, prin punerea la dispoziţie şi semnarea înscrisurilor necesare, traficarea influenţei reale asupra funcţionarilor publici.

Parchetul a mai reţinut în actul de sesizare că inculpaţii H., I., V. şi J. au aderat ulterior la grupul infracţional: primii trei în anul 2007, ultimul în anul 2011.

Rolul inculpatului C. în cadrul grupului a fost esenţial, în sensul că persoana, reputaţia şi susţinerile acestuia au fost determinante în convingerea inculpatului D., persoană interesată pentru cumpărarea influenţei.

Inculpatul D. a arătat pe parcursul urmăririi penale că inculpatul C. i-a promis că va interveni direct sau prin relaţiile pe care le are la nivelul instituţiilor deţinătoare a terenurilor solicitate pentru a obţine soluţii favorabile.

De asemenea, s-a reţinut în rechizitoriu că inculpatul C. a acţionat ca mandatar al S.C. B. S.R.L. în actele întocmite cu cumpărătorul de influenţă D., s-a întâlnit în mod repetat cu acesta pentru a discuta stadiul demersurilor întreprinse, a negociat cu acesta în interesul grupului, a discutat cu inculpatul A., avocat, pentru întocmirea documentelor necesare creării aparenţei de legalitate, s-a prezentat în faţa autorităţilor în numele cumpărătorului de influenţă, a discutat cu notari şi avocaţi pentru întocmirea de înscrisuri necesare revendicărilor, şi-a traficat influenţa în mod real şi a corupt funcţionari pentru atingerea scopului urmărit.

În ceea ce îl priveşte pe avocatul A., parchetul a susţinut că rolul său a fost esenţial în activitatea grupului şi atingerea scopului urmărit, folosindu-şi profesia şi imaginea rezultată din calitatea de partener la una din firmele cunoscute de avocatură din România, a participat la discuţiile cu inculpatul D. încă de la început, s-a ocupat de demersuri de notificare la diferite instituţii publice, acestea fiind absolut necesare pentru a crea aparenţa de legalitate, a încheiat actele şi împuternicirile necesare pentru atingerea scopului grupului (a redactat contractul de cesiune şi actele adiţionale, a redactat notificări şi memorii către instituţii publice deţinătoare, s-a prezentat personal la şedinţele comisiilor de retrocedare pentru determinarea membrilor acestora să adopte punctul său de vedere, a redactat contracte de vânzare-cumpărare pentru bunuri retrocedate, cunoscând modul lor ilicit de dobândire).

În acest context, începând cu anul 2006, inculpatul C. i-a promis cumpărătorului de influenţă D. că poate să îi recupereze averea revendicată nelegal, pretinzând că are relaţii în lumea politică şi în justiţie la cel mai înalt nivel, consilier al primului ministru, serviciile unei firme de avocatură de top, prin care influenţa poate ajunge chiar la ÎCCJ, cerând în schimb o parte considerabilă din această avere, atât pentru el, cât şi pentru membrii grupului, între 50 - 80% din fiecare bun care va fi obţinut.

În realizarea scopului grupului, inculpatul C., împreună cu ceilalţi membrii ai grupului, F., II., G. "G." G., V., I., H., J. şi A. şi cumpărătorul de influenţă D. au ascuns natura ilicită a înţelegerii prin contract de cesiune, cu privire la bunurile aflate în proceduri administrative sau judiciare de restituire a proprietăţii, încheiate între cumpărătorul de influenţă şi societatea comercială B. reprezentată de C..

Societatea B. a fost înfiinţată în 19 septembrie 2005, cele 5.000 de părţi sociale fiind deţinute de: KK. (înregistrată în Insulele Virgine Britanice), controlată de G. - 4390 părţi sociale, reprezentând 87,8%, C. - 390 părţi sociale, reprezentând 7,8 % şi LL. (înregistrată în Insulele Virgine Britanice) - 220 părţi sociale, reprezentând 4,4%. Ulterior, la propunerea lui C., martorul MM. a cumpărat 7,8 % din părţile sociale, prin intermediul unei firme înregistrate în Cipru, respectiv NN..

Pentru a ascunde natura infracţională a înţelegerii, negociată de C. în numele asociaţilor săi, la data de 01.11.2006, la societatea GG., Zbârcea şi Asociaţii, se încheie un contract de cesiune drepturi, aflate în proceduri administrative sau judiciare de restituire a proprietăţii, între inculpatul D. şi S.C. B. S.R.L., reprezentată de inculpatul C..

În concret, acest contract redactat de inculpatul A., prevede că D., în calitate de cedent, transmite/cesionează fără nicio rezervă, cu titlu oneros, toate drepturile sale prezente şi viitoare asupra unor bunuri imobile, enumerate şi identificate în contract (între care "Ferma y" - punctul 1.5 din contract, teren în suprafaţă de 28,63 ha şi Pădurea x - punctul 1.18). B. S.R.L. se obligă să plătească, în anumite condiţii, o sumă de bani şi să asigure sprijin şi asistenţă în legătură cu bunurile aflate în proceduri administrative sau judiciare de restituire. De asemenea, B. S.R.L. se obligă la plata unui avans în sumă de 4 milioane euro, din care 1 milion euro la semnarea contractului şi apoi la plata a 20% din preţul obţinut din valorificarea fiecărui imobil care va fi retrocedat. Pentru 5 imobile, identificate în Anexa 2, B. S.R.L. urma să plătească 50% din valoarea acestora inculpatului D.. Pentru imobilul "Ferma y" cotele stabilite sunt de 20% pentru D. şi 80% pentru B. S.R.L..

La datele de 20.03.2007, 04.04.2007 şi 04.10.2007 se încheie acte aditionale la contractul initial, redactate de acelaşi inculpat A., prin care sunt adăugate alte imobile pretinse de D., pentru care cota cedată către B. S.R.L. variază între 50% şi 64% din valoarea imobilelor, fiecare dintre acestea reprezentând acte materiale ale aceleaşi infracţiuni de spălare a banilor, în condiţiile în care au fost încheiate pentru a disimula adevărata natură a înţelegerii dintre părţi, respectiv trafic/cumpărarea de influenţă avută de C. personal şi prin asociaţii lui în administraţie şi justiţie la cel mai înalt nivel. Actele adiţionale au fost semnate pentru B. S.R.L. de inculpatul C., ca mandatar.

Parchetul a arătat în actul de sesizare că această activitate de traficare a influenţei a continuat apoi şi pe parcursul anilor 2007-2013, în condiţiile în care dobândirea bunurilor revendicare a presupus derularea unor proceduri în timp, membrii grupului promiţându-i lui D. în toată această perioadă că au influenţa necesară pentru obţinerea în final a bunurilor.

În prima parte a perioadei, anii 2007-2009, legătura membrilor grupului cu inculpatul D. a fost ţinută în principal de inculpatul C., întâlnirile repetate având loc în principal în biroul inculpatului A. de la firma de avocaţi, de fiecare dată inculpatul D. primind asigurări că s-a acţionat pentru dobândirea bunurilor şi, în cel mai scurt timp, îşi va primi banii pentru cel mai important dintre imobilele revendicate, fosta fermă y şi, de asemenea, că trebuie să aibă răbdare, întrucât numai prin influenţa membrilor grupului poate să obţină banii.

Dacă în primă fază demersurile efective ale grupului infracţional pentru obţinerea bunurilor au fost întreprinse de C. şi A., ulterior, profitând de prezenţa sa cu regularitate în România, urmare a unui contract de consultanţă avut cu PNL pentru alegerile din anul 2008, inculpatul F. s-a implicat în mod direct în aceste demersuri, cu atât mai mult cu cât, din această postură, a putut să pretindă faţă de inculpatul D. că are influenţă inclusiv la nivelul primului-ministru de la acea dată, preşedinte PNL.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul G., parchetul a susţinut că din convorbirile telefonice purtate în perioada 2007-2008, interceptate în cauză în baza mandatelor de siguranţă naţională, rezultă că a fost implicat în mod activ în activitatea grupului infracţional, a fost informat în permanenţă, susţinând activitatea de traficare a influenţei şi aprobând săvârşirea unor fapte certe de corupţie (mituirea funcţionarilor publici), iar acţiunile inculpaţilor C., A. şi F. au fost întreprinse după consultarea sa prealabilă.

Parchetul a arătat că, începând cu anul 2007, la grupul infracţional constituit au aderat inculpaţii I., H. şi V.. Aderarea şi activitatea acestora în cadrul grupului infracţional a fost determinată de interesele membrilor acestuia sau de necesitatea de a dovedi inculpatului D. influenţa pretinsă în lumea politică şi media, aceştia susţinând apoi constant activitatea de traficare a influenţei desfăşurată de C. şi F..

Inculpatul I. a aderat la grupul infracţional constituit din inculpaţii C., F., G., A. şi II. în anul 2007, fiind "omul lui F.", persoana cu care se discuta în lipsa acestuia sau care transmitea dispoziţiile inculpatului F.. Fiind consilier al primului ministru, a contribuit la întărirea convingerii inculpatului D. în influenţa reală a grupului în lumea politică.

Pentru a întări convingerea în reuşita acestui demers, inculpaţii C. şi F. au menţionat în discuţii numele inculpatului H. ca fiind persona prin intermediul căreia vor controla presa. În acest context, s-a susţinut că inculpatul H. a aderat la grupul infracţional în anul 2007 şi i-a fost prezentat lui D. ca o persoană influentă în lumea media, dar şi în lumea politică, fiind consultant responsabil de campania electorală a primului ministru.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul V., acesta a fost reprezentantul OO. în România, ocupându-se în mod direct de investiţiile imobiliare ale lui G. în România, iar începând cu anul 2007 a acţionat în cadrul grupului reprezentând interesele acestuia. Din declaraţiile martorilor audiaţi rezultă nu doar legătura cu inculpatul G., ci şi faptul că V. a desfăşurat activităţi în coordonarea lui F., confirmând astfel o dată în plus legătura existentă între toţi membrii grupului.

Prin activitatea infracţională desfăşurată apoi, prin comiterea de infracţiuni de corupţie, s-a reuşit retrocedarea abuzivă a Pădurii x, cauzându-se un prejudiciu în dauna statului român de 9.523.769 euro, precum şi a Fermei y, prejudiciu în dauna statului român de 135.874.800 euro, sume care reprezintă totodată folos necuvenit pentru D., C. şi asociaţii acestuia în grupul infracţional.

Ulterior, după dobândirea bunurilor, acestea au fost transferate de inculpatul D. prin contracte de vânzare-cumpărare, către B. S.R.L., disimulându-se astfel natura ilicită a provenienţei.

Astfel, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. x/15.10.2007, autentificat de notarul public, întreaga suprafaţă de 46,75 ha din Pădurea x (dezmembrată în 6 loturi, în suprafeţe de 76.400 mp, 14.000 mp, 9.300 mp, 106.500 mp, 193.000 mp şi 68.300 mp) este vândută de inculpatul D. către S.C. B. S.R.L., reprezentată de inculpatul C., preţul vânzării fiind mult subevaluat, respectiv 500.000 Euro.

În ceea ce priveşte Ferma y, la data de 15.01.2009 se încheie şi contractul de vânzare-cumpărare între D. şi S.C. B. S.R.L., reprezentată de PP., obiectul fiind întregul teren, toate cele trei loturi dezmembrate cu o zi înainte, preţul trecut în contract fiind de 3.216.000 RON. Contractul a fost întocmit de avocatul QQ. şi a fost autentificat prin încheierea nr. 5 a notarului. În aceeaşi zi, 15.01.2009, S.C. B. S.R.L. vinde două din cele trei loturi proaspăt dobândite, respectiv lotul de 5.583 mp şi cel de 18.200 mp, în favoarea S.C. CC. S.A., pentru preţul de 530.000 de euro.

Transferul acestor bunuri în proprietatea S.C. B. S.R.L., prin cele două contracte menţionate, reprezintă modalitatea în care s-a plătit preţul traficului de influenţă săvârşit pentru retrocedarea acestora şi totodată s-a realizat şi operaţiunea de "spălare" a lui.

Pădurea x şi Ferma y, după obţinerea prin mijloace infracţionale, au fost introduse de inculpatul C., cu sprijinul avocatului A. şi împreună cu ceilalţi membri ai grupului, într-un circuit succesiv fictiv de dezmembrări, alipiri, vânzări-cumpărări, în scopul ascunderii provenienţei ilegale a acestor imobile.

S-a precizat în actul de sesizare că inculpata B. S.R.L. nu a încasat vreun preţ din vânzările ulterioare ale unor loturi din terenurile de la Snagov şi Băneasa, fapt care rezultă atât din declaraţiile date în cauză, cât şi din documentele contabile. Cercetările au stabilit însă că terenurile achiziţionate prin intermediari au fost ulterior folosite de inculpatul C. pentru a obţine în mod nelegal importante sume de bani prin credite bancare (activitate infracţională care face obiectul dosarului nr. x/2015 al D.N.A, secţia a II-a).

După realizarea acestor transferuri de bunuri, inculpatul D. nu a primit procente din vânzările ulterioare (respectiv 20% din Băneasa şi 50% din Snagov), aşa cum se stabilise potrivit contractului de cesiune, ceea ce l-a nemulţumit, solicitându-i explicaţii inculpatului C., care i-a precizat cumpărătorului de influenţă şi soţiei acestuia, suspecta Z., că s-au cheltuit sume mari de bani pentru recuperarea acestor bunuri.

În anul 2010, pe fondul unor conflicte între membrii grupului infracţional, C. şi-a cedat părţile sociale deţinute în B. către compania inculpatului G., astfel că, începând cu anul 2013, cele 5.000 de părţi sociale sunt deţinute de trei societăţi offshore, respectiv: KK. (înregistrată în Insulele Virgine Britanice, controlată de inculpatul G.) - 4390 părţi sociale, NN. (înregistrată în Cipru, controlată de martorul MM.) - 390 părţi sociale şi LL. (înregistrată în Insulele Virgine Britanice, controlată de inculpaţii F. şi II.) - 220 părţi sociale.

Tot începând cu anul 2010, rolul inculpatului I. în cadrul grupului a sporit, fiind desemnat administrator al inculpatei B. S.R.L., dar şi împuternicit al offshore-ului din Cipru, B., preluând rolul inculpatului C. în relaţia cu cumpărătorul de influenţă. În această calitate a purtat discuţii în mod direct cu inculpatul D., pentru a-i menţine acestuia convingerea că doar prin influenţa grupului va putea obţine bunurile revendicate şi promiţându-i că îşi va primi banii conform cesiunii.

S-a mai arătat în rechizitoriu că, urmare a întâlnirilor şi discuţiilor purtate, membrii grupului infracţional, respectiv F., A., I., V. şi H. au reuşit să-l convingă încă o dată pe inculpatul D. de influenţa avută pentru dobândirea bunurilor pretinse, astfel că acesta a acceptat să încheie o nouă "înţelegere" cu inculpata B. S.R.L., parte fiind de această dată şi RR..

"Înţelegerea" a fost autentificată de notarul public SS. la data de 13.04.2011, reprezentând un act adiţional la contractul de cesiune de drepturi din noiembrie 2006, iar inculpata B. S.R.L. a fost reprezentată de inculpatul I..

La data de 23.06.2011 se încheie actul adiţional nr. x la "Înţelegere", semnat pentru B. S.R.L. de inculpatul I., act care a fost autentificat de notarul public la aceeaşi dată. Prin acest act se modifică unele clauze din "Înţelegere", printre care şi cele privind transferul ulterior al unor păţi din bunurile recuperate (20% Băneasa şi 50% din Snagov către inculpatul D.).

S-a mai arătat că, în decembrie 2011, din grupul infracţional făcea deja parte şi inculpatul J.. Aderarea acestuia la grup se datorează faptului că inculpaţii I. şi H. nu au putut să suplinească rolul lui C. în relaţia cu AL ROMÂNIEI şi soţia sa, nereuşind "să-i ţină ocupaţi", astfel că inculpatul F. i-a cerut lui H. să găsească o persoană care să se ocupe de această activitate.

În acest fel, la grupul infracţional a aderat inculpatul J., fiind prezentat inculpatului F. de inculpaţii I. şi H., la data de 18.10.2011, iar apoi, fiind acceptat de F., acesta a acţionat în cadrul grupului alături de inculpatul I., preluând rolul inculpatului C. în activitatea infracţională.

Din probele dosarului rezultă că până la sfârşitul anului 2013 inculpatul D. nu a obţinut alte sume importante de bani din partea grupului, sau realizarea unei înţelegeri prin care drepturile asupra bunurilor revendicate cesionate către B. S.R.L. să-i reintre în patrimoniu, aşa cum a dorit.

În aceste condiţii, a căutat alte persoane influente care să îl ajute în acest demers şi prin intermediul cărora să obţină în continuare bani. A apelat astfel la avocatul TT., fost parlamentar şi astfel cu influenţă în lumea politică, prin intermediul căruia, în cursul anului 2014, a notificat B. despre faptul că înţelege să rezilieze înţelegerea avută. La cererea avocatului, martor în cauză, după ce acesta s-a întâlnit cu inculpatul F., firma de avocaţi Ţuca, Zbârcea şi Asociaţii predă dosarele privind procedurile judiciare în derulare referitoare la bunurile pretinse, de care de la acel moment s-a ocupat noua firmă de avocaţi.

Pe fondul acestor divergenţe legate de rezilierea contractului de cesiune de drepturi litigioase, în data de 23.01.2015 şi apoi în data de 15.04.2015, D. a formulat plângere penală, respectiv denunţ, împotriva următoarelor persoane: C., F., I., A., UU., sub aspectul comiterii infracţiunilor de trafic de influenţă, şantaj şi înşelăciune, cu un prejudiciu evaluat la aproximativ 45 milioane RON, în legătură cu reconstituirea dreptului de proprietate asupra bunurilor ce au aparţinut fostei VV., lui AA. sau WW..

2. Referitor la infracţiunile de abuz în serviciu comise în legătură cu retrocedarea Pădurii x şi a Fermei y, în actul de sesizare s-au reţinut următoarele:

Deşi nu era încă recunoscută în România hotărârea Tribunalului de la Lisabona, inculpatul D. a demarat în nume propriu proceduri de retrocedare a unor bunuri imobile, considerându-se îndreptăţit, ca moştenitor al lui AA., cu toate că tatăl său trăia la acel moment (XX. a decedat în ianuarie 2006) şi nu l-a împuternicit în acest sens.

În ceea ce priveşte procurile la care face referire inculpatul D., acesta a prezentat într-adevăr în original şi a depus în copie unele procuri date de tatăl său la un notar în Anglia, dar niciuna dintre acestea nu este special dată inculpatului pentru a revendica bunuri din averea fostului AA. (procurile depuse vizează împuterniciri doar pentru îndeplinirea formalităţilor pentru rectificarea datelor de stare civilă şi pentru stabilirea cetăţeniei - procuri din 22.02.1991, 29.04.1998 şi 10.12.2003). Că este aşa, o confirmă chiar conduita inculpatului, acesta formulând notificările în nume propriu, nu ca mandatar al tatălui său, în notificările depuse fiind menţionat contractul de vânzare de drepturi succesorale încheiat de inculpat cu YY. şi nu faptul că cere bunurile fiind împuternicit pentru aceasta de fiul fostului AA..

În lipsa unei împuterniciri speciale date de tatăl său, pentru revendicarea unor bunuri în România, XX. manifestând în toată perioada dezinteres pentru astfel de demersuri, inculpatul D. şi-a "rezolvat" înscrisuri, aparent provenite de la WW. sau moştenitoarea acesteia, YY., din care să rezulte că ar fi dobândit drepturile succesorale ale acesteia asupra bunurilor moştenite în România de la AA..

Parchetul a susţinut că actul de vânzare-cumpărare a drepturilor succesorale invocat şi depus de inculpat ca temei al pretenţiilor sale asupra acestor bunuri este fictiv, inculpatul având în acelaşi timp şi un act de donaţie pentru aceleaşi drepturi, asupra ambelor acte existând suspiciunea că nu ar reprezenta voinţa reală a vânzătoarei/donatarei YY.. Oricum, din actele dosarului rezultă fără dubiu că inculpatul nu a plătit o sumă de bani în schimbul drepturilor pretins transmise, actul prezentat pentru justificarea pretenţiilor neputând valora astfel vânzare-cumpărare.

În ceea ce priveşte acest contract de vânzare-cumpărare de drepturi succesorale, a fost autentificat prin încheierea nr. 1489 din 02.08.2001 a BNP ZZ., la cererea inculpatului D., martora AAA. acceptând să fie mandatarul lui YY., persoană pe care nu o cunoştea. Deşi la data respectivă nu era deschisă în România succesiunea după WW. sau AA., nefiind eliberat certificat de moştenitor, notarul autentifică contractul de vânzare-cumpărare privind "bunurile lăsate şi existente pe teritoriul statului român" de WW..

Ulterior, pentru a justifica calitatea lui YY. în procesul de exequatur, dar şi pentru a-şi preconstitui înscrisuri necesare revendicării bunurilor pretins a fi aparţinut lui AA. şi WW., inculpatul D., cu ajutorul aceleaşi martore, AAA., în numele lui YY., a solicitat, la data de 23.09.2002, deschiderea succesiunii după WW., deşi nu exista vreo procură specială în acest scop. La dosarul notarial nu există dovezi cu privire la existenţa/inexistenţa unor moştenitori ai acesteia, însă suspecta Z. a dat o declaraţie sub numele de Z., în care a menţionat în fals că a cunoscut-o pe WW. şi că aceasta nu a avut moştenitori. În această modalitate frauduloasă a fost eliberat certificatul de calitate de moştenitor nr. 8 din 21.10.2002, potrivit căruia YY. este moştenitoarea testamentară a WW..

În funcţie de interesul generat de cererile de retrocedare formulate, inculpatul D. a deschis apoi succesiunea după AA., BBB., CCC. şi ulterior după tatăl său, XX., obţinând certificate de calitate de moştenitor, cu încălcarea normelor notariale în materie succesorală.

Astfel, potrivit certificatului de calitate de moştenitor nr. 55 din data de 26.05.2005, eliberat de notarul public DDD., tatăl inculpatului, Carol XX., a fost declarat moştenitor legal al lui AA., nefiind însă citat în cadrul procedurii şi fostul EEE., deşi e de notorietate faptul că acesta este fiul lui AA.. De asemenea, nu se face vorbire nici despre un alt moştenitor al lui AA., pretins chiar de către inculpatul D., respectiv YY., legatarul soţiei supravieţuitoare WW., deşi potrivit art. 115 din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici, certificatul de calitate de moştenitor atestă numărul, calitatea si întinderea drepturilor tuturor moştenitorilor legali şi se eliberează cu respectarea procedurii prevăzute pentru eliberarea certificatului de moştenitor.

Parchetul a susţinut că toate aceste înscrisuri, întocmite/eliberate în mod fraudulos, au fost utilizate de inculpatul D. pentru a-şi justifica pretenţiile în faţa autorităţilor publice deţinătoare a bunurilor revendicate.

a). Referitor la retrocedarea Pădurii x, în actul de sesizare s-au reţinut următoarele:

Conform declaraţiei executorului judecătoresc FFF. şi avocatei AAA., a înscrisurilor depuse de acesta la dosar, rezultă că, în data de 13 februarie 2002, prin avocat, inculpatul D. a depus un număr de 10 notificări, între care şi cea adresată Regiei Autonome a Pădurilor, înregistrată de executor sub nr. x/13.02.2002, prin care, în temeiul Legii nr. 10/2001, acesta revendică Pădurea x - trunchiul GGG., bun pretins a fi aparţinut lui AA..

Potrivit art. 8 din Legea nr. 10/2001, nu intră sub incidenţa acestei legi terenurile aflate în extravilanul localităţilor şi cele al căror regim este reglementat prin Legea nr. 18/19991 şi Legea nr. 1/2000, astfel că notificarea depusă pentru Pădurea x a fost făcută cu nerespectarea legii.

Prin adresa din 12.03.2002, Regia Naţională a Pădurilor - Direcţia Silvică Bucureşti a respins cererea inculpatului D., pentru următoarele motive: s-a ales în mod greşit procedura Legii nr. 10/2001 întrucât terenurile forestiere se retrocedează potrivit procedurii prevăzute de Legea nr. 1/2000, art. 7 şi art. 22; nu s-a făcut dovada calităţii procesuale, nu s-au depus actele de stare civilă, dovada titlului şi a titularului de drept, titlu în baza căruia pădurea a aparţinut AA.. De asemenea, în această adresă se precizează şi faptul că pădurea se retrocedează în baza Legii nr. 1/2000 de către comisiile constituite conform legii.

Această decizie de respingere nu a fost atacată de D., nici în temeiul Legii nr 10/2001, nici în temeiul legii contenciosului administrativ, dar la un an de zile după aceea, respectiv la data de 12.03.2003, acesta depune o nouă notificare, adresată de această dată PRIMĂRIEI SNAGOV, în care se menţionează că se revine la notificarea nr. x/13.02.2002 adresată ROMSILVA.

Notificarea este depusă prin mandatar, inculpatul X., solicitându-se de această dată doar 10,78 ha din Pădurea x - GGG., pretinsă proprietate a AA.. În notificare se menţionează că inculpatul D. este îndreptăţit la restituire întrucât acest bun a aparţinut lui AA., iar la moartea sa l-a moştenit WW. în calitate de soţie supravieţuitoare, fără însă să se ataşeze o dovadă în acest sens, respectiv că pădurea a fost expropriată de la fostul HHH.. Sunt ataşate totuşi la această notificare actele pe care inculpatul D. şi le-a preconstituit în vederea acestor revendicări, respectiv contractul de vânzare-cumpărare a drepturilor succesorale încheiat cu YY., certificatul de calitate de moştenitor al numitei YY. faţă de defuncta WW., acte fictive sau încheiate cu nerespectarea legii.

Din cercetările efectuate şi din declaraţiile martorilor audiaţi rezultă că inculpatul X., fost secretar de stat în Ministerul de Interne, fost preşedinte al III., era cunoscut la momentul respectiv ca un om de afaceri influent în judeţul Ilfov, ocupându-se de retrocedări de bunuri. De asemenea, avea o relaţie apropiată cu primarul localităţii Snagov de la acea dată, martorul JJJ., prin intermediul căruia a reuşit în final obţinerea frauduloasă a unuia dintre bunurile revendicate, respectiv suprafaţa de 10 ha de pădure.

Astfel, la o zi de la depunerea noii notificări, prin adresa din 13.03.2003 a primăriei Snagov, primită sub semnătură personal de inculpatul X., se aduce la cunoştinţa inculpatului D. că cererea sa nu se poate soluţiona întrucât nu a făcut dovada clară a faptului că este îndreptăţit la retrocedare.

Sub acest pretext, la data de 06.06.2003, se înregistrează sub nr. x/2003 la Judecătoria Buftea acţiunea în constatare formulată de inculpatul D. prin mandatar, inculpatul X., prin care se solicită ca instanţa, în temeiul art. 111 C. proc. civ., să constate că este îndreptăţit să beneficieze de retrocedarea terenului de 10 ha pădure cunoscut ca Pădurea x - GGG..

Prin sentinţa civilă nr. 1872 din 26.06.2003 a Judecătoriei Buftea s-a admis acţiunea formulată de inculpat prin mandatar şi s-a constatat că acesta este îndreptăţit să beneficieze de 10 ha pădure în localitatea Snagov, zona GGG.. Procesul s-a desfăşurat la primul termen de judecată, nu a fost depusă întimpinare de către pârâta Primăria Snagov. Motivarea hotărârii lipseşte, judecătorul limitându-se să enumere înscrisurile depuse de inculpatul D..

În ceea ce priveşte hotărârea nr. 7 din 14 ianuarie 2004 a Comisiei Judeţene Ilfov pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, prin care s-a recunoscut inculpatului dreptul de proprietate pentru 10 ha teren cu vegetaţie forestieră, în temeiul Legii nr. 1/2000, deşi notificarea depusă fusese întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001, iar hotărârea instanţei nu face vorbire de temeiul de drept al admiterii acţiunii, parchetul a susţinut că aceasta este nelegală, în condiţiile în care inculpatul D. a depus notificare pe Legea nr. 10/2001 la data de 13.02.2002, dată la care termenul prevăzut de Legea nr. 1/2000 expirase (potrivit art. 33 cererea pentru reconstituirea dreptului de proprietate putea fi făcută în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a legii, respectiv 12 ianuarie 2000), nu a existat vreo şedinţă la care această contestaţie să se analizeze, referatul necesar a fi întocmit de colectivul de lucru fiind redactat formal de martorul KKK. la data întocmirii hotărârii din 14.01.2004.

Considerând nelegală hotărârea comisiei judeţene, Regia Naţională a Pădurilor - Direcţia Silvică Bucureşti a acţionat în instanţă solicitând anularea acesteia, acţiune care însă a fost respinsă prin sentinţa civilă nr. 1496/16.05.2005 a Judecătoriei Buftea, definitivă prin decizia nr. 1075/12.05.2006 a Tribunalului Bucureşti şi irevocabilă prin decizia nr. 73/22.01.2007 a Curţii de Apel Bucureşti.

La data de 19 iulie 2005 a fost adoptată Legea nr. 247/2005, care aduce modificări Legii nr. 1/2000, în sensul că persoanele, fizice şi juridice, pot formula cereri de reconstituire a dreptului de proprietate pentru diferenţele de suprafaţă ce pot fi restituite, respectiv de la 10 ha la 50 ha, până la data de 30 noiembrie 2005, inclusiv.

Nemulţumit de rezultatele obţinute de mandatarii pe care i-a avut anterior, văzând oportunitatea deschisă de intrarea în vigoare a noii legi pentru a revendica bunuri pentru care i se respinsese cererea depusă, ştiind că nu are drept să obţină bunurile, inculpatul D. s-a orientat pentru a găsi alte persoane prin influenţa cărora, mai ales politică, să obţină în sfârşit sume de bani.

În acest context, inculpatul a perfectat o înţelegere (contract de consultanţă) cu inculpata E., care a promis că are influenţa necesară, mai ales la nivelul judeţului Ilfov, pentru a obţine bunurile pretinse. Astfel, E. depune cerere pentru retrocedarea Pădurii x, apelând pentru aceasta la martorul LLL., avocat, care se ocupa de intermedieri în domeniul imobiliar.

În aceste condiţii, la data de 06.09.2005, a fost înregistrată la Primăria Snagov, sub nr. x, cererea formulată de inculpatul D. prin care acesta a solicitat în temeiul Legii nr. 247/2005 terenul în suprafaţă de 46 ha, în localitatea Ghermăneşti, com. Snagov. La data de 01.11.2005 s-a înregistrat la Primăria Snagov, sub nr. x, cererea aceluiaşi inculpat, formulată prin acelaşi mandatar, LLL., de revenire la notificarea privind restituirea a 47 ha pădure, de această dată fiind indicat amplasamentul din localitatea Snagov, zona GGG..

Deşi inculpaţii N. şi O., primarul, respectiv secretarul localităţii Snagov, au solicitat în mod expres prin adresa din 14.12.2005 depunerea titlului (legii) în baza căruia pădurea x a intrat în proprietatea lui AA., iar Ocolul Silvic Snagov, prin adresa din 24.02.2006, a solicitat documente suplimentare privitoare la titlul lui AA. şi dovada exproprierii de la acesta, acte care nu s-au depus la dosarul administrativ de către inculpata E. (pentru simplul motiv că ele nu există), la data de 09.03.2006 se întocmeşte procesul-verbal al comisiei pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor din cadrul Primăriei Snagov, potrivit căruia s-a constatat că inculpatul D. îndeplineşte condiţiile pentru restabilirea dreptului de proprietate pentru 46,78 ha teren forestier.

Atât procesul-verbal, cât şi anexa 37, au fost semnate de primarul N. şi de secretarul O. şi au fost înaintate apoi spre validare comisiei judeţene.

Parchetul a arătat că din probele administrate (declaraţii inculpaţi, martori, înscrisuri, raport de constatare) rezultă faptul că acţiunea abuzivă a primarului localităţii Snagov, inculpatul N. şi a secretarului localităţii, inculpatul O., a fost determinată de intervenţia inculpatei E., cu care primul avea o relaţie apropiată.

În ceea ce priveşte modul concret de lucru la comisia judeţeană Ilfov, din declaraţiile date în cauză a rezultat că cererile cu care era sesizată prefectura erau repartizate de prefect şefului colectivului de lucru, martorul MMM., care le repartiza apoi unui inspector din cadrul colectivului, în funcţie de localităţile arondate acestuia. Inspectorul analiza cererea şi întocmea un referat, care era discutat şi aprobat de şeful colectivului de lucru, iar apoi dosarul era introdus pe ordinea de zi a comisiei, pentru aprobare. Anterior şedinţei propriu-zise a comisiei, toate cererile erau discutate de şeful colectivului, MMM., cu prefectul P., subprefectul Q. şi şeful compartimentului juridic R., dar şi cu subprefectul S..

Deşi s-a invocat şi dezbătut faptul că terenul respectiv nu a fost expropriat de la AA., nefiind menţionat în Decretul 38 din 1948 şi deşi s-a învederat că anterior s-au retrocedat 10 ha din acest teren, comisia judeţeană, în componenţa P. - prefect, preşedinte al comisiei, Q. - subprefect, secretar al comisiei, S. - subprefect, R. - jurist prefectură, NNN. - director OCPI, OOO. - ADS, PPP. pentru QQQ. - director ANIF, RRR. - vicepreşedinte CJ Ilfov, SSS. - delegat Direcţia Silvică, TTT. - delegat ITRSV, UUU. - VVV., a aprobat cu majoritate de voturi propunerea comisiei locale, validând anexa 37. Din cei prezenţi s-a opus doar reprezentantul Direcţiei Silvice, martorul SSS., astfel cum rezultă din declaraţia acestuia şi raportul întocmit după şedinţă, dar şi din declaraţia inculpatului P..

Parchetul a arătat că, în realitate, din probele dosarului a rezultat că validarea de către comisia judeţeană, cu încălcarea normelor legale, s-a făcut urmare a intervenţiei inculpatei E., recomandată funcţionarilor din prefectură de senatorul WWW., şeful filialei judeţene Ilfov a XXX., partid aflat la guvernare la acel moment. Din declaraţiile martorilor şi inculpaţilor audiaţi a rezultat că WWW. venea frecvent în Prefectura Ilfov la prefectul P. şi subprefectul S., se implica în activitatea acestora, iar din poziţia avută în cadrul partidului avea puterea de a influenţa numirea unei persoane în astfel de funcţii sau, dimpotrivă, demiterea.

După validare, atunci când la Prefectura Ilfov a fost depusă copia deciziei 1/1941 a ICCJ fiind solicitată anularea hotărârii, inculpatul R. împreună cu inculpatul P. au solicitat printr-o adresă Direcţiei Silvice să depună originalul, deşi avea aplicată ştampila "executat la Arhivele Naţionale" şi, prin urmare, nu se putea înfăţişa originalul. În plus, toate înscrisurile din dosarul lui D. erau în copie, fără să se ceară originalele.

Prin hotărârea nr. 1156 din 07.07.2006, comisia judeţeană Ilfov pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a hotărât validarea anexei 37, recunoscându-i astfel lui D. un drept de proprietate în calitate de moştenitor al lui AA. pentru 46,78 ha teren cu vegetaţie forestieră situat în localitatea Snagov. Hotărârea a fost semnată pentru prefectul P. de inculpatul S., subprefect şi inculpata Q..

După emiterea hotărârii de validare s-a acţionat apoi pentru punerea efectivă în posesie, demersurile în acest sens fiind făcute, pe de o parte, de inculpata E., cu sprijinul primarului N., iar pe de altă parte, de inculpatul C., care a apelat la şeful Direcţiei Silvice Ilfov, YYY., singura instituţie care putea dispune punerea în posesie.

Prima tentativă pentru punerea în posesie a fost făcută de E. împreună cu D., cu sprijinul primarului N., însă, datorită opoziţiei reprezentantului Ocolului Silvic Snagov, martorul ZZZ. şi a şefului Direcţiei Silvice Snagov, martorul YYY., acest lucru nu a fost realizat cu toate insistenţele inculpatului T., director tehnic în cadrul Direcţiei Silvice Ilfov, un apropiat atât al primarului N., cât şi al inculpatului C..

Pe fondul acestei opoziţii constante a Ocolului Silvic Snagov şi a Direcţiei Silvice Ilfov, fiind în imposibilitate de a obţine punerea în posesie şi fiind presată în continuare de inculpatul D., inculpata E., simţindu-se depăşită de "dificultăţile" de rezolvare, deşi avea numeroşi prieteni în lumea politică, i-a comunicat acestuia că pentru obţinerea bunurilor are nevoie de "oameni mai puternici, mai bine ancoraţi politic", context în care i-a făcut cunoştinţă cu inculpatul C., pe care i l-a prezentat ca fiind o persoană cu importanţă în România, consilier al lui FF.. Demersurile au fost preluate astfel de inculpatul C., prieten cu primarul din Snagov şi, potrivit propriilor afirmaţii, "un fel de şef pe acolo". În plus, întrucât opoziţia venea din partea Direcţiei Silvice, inculpatul C. a dezvoltat o relaţie cu inculpatul T., director tehnic în cadrul Direcţiei Silvice Ilfov, prin intermediul căruia, în final, grupul infracţional va reuşi punerea în posesie a pădurii.

La data de 18.04.2007 şi apoi la data de 06.05.2007, inculpatul A., în numele inculpatului D., notifică Direcţia Silvică Bucureşti pentru punerea în posesie, ameninţând cu acţiuni pentru angajarea răspunderii persoanelor vinovate şi plata de către acestea de despăgubiri băneşti ca urmare a comportamentului "abuziv" al ROMSILVA, solicitând directorului "să intervină şi să remedieze" situaţia, toate acestea ştiind că inculpatul D. nu este persoană îndreptăţită şi pădurea nu a fost proprietatea lui AA.. În fapt, din actele de cercetare efectuate rezultă că aceste notificări au fost făcute doar pentru a-l ajuta pe inculpatul T. să aibă justificarea pentru a ordona punerea în posesie, atunci când va putea aceasta, în locul directorului YYY., cunoscându-se opoziţia constantă a acestuia la retrocedarea pădurii.

Deşi decizia din 1941 a ÎCCJ era în posesia Direcţiei Silvice, pe exemplarul deţinut, predat în copie la prezentul dosar, fiind aplicată ştampila de certificare a Arhivelor Naţionale şi în răspunsul dat la notificarea formulată de inculpata E. au fost indicate pe larg motivele pentru care punerea în posesie se respinge, fără a se depune probe noi, urmare a intervenţiei inculpatului C., la data de 26.06.2007, inculpatul T., delegat între timp în funcţia de director, a semnat în numele Direcţiei Silvice Bucureşti adresa nr. x prin care a cerut Ocolului Silvic Snagov să-l pună în posesie pe inculpatul D. cu o suprafaţă de 10 ha pădure în zona GGG..

Inculpatul D. a fost pus în posesie cu 9,97 ha în zona GGG., amplasamentul fiind predat de reprezentanţii Ocolului Silvic, iar ulterior s-a emis titlul de proprietate nr. x din 07.08.2007. Comisia de punere în posesie a fost constituită din inculpatul N., primarul localităţii Snagov, O., secretarul localităţii, SSS. - Ocolul Silvic şi AAAA. - specialist măsurători topografice.

Pentru suprafaţa de 36,78 ha de teren s-a realizat punerea în posesie la data de 15.08.2007, comisia având aceeaşi componenţă, iar inculpatul D. a fost reprezentat de acelaşi avocet, BBBB. din cadrul GG..

Imediat după intrarea în posesie, deşi a avut cunoştinţă de decizia din anul 1941 a ÎCCJ, prefectul P. a emis titlurile de proprietate nr. x/07.08.2007 - pentru 10 ha şi nr. x/31.08.2007 - pentru 36,78 ha pe numele inculpatului D., ca moştenitor al lui AA..

b). Referitor la infracţiunile de spălare a banilor, reţinute în sarcina inculpaţilor C., T. şi E., în legătură cu bunul Pădurea x, în actul de sesizare s-au reţinut următoarele:

Inculpatul C., prin contractul de vânzare-cumpărare nr. x/11.06.2009, încheiat cu S.C. B. S.R.L. prin mandatar CCCC., a dobândit un teren cu vegetaţie forestieră în suprafaţă de 75.400 mp din Pădurea x retrocedată. Contractul astfel încheiat reprezintă folosul necuvenit obţinut de inculpatul C. pentru activitatea desfăşurată în cadrul grupului infracţional şi pentru atingerea scopului acestuia, conform înţelegerii prealabile avute cu membrii acestuia, reprezentând totodată modalitatea de spălare a bunului.

Urmărind să ascundă provenienţa ilicită a terenului primit la Snagov pentru activitatea desfăşurată în cadrul grupului infracţional, inculpatul C. a încheiat contractul de vânzare, preţul de 310.786 RON, respectiv 0,98 Euro/mp (la cursul BNR de 4,1977 RON/Euro din 11.06.2009), deşi în mod evident subevaluat, nu a fost achitat de acesta, după ce, în prealabil, B. S.R.L., reprezentată tot de inculpatul C., a cumpărat de la D. terenul în suprafaţă de 46,78 ha, obţinut prin fapte de corupţie la care a contribuit în mod direct.

S-a subliniat că şi anterior inculpatul C., cu ştiinţa şi acordul celorlalţi membri ai grupului infracţional, a mai dobândit o suprafaţă din pădurea x, fiind încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. x/05.12.2007, vânzător: S.C. B. S.R.L., prin reprezentant DDDD.; obiectul contractului: teren cu vegetaţie forestieră înscris în amenajament silvic, în suprafaţă de 14.000 mp şi teren cu vegetaţie forestieră în suprafaţă de 9.300 mp (ambele din titlul de proprietate nr. x/07.08.2007); preţul vânzării: 278.580 Euro, respectiv 11,96 Euro/mp.

Şi acest contract a reprezentat, ca şi contractul din 2009 arătat mai sus, modalitatea de spălare a folosului necuvenit obţinut de inculpatul C. urmare a activităţii infracţionale desfăşurate în interesul grupului, însă, raportat la data contractului, a intervenit prescripţia răspunderii penale pentru această faptă de spălare a banilor.

S-a mai stabilit că prin intermediul martorilor EEEE. şi FFFF., inculpatul T. a disimulat folosul necuvenit, 1000 mp teren forestier în zona GGG., primit urmare a exercitării defectuoase a atribuţiilor de serviciu, interpunându-i pe cei doi în transferul proprietăţii bunului. Din declaraţiile martorilor audiaţi rezultă faptul că inculpatul T. este adevăratul proprietar al terenului achiziţionat prin contractul de vânzare-cumpărare nr. x/20.02.2008, încheiat între vânzător S.C. B. S.R.L., prin mandatar GGGG. şi cumpărătorii EEEE. şi FFFF., pentru care nu a plătit vreo sumă de bani. Martorul EEEE. şi soţia acestuia, martora FFFF., au îndeplinit doar formalităţile de semnare a contractului de vânzare cumpărare, din probe rezultând că nu au avut reprezentarea naturii ilicite a tranzacţiei.

Ulterior, la solicitarea inculpatului T., martorul EEEE. şi soţia acestuia, FFFF., au semnat la data de 01.04.2008 un alt contract de vânzare cumpărare, transmiţând acest teren cumpărătorului HHHH.. De toate formalităţile s-a ocupat T., acesta a discutat cu cumpărătorul condiţiile şi a încasat apoi preţul, 50.000 euro, deşi în act s-a menţionat 5.000 euro. În această modalitate T. a intrat în posesia efectivă a mitei, determinând totodată pe cei implicaţi în această tranzacţie să disimuleze, fără vinovăţie, adevărata natură a provenienţei bunului.

În ceea ce o priveşte pe inculpata E., conform înţelegerii avute cu D., C. şi ceilalţi membri ai grupului asociaţi în B., în schimbul activităţii de traficare a influenţei asupra funcţionarilor publici implicaţi în soluţionarea cererii de retrocedare a pădurii x, dar şi pentru contribuţia avută la convingerea inculpatului D. pentru ca acesta să cumpere influenţa grupului infracţional, a beneficiat de importante sume de bani, respectiv 2.600.000 euro plus TVA (remişi în baza unor contracte fictive de asistenţă încheiate cu B. SRL), precum şi de loturi de teren din pădurea x reprezentând 20% din valoarea acestuia, pentru care au fost încheiate următoarele contracte:

- contractul de vânzare-cumpărare nr. x/08.01.2008, vânzător: S.C. B. S.R.L., prin mandatar DDDD.; cumpărător: S.C. EE. S.R.L. Bucureşti, prin asociat E.; obiectul contractului: teren cu vegetaţie forestieră, înscris în amenajamentul silvic, în suprafaţă de 6.534 mp (din terenul în suprafaţă de 106.500 mp, titlu de proprietate nr. x/31.08.2007) şi teren cu vegetaţie forestieră, înscris în amenajamentul silvic, în suprafaţă de 43.459 mp (din terenul în suprafaţă de 193.000 mp, titlu de proprietate nr. x/31.08.2007), preţul total al vânzării terenului de 6.534 mp + 43.469 mp este de 199.972 Euro, respectiv 4 Euro/mp;

- contractul de vânzare-cumpărare nr. x/21.02.2008, vânzător: S.C. B. S.R.L., prin mandatari GGGG. şi IIII.; cumpărător: S.C. EE. S.R.L. Bucureşti, prin asociat E.; obiectul contractului: teren cu vegetaţie forestieră, înscris în amenajamentul silvic, în suprafaţă de 28.799 mp (din terenul în suprafaţă de 193.000 mp, titlu de proprietate nr. x/31.08.2007), preţul vânzării: 115.196 Euro, respectiv 4 Euro/mp.

Inculpata E. dobândeşte astfel o suprafaţă totală de 78.792 mp, a cărei provenienţă ilicită este disimulată prin cumpărarea terenului de către S.C. EE. S.R.L. de la B. S.R.L. (contractul de vânzare-cumpărare nr. x/08.01.2008 şi contractul de vânzare-cumpărare nr. x/21.02.2008), întregul teren fiind apoi transferat către S.C. U. S.R.L., drept de proprietate dobândit prin convenţie, respectiv actul constitutiv al acestei societăţi cu nr. x/28.09.2015, fiind adus aport la capital de S.C. EE. S.R.L..

Cu privire la S.C. U. S.R.L., din verificările efectuate în baza de date ONRC s-a stabilit că societatea a fost înfiinţată la data de 24.07.2015, moment la care asociat unic şi administrator al acestei societăţi era JJJJ. (fiica lui E.), ce figurează ca fiind asociat în cadrul S.C. EE. S.R.L., deţinând o cotă de 20% din părţile sociale ale societăţii.

Transferul terenului în patrimoniul S.C. U. S.R.L., societate controlată de asemenea de inculpata E., reprezintă modalitatea de spălare a bunului dobândit prin traficul de influenţă săvârşit de aceasta, în condiţiile în care intervine pe fondul cercetărilor, declaraţiilor şi denunţului formulat de inculpatul D. în prezentul dosar, acesta făcând direct trimitere la tranzacţiile cu terenurile dezmembrate din pădurea x. Transferul terenului s-a făcut în forma aportului la capitalul unei societăţi nou înfiinţate, controlată de inculpată, societate care nu a desfăşurat vreo activitate din cele pretinse (dezvoltare imobiliară utilizând fonduri europene), din verificările efectuate rezultând că nu a fost depus vreun proiect pentru obţinerea de fonduri, aşa cum pretinde inculpata.

Cele două contracte din anul 2008, încheiate între B. S.R.L. şi EE. S.R.L., au reprezentat şi o modalitate de spălare a folosului necuvenit obţinut ca urmare a activităţii infracţionale desfăşurate de inculpate, detaliată mai sus, dar, raportat la data contractelor, a intervenit prescripţia răspunderii penale pentru aceste fapte de spălare a banilor. Parchetul a arătat că nu poate fi reţinută o singură infracţiune în formă continuată de spălare a banilor care să includă şi activitatea din anul 2015 reţinută mai sus, având în vedere intervalul mare de timp scurs între aceste tranzacţii.

c). Referitor la retrocedarea Fermei y, în actul de sesizare s-au reţinut următoarele:

Pentru acest bun inculpatul D. a depus, la data de 13.02.2002, cu o zi înainte de împlinirea termenului prevăzut de Legea nr. 10/2001, o notificare înregistrată sub nr. x la executorul judecătoresc, la care nu a ataşat niciun fel de înscris doveditor, deşi în cuprinsul acesteia se face precizarea că se depun mai multe acte, respectiv copie CI, copie testament şi copie act de vânzare drepturi succesorale.

În cadrul actelor de cercetare efectuate în cauză s-a dispus ridicarea şi ataşarea la dosar a acestei notificări, din cuprinsul căreia rezultă că inculpatul D. a revendicat imobilul în nume propriu, invocând un drept succesoral dobândit prin cumpărare de la legatara WW., numita YY..

Acest imobil este menţionat expres în anexa Decretului 38/1948 ca "fostă proprietate Carol al II lea", dar această menţiune este făcută pentru identificarea bunului şi nu echivalează cu dovada absolută că la momentul naţionalizării imobilul era în continuare proprietatea fostului HHH.. Aceasta cu atât mai mult cu cât actul de naţionalizare prevede că bunul este preluat de la "fostul EEE. şi de la membrii fostei VV.", iar AA. abdicase deja în 1940.

Mai mult, la abdicarea lui AA., în baza Decretului - Lege 3767 din 12.11.1940, întreaga avere aflată în posesia acestuia a fost inventariată şi au fost aplicate KKKK. pe bunurile respective până la clarificarea situaţiei lor juridice, respectiv dacă fostul HHH. avea sau nu un drept valabil asupra lor, între aceste bunuri sechestrate fiind şi ferma y. Pe măsura clarificării situaţiei unor bunuri, Consiliul de Miniştri a acţionat pentru întoarcerea bunurilor în proprietatea statului. Prin deciziunea nr. 1 din noiembrie 1941 a ÎCCJ au reintrat astfel în proprietatea statului 11 bunuri, restul bunurilor, pentru care din cauza războiului nu s-au finalizat demersurile pentru lămurirea situaţiei juridice şi eventual reintrarea în patrimoniul statului, au rămas sechestrate, până la momentul preluării lor de către stat prin Decretul din anul 1948, împrejurare care rezultă din înscrisurile întocmite cu regularitate de cei care aveau custodia acestor bunuri.

Chiar inculpatul D. a arătat că, după abdicarea şi plecarea lui AA. din România, bunuri care au aparţinut acestuia au fost sechestrate de EEE., astfel că la momentul naţionalizării nu au fost preluate de la AA..

Inculpatul D. a avut cunoştinţă de toate acestea, nu doar din decizia din 1941 a ÎCCJ, depusă în procesele la care era parte, ci şi din informaţiile/înscrisurile pe care le-a căutat chiar el în arhive. Fiind însă de rea-credinţă, inculpatul (şi avocaţii acestuia) a făcut referire şi a depus autorităţilor/instituţiilor publice doar trunchiat aceste înscrisuri, fără a prezenta şi actele privind situaţia imobilului în 1948, la momentul naţionalizării. Spre exemplu, inculpatul a depus ca dovadă a faptului că ferma y a fost proprietatea lui AA. procesul-verbal de sechestru din anul 1940, precum şi acte subsecvente, dări de seamă, prin care administratorul sechestrului prezenta situaţia la zi a bunurilor sechestrate, respectiv procesele-verbale din 1941 şi 1946, fără însă să depună sau să facă referire şi la procesul-verbal din 1943, în care se menţionează expres decizia din 1941 a ÎCCJ prin care o parte a ternului care compune această fermă trece în proprietatea statului (terenul obţinut prin darea în plată, la care se face referire pe larg în cele ce urmează).

În ce priveşte demersurile concrete întreprinse pentru obţinerea bunului, din cercetări a rezultat că notificarea a fost depusă la Primăria Municipiului Bucureşti în temeiul Legii nr. 10/2001, deşi terenul era agricol, fiind dat de altfel Institutului pentru Cercetare Dezvoltare pentru Protecţia Plantelor Bucureşti (în continuare ICDPP), care l-a folosit pentru culturi agricole şi experimente în domeniu. După înregistrarea cererii la primărie, s-a purtat corespondenţă pentru completarea actelor doveditoare, dar abia în anul 2007, după încheierea contractului de cesiune cu B. S.R.L. şi implicarea inculpatului C. şi a grupului infracţional din jurul acestuia, Primăria Municipiului Bucureşti şi-a declinat competenţa prin dispoziţia nr. 9134 din 23.11.2007 a Primarului General al Municipiului Bucureşti, către Institutul pentru Cercetare Dezvoltare pentru Protecţia Plantelor Bucureşti.

După înregistrarea notificării la Institutul pentru Cercetare Dezvoltare pentru Protecţia Plantelor Bucureşti, directorul acestuia, numitul LLLL. (decedat), a adus la cunoştinţa Consiliului de administraţie (în continuare CA) acest fapt, hotărând să respingă cererea, terenul fiind destinat cercetării ştiinţifice, urmând ca petentul să se adreseze dacă va dori în justiţie.

De altfel, după discuţii între membrii CA şi directorul ICDPP şi în urma analizării documentaţiei transmise de Primăria Municipiului Bucureşti, prin nota nr. x din data de 14.04.2008 s-au solicitat inculpatului D. dovezile din care să rezulte: calitatea sa de persoană îndreptăţită, natura terenului, în considerarea dispoziţiilor art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 şi ale pct. 4.4 din Normele metodologice, sens în care i s-a solicitat să completeze dosarul administrativ cu următoarele: certificatul de moştenitor, dovada că nu au fost depuse cereri de restituire vizând acel imobil de către alţi moştenitori legali sau testamentari, titlul de proprietate din 1931 pentru a dovedi dreptul de proprietate al AA. asupra acelui teren, dovada că terenul intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001, deoarece din anexele ataşate notificării rezulta că terenul era în extravilan, agricol şi neagricol şi nu intra sub incidenţa art. 8 din Legea nr. 10/2001, neputând forma obiect al reconstituirii.

După data acestei notificări, dosarul administrativ aflat la ICDPP nu a fost completat în sensul celor dispuse, inculpatul D. depunând prin societatea de avocaţi doar o adresă, la data de 27.08.2008, prin care avocaţii exprimă un punct de vedere în legătură cu aspectele semnalate de conducerea ICDPP în notificare, fără însă să depună actele suplimentare care au fost solicitate.

Deşi conducerea ICDPP a solicitat această completare a dosarului administrativ cu înscrisuri, deşi nu le deţinea, câtă vreme notificarea nu era respinsă printr-o decizie, inculpatul C. a considerat aceasta ca o situaţie favorabilă, bazându-se că, prin influenţa pe care o are la nivel politic, va putea obţine în final o decizie favorabilă pe cale administrativă.

După ce inculpatul C. a reuşit să realizeze legătura cu directorul LLLL. şi să îl convingă să fie de acord cu retrocedarea terenului, oferindu-i pentru aceasta şi mită, ca o condiţie pentru admiterea cererii, în cadrul înţelegerii frauduloase realizate, LLLL. a cerut inculpatului să intervină pentru ca cei din conducerea ASAS să solicite convocarea unei şedinţe de CA în care să se ia în discuţie notificarea inculpatului D..

Inculpatul C. l-a convins, prin influenţă politică, pe secretarul ASAS, inculpatul Y., să susţină acest demers şi să solicite convocarea de către ICDPP a unei şedinţe de CA, deşi acesta cunoştea poziţia de refuz a celor două instituţii, semnând chiar el adrese către primărie în care exprima astfel de poziţii.

Secretarul general Y. trimite ICDPP adresa nr. x din data de 29.07.2008, prin care a solicitat să se convoace Consiliul de administraţie pentru a se analiza solicitarea inculpatului D., care să fie invitat personal la şedinţă. În aceeaşi zi i s-a comunicat inculpatului faptul că s-a dat dispoziţia de convocare a consiliului pentru analizarea cererii sale.

Urmare a acestei adrese, directorul LLLL. convoacă apoi CA, şedinţa având loc la data de 02.09.2008, participând în calitate de invitaţi şi inculpatul D. şi avocatul acestuia, inculpatul A., precum şi inculpatul C., fără ca acesta din urmă să îşi decline vreo calitate oficială şi fără a semna vreun act. De asemenea, au participat ca invitaţi şi inculpatul Y., inculpata L. şi jurista ASAS, martora MMMM..

În privinţa Consiliul de administraţie, acesta a avut următoarea componenţă: LLLL., NNNN., K., OOOO., PPPP. şi QQQQ..

Din cuprinsul procesului-verbal de şedinţă, dar şi din declaraţiile persoanelor prezente, suspecţi, inculpaţi sau martori în dosar, rezultă că LLLL. a prezentat mai întâi invitaţii, D. AL ROMÂNIEI şi avocatul său, iar apoi a pus în discuţie notificarea acestuia, pronunţându-se în sensul admiterii, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, punct de vedere susţinut apoi şi de inculpata L..

Înainte de punerea notificării în dezbaterea consiliului, inculpatul A. a înmânat fiecărui membru o mapă separată cu înscrisuri, deşi participau ca invitaţi, iar consiliul avea dosarul oficial, cu toate înscrisurile depuse de petent în sprijinul cererii sale. De asemenea, inculpatul D. a înmânat fiecărui membru al consiliului o broşură în care era prezentată istoria VV. şi în care era precizată apartenenţa inculpatului la aceasta, deşi la momentul respectiv descendenţa sa nu era recunoscută în România.

Cunoscând că documentaţia este incompletă şi nu sunt îndeplinite condiţiile legii pentru retrocedarea terenului, demersul ambilor inculpaţi s-a înscris în aceleaşi preocupări avute pentru determinarea unei soluţii favorabile în mod fraudulos, prin exercitarea influenţei, dar şi prin presiuni puse asupra persoanelor respective, impresionaţi de numele şi descendenţa inculpatului D., de prezenţa lui fizică în şedinţă, dar şi de susţinerile privind pretenţiile sale la daune în cazul respingerii cererii, faţă de membrii consiliului ca persoane fizice, pretenţii invocate şi anterior de inculpatul A. în corespondenţa purtată.

Deşi există aceste discuţii, care se referă nu doar la amplasamentul terenului, ci şi la îndeplinirea condiţiilor de fond pentru retrocedare, respectiv incidenţa Legii nr. 10/2001 raportat la categoria de folosinţă şi situarea terenului, aspecte care nu sunt lămurite în şedinţă, urmare punctului de vedere exprimat de inculpata L. şi de directorul LLLL., având reprezentarea susţinerii retrocedării din partea reprezentanţilor ASAS, la şedinţă participând secretarul general, inculpatul Y., membrii CA au hotărât că institutul este unitate deţinătoare potrivit legii şi inculpatul D. este persoană îndreptăţită pentru că a depus la dosar înscrisuri doveditoare că este succesor în linie directă (nepot de fiu al AA.) şi întrucât a dobândit drepturile succesorale de la YY.. Apoi s-a recunoscut dobândirea dreptului de proprietate de către AA. şi faptul preluării abuzive de către statul român de la acesta. În privinţa identificării şi individualizării terenului, în considerarea art. 10 pct. 3 din Normele metodologice, consiliul a hotărât efectuarea expertizei tehnice topografice, cu următoarele obiective: identificarea terenului - amplasament şi vecinătăţi, determinarea coordonatelor punctelor de hotar, stabilirea amplasamentului construcţiilor, stabilirea suprafeţei afectate de servituţi legale, stabilirea suprafeţei de teren neocupate de construcţii şi determinarea amplasamentului fostei fermei y, în sensul dacă este în intravilanul sau extravilanul localităţii.

Hotărârea CA a fost luată prin votul tuturor membrilor, singura care s-a abţinut fiind martora QQQQ., reprezentanta Ministerului Agriculturii în Consiliu, care a considerat că terenul nu poate fi retrocedat.

În privinţa terenului deţinut de Institutul pentru Cercetare Dezvoltare pentru Protecţia Plantelor Bucureşti (ICDPP), se precizează că, prin H.G. nr. 1881/22.12.2005, privind înfiinţarea unor institute şi centre de cercetare-dezvoltare agricolă, trenurile institutelor aflate în domeniul public al statului şi în administrarea Agenţiei Domeniilor Statului şi concesionate institutelor, centrelor, staţiunilor şi societăţilor comerciale de cercetare şi producţie agricolă trec în administrarea institutelor şi centrelor de cercetare-dezvoltare agricolă nou înfiinţate, între care şi ICDPP, prevăzut la Anexa 11 din acest act normativ. În Anexa 11 c) sunt identificate suprafeţele de teren care sunt date în administrarea ICDPP în Bucureşti Sector 1, după cum urmează: teren arabil - 6,27 ha; vie - 4,54 ha; livezi - 16,42 ha, adică un total de 27,230 ha expres prevăzut ca fiind teren agricol, la care se adaugă teren neagricol în suprafaţă totală de 4,179 ha format din: drumuri - 2,310 ha; teren construcţii - curţi - 1,869 ha.

Potrivit art. 8 din Legea nr. 10/2001, nu intră sub incidenţa acesteia terenurile situate în extravilanul localităţilor la data preluării abuzive sau la data notificării, precum şi cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere.

Potrivit art. 35 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, terenurile proprietate de stat, administrate de institutele şi staţiunile de cercetări ştiinţifice, agricole şi silvice, destinate cercetării şi producerii de seminţe şi material săditor din categorii biologice superioare şi a animalelor de rasă, precum şi din administrarea Institutului pentru Testarea şi Înregistrarea Soiurilor de Plante de Cultură şi a centrelor sale teritoriale aparţin domeniului public şi rămân în administrarea acestora, articol care nu se modifică prin Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, voinţa legiuitorului rămânând astfel aceeaşi în ceea ce priveşte aceste terenuri.

După această primă şedinţă a CA, inculpatele L., K. şi directorul LLLL. s-au implicat în întocmirea expertizei tehnice solicitate de membrii CA.

Persoana care a întocmit aşa-zisul raport de expertiză a fost desemnată de către directorul LLLL., la recomandarea inculpatului Y., în persoana inculpatului M., cu care acesta mai lucrase înainte. S-a arătat că inculpatul M. era angajat la Institutul de Cartografie şi nu putea să efectueze astfel de expertize, fiind incompatibil. Cu toate acestea, pentru a ajuta conducerea ICDPP să poată retroceda acest teren, a acceptat să efectueze lucrarea, folosindu-se pentru aceasta de numele şi ştampila expertului RRRR.. Din declaraţia acestuia din urmă rezultă că locuieşte în jud. Neamţ, avea la acel moment o relaţie apropiată cu inculpatul M., cu care colabora din punct de vedere profesional şi, profitând de faptul că acesta lucra în Bucureşti, i-a dat ştampila pentru a o preschimba. Ulterior, nu a primit ştampila înapoi şi nu a avut cunoştinţă dacă a fost sau nu folosită.

La data de 26.09.2008 a fost convocată o nouă şedinţă în care a fost din nou luată în discuţie cererea inculpatului D. de retrocedare a 204.740 mp teren. De această dată, D. nu a mai participat la şedinţă, fiind reprezentat de avocat, inculpatul A., însă nu s-a discutat asupra concluziilor expertizei şi nici nu au fost analizate alte condiţii.

De această dată, consiliul de adminsitraţie nu s-a mai întâlnit într-o şedinţă la care să participe toţi membrii, ci s-a discutat informal în biroul directorului LLLL., acesta afirmând că toate problemele discutate anterior au fost rezolvate.

Consiliul de administraţie, în componenţa LLLL., NNNN., K., OOOO., PPPP. şi QQQQ., a hotărât, cu majoritatea voturilor, respectiv patru "pentru" şi o abţinere, cea a numitei QQQQ., reprezentanta MADR, restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 170.924,97 mp situat în Bucureşti, b-dul x. A fost emisă, în consecinţă, decizia nr. 30/26.09.2008.

Parchetul a susţinut că decizia de restituire este abuzivă, cererea nefiind însoţită de documente justificative din care să rezulte calitatea de moştenitor îndreptăţit sau incidenţa Legii nr. 10/2001 raportat la situarea terenului, iar acesta nu a fost identificat potrivit legii. Mai mult, din probele dosarului rezultă că în anul 1948 Ferma y era situată în extravilanul localităţii Băneasa, aşa încât nu putea face obiectul Legii nr. 10/2001.

De asemenea, terenul retrocedat în natură era ocupat în parte de construcţii, fapt cunoscut de toată lumea, aşa cum rezultă şi din declaraţiilor martorilor (locatari), inculpatul C. oferindu-le sume de bani (2500 euro fiecare) pentru a părăsi imobilele fără probleme. Existenţa unor construcţii durabile, locuibile pe terenul retrocedat, rezultă şi din aceea că, după obţinerea terenului, inculpatul D. a încheiat contracte de închiriere cu unii dintre angajaţii institutului, precum şi din extrasul CF eliberat după intabularea ca proprietar pe teren a B. S.R.L., în care apare notat şi dreptul de proprietate al statului asupra construcţiilor amplasate pe acest teren.

Având în vedere cele expuse, precum şi faptul că inculpata K. deţinea funcţia de director economic, calitate în care a cunoscut fără dubiu în ce constă patrimoniul ICDPP, împrejurarea că acesta a participat la discuţiile avute de directorul LLLL. cu inculpatul C. înainte de şedinţele de CA, legătura ei apropiată cu inculpata L., fiica sa, precum şi implicarea directă în întocmirea de către inculpatul M. a aşa-zisului raportat de expertiză, dându-i acestuia explicaţii privind stabilirea loturilor ce urmau a se retroceda, dar şi acţiunile ulterioare retrocedării (intermedierea relaţiei între C. şi Institut pentru rezolvarea servituţii de trecere în anul 2009), dovedesc că aceasta a acţionat cu intenţia de favorizare a inculpatului D., prin retrocedarea nelegală a terenului.

Decizia de retrocedare este apoi pusă în executare, în aceeaşi zi, prin încheierea unui protocol de predare-primire, semnat pentru inculpatul D. de inculpatul A., fără o delimitare şi punere în posesie efectivă, astfel că ulterior s-a constatat că s-au restituit 150.000 mp în loc de 170.000 mp şi pe terenul restituit se aflau imobile funcţionale (ex. sediul fermei, cămin de nefamilişti, seră).

Din probele administrate în cauză rezultă că acţiunile directorului LLLL. au fost determinate de oferirea de foloase necuvenite de către inculpatul C., constând în plata unei excursii în străinătate pentru patru persoane. Din convorbirea din data de 12.09.2008, purtată de C. cu LLLL., rezultă că în seara precedentă acesta i-a remis documentele rezervării camerelor de hotel şi dovada că aceasta este deja plătită. În discuţie se menţionează că preţul este de peste 500 euro ("de cinci sute, nu ştiu ce, pe noapte").

Imediat după obţinerea terenului, inculpaţii C. şi A., împreună cu ceilalţi membri ai grupului, au început demersurile pentru transferul acestuia în proprietatea S.C. B. S.R.L., modalitate în care s-ar fi plătit preţul traficului de influenţă săvârşit pentru retrocedarea acestui bun şi totodată s-ar fi realizat şi operaţiunea de "spălare" a lui.

Vânzarea a fost amânată însă din cauza taxelor notariale datorate în conformitate cu Ghidul notarilor publici pentru anul 2008. Se precizează că valoarea minimă admisă la tranzacţie era, potrivit acestui ghid, de 1.300 euro/mp pentru strada x de la Brad, ceea ce ar fi dus la taxe de aproximativ 6,5 milioane euro, sumă considerată inacceptabilă. Pentru înlăturarea acestui obstacol s-a schimbat numărul administrativ al terenului pe strada x, nr. 8 A, prin dispoziţie administrativă a primăriei, urmare a unei cereri depuse de D., acesta solicitând "atribuire" de număr administrativ, deşi imobilul avea deja un astfel de număr. Conform noii adrese, valoarea terenului era de doar 500 euro/mp, la care ar fi corespuns o taxă de aproximativ 2,5 milioane euro. Inculpatul G. nu a fost însă de acord să plătească nici această taxă, solicitând să se găsească "o soluţie creativă". Tranzacţia a fost amânată până în ianuarie 2009, conform noului ghid al notarilor, terenul de pe strada x fiind evaluat la 54 euro/mp (pe str. x de la Brad valoarea minimă admisă a rămas de peste 1.000 de euro/mp).

Tranzacţia se realizează finalmente la notarul public SSSS., după ce, în prealabil, la data de 14.01.2009, la acelaşi notar, prin încheierea nr. 4, se autentifică actul de dezmembrare a terenului în 3 loturi, de 5.583 mp, 18.200 mp şi 127.138 mp. Actul este întocmit de inculpatul A..

La data de 15.01.2009 se încheie şi contractul de vânzare-cumpărare între D. şi S.C. B. S.R.L., reprezentată de PP., obiectul fiind întregul teren, toate cele trei loturi dezmembrate cu o zi înainte, preţul trecut în contract fiind de 3.216.000 RON. Taxele notariale au fost calculate conform încheierii de autentificare la valoarea de 8 milioane euro, valoare minim admisă de notar la tranzacţie. Contractul a fost întocmit de avocatul QQ. şi a fost autentificat prin încheierea nr. 5 a notarului.

În aceeaşi zi, 15.01.2009, S.C. B. S.R.L. vinde două din cele trei loturi proaspăt dobândite, respectiv lotul de 5.583 mp şi cel de 18.200 mp, în favoarea S.C. CC. S.A., pentru preţul de 530.000 de euro, care, de asemenea, nu a fost plătit în realitate. Actul este redactat de acelaşi avocat, QQ., de la GG..

II. Prima instanţă a reţinut următoarele:

1. În privinţa chestiunilor prealabile:

Instanţa de fond a reţinut că argumentele parchetului dezvoltate în rechizitoriul x - S.T. Braşov din data de 17.05.2016 pentru a susţine acuzarea inculpaţilor din prezenta cauză, de săvârşire a infracţiunilor de abuz în serviciu, au fost acelea că inculpatul D. nu ar fi avut dreptul la retrocedarea celor două imobile ce au făcut obiectul cauzei, respectiv Pădurea x şi Ferma y. Parchetul a mai susţinut că inculpatul D. nu ar fi făcut nici dovada calităţii sale de moştenitor de pe urma fostului AA. şi nici dovada că acesta din urmă ar fi avut în proprietate cele două bunuri menţionate anterior.

Aşadar, principalul argument invocat de parchet pentru susţinerea acuzaţiei de abuz în serviciu, fie sub forma autoratului, fie sub forma complicităţii, este acela al admiterii cererilor de retrocedare fără a fi întrunite condiţiile prevăzute de legile speciale care reglementează restituirea proprietăţilor preluate abuziv de statul comunist.

Prin faptul că inculpaţii N., O., P., S., Q., R. şi T. ar fi dispus cu privire la retrocedarea Pădurii x fără ca inculpatul D. să facă dovada calităţii de moştenitor şi a faptului că acest teren a aparţinut fostului AA., parchetul a susţinut că aceştia au săvârşit infracţiunea de abuz în serviciu. În sarcina celorlalţi inculpaţi, C., D., A. şi E., s-a reţinut complicitate la această infracţiune de abuz în serviciu, susţinându-se că ar fi înlesnit săvârşirea acestei infracţiuni de către ceilalţi inculpaţi.

De asemenea, parchetul a susţinut că, prin faptul că inculpata K. ar fi admis cererea inculpatului D. de retrocedare a Fermei y, fără să fie făcută dovada calităţii de moştenitor de pe urma fostului AA. şi dovada preluării abuzive a acestui teren, ea ar fi săvârşit infracţiunea de abuz în serviciu. Inculpaţii Y., M., L., C., D. şi A. ar fi săvârşit, în opinia parchetului, o complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu, prin înlesnirea acestei restituiri, fără drept, a imobilului menţionat.

Or, instanţa penală nu poate ignora, în analiza săvârşirii de către inculpaţi a infracţiunii de abuz în serviciu, faptul că mai multe instanţe competente au statuat în mod definitiv şi irevocabil atât calitatea de moştenitor a inculpatului D. de pe urma fostului AA., cât şi dreptul său de a solicita retrocedarea celor două imobile, în baza legilor speciale de retrocedare a imobilelor preluate abuziv în perioada comunistă.

Calitatea de moştenitor de pe urma fostului AA. şi dreptul inculpatului D. de a solicita retrocedarea în baza legilor de restituire a proprietăţilor preluate abuziv de către stat nu privesc existenţa infracţiunii de abuz în serviciu, ci aspecte de drept civil care exced elementelor constitutive ale acestei infracţiuni. Teoretic, chiar în cazul existenţei calităţii de moştenitor şi a dreptului de a solicita retrocedarea celor două bunuri, s-ar putea concepe săvârşirea de către funcţionari a infracţiunii de abuz în serviciu, dacă s-ar constata încălcarea de către aceştia, cu ocazia retrocedării imobilelor, a altor dispoziţii legale decât cele referitoare la existenţa calităţii de moştenitor sau a dreptului de a solicita retrocedarea bunurilor. Elementul material al infracţiunii de abuz în serviciu constă în neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă (cu încălcarea legii) a atribuţiilor de serviciu, iar constatarea autorităţii de lucru judecat a hotărârilor civile care au statuat cu privire la calitatea de moştenitor a inculpatului D. şi a dreptului acestuia de a solicita retrocedarea celor două bunuri imobile nu se suprapune cu conţinutul constitutiv al infracţiunii.

Având în vedere principiul securităţii raporturilor juridice, care ţine de respectarea dreptului la un proces echitabil, întrucât există unele hotărâri judecătoreşti prin care s-a stabilit calitatea de moştenitor a inculpatului D. de pe urma fostului AA., în calitate de nepot de fiu, precum şi dreptul acestuia de a solicita restituirea celor două imobile ce fac obiectul cauzei penale, nu s-ar mai putea statua prin sentinţa penală într-un sens contrar celor reţinute de instanţele civile care au analizat aceste aspecte şi le-au soluţionat prin hotărâri definitive. Doar dacă s-ar fi constatat săvârşirea unor infracţiuni cu ocazia pronunţării acestor hotărâri judecătoreşti, care ar fi condus la desfiinţarea lor în calea extraordinară de atac a revizuirii, s-ar fi putut nesocoti cele statuate de instanţele civile cu privire la calitatea de moştenitor de pe urma fostului AA. şi cu privire la îndreptăţirea inculpatului D. de a solicita retrocedarea Pădurii x şi a Fermei y.

În ce priveşte calitatea de moştenitor a inculpatului D. de pe urma fostului AA., în calitate de nepot de fiu, acest lucru a fost statuat în mod irevocabil prin hotărârea nr. 132/06.02.1955, pronunţată în dosarul nr. x/1954 al secţiei I-a a Tribunalelor Judiciare de la Lisabona, Portugalia, recunoscută prin decizia irevocabilă nr. 954/14.02.2012, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României, în dosarul nr. x/2009 - exequatur.

Chiar dacă la momentul săvârşirii faptelor ce formează obiectul acuzaţiei de abuz în serviciu nu era definitivă hotărârea de exequatur ce avea ca obiect recunoaşterea hotărârii nr. 132/06.02.1955, pronunţată în dosarul nr. x/1954 al secţiei I-a a Tribunalelor Judiciare de la Lisabona, Portugalia, în prezent nu se mai poate face abstracţie de existenţa acestei hotărâri de recunoaştere şi nici nu s-ar putea reţine o situaţie juridică contrară acesteia. Ea a statuat în mod definitiv şi irevocabil cu privire la calitatea inculpatului D. de moştenitor al fostului AA., în calitate de nepot de fiu.

Prevederile legislaţiei incidente (Codul Familiei din 4 ianuarie 1953, în vigoare la data faptelor) au fost interpretate în mod constant de către doctrină şi jurisprudenţă în sensul că orice acţiune în stabilirea filiaţiei (fie faţă de tată, fie faţă de mama copilului), odată rămasă definitivă, produce efecte retroactiv - de la naşterea copilului, iar în ceea ce priveşte drepturile acestuia - de la concepţia lui.

Încă de la 07.08.1991 se iniţiase dosarul de exequatur în România, prin acţiunea introdusă de XX., avându-1 ca mandatar pe D., în recunoaşterea şi învestirea cu formulă executorie a Hotărârii pronunţate de secţia I a Tribunalelor Judiciare de la Lisabona în data de 06.02.1955, în dosarul nr. x/1954, prin care s-a constatat în mod irevocabil că XX. are calitatea de fiu legitim al AA. şi moştenitor al acestuia din urmă.

La data de 04.05.2010, în Cauza XX. (nr. 18811/02), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a admis acţiunea lui XX. împotriva Statului român, pentru nerespectarea art. 6 CEDO, prin nesoluţionarea acţiunii în recunoaşterea hotărârii Tribunalului din Lisabona, în România, timp de mai mult de 15 ani (la data pronunţării deciziei CEDO). Printre altele, CEDO a observat şi faptul că D. este continuatorul acţiunii în recunoaşterea hotărârii Tribunalului din Lisabona (începută de tatăl său în 1991 în faţa instanţelor române). De la data decesului lui XX., la 6 august 2007, D. a devenit în mod direct parte în procesul iniţiat de tatăl său. Curtea a condamnat România pentru durata nerezonabilă a procesului de exequatur şi a obligat Statul român la plata a 9.500 Euro ca urmare a încălcării art. 6 alin. (1) din Convenţie.

Ulterior, a fost pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi hotărârea de recunoaştere, care produce efecte retroactiv.

Aşadar, decizia irevocabilă nr. 954/14.02.2012, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2009 - exequatur, produce efecte retroactiv, de la naşterea inculpatului D., iar instanţa penală nu mai poate pronunţa în prezent o hotărâre care să contrazică cele statuate prin această hotărâre.

De asemenea, în legătură cu dreptul inculpatului D. de a solicita retrocedarea imobilului Pădurea x au fost pronunţate mai multe hotărâri judecătoreşti, care au statuat în mod definitiv şi irevocabil existenţa acestui drept.

Astfel, prin sentinţa civilă nr. 1872/26.06.2003, pronunţată de Judecătoria Buftea în dosarul nr. x/2003, instanţa a admis cererea reclamantului D. împotriva Primăriei Snagov şi a recunoscut calitatea de persoană îndreptăţită al lui D. pentru 10,79 ha din Pădurea x. Conform sentinţei menţionate:

"reclamantul a făcut dovada de succesor în drepturi al WW., soţia AA., care la rândul său a fost proprietarul suprafeţei de pădure la care se face referire în acţiune" şi "reclamantul este îndreptăţit să beneficieze de retrocedarea suprafeţei de 10 ha de pădure, situată în comuna Snagov, zona GGG.".

Deşi parchetul critică de mai multe ori în actul de acuzare această sentinţă, susţinând că este netemeinică ori că ar fi fost dată cu încălcarea legii, ea beneficiază de autoritate de lucru judecat, iar cele statuate în sentinţă sunt obligatorii erga omnes. Chiar dacă s-ar fi comis o infracţiune în legătură cu adoptarea acestei hotărâri, ea tot ar produce efecte până la desfiinţarea ei prin exercitarea căii extraordinare de atac a revizuirii, potrivit C. proc. civ.. O hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă nu poate fi desfiinţată pe calea prevăzută de art. 25 alin. (3) C. proc. pen., care se aplică altor înscrisuri decât hotărârile judecătoreşti. Altfel nu ar exista nicio raţiune pentru care legiuitorul să prevadă în mod expres ca motiv de revizuire a unei hotărâri judecătoreşti săvârşirea unei infracţiuni cu ocazia pronunţării acesteia. În plus, nici parchetul nu a solicitat acest lucru, nefiind effectuate cercetări cu privire la posibilele infracţiuni comise cu ocazia pronunţării acestei hotărâri.

Tot în legătură cu retrocedarea bunului Pădurea x, instanţa a reţinut că prin Hotărârea nr. 7/14.01.2004 a Comisiei Judeţene pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor s-a aprobat înscrierea lui D., în Anexa 53, ca titular al unei suprafeţe de 10 ha teren forestier în Comuna Snagov. Hotărârea nr. 7/14.01.2004 a fost atacată în justiţie de către Regia Autonomă a Pădurilor Romsilva - Direcţia Silvică Bucureşti, care a solicitat anularea acesteia, invocând mai multe dispoziţii din Legea nr. 18/1991 şi din Legea nr. 1/2000. Prin sentinţa civilă nr. 1496/16.05.2005, pronunţată de Judecătoria Buftea în dosarul nr. x/2005, s-a respins cererea formulată de către reclamantă. Sentinţa civilă nr. 1496/16.05.2005 a rămas irevocabilă prin respingerea apelului de către Tribunalul Bucureşti, prin decizia civilă nr. 1075A/12.05.2006 şi prin respingerea recursului de către Curtea de Apel Bucureşti, prin decizia civilă nr. 73/22.01.2007.

Toate cele trei hotărâri constată existenţa dreptului inculpatului D. de a solicita retrocedarea bunului Pădurea x, menţionând în motivare următoarele aspecte relevante:

- "În baza art. 5 lit. a) H.G. nr. 1172/2001 Comisia Locală Snagov trebuia să analizeze cererea depusă, conţinutul său şi elementele prevăzute de art. 10 alin. (2) din aceeaşi hotărâre. Solicitantul poate indica terenuri de drept corecte sau greşite, Comisia Locală are atribuţia de a analiza actele anexate de solicitant [în] cond. art. 10 alin. (3) din H.G. nr. 1172/2001 şi să aprecieze dacă se putea încadra în disp. Lg. 1/2000; având un rol activ. Oricum, soluţia putea fi verificată sub aspectul legalităţii de Comisia Jud. Conform art. 6 lit. b) şi c) Comisia Judeţeană a interpretat corect H.G. nr. 1172/2001 şi Legea nr. 1/2000 prin soluţionarea contestaţiei şi emiterea hotărârii oferind o interpretare în sensul aplicării, nu în sensul neaplicării legii. Atât timp cât pârâtul demonstrează cu acte dreptul său, confirmat şi prin admiterea acţiunii în constatare prin s.c. nr. 1872/26.06.2004, o interpretare rigidă a regulamentului şi reluare a procedurii ar conduce la acelaşi rezultat: atribuirea în proprietatea pârâtului a 10 ha cu teren vegetaţie forestieră. Atâta timp cât pârâtul a depus o cerere, chiar greşit întemeiată, aceasta a existat. Prin absurd, raţionamentul reclamantei ar funcţiona şi atunci când un petent depune cerere de reconstituire adresată Comisiei Locale şi întemeiată prin disp. art. 480 C. civ. privind revendicarea. Calificarea cererii este în atributul Comisiei Locale aceasta rezultând din obligaţa analizării sale, conf. art. 5 lit. a) din H.G. nr. 1172/2001. Analiza în definiţie a cuvântului înseamnă o verificare riguros elementată cererii depuse de un petent pentru a identifica acele situaţii ...[neinteligibil]... legea 18/91, legea 1/2000 acte normative specifice pentru activitatea Comisiilor Locale şi Judeţene. După încadrarea situaţiei, de fapt în sens larg în ipoteza normei, urma aplicarea efectivă a dispoziţiei acesteia. Prin greşita analiză, a cererii, Comisia Locală a împiedicat aplicarea dispoziţiilor legale, în concret, nu a aplicat legea unei persoane îndreptăţite Comisa Judeţeană a reparat aceste erori..." - pag. 2-3 din sentinţa civilă nr. 1496/16.05.2005, pronunţată de Judecătoria Buftea .

- "Tribunalul consideră că în analiza valabilităţii hotărârii Comisiei Judeţene Ilfov nu se poate ignora împrejurarea că printr-o hotărâre judecătorească definitivă, sentinţa civilă nr. 1872 din 26.06.2003 pronunţată de Judecătoria Buftea în dosarul nr. x/2003, s-a admis acţiunea formulată de reclamantul D. în contradictoriu cu pârâta comuna Snagov, prin Primar, şi s-a constatat că reclamantul, intimatul-părăt în prezenta cauză, este îndreptăţit să beneficieze de retrocedarea suprafeţei de 10 ha pădure situată în comuna Snagov, zona "GGG.".

Deşi apelanta reclamantă a susţinut că această hotărâre judecătorească a fost avută în mod greşit în vedere de către prima instanţă în soluţionarea acţiunii în anulare, tribunalul reţine că sentinţa respectivă pronunţată în cursul procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate reclamantului în baza Legii nr. 18/1991 şi Legii nr. 1/2000 prezintă relevanţă în stabilirea legalităţii hotărârii Comisiei Judeţene Ilfov prin raportare la motivele de nulitate prevăzute de art. III din Legea nr. 169/1997.

Or, potrivit acestor prevederi, faţă de temeiul juridic al acţiunii de anulare şi motivele de nulitate invocate de reclamantă, tribunalul constată că trebuia verificat în ce măsură intimatul pârât D. poate fi considerat o persoană îndreptăţită la reconstituirea dreptului de proprietate în baza acestor dispoziţii speciale în materia fondului funciar, motivul de nulitate absolută ce trebuia cercetat fiind cel arătat de art. III alin. (1) lit. a) din Legea nr. 169/1997 (celelalte cauze enumerate de textul legal respectiv nefiind aplicabile speţei). (...). Prin sentinţa definitivă mai sus menţionată se constată însă dreptul la retrocedarea unei suprafeţe de teren forestier în patrimoniul intimatului pârât, apreciindu-se astfel, indirect, că sunt îndeplinite toate cerinţele legale - de formă şi de fond - pentru a beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991 şi Legii nr. 1/2000. În acest context, nu are relevanţă că hotărârea nu este executorie şi că nu obligă Comisiile constituite în baza Legii nr. 18/1991 la reconstituirea dreptului de proprietate. Pe de altă parte, autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri definitive nu trebuie confundată cu opozabilitatea, în sens larg, a hotărârii faţă de terţi ca o realitate incontestabilă, acest act jurisdicţional fiind totuşi un element al ordinii juridice care nu poate fi ignorat.

În ceea ce priveşte respectarea celorlalte dispoziţii legale invocate de apelanţi la adoptarea hotărârii Comisiei Judeţene Ilfov, tribunalul constată că prin împrejurarea că s-a aprobat în cadrul unei proceduri de stabilire a dreptului de proprietate conform Legii nr. 18/1991 şi Legii nr. 1/2000 înscrierea intimatului pârât într-o anexă cu o suprafaţă de 10 ha teren - cu vegetaţie forestieră nu se încalcă niciuna dintre dispoziţiile legale ce reglementează regimul proprietăţii publice - cum ar fi caracterul inalienabil, insesizabil şi imprescriptibil al acestor bunuri (conform art. 11-12 din Legea nr. 213/1998) sau interdicţia reducerii suprafeţei fondului forestier proprietate publică (prevăzută de art. 54 din Codul Silvic), cum în mod neîntemeiat susţin apelanţii, cu atât mai mult cu cât nu s-a probat că s-ar fi eliberat un titlu de proprietate pentru suprafeţe de teren ce fac parte din domeniul public şi, eventual, care nu ar putea face obiect al unei reconstituiri a dreptului de proprietate pentru foştii proprietari." - pag. 4-5 din decizia civilă nr. 1075A/12.05.2006 a Tribunalului Bucureşti, pronunţată în dosarul nr. x/2005 - .

- "S-a susţinut de recurentă că singura cerere formulată de intimatul pârât pentru reconstituirea dreptului său de proprietate a reprezentat o notificare adresată Comisiei de Aplicare a Legii nr. 10/2001, care nu avea nici o competenţă legală privind restituirea terenurilor forestiere. Critica este nefondată în condiţiile în care art. 33 din Legea nr. 1/2000 prevede expres valabilitatea cererilor de reconstituire chiar dacă acestea au fost depuse la alte comisii decât cele competente potrivit legii.

Pe de altă parte, Hotărârea nr. 07 din 14.01.2004 a fost emisă de Comisia Judeţeană Ilfov pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor în baza sentinţei civile nr. 1872 pronunţată la 26.06.2003 de Judecătoria Buftea, prin care se constatase în mod irevocabil faptul că intimatul pârât (reclamant în acea cauză) este îndreptăţit la retrocedarea suprafeţei de 10 ha pădure în comuna Snagov, zona "GGG.".

Chiar dacă această hotărâre nu a fost pronunţată în contradictoriu cu recurenta reclamantă, ea are caracter irevocabil, iar instanţa de judecată nu poate, într-o acţiune având ca obiect anularea hotărârii de validare emisă în baza acestei sentinţe, să dea o altă dezlegare a problemelor de drept reţinute în considerentele şi dispozitivul acestei hotărâri.

A proceda altfel înseamnă a încălca ordinea juridică internă, cum în mod corect a reţinut şi instanţă de apel, dar şi a lipsi pe intimatul pârât de un bun dobândit prin hotărârea mai sus menţionată, încălcând astfelbdispoziţiile Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.

Nu poate fi ignorat nici faptul că unele din dispoziţiile legale menţionate de recurentă ca fiind încălcate de instanţele anterioare au fost abrogate prin Legea nr. 247/19.07.2005, lege în baza căreia intimatul reclamant a obţinut la data de 07.07.2006 Hotărârea nr. 1156 emisă de Comisia Judeţeană Ilfov prin care s-a validat dreptul său de proprietate asupra terenului cu vegetaţie forestieră în suprafaţă de 46,78 ha, din care face parte şi terenul în litigiu" - pag. 6 din decizia civilă nr. 73/22.01.2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă .

S-a reţinut din aceste hotărâri că instanţele civile au analizat şi chestiunile de fond privind dreptul inculpatului D. la retrocedarea acestui imobil, nu doar chestiunile de formă, legate de modul şi termenul de depunere a cererii de retrocedare, aşa cum susţine parchetul în concluziile pe fond .

Faţă de chestiunile de drept dezlegate definitiv şi irevocabil de instanţele civile menţionate mai sus, instanţa penală nu poate constata că s-ar impune o altă interpretare a dispoziţiilor legale analizate prin aceste hotărâri judecătoreşti. Instanţele civile au verificat atât temeiul legal ce a stat la baza retrocedării, cât şi actele depuse în susţinerea cererii de retrocedare, constatând că inculpatul D. avea dreptul de a solicita retrocedarea Pădurii x şi că această retrocedare a fost conformă cu dispoziţiile legale ce reglementează acest domeniu.

În ce priveşte retrocedarea Fermei y, aceasta a fost dispusă prin decizia administrativă nr. 30/26.09.2008 a Institutului de Cercetare şi Dezvoltare pentru Protecţia Plantelor. Prin această decizie nu s-a dispus, însă, retrocedarea întregii suprafeţe de teren solicitată de inculpatul D., ci doar a unei suprafeţe de 170924975 mp. Pentru restul suprafeţei de teren pe care a deţinut-o în această zonă fostul AA., care a format un lot comun cu terenul retrocedat, inculpatul D. a formulat o acţiune în instanţă prin care a solicitat măsuri reparatorii în echivalent.

Această acţiune a inculpatului D., formulată în contradictoriu cu Institutul de Cercetare şi Dezvoltare pentru Protecţia Plantelor, a fost admisă prin sentinţa civilă nr. 2146/06.12.2013 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin care s-a dispus obligarea pârâtului de a emite dispoziţie de acordare de măsuri reparatorii pentru suprafaţa de 25642,96 mp din imobilul cunoscut ca Ferma y, în condiţiile Legii nr. 165/2013.

În motivarea acestei sentinţe, rămasă definitivă prin neapelare, se menţionează:

"Constatând în speţă îndeplinită situaţia premisă prevăzută de Legea nr. 10/2001 atât referitor la preluarea abuzivă a imobilului din patrimoniul autorului reclamantului, cât şi referitor la calitatea acestuia de persoană îndreptăţită la despăgubire, aspecte recunoscute în mod definitiv şi de către pârâtă, pentru întreaga suprafaţă a fostei Ferme y, inclusiv pentru suprafaţa ce face obiectul prezentului litigiu, tribunalul reţine obligaţia pârâtei de a soluţiona notificarea şi pentru diferenţa rămasă nerestituită a suprafeţei de teren de 25642,96 mp din imobilul cunoscut ca Ferma y, astfel că tribunalul constată cererea ca întemeiată, urmând a o admite şi a obliga pârâtul să emită dispoziţie de acordare de măsuri reparatorii pentru suprafaţa de 25642,96 mp din imobilul cunoscut ca Ferma y în condiţiile Legii nr. 165/2013".

La fel ca în cazul celorlalte sentinţe referitoare la retrocedarea imobilului Pădurea x, şi în cazul imobilului Ferma y s-a constatat prin sentinţa mai sus menţionată îndeplinirea condiţiilor prevăzute de Legea nr. 10/2001 referitoare la preluarea abuzivă a imobilului şi la calitatea inculpatului D. de persoană îndreptăţită la despăgubire. Nu este vorba doar de o hotărâre care s-a pronunţat exclusiv pe baza Deciziei nr. 30/2008 emisă de către ICDPP, aşa cum susţine parchetul în concluziile pe fond, ci de o hotărâre care a analizat îndeplinirea tuturor condiţiilor prevăzute de Legea nr. 10/2001. Or, aceste constatări ale instanţei civile, făcute printr-o hotărâre definitivă în legătură cu dreptul inculpatului D. de a solicita retrocedarea imobilului Ferma y, au autoritate de lucru judecat, neputând fi contrazise printr-o altă hotărâre judecătorească.

Principiul securităţii raporturilor juridice se opune ca instanţa penală să constate inexistenţa acestui drept al inculpatului D. ori neîndeplinirea condiţiilor legale prevăzute de legile de retrocedare în cazul Fermei y şi a Pădurii x. Fiind vorba de aspecte statuate în mod definitiv şi irevocabil de alte instanţe de judecată, ele beneficiază de autoritate de lucru judecat în faţa oricăror alte instanţe de judecată, indiferent care ar fi obiectul cauzei cu care acestea sunt investite.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 52 alin. (3) C. proc. pen., instanţa a constatat că au autoritate de lucru judecat în prezenta cauză penală următoarele hotărâri pronunţate de instanţele civile:

- hotărârea nr. 132/06.02.1955, pronunţată în dosarul nr. x/1954 al secţiei I-a a Tribunalelor Judiciare de la Lisabona, Portugalia, recunoscută prin decizia irevocabilă nr. 954/14.02.2012, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2009 - exequatur, cu privire la calitatea inculpatului D. de moştenitor al fostului AA.;

- sentinţa civilă nr. 1872/26.06.2003, pronunţată de Judecătoria Buftea (definitivă şi irevocabilă prin neapelare) şi sentinţa civilă nr. 1496/16.05.2005, pronunţată de Judecătoria Buftea (rămasă irevocabilă prin respingerea apelului prin decizia civilă nr. 1075/A/12.05.2006 a Tribunalului Bucureşti şi respingerea recursului prin decizia civilă nr. 73/22.01.2007 a Curţii de Apel Bucureşti), cu privire la dreptul inculpatului D. de a solicita restituirea suprafeţei de teren de 46,78 ha din Pădurea x;

- sentinţa civilă nr. 2146/06.12.2013 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă (definitivă prin neapelare), cu privire la dreptul inculpatului D. de a solicita restituirea imobilului Ferma y.

În ce priveşte solicitarea inculpaţilor A. şi S.C. B. S.R.L. de a constata autoritatea de lucru judecat a celorlalte hotărâri civile pronunţate de diferite instanţe în favoarea inculpatului D., instanţa a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru a se reţine caracterul de chestiuni prealabile al aspectelor statuate prin aceste hotărâri.

În primul rând, toate celelalte hotărâri judecătoreşti menţionate de inculpaţi în cererile de constatare a chestiunilor prealabile privesc alte imobile decât Pădurea x şi Ferma y, care fac obiectul prezentei cauze. Nefiind investită instanţa penală cu judecarea unor infracţiuni care să fi fost comise în legătură cu alte bunuri care au făcut obiectul unor hotărâri civile, nu se impune constatarea autorităţii de lucru judecat a acestor hotărâri civile în prezenta cauză penală.

Aşa cum s-a arătat anterior, constatarea caracterului de chestiune prealabilă al aspectelor soluţionate prin hotărârile civile pronunţate în legătură cu Pădurea x şi Ferma y are relevanţă doar în ceea ce priveşte infracţiunile de abuz în serviciu de care au fost acuzaţi inculpaţii în legătură cu retrocedarea acestor imobile. Doar în cazul acestor infracţiuni de abuz în serviciu aspectele statuate de instanţele civile au legătură cu obiectul cauzei penale şi obligă instanţa penală să ţină cont de autoritatea de lucru judecat a hotărârilor civile. Or, din moment ce instanţa penală a fost investită cu infracţiunile de abuz în serviciu comise în legătură cu retrocedarea Pădurii x şi a Fermei y, celelalte hotărâri judecătoreşti care nu au legătură cu aceste bunuri nu constituie chestiuni prealabile în cauză.

Inculpaţii au argumentat în cererile lor faptul că celelalte hotărâri civile pronunţate în legătură cu alte bunuri imobile revendicate de către inculpatul D. au reţinut că acesta a dobândit în mod valabil drepturile succesorale de pe urma fostului AA. de la YY.. Faptul că instanţele au constatat în cazul altor bunuri legalitatea acestei transmiteri a drepturilor succesorale nu înseamnă că suntem în prezenţa unei autorităţi de lucru judecat, deoarece nu este vorba de acelaşi obiect al cauzei. Lipsind unul din elementele autorităţii de lucru judecat (identitatea de obiect), nu se poate constata autoritatea de lucru judecat a celorlalte hotărâri civile, în prezenta cauză penală. Ele ar putea constitui un argument pentru a se reţine lipsa de temeinicie a acuzaţiilor de săvârşire a infracţiunilor de abuz în serviciu, dar nu o chestiune prealabilă dezlegată cu autoritate de lucru judecat.

În plus, parchetul a susţinut în actul de sesizare că actul care dovedeşte cumpărarea drepturilor succesorale de către inculpatul D. de la YY. ar fi fals, fapt care impune analizarea acestei susţineri pe fondul cauzei. Dacă s-ar constata caracterul fals al înscrisului, instanţa penală poate să reţină că nu a existat o transmitere valabilă a drepturilor succesorale prin acesta, fără ca astfel să încalce autoritatea de lucru judecat a celorlalte hotărâri civile. De această data, nu suntem în prezenţa unor hotărâri judecătoreşti irevocabile care să fi statuat asupra aceloraşi aspecte, ci a unor alte înscrisuri depuse în dovedirea unor cereri similare.

Pentru aceste motive, instanţa a respins restul solicitărilor inculpatului A. şi ale inculpatei S.C. B. S.R.L. de constatare a autorităţii de lucru judecat a chestiunilor statuate prin celelalte hotărâri pronunţate de instanţele civile în legătură cu drepturile succesorale ale inculpatului D..

În consecinţă, instanţa a reţinut că nu îndeplinesc condiţiile pentru a fi considerate chestiuni prealabile aspectele statuate prin sentinţa civilă nr. 2038/27.08.2008, pronunţată de Judecătoria Reşita şi decizia civilă nr. 207/R/30.03.2009, pronunţată de Tribunalul Caraş Severin, secţia civilă, ambele în dosarul nr. x/2007; sentinţa civilă nr. 932/02.04.2007, pronunţată de Judecătoria Bârlad şi decizia civilă nr. 839/R din 04.07.2007, pronunţată de Tribunalul Vaslui, secţia civilă; decizia civilă nr. 182A/23.03.2009, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2005; decizia civilă nr. 109A/05.07.2012, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă în dosarul nr. x/2012; sentinţa civilă nr. 500/16.05.2006, pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia civilă în dosarul nr. x/2006 şi decizia civilă nr. 435/13.12.2006 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2006; sentinţa civilă nr. 679/20.06.2006, pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia civilă în dosarul nr. x/2006 şi decizia civilă nr. 4792/09.07.2008, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală în dosarul nr. x/2006; decizia civilă nr. 3378/14.06.2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I-a civilă în dosarul nr. x/2012.

În ce priveşte constatarea autorităţii de lucru judecat a hotărârii Tribunalului de Primă instanţă Paris din 06.03.1957 - exequatur, nefiind vorba de o hotărâre recunoscută pe teritoriul României, s-a reţinut că instanţa nu poate admite această cerere. Aceasta poate constitui doar un argument în favoarea susţinerilor inculpatului, dar nu o hotărâre care să beneficieze de autoritate de lucru judecat pe teritoriul României.

De asemenea, sentinţa civilă nr. 110/04.04.2000 a Tribunalului Arad a fost pronunţată într-un litigiu în care au fost alte părţi şi având un alt obiect, neputând fi reţinută ca o chestiune prealabilă în prezenta cauză, ci doar ca un argument în favoarea susţinerilor inculpaţilor.

2. În privinţa cererilor şi excepţiilor privind constatarea nulităţii absolute a probelor administrate în prezenta cauză, formulate de către inculpaţii F., G., V., J., H. şi C., instanţa de fond a reţinut următoarele:

a). Chiar dacă au fost formulate sub forma unor excepţii de nulitate absolută, instanţa a reţinut că solicitările inculpaţilor redate mai sus au natura juridică a unor cereri de înlăturare, ca nelegale, a unor mijloace de probă administrate în cursul urmăririi penale. Deşi regula este că cererile privind nelegalitatea probelor administrate în cursul urmăririi penale se soluţionează în faza camerei preliminare, practica judiciară a reţinut că există şi situaţii în care acestea pot fi invocate în faza de judecată. Unele dintre aceste situaţii sunt şi acelea în care, după ce a fost depăşită faza camerei preliminare, au intervenit modificări legislative ori au fost adoptate decizii ale Curţii Constituţionale a României cu privire la texte de lege incidente în cauză.

Curtea Constituţională a României a arătat în mod explicit în motivarea unor decizii, cum sunt deciziile nr. 51/2016 şi 26/2018, că efectul acestora se produce şi asupra cauzelor pendinte, în mod corespunzător. În altele, cum sunt deciziile nr. 302/2017, 91/2018 şi 802/2018, Curtea Constituţională nu a făcut o astfel de precizare expresă în motivare, rămânând în sarcina instanţelor de judecată interpretarea şi aplicarea în fiecare cauză a articolului 147 alin. (4) din Constituţie, potrivit căruia "Deciziile Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor." În cazul deciziei nr. 802/2018 a Curţii Constituţionale a României, incidenţa ei în prezenta cauză decurge şi din faptul că ea a fost adoptată în urma invocării excepţiei de neconstituţionalitate de către inculpatul J..

Ţinând cont de faptul că în susţinerea cererilor de constatare a nulităţii absolute a unor probe inculpaţii au invocat şi incidenţa deciziilor Curţii Constituţionale nr. 51/2016 şi 26/2019, în care se subliniază în mod expres că produc efecte în mod corespunzător şi în cauzele pendinte, instanţa a analizat pe fond cererile de constatare a nulităţii absolute şi de înlăturare a unor probe administrate în cursul urmăririi penale, chiar dacă, în cauză, a fost depăşită faza camerei preliminare.

Principalul argument invocat de inculpaţi în susţinerea cererilor de constatare a nulităţii absolute a probelor menţionate anterior a fost acela al pronunţării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 302/2017, prin care a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate ridicată şi s-a stabilit că "soluţia legislativă cuprinsă în dispoziţiile art. 281 alin. (1) lit. b), care nu reglementează în categoria nulităţilor absolute încălcarea dispoziţiilor referitoare la competenţa materială şi după calitatea persoanei a organului de urmărire penală, este neconstituţională."

Instanţa a constatat că, în acest caz, nu suntem în prezenţa unei decizii interpretative, ci în prezenţa unei decizii a Curţii Constituţionale prin care se declară neconstituţională o soluţie legislativă sau o omisiune legislativă. Referitor la acest tip de decizii ale Curţii Constituţionale, prin care s-a declarat neconstituţională o soluţie legislativă sau o omisiune legislativă, practica judiciară majoritară a considerat că ele produc efecte similare unei modificări legislative. Din momentul publicării lor în Monitorul Oficial s-a considerat că în dreptul pozitiv este reglementată soluţia legislativă apreciată de Curte ca fiind cea constituţională şi că este abrogată implicit soluţia legislativă neconstituţională. Aceasta este interpretarea prin care se conferă deciziilor Curţii Constituţionale de acest tip efectul cel mai puternic, ele fiind considerate ca având forţa juridică a unei modificări legislative cu efect imediat în dreptul pozitiv. Au fost şi opinii în sensul că astfel de decizii se adresează doar legiuitorului şi că organele judiciare nu ar putea aplica în practică în mod direct soluţia legislativă impusă de Curte, până când legiuitorul nu o consacră printr-un text de lege, însă aceste opinii au rămas minoritare.

Chiar şi în modalitatea de aplicare imediată a deciziilor Curţii Constituţionale prin care a fost declarată neconstituţională o soluţie sau o omisiune legislativă, ele nu pot produce alt efect decât acela pe care l-ar produce adoptarea unei legi noi care să consacre soluţia legislativă impusă de Curte prin deciziile pronunţate. Acest lucru rezultă atât din prevederile art. 147 alin. (4) din Constituţie, cât şi din cele ale art. 15 alin. (2) din Constituţie, care consacră principiul neretroactivităţii legii şi excepţiile de la acest principiu. Aşadar, întrucât în dreptul nostru deciziile Curţii Constituţionale produc efecte doar pentru viitor, regula este că ele nu pot fi aplicate unor fapte sau acte juridice anterioare.

În consecinţă, Decizia Curţii Constituţionale nr. 302/2017 nu poate produce alt efect decât acela pe care l-ar fi produs adoptarea unei legi noi de procedură penală prin care s-ar consacra în mod explicit sancţiunea nulităţii absolute pentru încălcarea dispoziţiilor referitoare la competenţa materială şi după calitatea persoanei a organului de urmărire penală. În motivarea deciziei nr. 302/2017 nu s-a precizat nimic în legătură cu efectele în timp ale acesteia, fiind aplicabilă regula generală de la art. 147 alin. (4) din Constituţie.

Cum decizia nr. 302/2017 a Curţii Constituţionale a României priveşte un text de procedură penală, respectiv dispoziţiile art. 281 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., ea va produce aceleaşi efecte ca o lege nouă de procedură, adică se va aplica doar pentru actele procesuale şi actele procedurale efectuate după publicarea ei în Monitorul Oficial.

Referitor la regulile de aplicare a legii noi de procedură penală, doctrina şi practica judiciară sunt unanime în sensul că ea nu poate fi aplicată actelor de procedură efectuate anterior intrării ei în vigoare.

În acest sens, în doctrina română s-a subliniat că "Din principiul aplicării imediate a legii procesuale penale rezultă că aceasta este numai activă şi niciodată extraactivă; adică nu se aplică în trecut, la acte şi la raporturi trecute; numai poate avea eficienţă asupra unui act procesual efectuat anterior punerii ei în vigoare; nu mai poate atinge valabilitatea acestuia; ceea ce s-a făcut sub imperiul legii anterioare, nu se mai poate desface prin legea nouă; actele procesuale efectuate sub legea veche, după normele acesteia, îşi păstrează valabilitatea lor originară şi deci toate efectele legale." (Traian Pop, Drept procesual penal, Volumul I, Partea introductivă, Tipografia Naţională S.A., Cluj, 1946, pagina 210).

De asemenea, s-a mai arătat în doctrină că "Dispoziţiile legii de procedură penală au eficienţă numai faţă de actele procesuale sau procedurale îndeplinite în intervalul dintre intrarea şi ieşirea din vigoare a acestor dispoziţii, odată cu legea care le conţine sau în mod separat. În caz de succesiunea legilor de procedură actele procesuale şi procedurale efectuate în orice proces penal în timpul legii abrogate îşi păstrează valoarea, iar cele care vor interveni ulterior vor fi îndeplinite potrivit noii legi (consacrarea regulii tempus regit actum)." (V. Dongoroz ş.a., Explicaţii teoretice ale C. proc. pen. român. Partea generală, Vol. V, Ediţia a doua, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2003, pagina 14).

Aceste reguli de aplicare în timp a legii de procedură penală sunt consacrate şi legislativ, în textul de la art. 13 alin. (1) din C. proc. pen.

Având în vedere aceste principii de aplicare a Deciziei nr. 302/2017 a Curţii Constituţionale a României, instanţa a reţinut că nu poate fi primită susţinerea inculpaţilor că mijloacele de probă administrate în prezenta cauză în cursul urmăririi penale ar fi lovite de nulitate absolută pe motiv că ele ar fi fost efectuate de organe de urmărire penală necompetente material. Acestea au fost efectuate cu respectarea legii în vigoare la momentul efectuării lor, iar modificările ulterioare intervenite ca urmare a declarării neconstituţionalităţii unor texte de lege nu pot produce, în principiu, efecte asupra lor.

Chiar dacă actele efectuate sub imperiul legii vechi sunt folosite ulterior în proces, cum este cazul probelor administrate anterior care sunt folosite la adoptarea hotărârii, principiul menţionat anterior rămâne valabil. Aşa cum s-a arătat în doctrină, "Astfel, în principiu, aplicaţiunea imediată a legii procesuale penale se conjugă cu principiul separaţiunii sau izolării actelor procedurale şi chiar a diferitelor acte sau operaţiuni componente ale unui act procedural complex. Aceasta este teza dominantă a doctrinei şi jurisprudenţei. Şi numai în mod excepţional, şi prin dispoziţiunea expresă a legii, se aplică principiul unităţii actului de procedură, sau a fazei de procedură, sau al unităţii (relative) procesului." (Traian Pop, Drept procesual penal, Volumul I, Partea introductivă, Tipografia Naţională S.A., Cluj, 1946, pagina 218)

În consecinţă, instanţa nu poate sancţiona cu nulitatea absolută actele de procedură efectuate de organele judiciare cu respectarea normelor legale în vigoare, chiar dacă ar fi vorba de acte care, în urma adoptării Deciziei nr. 302/2017 a Curţii Constituţionale a României, ar fi sancţionate cu nulitatea absolută, pentru că această decizie nu poate fi aplicată retroactiv.

b). Referitor la interceptările efectuate în baza mandatelor emise de judecătorul de drepturi şi libertăţi, instanţa a reţinut că nu au intervenit aspecte noi faţă de momentul pronunţării încheierii de cameră preliminară în prezenta cauză, care să conducă la concluzia că acestea sunt lovite de nulitate.

Aşa cum s-a reţinut în încheierea de cameră preliminară din 30.8.2016, rămasă definitivă prin respingerea contestaţiilor, "În cazul mandatelor de supraveghere tehnică emise în baza C. proc. pen. în anul 2015, anterior apariţiei deciziei nr. 51/2016, practica judiciară cvasiunanimă a considerat că sancţiunea care operează este aceea a unei nulităţi relative, care necesită dovedirea unei vătămări, pentru a putea conduce la excluderea probei cu interceptarea convorbirilor telefonice efectuate de Serviciul Român de Informaţii. Or, o astfel de vătămare nu poate fi dedusă din supoziţii, ci ea ar trebui să se bazeze pe un minim de elemente concrete, obiective, care ar face ca fiabilitatea probei respective să fie pusă sub semnul întrebării. În lipsa dovedirii unei astfel de vătămări, Decizia Curţii Constituţionale a României nr. 51/2016, ca toate deciziile date în materie de procedură penală, va produce efecte ca şi o lege nouă de procedură penală, care se aplică doar actelor de procedură efectuate după intrarea ei în vigoare. Actele de procedură efectuate sub imperiul vechii legi de procedură, cu respectarea dispoziţiilor acesteia, rămân valabile, dacă nu se poate dovedi existenţa unei vătămări ce nu poate fi înlăturată altfel decât prin desfiinţarea lor. Acest lucru rezultă şi din jurisprudenţa CEDO, care arată, de exemplu, în cauza Botea c. României, că trebuie să se examineze în special dacă reclamantului i s-a oferit posibilitatea de a contesta autenticitatea probelor şi de a se opune utilizării lor şi, în plus, trebuie să se ţină seama de calitatea probelor, inclusiv dacă circumstanţele în care au fost obţinute pun la îndoială credibilitatea sau corectitudinea acestora."

Aşa cum s-a arătat anterior, întrucât Decizia Curţii Constituţionale nr. 302/2017 nu poate produce efecte asupra actelor de procedură efectuate anterior adoptării ei, rămân valabile cele reţinute cu autoritate de lucru judecat în încheierea de cameră preliminară cu privire la proba cu interceptarea convorbirilor telefonice efectuată în baza mandatului emis de judecătorul de drepturi şi libertăţi în prezenta cauză. Neinvocându-se alte aspecte care să conducă la concluzia producerii unor vătămări care nu ar putea fi înlăturate decât prin anularea acestor acte de procedură, instanţa a reţinut valabilitatea argumentelor expuse în încheierea de cameră preliminară în care au fost analizate aceste aspecte.

În ce priveşte efectele pe care le-a produs asupra acestor înregistrări adoptarea Deciziei nr. 26/2019, Curtea Constituţională arată în paragraful 211 că:

"Prin urmare, având în vedere art. 197 alin. (2) din C. proc. pen. din 1968 şi art. 281 din C. proc. pen., acest din urmă text coroborat cu Decizia Curţii Constituţionale nr. 302 din 4 mai 2017, prin care s-a constatat că soluţia legislativă cuprinsă în dispoziţiile art. 281 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., care nu reglementează în categoria nulităţilor absolute încălcarea dispoziţiilor referitoare la competenţa materială şi după calitatea persoanei a organului de urmărire penală, este neconstituţională, revine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi celorlalte instanţe judecătoreşti, precum şi Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi unităţilor subordonate să verifice, în cauzele pendinte, în ce măsură s-a produs o încălcare a dispoziţiilor referitoare la competenţa materială şi după calitatea persoanei a organului de urmărire penală, şi să dispună măsurile legale corespunzătoare."

Aşa cum s-a arătat anterior, nu poate fi vorba în prezenta cauză de incidenţa sancţiunii nulităţii absolute, ca urmare a încălcării regulilor de competenţă materială a organelor de urmărire penală, deoarece interceptarea a fost făcută în baza normelor în vigoare de la momentul efectuării. Curtea Constituţională subliniază în paragraful 164 din Decizia nr. 26/2019 că textul de la art. 142 alin. (1) din C. proc. pen. s-a bucurat de prezumţia de constituţionalitate în perioada 1 februarie 2014 - 13 martie 2016, prezumţie care a fost ulterior răsturnată de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 51/2016. Aşadar, fiind vorba de acte de procedură efectuate de organele judiciare în baza unui text de lege în vigoare, care s-a bucurat până la data de 13 martie 2016 de prezumţia de constituţionalitate, nu se poate reţine reaua-credinţă a organelor judiciare în efectuarea acestor acte de procedură şi nici necesitatea aplicări unei sancţiuni procedurale acestora.

Această soluţie a fost adoptată şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie într-o decizie de speţă, în care s-a reţinut că «…prin eliminarea din categoria nulităţilor absolute a nerespectării dispoziţiilor referitoare la competenţa materială şi după calitatea persoanei a organului de urmărire penală, legiuitorul nu şi-a îndeplinit obligaţia ce decurge din respectarea principiului legalităţii, ceea ce contravine art. 1 alin. (3) şi (5) şi art. 21 alin. (3) din Constituţie (...). Înalta Curte reţine însă că, la momentul efectuării actului, încălcarea competenţei materiale a organelor de urmărire penală era prevăzută de lege sub sancţiunea nulităţii relative, iar evaluarea incidenţei nulităţii se realizează prin raportare la legea procesual penală în vigoare la momentul efectuării actului, întrucât legea procesual penală nu retroactivează, ceea ce înseamnă că nu poate fi invocată Decizia Curţii Constituţionale (care modifică o dispoziţie procesual penală) în privinţa actelor de procedură efectuate anterior publicării acesteia.» (I.C.C.J., Decizia nr. 168/A/2018 din 28 iunie 2018).

În aceeaşi decizie instanţa supremă a mai reţinut că «Prin urmare, regulile de competenţă materială avute în vedere de dispoziţiile art. 281 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. vizează repartizarea prin lege a organelor judiciare, după anumite criterii, care pot fi anumite infracţiuni sau anumite acte ori măsuri dintr-o anumită fază a procesului penal (în acest sens, a se vedea paragraful nr. 53 din Decizia Curţii Constituţionale nr. 302 din 04.05.2017, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 566 din 17.07.2017), reguli care au fost respectate în cauză. Or, administrarea probei cu sprijinul tehnic al altor organe specializate decât cele de urmărire penală nu intră în sfera de incidenţă a nulităţii absolute generată de nerespectarea competenţei materiale a organelor de urmărire penală, întrucât vizează sprijinul tehnic acordat pentru derularea unui procedeu probatoriu, care excedează noţiunii de "act de urmărire penală". În acest sens, sunt considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 779 din 28 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 439 din 24 mai 2018, prin care s-a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate şi s-a constatat că dispoziţiile art. 912 alin. (1) din C. proc. pen. din 1968 sunt constituţionale, în raport cu criticile formulate.»

Aşadar, punerea în executare, prin Serviciul Român de Informaţii, a mandatelor de interceptare, în baza dispoziţiilor art. 142 din C. proc. pen., anterior declarării sale neconstituţionale prin Decizia nr. 51/2016, nu are ca efect nulitatea mijlocului de probă obţinut.

Întrucât înregistrările convorbirilor telefonice efectuate în baza mandatelor emise de judecătorul de drepturi şi libertăţi au fost depuse la dosarul cauzei în totalitate, au putut fi ascultate şi contestate de către părţi şi reprezintă forma brută a datelor care rezultă din aceste probe, instanţa a reţinut că efectuarea lor prin folosirea aparaturii deţinute de către Serviciul Român de Informaţii nu poate avea ca efect nulitatea probei. Niciunul dintre inculpaţi nu a solicitat expertizarea tehnică a acestor înregistrări, ci doar a unor înregistrări efectuate în baza mandatelor de siguranţă naţională, neinvocându-se niciun aspect care să ridice vreo îndoială asupra fiabilităţii probelor astfel obţinute. De altfel, nici nu s-a invocat în sprijinul acuzaţiilor vreo convorbire telefonică interceptată în baza mandatelor emise de judecătorul de drepturi şi libertăţi, ci doar unele convorbiri telefonice interceptate în baza mandatelor de siguranţă naţională.

c). Referitor la interceptările efectuate în baza mandatelor de siguranţă naţională, instanţa a constatat că, deşi nu este incident vreun motiv care să conducă la aplicarea sancţiunii nulităţii absolute, se impune acordarea unei valori probante reduse pentru aceste probe, în sensul că ele nu pot sta la baza pronunţării unei hotărâri de condamnare a inculpaţilor şi nici nu pot avea un caracter determinant pentru adoptarea unei astfel de soluţii.

În ce priveşte legalitatea acestor probe, instanţa a reţinut că acest aspect a fost analizat în faza camerei preliminare, statuându-se printr-o hotărâre definitivă că sunt legale.

Conferirea unei valori probante reduse este determinată, în primul rând, de faptul că în cursul judecăţii au fost adoptate Deciziile nr. 91/2018 şi nr. 802/2018 ale Curţii Constituţionale a României, care au declarat neconstituţionale două teze din art. 3 lit. f) din Legea nr. 51/1991 privind securitatea naţională a României.

Potrivit dispoziţiilor art. 3 lit. f) din Legea nr. 51/1991, "constituie ameninţări la adresa securităţii naţionale a României subminarea, sabotajul sau orice alte acţiuni care au ca scop înlăturarea prin forţă a instituţiilor democratice ale statului ori care aduc atingere gravă drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor români sau pot aduce atingere capacităţii de apărare ori altor asemenea interese ale ţării, precum şi actele de distrugere, degradare ori aducere în stare de neîntrebuinţare a structurilor necesare bunei desfăşurări a vieţii social-economice sau apărării naţionale."

Prin Decizia nr. 91 din data de 28.02.2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 348 din 20.04.2018, Curtea Constituţională, admiţând excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată, a constatat că sintagma "aduc atingere gravă drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor români", cuprinsă în art. 3 lit. f) din Legea nr. 51/1991 privind securitatea naţională a României, este neconstituţională.

De asemenea, prin Decizia nr. 802 din data de 06.12.2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 218 din 20.03.2019, Curtea Constituţională, admiţând excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată de inculpatul J., a constatat că sintagma "ori altor asemenea interese ale ţării", cuprinsă în dispoziţiile art. 3 lit. f) din Legea nr. 51/1991 privind securitatea naţională a României, este neconstituţională.

Cum din mandatele de siguranţă naţională depuse la dosar în formă declasificată rezultă că ele au fost emise în baza art. 3 lit. f) din Legea nr. 51/1991, părţile sunt în imposibilitate de a verifica dacă mandatele de siguranţă naţională au fost emise în baza vreuneia din cele două teze declarate neconstituţionale prin Deciziile nr. 91/2018 şi nr. 802/2018 ("aduc atingere gravă drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor români" şi "altor asemenea interese ale ţării") ori dacă au fost emise avându-se în vedere vreuna din celelalte teze ale art. 3 lit. f) din Legea nr. 51/1991. Cunoaşterea de către persoana supravegheată a temeiurilor de fapt şi de drept care au stat la baza emiterii mandatelor de supraveghere tehnică şi conferirea unei posibilităţi reale de a le contesta în faţa instanţei necesită declasificarea încheierilor ce au stat la baza mandatelor de siguranţă naţională.

În speţă, s-a solicitat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie declasificarea integrală a încheierilor în baza cărora au fost emise mandatele de siguranţă naţională, răspunsul fiind unul negativ, din motive ce ţin de siguranţa naţională. Au fost declasificate parţial aceste încheieri, doar cu privire la temeiul juridic ce a stat la baza emiterii mandatelor de siguranţă naţională, însă din această declasificare parţială nu s-a putut identifica teza de la art. 3 lit. f) din Legea nr. 51/1991 care a stat la baza emiterii mandatelor de siguranţă naţională.

Instanţa a făcut demersuri pentru a solicita documentele în format clasificat, iar apărătorii inculpaţilor au avut posibilitatea efectivă să le consulte, cu respectarea condiţiilor impuse de legislaţia în vigoare privind siguranţa naţională. Astfel, avocatul inculpaţilor G., F. şi V. a înţeles uzeze de această posibilitate legală şi a parcurs procedura de obţinere a certificatului ORNISS care i-a permis accesul la acestea. Faptul că ceilalţi apărători ai părţilor implicate în dosar nu au parcurs această procedură de autorizare a împiedicat accesul lor la documentele clasificate şi posibilitatea unei dezbateri reale cu privire la conţinutul acestora şi la temeiul de fapt şi de drept care a stat la baza emiterii lor.

Necesitatea parcurgerii unei astfel de proceduri de autorizare a accesului la documente clasificate a fost considerată de către Curtea Constituţională a României în Decizia nr. 21 din 18 ianuarie 2018 ca fiind una proporţională cu scopul urmărit, reţinându-se în paragraful nr. 43 din motivare că: «Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 1.335 din 9 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 29 din 15 ianuarie 2009, stabilind constituţionalitatea dispoziţiilor de lege care condiţionează accesul la informaţiile secrete de stat de obţinerea autorizaţiei (impuse de legea de la acea dată inclusiv magistraţilor), arătând că "dispoziţiile referitoare la persoanele ce urmează să aibă acces la informaţiile clasificate, protecţia acestor informaţii prin măsuri procedurale, nivelul de secretizare a acestora, precum şi interdicţia clasificării unor categorii de informaţii sau accesul la informaţiile secrete de stat nu reprezintă impedimente de natură să afecteze drepturile şi libertăţile constituţionale, fiind în deplin acord cu normele din Legea fundamentală invocate. De asemenea, acestea nu înlătură posibilitatea judecătorului de a avea acces la informaţiile secrete de stat, cu respectarea regulilor de natură procedurală prevăzute de lege". Curtea a mai reţinut că:

"critica privind încălcarea [...] principiului egalităţii în drepturi, prin instituirea unor nivele diferite de acces la informaţie pentru acuzare şi apărare, este neîntemeiată, deoarece pentru a avea acces la informaţii clasificate trebuie să se urmeze aceeaşi procedură prealabilă de obţinere a certificatelor/autorizaţiilor de securitate, indiferent de persoana care solicită acest lucru". În acelaşi sens se pronunţase Curtea şi prin Decizia nr. 1.120 din 16 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 27 noiembrie 2008, statuând că "este firesc ca Legea nr. 182/2002, având ca obiect de reglementare protecţia informaţiilor clasificate, să conţină reguli specifice cu privire la accesul la astfel de informaţii al anumitor persoane care au calitatea de părţi într-un proces, respectiv cu condiţia obţinerii certificatului de securitate, fiind necesar a fi îndeplinite, în prealabil, cerinţele şi procedura specifică de obţinere a acestuia, prevăzute de aceeaşi lege. De vreme ce prevederile de lege criticate nu au ca efect blocarea efectivă şi absolută a accesului la anumite informaţii, ci îl condiţionează de îndeplinirea anumitor paşi procedurali, etape justificate prin importanţa pe care asemenea informaţii o poartă, nu se poate susţine încălcarea dreptului la un proces echitabil sau a principiului unicităţii, imparţialităţii şi al egalităţii justiţiei pentru toţi. Pe de altă parte, însăşi Constituţia prevede, potrivit art. 53 alin. (1), posibilitatea restrângerii exerciţiului unor drepturi - inclusiv a garanţiilor aferente unui proces echitabil - pentru raţiuni legate de apărarea securităţii naţionale. Reglementarea mai strictă a accesului la informaţiile clasificate ca fiind secrete de stat, prin stabilirea unor condiţii pe care trebuie să le îndeplinească persoanele care vor avea acces la astfel de informaţii, precum şi a unor proceduri de verificare, control şi coordonare a accesului la aceste informaţii, reprezintă o măsură necesară în vederea asigurării protecţiei informaţiilor clasificate, în acord cu dispoziţiile constituţionale ce vizează apărarea securităţii naţionale."»

Tot în această decizie Curtea Constituţională a României a reţinut, în paragraful 52 din motivare, că «instanţa europeană a statuat în jurisprudenţa sa că, pentru pregătirea apărării în cadrul unei proceduri penale, inculpatul trebuie să ia cunoştinţă de toate elementele dosarului. Deşi a admis faptul că acest drept nu este absolut, excepţiile trebuie să fie justificate şi trebuie să existe o compensare pentru aceste dificultăţi procedurale create (Hotărârea din 24 iunie 2003, pronunţată în Cauza Dowsett împotriva Regatului Unit, paragrafele 41 şi 42). În acelaşi timp, Curtea a socotit că exigenţele Convenţiei sunt respectate şi atunci când acuzatului nu i s-a permis accesul personal la dosarul cauzei, însă acest drept i-a fost acordat avocatului acestuia (Hotărârea din 19 decembrie 1989, pronunţată în Cauza Kamasinski împotriva Austriei, paragraful 88). Această ultimă exigenţă pe care jurisprudenţa Curţii europene o consideră îndeplinită în legătură cu dreptul inculpatului de a fi informat cu privire la actele/documentele/materialele aflate la dosarul cauzei nu poate fi nicidecum interpretată în sensul că avocatul acuzatului se substituie în dreptul acestuia la informare, ci doar în sensul că, atunci când acuzatul este în imposibilitatea de a accesa personal şi, eventual, asistat de avocat, dosarul, dreptul său la informare nu este afectat dacă este reprezentat de avocatul său, căruia i se asigură accesul la dosarul cauzei.» Aşadar, în speţă s-ar fi putut realiza o informare efectivă a avocaţilor inculpaţilor cu privire la conţinutul documentelor clasificate, iar aceasta ar fi fost una conformă cu exigenţele Convenţiei europene a drepturilor omului.

Cum nu a existat o astfel de informare decât faţă de avocatul inculpaţilor G., F. şi V., nu şi faţă de avocaţii celorlalţi inculpaţi din cauză, instanţa a reţinut că acesta este un motiv pentru care, faţă de imposibilitatea obiectivă de a analiza temeiurile de fapt şi de drept care au stat la baza emiterii mandatelor de interceptare pe legea siguranţei naţionale, aceste înregistrări nu pot avea un caracter determinant sau esenţial pentru pronunţarea unei soluţii de condamnare în cauză. Interceptările şi înregistrările au fost efectuate în baza legii în vigoare la momentul efectuării lor, cu autorizarea judecătorilor din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, motiv pentru care nu poate fi constatată nulitatea acestora, însă încheierile care au stat la baza efectuării lor nu au putut fi puse în discuţia contradictorie a părţilor, fiind clasificate.

Asigurarea unui drept real al inculpaţilor de a contesta în faţa instanţei de judecată temeiurile de fapt şi de drept care au stat la baza emiterii acestor mandate, deşi se referă la un drept substanţial (dreptul la viaţa privată), constituie temei pentru aplicarea în speţă a remediului procedural constând în conferirea unei valori probante reduse acestor mijloace de probă.

În legătură cu procedura de punere la dispoziţia parchetului de către Serviciul Român de Informaţii a celor 188 de înregistrări ale convorbirilor telefonice interceptate în baza mandatelor de siguranţă naţională, instanţa a reţinut că aceasta este reglementată în două texte de lege. Primul temei legal al acestui act îl reprezintă dispoziţiile art. 66 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, care prevede că:

"Serviciile şi organele specializate în culegerea, prelucrarea şi arhivarea informaţiilor au obligaţia de a pune, de îndată, la dispoziţia parchetului competent, la sediul acestuia, toate datele şi toate informaţiile, neprelucrate, deţinute în legătură cu săvârşirea infracţiunilor." Al doilea temei legal al punerii la dispoziţie a acestor înregistrări îl reprezintă art. 14 alin. (3) şi (4) din O.U.G. nr. 43/2002, privind Direcţia Naţională Anticorupţie, în care se prevede că:

"(3) Serviciile şi organele specializate în culegerea şi prelucrarea informaţiilor au obligaţia de a pune la dispoziţie Direcţiei Naţionale Anticorupţie, de îndată, datele şi informaţiile deţinute în legătură cu săvârşirea infracţiunilor privitoare la corupţie. (4) Serviciile şi organele specializate în culegerea şi prelucrarea informaţiilor, la cererea procurorului şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie sau a procurorului anume desemnat de acesta, îi vor pune la dispoziţie datele şi informaţiile prevăzute la alin. (3), neprelucrate."

Aşadar, nu s-ar putea reţine că temeiul care a stat la baza punerii la dispoziţia parchetului a acestor înregistrări ar fi fost Protocolul nr. x din 4 februarie 2009, încheiat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Serviciul Român de Informaţii, cu privire la care s-a constatat conflictul juridic de natură constituţională prin Decizia nr. 26/2019 a Curţii Constituţionale a României.

S-a constatat că este real faptul că din probele administrate rezultă că, împreună cu aceste înregistrări, Serviciul Român de Informaţii a transmis parchetului şi unele note de redare a convorbirilor, dar acest aspect nu poate afecta fiabilitatea probei cu înregistrarea audio transmisă parchetului, ci doar a notelor de transcriere. D.N.A. - S.T. Braşov a arătat în adresa depusă la dosar în data de 22.06.2017, aflată la filele x din volumul XVIII al dosarului instanţei, că redarea convorbirilor telefonice în procesele-verbale certificate de procuror în prezentul dosar s-a făcut după reascultarea tuturor convorbirilor. Or, în acest caz, fiind vorba de redarea de către procuror a înregistrărilor de la dosar, nu s-ar mai putea susţine nelegalitatea care ar fi rezultat din redarea convorbirilor telefonice de către un organ necompetent. Nu există la dosar alte procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice, în afara celor certificate de procuror. În plus, toate cele 188 de convorbiri telefonice interceptate în baza mandatelor de siguranţă naţională au fost puse la dispoziţia tuturor părţilor, iar fiabilitatea redării lor în procesele-verbale certificate de procuror a putut fi verificată în cursul judecăţii, fiind remediate în cursul cercetării judecătoreşti toate erorile de redare sau de traducere, astfel că nu există nicio vătămare sub acest aspect.

În ce priveşte modul concret în care au fost puse la dispoziţia parchetului aceste convorbiri telefonice, în adresa depusă la data de 5.03.2019, aflată la filele x din volumul XLIV al dosarului instanţei, D.N.A - S.T. Braşov a arătat că:

"După ce procurorul a solicitat punerea la dispoziţie a eventualelor date şi informaţii deţinute de S.R.I. în baza mandatelor de siguranţă naţională puse în aplicare, S.R.I. a pus la dispoziţia procurorului, la sediul D.J.I. Braşov, înregistrări ale unor convorbiri însoţite de note de redare pentru ca procurorul să analizeze şi să aprecieze dacă au legătură cu cauza. După ce procurorul a luat la cunoştinţă de aceste informaţii clasificate şi a apreciat că din conţinutul lor rezultă date în legătură cu cauza, prin adresa din data de 05.06.2015 s-a solicitat SRI declasificarea tuturor convorbirilor telefonice prezentate şi a notelor de redare a acestora. Nu au existat înregistrări prezentate de SRI pe care procurorul să le considere lipsite de relevanţă şi pentru care să nu solicite declasificarea." În aceeaşi adresă se arată că, urmare a solicitărilor adresate SRI, această instituţie a transmis apoi cele 188 de înregistrări, pe două suporturi optice tip DVD, care conţineau 34 şi, respectiv, 154 sesiuni audio şi că, în afara acestor înregistrări depuse la dosarul cauzei, SRI nu a pus la dispoziţia procurorului alte înregistrări obţinute în baza mandatelor de siguranţă naţională.

Potrivit art. 66 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară şi art. 14 alin. (3) şi (4) din O.U.G. nr. 43/2002, privind Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Român de Informaţii avea obligaţia de a pune la dispoziţia parchetului "toate datele şi toate informaţiile, neprelucrate, deţinute în legătură cu săvârşirea infracţiunilor". Din formularea expresă a acestor texte de lege rezultă că există această obligaţie de a pune la dispoziţia parchetului doar datele şi informaţiile deţinute în legătură cu săvârşirea infracţiunilor, iar nu toate datele şi informaţiile deţinute cu privire la anumite persoane. Având în vedere natura activităţii serviciilor de informaţii, este justificată opţiunea legiuitorului de a institui această obligaţie doar cu privire la datele şi informaţiile deţinute în legătură cu săvârşirea infracţiunilor, nu şi alte date şi informaţii, deoarece această limitare este necesară pentru protejarea siguranţei naţionale.

Întrucât textele de lege prevăd obligaţia punerii la dispoziţie a datelor şi informaţiilor neprelucrate, instanţa a reţinut că această menţiune se referă la punerea la dispoziţie a acestora în formă brută. Sintagma "neprelucrate" nu se referă la punerea la dispoziţie în totalitate a datelor şi informaţiilor deţinute în legătură cu o anumită persoană, ci la lipsa unei prelucrări a acestora de tip "intelligence", adică a unei analize a acestor date şi informaţii, care să fi fost făcută de serviciul de informaţii. Or, în speţă, s-a constatat că Serviciul Român de Informaţii a pus la dispoziţia parchetului forma cea mai brută a informaţiilor deţinute, care constă în înregistrarea propriilor convorbiri ale inculpaţilor din prezenta cauză. În plus, acestea au fost puse la dispoziţia tuturor părţilor din dosar şi au putut fi contestate în cursul cercetării judecătoreşti. Fiind vorba de punerea la dispoziţie a înregistrării convorbirilor telefonice purtate chiar de inculpaţi, procurorul a putut să facă propria analiză a acestor date şi informaţii şi să decidă ce valoare probantă au fiecare dintre ele, neputând fi reţinută o ingerinţă a serviciului de informaţii în activitatea procurorului sub acest aspect. Faptul că alături de aceste înregistrări au fost puse la dispoziţie şi note de transcriere a lor nu poate fi considerat o prelucrare a informaţiilor, întrucât, aşa cum s-a arătat anterior, procurorul a procedat la ascultarea şi retranscrierea acestora.

Deşi nu ridică vreo problemă de legalitate a mijloacelor de probă, aspectele analizate mai sus constituie, însă, un alt argument pentru reducerea valorii probante a înregistrărilor puse la dispoziţia parchetului de către Serviciul Român de Informaţii, în sensul că ele nu pot avea un caracter esenţial sau determinant pentru pronunţarea unei hotărâri de condamnare.

Condiţiile folosirii în procesul penal a transcrierii unor convorbiri telefonice au fost statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în mai multe cauze.

În cauza Khan contra Marii Britanii s-a reţinut că reclamantul a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la trafic de droguri în baza unei interceptări realizate ca urmare a montării de către poliţie a unor dispozitive în apartamentul unui prieten al acestuia faţă de care, el, pe parcursul unei discuţii spontane, a recunoscut săvârşirea faptei. Curtea a constatat încălcarea art. 8, apreciind că înregistrările ambientale realizate de poliţiştii britanici nu aveau o bază legală corespunzătoare în dreptul englez, ele efectuându-se după nişte reglementări ale Ministerului de Interne care nu îndeplineau condiţia de accesibilitate. În plus, reclamantul a invocat încălcarea art. 6 din Convenţie, întrucât înregistrările efectuate reprezentau singura probă care a stat la baza condamnării sale. Astfel, admiterea de către instanţele britanice a acestui mijloc de probă l-a determinat ulterior şi pe reclamant ca, în faza de judecată, să-şi recunoască vinovăţia. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că procedura în anasamblul său a fost echitabilă, nefiind încălcat art. 6 din Convenţie, deoarece reclamantul a avut posibilitatea să conteste atât autenticitatea înregistrării, cât şi utilizarea acesteia de către organele judiciare.

În cauza Dumitru Popescu contra României (nr. 2), în paragraful 106, Curtea Europeană arată că:

"Dacă prevederile Convenţiei garantează, prin art. 6, dreptul la un proces echitabil, totuşi aceasta nu reglementează admisibilitatea probelor ca atare, materie ce ţine în primul rând de dreptul intern. Aşadar, Curtea nu va putea exclude admisibilitatea unei probe administrate cu nerespectarea reglementărilor dreptului naţional (Schenk împotriva Elveţiei, Hotărârea din 12 iulie 1988, seria x nr. x, § 46; Khan citată mai sus, § 35, şi P.G şi J.H împotriva Regatului Unit, nr. 44.787/98, § 76, CEDO 2001-IX). Pe de altă parte, Curtea reaminteşte că în trecut a avut deja ocazia să declare că utilizarea unei înregistrări ilegale şi, pe deasupra, ca element unic de probă, nu este în sine incompatibilă cu principiile de echitate consacrate de art. 6 § 1 din Convenţie, chiar şi atunci când acest mijloc de probă a fost obţinut cu încălcarea cerinţelor Convenţiei, în special cu cele ale art. 8 din Convenţie (Khan citată mai sus, § 40; P.G şi J.H împotriva Regatului Unit citată mai sus, § 81; Schenk citată mai sus, § 49)."

În paragrafele 110 şi 111 din această hotărâre se arată că:

"110. În cele din urmă, Curtea constată că, în materie de probaţiune, dreptul procesual român prevede că probele nu au valoare prestabilită şi nu sunt ierarhizate, forţa lor probantă depinzând de intima convingere a judecătorilor în ceea ce priveşte ansamblul probelor administrate, fără să existe, aşadar, prezumţia de preeminenţă a unei probe faţă de alta (paragraful 39 de mai sus). Ea consideră că în cauza de faţă trebuie acordată importanţă faptului că înregistrările în litigiu nu au constituit singurul mijloc de probă supus aprecierii suverane a judecătorilor [a se vedea, mutatis mutandis, Schenk citată mai sus, §§ 47 şi 48; Turquin împotriva Franţei, nr. 43.467/98 (dec.), 24 ianuarie 2002]. Într-adevăr, Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti şi instanţele superioare au coroborat înregistrările cu alte mijloace de probă, precum declaraţiile coinculpaţilor, mărturiile agenţilor însărcinaţi cu securitatea aeroportului Otopeni şi procesele-verbale de confruntare, de reconstituire şi de percheziţie, elemente printre care înregistrările litigioase au contat, desigur, la luarea deciziei judecătorilor naţionali de a-l condamna pe reclamant, însă fără ca ele să fi constituit elementul unic ce le-a creat convingerea intimă cu privire la vinovăţia acestuia (paragrafele 26 şi 37 de mai sus).

111. Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că utilizarea înregistrărilor în litigiu ca probă în procesul de convingere intimă a judecătorilor naţionali nu l-a privat pe reclamant de un proces echitabil şi, aşadar, nu a încălcat art. 6 § 1 din Convenţie."

În cauza Niculescu contra României Curtea arată că:

"Referitor la transcrierile convorbirilor telefonice, Curtea a constatat că, în conformitate cu prevederile C. proc. pen., instanţele naţionale au acceptat ca probă în dosar procesul-verbal al procurorului privind conversaţiile telefonice între inculpaţi în timpul investigaţiilor preliminare. Totodată, instanţele interne au răspuns pe larg la apărările inculpaţilor ce priveau faptul că interceptările nu erau autentice şi Curtea a mai observat că reclamanta a fost cea care s-a angajat în mod liber în acele convorbiri, iar reclamanta a avut posibilitatea să le conteste, instanţele dând lămuriri amănunţite cu privire la obiecţiile formulate în acest sens.

Mai mult, Curtea a reiterat că această probă nu avea o valoare dinainte stabilită, iar înregistrările nu au fost tratate de instanţe ca o mărturisire deplină, care să stea la baza vinovăţiei, ci au jucat un rol limitat în ansamblul probator analizat de instanţă.

Curtea a mai reiterat că instanţele naţionale sunt mai bine plasate, pentru a aprecia probele necesare într-un dosar, şi dacă o cerere concretă a uneia dintre părţi (în acest caz, exprimarea părerii de către un expert) este relevantă pentru un caz. Mai mult, Curtea a apreciat că probele din dosar erau suficiente pentru a justifica decizia pronunţată de instanţă.

Având în vedere garanţiile oferite în analiza, admisibilitatea şi autenticitatea probei în discuţie, natura şi gradul presupusei constrângeri, precum şi modul în care materialul obţinut prin interceptările telefonice a fost utilizat de instanţe, Curtea a considerat că utilizarea interceptărilor telefonice nu a încălcat drepturile apărării."

Faptul că, în prezenta cauză, inculpaţii au avut la dispoziţie înregistrările convorbirilor telefonice de la dosar şi le-au putut contesta atât sub aspectul conţinutului, cât şi sub aspectul fiabilităţii lor, faptul că a fost efectuată în cauză şi o expertiză tehnică a înregistrărilor, cu încuviinţarea unui expert parte al inculpaţilor care au solicitat acest lucru, faptul că a fost audiat în şedinţă publică expertul oficial care a întocmit raportul de expertiză, inculpaţii putându-i adresa întrebări, sunt aspecte de natură să asigure garantarea efectivă a dreptului la apărare al inculpaţilor în legătură cu aceste mijloace de probă.

Curtea Constituţională a României acceptă în Decizia nr. 91/2018, paragraful 35, că dispoziţiile art. 139 alin. (3) din C. proc. pen. pot conferi calitatea de mijloc de probă acestor înregistrări făcute în baza mandatelor de siguranţă naţională, subliniind că:

"Aşa fiind, concluzia care se impune este aceea că dispoziţiile legii privind securitatea naţională nu conferă calitatea de probă/mijloc de probă datelor şi informaţiilor rezultate din activităţi specifice culegerii de informaţii care presupun restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi fundamentale ale omului, autorizate potrivit Legii nr. 51/1991. Doar dispoziţiile art. 139 alin. (3) din C. proc. pen. ar putea conferi calitatea de mijloc de probă înregistrărilor rezultate din activităţi specifice culegerii de informaţii, autorizate potrivit Legii nr. 51/1991, iar nu dispoziţiile art. 11 lit. d) din Legea nr. 51/1991. Astfel, Curtea constată că problema de constituţionalitate ridicată de autorul excepţiei nu ţine de modul de reglementare a dispoziţiilor art. 11 lit. d) din Legea nr. 51/1991, ci de modul de reglementare a dispoziţiilor procesual penale, eventual coroborate cu dispoziţiile Legii nr. 51/1991, care însă nu au fost criticate în prezenta cauză." Aşadar, întrucât dispoziţiile art. 139 alin. (3) din C. proc. pen. sunt în vigoare şi nu au fost declarate neconstituţionale, ele constituie baza pentru reţinerea ca mijloace de probă în procesul penal a înregistrărilor efectuate în baza mandatelor de siguranţă naţională.

Instanţa a constatat că şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis folosirea ca mijloace de probă în procesul penal a înregistrărilor efectuate în baza mandatelor de siguranţă naţională, reţinând într-o decizie de speţă că:

"În primul rând, privitor la activităţile autorizate prin mandatul de securitate naţională nr. Y., a căror nulitate este invocată de către inculpata A., facem precizarea că acestea nu sunt măsuri de supraveghere tehnică dispuse conform C. proc. pen., ci activităţi de culegere de informaţii autorizate de judecători anume desemnaţi din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Este adevărat că unele dintre acestea sunt similare măsurilor de supraveghere reglementate în dispoziţiile art. 138-146 C. proc. pen., însă nu trebuie confundate cu acestea.

Activităţile de culegere de informaţii sunt autorizate şi puse în executare în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 51/1991 privind securitatea naţională a României şi nu potrivit dispoziţiilor C. proc. pen.

Potrivit acestei legi (art. 8 alin. (1), activitatea de informaţii pentru realizarea securităţii naţionale se execută de Serviciul Român de Informaţii, organul de stat specializat în materia informaţiilor din interiorul ţării, Serviciul de Informaţii Externe, organul de stat specializat în obţinerea din străinătate a datelor referitoare la securitatea naţională şi Serviciul de Protecţie şi Pază, organul de stat specializat în asigurarea protecţiei demnitarilor români şi a demnitarilor străini pe timpul prezenţei lor în România, precum şi în asigurarea pazei sediilor de lucru şi reşedinţelor acestora.

Conform art. 9 din aceeaşi lege, Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Afacerilor Interne şi Ministerul Justiţiei îşi organizează structuri de informaţii cu atribuţii specifice domeniilor lor de activitate. Activitatea de informaţii a acestor organe se desfăşoară în conformitate cu prevederile acestei legi şi este controlată de Parlament. Cum Direcţia generală de informaţii şi protecţie internă era structură specializată a Ministerului Afacerilor Interne care desfăşura astfel de activităţi de informaţii (după cum vom arăta în continuare), tragem concluzia că activitatea de culegere de informaţii realizată de către DIPI/SIPI în baza Legii nr. 51/1991 este conformă acestei legi, precum şi legii de organizare a acestei structuri (O.U.G. nr. 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Internelor şi Reformei Administrative).

Aşadar, aceste activităţi de culegere de informaţii au fost realizate în conformitate cu legea care le reglementează, urmând ca instanţa învestită să soluţioneze în fond cauza să stabilească care este valoarea probatorie a acestor informaţii." (I.C.C.J., secţia penală, judecător de cameră preliminară, încheierea din 21 martie 2018).

Chiar înregistrările efectuate în baza mandatelor de siguranţă naţională folosite în prezenta cauză au fost menţionate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în motivarea sentinţei penale nr. 318 din 22 mai 2018, rămasă definitivă prin respingerea apelurilor, în care s-a dispus achitarea martorului UU., audiat în prezenta cauză în cursul urmăririi penale. În motivarea soluţiei de achitare a martorului, instanţa supremă a făcut referire şi la înregistrări efectuate în baza mandatelor de siguranţă naţională folosite şi în prezenta cauză.

Din declasificarea adreselor emise de D.N.A - Serviciul Teritorial Braşov şi Serviciul Român de Informaţii nu rezultă aspecte din care să se poată trage concluzia că probele administrate în cursul urmăririi penale au fost alterate, sub aspectul fiabilităţii, prin vreo intervenţie a serviciului de informaţii în administrarea lor. În cazul în care din probe ar fi rezultat o astfel de intervenţie a serviciului de informaţii în administrarea probelor, s-ar fi impus înlăturarea probelor administrate în acest mod, deoarece fiabilitatea lor ar fi fost pusă sub semnul întrebării. Însă, din probele administrate în cauză rezultă că întreaga corespondenţă s-a purtat între cele două instituţii în legătură cu înaintarea de către Serviciul Român de Informaţii a înregistrărilor efectuate în baza mandatelor de siguranţă naţională ori în legătură cu înregistrările efectuate în baza mandatelor emise de judecătorul de drepturi şi libertăţi, înregistrări care au putut fi ascultate şi contestate de părţile din cauză. Din acest motiv, instanţa a reţinut că nu se impune înlăturarea înregistrării convorbirilor telefonice nici în baza Deciziei nr. 26/2019 a Curţii Constituţionale a României.

Acestea sunt singurele mijloace de probă care au o legătură cu Serviciul Român de Informaţii în prezenta cauză şi, aşa cum s-a arătat anterior, ele au fost solicitate de parchet şi predate de către serviciul de informaţii în baza prevederilor art. 66 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară şi art. 14 alin. (3) şi (4) din O.U.G. nr. 43/2002, privind Direcţia Naţională Anticorupţie, care sunt dispoziţii legale în vigoare, adoptate cu respectarea Constituţiei.

Nu au rezultat în cauză date potrivit cărora ar fi fost obţinute şi alte probe cu sprijinul Serviciului Român de Informaţii ori că ar fi existat vreo "delegare" de atribuţii din partea D.N.A - Serviciul Teritorial Braşov către acest serviciu de informaţii, în baza Protocolului nr. x din 4.02.2009, încheiat între Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Serviciul Român de Informaţii. Raportul de constatare întocmit de Institutul de Tehnologie Avansată constituie o probă cu caracter tehnic, întocmit de un specialist dintr-un domeniu, la solicitarea procurorului, fără vreo legătură cu folosirea unor metode specifice unor servicii de informaţii. Potrivit art. 172 alin. (10) C. proc. pen., constatarea poate fi făcută de un specialist care funcţionează în cadrul organelor judiciare sau din afara acestora, nefiind limitată în vreun fel această posibilitate a organelor de urmărire penală de a apela la cunoştinţele unor specialişti. La momentul la care s-a dispus efectuarea acestuia nu era pronunţată Decizia nr. 26/2019 a Curţii Constituţionale a României, care a constatat existenţa conflictului constituţional. Raportul întocmit este depus la dosar, a putut fi contestat sub aspectul conţinutului probator, iar părţile au putut solicita efectuarea de expertize în cursul judecăţii în combaterea oricăror aspecte relevate de acest mijloc de probă.

Nu a fost apreciată ca întemeiată nici susţinerea inculpatului C., potrivit căreia probele ar fi nelegale pentru că instituţiile beneficiare ale informaţiilor clasificate (Ministerul Public şi I.C.C.J.) la momentul emiterii documentelor clasificate nu erau beneficiari autorizaţi şi nu aveau, în conformitate cu dispoziţiile imperative ale art. 22 din Legea nr. 182/2002, întocmite liste proprii cuprinzând informaţiile secrete de stat în domeniul lor de activitate, pe care să le fi supus aprobării sau să fi fost aprobate în acest sens prin Hotărâre, de către Guvernul României. Instanţa a reţinut că acest text de lege se referă la beneficiarii autorizaţi ai informaţiilor clasificate, respectiv la instituţiile cărora serviciile de informaţii sunt obligate să le înainteze rapoarte, analize etc. Or, parchetul sau instanţele de judecată nu sunt astfel de instituţii, ci pot fi sesizate doar organele de urmărire penală cu săvârşirea unor infracţiuni, în baza art. 66 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară şi art. 14 alin. (3) şi (4) din O.U.G. nr. 43/2002, privind Direcţia Naţională Anticorupţie.

Regimul folosirii informaţiilor sau documentelor clasificate în cauzele penale este reglementat în art. 352 alin. (11) şi 12 din C. proc. pen., iar utilizarea unor astfel de documente într-un proces penal se face în baza acestor texte de lege, fără să fie necesară adoptarea unui alt act normativ care să autorizeze parchetul sau instanţa în acest sens.

Pentru aceste motive, instanţa a reţinut că proba cu înregistrarea convorbirilor telefonice, făcută în baza mandatelor de siguranţă naţională, nu este lovită de nulitate absolută, fiind făcută în conformitate cu legea în vigoare de la momentul efectuării lor şi cu autorizarea unui judecător din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

e). Această probă nu este nici lipsită de fiabilitate, deoarece expertiza tehnică efectuată în cauză nu a relevat aspecte care să ridice vreo îndoială cu privire la veridicitatea aspectelor rezultate din aceste convorbiri. Chiar dacă expertul nu s-a putut pronunţa cu privire la caracterul cert autentic al înregistrărilor, pentru că nu a avut acces la originalul înregistrării şi la aparatura cu care s-a făcut interceptarea, nefiind furnizat expertului codul H, acest lucru nu poate conduce de plano la înlăturarea acestei probe. Astfel, fiind audiat la data de 19.10.2018, expertul audio TTTT., din cadrul LIEC Braşov, a arătat că:

"De aceea eu nu am scris în concluzie că înregistrările nu sunt editate, ci am scris că nu am depistat urme de editare. Există o multitudine de posibilităţi de a edita înregistrările digitale fără a putea depista acele editări. Cu posibilităţile tehnice avute eu nu am depistat astfel de urme de editare."

Din celelalte probe administrate în cauză, din susţinerile inculpaţilor cu privire la aceste înregistrări, din argumentele invocate de aceştia în susţinerea apărărilor şi din ascultarea înregistrărilor, instanţa a concluzionat că aceste convorbiri sunt reale. În înregistrările din prezenta cauză pot fi identificate şi în mod direct vocile inculpaţilor care au fost prezenţi în sala de judecată.

Inculpaţii nu au contestat existenţa acestor convorbiri telefonice şi nu au invocat existenţa unor aspecte concrete care să se fi discutat şi care nu ar apărea în înregistrare, astfel că nu există niciun motiv pentru a înlătura aceste mijloace de probă. Dimpotrivă, inculpatul C., în declaraţia dată în faţa instanţei de judecată, a încercat să justifice unele aspecte rezultate din conţinutul convorbirilor telefonice interceptate în baza mandatelor de siguranţă naţională, fapt din care rezultă o recunoaştere implicită a autenticităţii conţinutului acestora.

Eventualele greşeli de traducere sau de consemnare, identificate de inculpaţi în înregistrări, a convorbirilor telefonice, au fost remediate în cursul judecăţii, prin audierea în faţa instanţei de judecată a unui interpret care a arătat sensul exact al termenilor contestaţi.

În afară de imposibilitatea stabilirii cu certitudine de către expert a caracterului lor autentic, din cauza lipsei accesului la aparatura cu care au fost făcute, nu au mai fost identificate de către expertul oficial alte aspecte care să ridice un dubiu asupra înregistrărilor. Posibilele deformări care ar putea apărea cu ocazia copierii pe CD a acestora ori cu ocazia trecerii de pe un suport pe altul nu pot altera conţinutul convorbirii în aşa fel încât acesta să nu mai prezinte nicio garanţie de autenticitate. Sub acest aspect, în declaraţia din 19.10.2018. expertul audio TTTT., din cadrul LIEC Braşov, a arătat că:

"Autenticitatea în cazul înregistrărilor digitale nu are relevanţă faţă de momentul la care s-au manifestat probele vocale datorită multiplicităţii probelor digitale. Acestea pot fi reproduse fără eroare de nenumărate ori, spre deosebire de înregistrările analogice în care înregistrarea originală este unică"; "prin copiere conţinutul este identic, în schimb metadatele se modifică pentru că sistemul de operare înscrie noi metadate, adică data, ora, anul când s-a procedat la copiere."

Spre deosebire de aceste înregistrări făcute în baza mandatelor de siguranţă naţională, la care nu au fost indicate urme de editare prin ştergere de către niciunul dintre experţi, în cazul înregistrării ambientale făcute în locuinţa inculpaţilor D. şi Z. (înregistrarea 29-discutie-F.-G.-JJ..mp3), expertul parte UUUU. a susţinut că a depistat cel puţin o urmă de ştergere la contor de timp 00:16:48.350 de la începutul înregistrării (urme de ştergere de tip Butt-Splice) şi că această urmă este evidentă şi din punct de vedere auditiv (pagina 11 din Obiecţiunile la raportul de expertiză nr. x din 6 octombrie 2017). În cazul acestei înregistrări, având în vedere aspectele tehnice depistate de către expertul parte, care ridică dubii cu privire la integritatea înregistrării, văzând şi lipsa aparatului cu care s-a făcut înregistrarea, care nu a putut fi pus la dispoziţie de către cei care au făcut-o, instanţa a reţinut că ea nu prezintă suficiente garanţii de fiabilitate pentru a fi folosită ca mijloc de probă în cauză.

În consecinţă, faţă de toate aceste aspecte, instanţa a reţinut că există în cazul înregistrărilor efectuate în baza mandatelor de siguranţă naţională o problemă de asigurare deplină a garanţiilor dreptului la viaţă privată, pe care o ridică lipsa încheierilor în baza cărora au fost efectuate şi lipsa unui text de lege similar celui din art. 145 C. proc. pen., care să dea dreptul persoanei supravegheate ca, după încetarea măsurii de supraveghere, să fie informată cu privire la acest aspect şi să aibă dreptul, la cerere, de a asculta convorbirile efectuate. Acestea sunt garanţii ulterioare măsurii supravegherii tehnice, care nu afectează fiabilitatea probei cu înregistrarea convorbirilor telefonice de la dosar, dar a căror nerespectare impune adoptarea remediului acordării unei valori probante reduse acestor mijloace de probă.

În plus, instanţa a reţinut şi faptul că, în cursul judecăţii, au fost adoptate Deciziile nr. 91/2018 şi nr. 802/2018 ale Curţii Constituţionale a României, care au declarat neconstituţionale două teze din art. 3 lit. f) din Legea nr. 51/1991 privind securitatea naţională a României, iar prin clasificarea încheierilor în baza cărora au fost emise mandatele de siguranţă naţională şi a celorlalte acte legate de emiterea acestora, inculpaţii au fost în imposibilitate de a lua la cunoştinţă şi de a contesta temeiurile de fapt şi de drept care au stat la baza interceptării convorbirilor lor telefonice, aspect care impune, de asemenea, acordarea unei valori probante reduse acestor mijloace de probă, în sensul că ele nu pot avea un caracter esenţial sau determinant în pronunţarea unei hotărâri de condamnare sau de amânare a aplicării pedepsei.

Acest remediu al conferirii unei valori probante reduse unor probe administrate în cursul urmării penale este consacrat legislativ în art. 352 alin. (12) din C. proc. pen. şi a fost admis şi în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, fiind reţinut ca atare şi în doctrina şi jurisprudenţa română. Astfel, în doctrină s-a arătat că:

"testul determinant sau exclusiv al probei, evaluat de CEDO în ipotezele în care declaraţiile unor martori (noţiune autonomă în sens european) au fost administrate fără ca acuzatul să fi putut avea o ocazie adecvată să îşi exercite dreptul prevăzut de art. 6 parag. (3) lit. d) din CEDO poate fi aplicat, în mod similar şi în acelaşi scop (protecţia dreptului la un proces echitabil), şi atunci când probele au fost administrate în cursul urmăririi penale în mod nelegal. În această modalitate, valoarea probantă a probelor administrate în cursul urmăririi penale poate fi afectată de nelegalitatea administrării lor prin stabilirea de către judecătorul de cameră preliminară că singurul remediu eficient este acela al constatării valorii probante condiţionate a acestor probe care, în cursul judecăţii, să nu poată servi în mod determinant sau exclusiv la pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună condamnarea inculpatului, renunţarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei." (M. Udroiu, Procedură penală. Partea specială, Ediţia 4, Editura C.H. Beck, 2017, pagina 186).

f). Referitor la cererile de constatare a nulităţii absolute a percheziţiilor informatice, formulate de inculpaţii H. şi J., instanţa a constatat că acestea au ca argument principal tot pronunţarea, în cursul cercetării judecătoreşti, a Deciziei nr. 302/2017 a Curţii Constituţionale a României. Or, aşa cum s-a arătat anterior, având în vedere că această decizie priveşte un text de procedură penală, respectiv dispoziţiile art. 281 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., ea va produce aceleaşi efecte ca o lege nouă de procedură, adică se va aplica doar pentru actele procesuale şi actele procedurale efectuate după publicarea sa în Monitorul Oficial.

Doar legile penale substanţiale mai favorabile şi deciziile Curţii Constituţionale care se referă la acestea se aplică retroactiv, dacă sunt mai favorabile suspectului sau inculpatului, nu şi legile de procedură penală.

În materia administrării probelor, principiul activităţii legii de procedură obligă organele judiciare să ţină cont de legea în vigoare de la momentul administrării probelor, chiar dacă ulterior ar interveni o lege de procedură care ar sancţiona cu nulitatea absolută această probă. În doctrina română s-a arătat că:

"astfel, proba, în întregime, este supusă legii din momentul admisibilităţii şi administrării ei." (Traian Pop, Drept procesual penal, Volumul I, Partea introductivă, Tipografia Naţională S.A., Cluj, 1946, pagina 235).

Or, în prezenta cauză, au fost analizate de către judecătorul de cameră preliminară aspectele privind legalitatea administrării probelor cu percheziţiile informatice, prin prisma sancţiunii nulităţii relative incidente la acel moment, constatându-se că acestea au fost legal administrate.

În plus, competenţa organelor de urmărire penală, la care se referă art. 281 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., se rezumă doar la atribuţiile procurorului şi organelor de cercetare, nu şi la competenţa altor specialişti chemaţi să dea concurs tehnic organelor de urmărire în administrarea unor probe. Potrivit art. 55 alin. (1) din C. proc. pen., noţiunea de organe de urmărire penală se referă strict la procuror, organele de cercetare penală ale poliţiei judiciare şi organele de cercetare penală specială. Doar încălcarea regulilor de competenţă a acestora ar putea atrage nulitatea absolută a actelor de procedură, potrivit art. 281 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. Aşadar, nu ar putea fi inclus în noţiunea de organ de urmărire penală specialistul la care face referire art. 168 alin. (12) din C. proc. pen. şi nici nu ar putea fi asimilată încălcarea acestui text cu încălcarea competenţei organului de urmărire penală, încălcarea competenţei acestui specialist.

În consecinţă, încălcarea textului de la art. 168 alin. (12) din C. proc. pen. prin efectuarea percheziţiei informatice în lipa unui specialist în domeniul informatic, nu poate atrage sancţiunea nulităţii absolute, ci doar a sancţiunii nulităţii relative. Aceasta din urmă ar putea interveni doar în cazul în care ar fi invocată cel târziu în faza camerei preliminare, dacă ar fi vorba de un act din cursul urmăririi penale şi dacă s-ar dovedi o vătămare care nu ar putea fi înlăturată în alt mod. Or, în speţă, a fost depăşită faza camerei preliminare, iar inculpaţii nu au invocat vreo chestiune care să ţină de fiabilitatea probei cu percheziţia informatică şi care să impună înlăturarea probei astfel obţinute ca necredibilă.

Legalitatea efectuării percheziţiei informatice asupra suporturilor aparţinând inculpatului H. a fost analizată şi în faza camerei preliminare, reţinându-se în încheierea nr. 1531/12.12.2016 a Judecătorului de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie că:

"În cauza de faţă, se constată că activitatea procedurală de cercetare a susporturilor/sistemelor informatice, desfăşurată în perioada 05 - 07.01.2016, a reprezentat prima fază a procedurii percheziţiei informatice, încuviinţată prin încheierea nr. 9/MSPI/15.12.2015 a judecătorului de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel Braşov, ce a stat la baza emiterii mandatelor de percheziţie informatică nr. 65 şi 66 din aceeaşi dată.

Premergător acestor activităţi, la data de 04.01.2016, s-a procedat la încunoştinţarea avocatului ales al inculpatului H. despre efectuarea percheziţiei informatice, apărătorul precizând că inculpatul nu doreşte să participe la activitatea procedurală, aspecte consemnate ca atare în cuprinsul procesului-verbal din data de 04.01.2016.

Susţinerea contestorului, în sensul că nu ar fi fost încunoştinţat despre efectuarea perchziţiei, este contrazisă, în plus, de menţiunile procesului-verbal din data de 05.01.2016, din cuprinsul căruia rezultă că, pe durata activităţilor specifice percheziţiei desfăşurate la acea dată, în prezenţa avocaţilor săi, H. a fost contactat telefonic, în scopul furnizării unor informaţii necesare accesării dispozitivelor suspuse percheziţiei.

La toate activităţile specifice percheziţiei informatice realizate în perioada 05 - 07.01.2016 a fost prezent cel puţin unul dintre apărătorii aleşi ai inculpatului, care au semnat fără obiecţiuni fiecare dintre cele trei procese-verbale întocmite de organele judiciare (aflate în vol. 46 d.u.p). Prin urmare, pe durata întregii activităţi cu valoare de procedeu probatoriu, a fost asigurată în mod efectiv reprezentarea contestatorului, cu respectarea exigenţelor legale în materie.

Activităţile ulterioare, de analiză şi listare a datelor şi fotografiilor de interes rezultate în urma percheziţiei informatice (activităţi desfăşurate în perioada 29.01.2016 - 06.02.2016, conform proceselor-verbale aflate în vol. 45 şi 50 dosar urmărire penală), sunt activităţi subsecvente procedeelor probatorii prevăzute de art. 168 alin. (1) C. proc. pen., având ca obiect filtrarea datelor şi informaţiilor obţinute în urma percheziţiei şi evaluarea relevanţei probatorii a acestora de către organul judiciar."

Inculpatul J. nici nu a formulat în faza camerei preliminare critici cu privire la administrarea în cursul urmăririi penale a probei cu expertiza informatică, fapt din care se poate trage concluzia că acesta nu a considerat că proba a fost afectată de vreo nelegalitate.

Invocarea, în cursul judecăţii, a unor aspecte de nelegalitate a percheziţiei informatice, care ar fi trebuit invocate în faza camerei preliminare, prin interpretarea excesiv de extensivă a cazurilor de nulitate absolută de la art. 281 C. proc. pen., nu poate fi admisă.

g). Faţă de toate acestea, referitor la aspectele de nelegalitate a unor mijloace de probă, invocate de inculpaţi în prezenta cauză, instanţa a reţinut că, în cauza Schenk împotriva Elveţiei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că este în sarcina sa aprecierea în ansamblu a caracterului echitabil al procesului şi nu excluderea în principiu şi in abstracto a probelor administrate nelegal. În această cauză s-a constatat că reclamantului i-a fost respectat dreptul la apărare, chiar dacă cererile sale fuseseră respinse, întrucât acesta a putut contesta caracterul nelegal al înregistrărilor, pe motivul că nu fuseseră dispuse de un judecător şi, pe de altă parte, a avut posibilitatea de a tăgădui autenticitatea înregistrărilor şi de a se opune la folosirea lor (Hotărârea din 12 iulie 1988, paragrafele 46-49).

În acest sens este şi jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în care s-a statuat că "potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Europene a Drepturilor Omului, în principiu nu este interzisă folosirea în procesul penal a unei probe obţinute în mod nelegal, dacă procedura, în ansamblul ei, este echitabilă, iar inculpatul a avut posibilitatea contestării ei." (ICCJ, decizia nr. 168/A/28.06.2018, pronunţată în dosarul nr. x/2017).

În speţă a fost asigurat dreptul inculpaţilor de a contesta pe parcursul cercetării judecătoreşti probele din cursul urmăririi penale şi s-au administrat probele solicitate de aceştia cu privire la aspectele de nelegalitate şi de nefiabilitate invocate. Pentru aceste motive, instanţa a reţinut că a fost respectat în cauză dreptul la apărare al inculpaţilor, aşa cum este acesta consacrat în legislaţia internă şi în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, nefiind niciun motiv de înlăturare a mijloacelor de probă contestate.

3. În privinţa încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor:

La data de 17.05.2019, când s-au discutat cererile de schimbare a încadrării juridice a faptelor, nu era publicată în Monitorul Oficial Decizia nr. 250/2019 a Curţii Constituţionale a României, prin care Curtea Constituţională, cu majoritate de voturi, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 377 alin. (4) teza I şi art. 386 alin. (1) din C. proc. pen. sunt constituţionale în măsura în care instanţa de judecată se pronunţă cu privire la schimbarea încadrării juridice dată faptei prin actul de sesizare printr-o hotărâre judecătorească care nu soluţionează fondul cauzei.

Instanţa de fond a reţinut, însă, că publicarea comunicatului Curţii Constituţionale din data de 16.04.2019 impune obligativitatea interpretării dispoziţiilor art. 386 alin. (1) din C. proc. pen. în sensul celor dispuse de Curtea Constituţională, în cazul în care schimbarea încadrării juridice a faptei poate fi făcută exclusiv prin analizarea situaţiei de fapt reţinute în actul de sesizare, fără a face o analiză a probelor administrate în cursul judecăţii.

a). Pentru aceste motive, prin încheierea de şedinţă din data de 17.05.2019, în temeiul art. 386 alin. (1) din C. proc. pen., prima instanţă a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor:

C. - din trafic de influenţă, prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., în trafic de influenţă, prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

A. - din trafic de influenţă, prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., în trafic de influenţă, prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

F. - din trafic de influenţă, prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., în trafic de influenţă, prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

G. - din complicitate la trafic de influenţă, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 291 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., în complicitate la trafic de influenţă, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 291 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

H. - din complicitate la trafic de influenţă, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 291 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., în complicitate la trafic de influenţă, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 291 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

I. - din complicitate la trafic de influenţă, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 291 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., în complicitate la trafic de influenţă, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 291 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

J. - din complicitate la trafic de influenţă, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 291 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., în complicitate la trafic de influenţă, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 291 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

SC B. S.R.L. - din trafic de influenţă, prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., în trafic de influenţă, prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

În motivarea schimbării încadrării juridice a faptelor, instanţa a reţinut că, în cazul infracţiunii de trafic de influenţă, doctrina şi practica judiciară au statuat că, dacă ar fi comise atât acte de pretindere, cât şi acte de primire a unor bani sau alte foloase, în condiţiile art. 291 C. pen., încadrarea juridică a acestor fapte este într-o singură infracţiune de trafic de influenţă, fără aplicarea dispoziţiilor legale referitoare al infracţiunea continuată, prevăzute de art. 35 alin. (1) C. pen.

Într-adevăr, în cazul infracţiunilor de cumpărare şi de trafic de influenţă, ca şi în cazul altor infracţiuni cu consumare anticipată, fapta se consumă la momentul realizării primelor acţiuni ce constituie elementul material al infracţiunilor, respectiv a promisiunii de bani sau bunuri din partea cumpărătorului de influenţă şi acceptării acestei promisiuni de către traficantul de influenţă.

În speţă, s-a reţinut în sarcina inculpatului C. că i-a spus inculpatului D. că va interveni pe lângă funcţionarii publici competenţi să-i soluţioneze acestuia cererile de retrocedare a imobilelor care au aparţinut fostului AA., iar în schimbul acestei intervenţii inculpatul D. s-a obligat să transmită către S.C. B. S.R.L., la care inculpatul C. era asociat, bunurile astfel obţinute (urmând ca el să primească ulterior de la S.C. B. S.R.L. o cotă din valoarea acestora).

Această promisiune de bunuri din partea cumpărătorului de influenţă şi acceptare a ei de către traficantul de influenţă s-a materializat prin încheierea contractului preliminar din data de 21.09.2006, denumit "Contract privind transmiterea de drepturi cu privire la bunuri imobile aflate în proceduri administrative sau judiciare de restituire a proprietăţii", care a fost apoi înlocuit cu Contractul privind transmiterea de drepturi cu privire la bunuri imobile aflate în proceduri administrative sau judiciare de restituire a proprietăţii din 1.11.2006.

După retrocedarea bunurilor Pădurea x şi Ferma y, inculpatul D. a transmis proprietatea acestora către S.C. B. S.R.L., la data de 15.10.2007 şi, respectiv, 15.01.2009, în baza promisiunii pe care o făcuse anterior inculpatului C. că va remite acestei societăţi bunurile promise în schimbul influenţei. Toate acestea sunt, aşadar, acţiuni de dare şi, respectiv, de primire a bunurilor promise în schimbul folosirii influenţei, care fac parte din conţinutul constitutiv al aceloraşi infracţiuni de cumpărare şi, respectiv, de trafic de influenţă.

Promisiunea de bunuri şi darea de bunuri, ca şi acceptarea promisiunii şi primirea bunurilor promise, nu sunt acte materiale distincte ale unor infracţiuni continuate de cumpărare şi, respectiv, de trafic de influenţă, ci sunt acte ale aceloraşi infracţiuni de cumpărare şi de trafic de influenţă, existente sub forma unităţii naturale de infracţiune. Nu se poate reţine forma continuată a infracţiunii de trafic de influenţă, în cazul în care o persoană acceptă promisiunea de bunuri în schimbul traficării influenţei şi primeşte ulterior aceste bunuri, chiar dacă primirea are loc în mai multe tranşe şi nu se poate reţine forma continuată a infracţiunii de cumpărare de influenţă, în cazul în care o persoană promite bunuri în schimbul traficării influenţei şi dă ulterior aceste bunuri, chiar dacă remiterea lor are loc în mai multe tranşe.

În speţă, întrucât acceptarea promisiunii şi primirea bunurilor de către traficantul de influenţă s-au făcut cu privire la aceleaşi bunuri retrocedate inculpatului D., suntem în pretenţa unei singure infracţiuni de trafic de influenţă, sub forma unităţii naturale. Inculpatul D. i-a promis inculpatului C. că îi va remite toate bunurile obţinute ca urmare a traficării influenţei primului (urmând ca el să primească ulterior o cotă parte din valoarea acestora), motiv pentru care nu pot fi reţinute atâtea acte materiale ale infracţiunii de trafic de influenţă câte bunuri i-au fost transmise, ci o singură infracţiune sub forma unităţii naturale.

Cum, în speţă, nu este vorba de o unitate legală de infracţiune, care subzistă doar în cazurile prevăzute de lege, practica judiciară şi doctrina au arătat că suntem în prezenţa unei unităţi naturale de infracţiune. Astfel, practica judiciară a reţinut, într-o altă speţă, că "întrucât inculpatul a săvârşit fapte care constituie două dintre modalităţile menţionate, iar acestea se referă la aceeaşi sumă de bani, predată în vederea ralizării aceluiaşi scop, s-a comis o singură infracţiune de trafic de influenţă, al cărei conţinut s-a realizat nu numai prin pretinderea, dar şi primirea sumei pretinse." (T.S., decizia nr. 4094 din 26 iulie 1971, în CD 1971, pagina 364).

Aşadar, în acest caz, infracţiunea de trafic de influenţă nu este una continuă, aşa cum a susţinut parchetul, ci suntem în prezenţa unei unităţi naturale de infracţiune care conţine atât actul de acceptare a promisiunii, cât şi actul de primire a bunului. În doctrină şi în practica judiciară s-a susţinut existenţa acestei unităţi naturale de infracţiune în cazul infracţiunilor cu consumare anticipată, cum sunt traficul de influenţă, cumpărarea de influenţă, luarea de mită ori darea de mită. De pildă, într-o altă cauză, instanţa a reţinut că "infracţiunea de trafic de influenţă s-a realizat, sub una din modalităţile sale alternative, în momentul pretinderii folosului, pretindere care a avut loc o singură dată; acţiunile ulterioare, constând în primirea eşalonată a folosului, deşi multiple, constituie, împreună cu acţiunea de pretindere, care le precede, o unitate infracţională naturală, ceea ce înseamnă că existenţa şi pluralitatea lor este nerelevantă pentru a se reţine fapta ca o infracţiune continuată." (Trib. Bucureşti, secţia a II-a penală, decizia nr. 2628/1975, în C. Rotaru, A.R. Trandafir, V. Cioclei, Drept penal. Partea specială II, Editura C.H. Beck, 2018, pagina 247). Transmiterea ulterioară în proprietatea S.C. B. S.R.L. a bunurilor Pădurea x şi Ferma y constituie acte care, împreună cu actul anterior de pretindere a acestor bunuri în schimbul folosirii influenţei de către inculpatul C., constituie o singură infracţiune de trafic de influenţă, sub forma unităţii naturale.

La fel ca în cazul infracţiunii de trafic de influenţă, în cazul infracţiunii de cumpărare de influenţă, doctrina şi practica judiciară au statuat că, în ipoteza în care sunt comise atât acte de promisiune, cât şi acte de oferire sau dare a unor bani sau alte foloase, în condiţiile art. 292 C. pen., încadrarea juridică a faptei este într-o singură infracţiune de cumpărare de influenţă, fără aplicarea dispoziţiilor legale referitoare la infracţiunea continuată, prevăzute de art. 35 alin. (1) C. pen.

Întrucât inculpatul D. nu a făcut prin transmiterea bunurilor Pădurea x şi Ferma y, din 15.10.2007 şi, respectiv, 15.01.2009, decât să dea bunurile promise traficantului de influenţă, în speţă suntem în prezenţa unei singure infracţiuni de cumpărare de influenţă, în forma unităţii naturale.

Pentru aceste motive, prin încheierea din 17.05.2019, în temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen., instanţa a dispus şi schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului D., din infracţiunea de cumpărare de influenţă, prevăzută de art. 292 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 292 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. (fără aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.).

b). Tot prin încheierea de şedinţă din data de 17.05.2019, în temeiul art. 386 alin. (1) din C. proc. pen., instanţa a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor:

C., din spălare a banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., în spălare a banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 5 C. pen.

D., din spălare a banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., în spălare a banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 5 C. pen.

A., din complicitate la spălarea banilor, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., în complicitate la spălarea banilor, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 5 C. pen.

F., din complicitate la spălarea banilor, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., în complicitate la spălarea banilor, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 5 C. pen.

G., din complicitate la spălarea banilor, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., în complicitate la spălarea banilor, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 5 C. pen.

I., din spălare a banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., în spălare a banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 5 C. pen.

SC B. S.R.L., din spălare a banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., în spălare a banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 5 C. pen.

Pentru a dispune această schimbare a încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor, instanţa a arătat că sunt incidente argumente similare cu cele din cazul infracţiunilor de trafic şi cumpărare de influenţă, care impun schimbarea încadrării juridice a presupuselor fapte descrise în actul de sesizare, din infracţiunea continuată de spălare a banilor prevăzută în art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., în infracţiunea de spălare a banilor prevăzută în art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 (fără aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.), pentru inculpaţii C. - trimis în judecată în calitate de autor al acestei infracţiuni, D. - trimis în judecată în calitate de autor al acestei infracţiuni, A. - trimis în judecată în calitate de complice la această infracţiune, F. - trimis în judecată în calitate de complice la această infracţiune, G. - trimis în judecată în calitate de complice la această infracţiune, I. - trimis în judecată în calitate de autor al acestei infracţiuni şi S.C. B. S.R.L. - trimisă în judecată în calitate de autor al acestei infracţiuni.

Infracţiunea de spălare a banilor, dacă are în vedere transmiterea bunurilor provenind din aceeaşi infracţiune, va fi o infracţiune unică, iar nu una continuată, chiar dacă această transmitere s-ar face prin mai multe acte succesive, comise la diferite intervale de timp. Or, în speţă, parchetul a susţinut că inculpatul D. a transmis către S.C. B. S.R.L., prin mai multe acte, bunurile obţinute prin săvârşirea aceloraşi infracţiuni de corupţie. În acest caz, având în vedere scopul unic reţinut de parchet în actul de sesizare, de transmitere către S.C. B. S.R.L. a întregului patrimoniu dobândit de inculpatul D. de pe urma fostului AA., fapta inculpaţilor ar constitui o singură infracţiune de spălare a banilor, în forma unităţii naturale, dacă ar fi întrunite toate elementele constitutive ale acestei infracţiuni.

Nu s-ar putea reţine în acest caz o infracţiune continuată de spălare a banilor, chiar dacă transmiterea s-ar face prin mai multe acte succesive, deoarece importantă este intenţia făptuitorilor de a spăla "produsul" infracţiunilor de corupţie, care este format din mai multe bunuri retrocedate inculpatului D.. Nu are nicio relevanţă, sub aspectul unităţii infracţiunii de spălare a banilor, faptul că sunt mai multe bunuri, iar nu un singur bun. Important este scopul unic urmărit de făptuitori, de a spăla "produsul" infracţiunii.

De asemenea, această soluţie a unităţii naturale a infracţiunii de spălare de bani, în cazul în care activităţile ar privi acelaşi "produs" al infracţiunii predicat, rezultă şi din Decizia nr. 16/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în care se arată că "Spălarea de bani este o infracţiune la care elementul material constă într-o acţiune ce se poate realiza în şapte modalităţi alternative (schimbarea, transferul, ascunderea, disimularea, dobândirea, deţinerea sau folosirea). Realizarea oricărei modalităţi a elementului material va conduce la consumarea infracţiunii. Odată consumată infracţiunea, realizarea altei modalităţi a elementului material în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale va fi lipsită de consecinţe juridice… Ca atare, realizarea mai multor acţiuni ce reprezintă elementul material al infracţiunii de spălare de bani, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, nu afectează unitatea infracţională."

La fel ca în cazul infracţiunilor de trafic de influenţă şi cumpărare de influenţă, în ce priveşte forma unităţii de infracţiune, şi în acest caz este vorba tot de unitate naturală de infracţiune, iar nu de o infracţiune continuă.

c). Tot prin încheierea de şedinţă din data de 17.05.2019, în temeiul art. 386 alin. (1) din C. proc. pen., instanţa a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor N. şi T., din infracţiunea de abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 309 C. pen. şi art. 5 C. pen., în infracţiunea de abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 309 C. pen. şi art. 5 C. pen. (fără aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.).

Pentru a dispune această soluţie, instanţa a avut în vedere existenţa unităţii de acţiune pretins ilegale comise de inculpaţii N. şi T.. Unitatea de infracţiune în cazul acestora este dată de faptul că, în viziunea parchetului, aceştia şi-ar fi încălcat atribuţiile de serviciu în acelaşi context, pentru a-i retroceda inculpatului D. bunul format din Pădurea x. Nu se pot reţine atâtea acte materiale ale presupusei infracţiuni continuate de abuz în serviciu câte acte au semnat fiecare, ci încadrarea juridică a faptei este în infracţiunea unică de abuz în serviciu, având în vedere că toate actele au fost comise în vederea restituirii unui singur bun imobil. Pot fi făcute mai multe demersuri, în vederea atingerii unui singur obiectiv, fără ca acest lucru să atragă reţinerea formei continuate a presupusei infracţiuni de abuz în serviciu ce ar fi comisă de funcţionar.

Pentru aceste motive, instanţa a dispus schimbarea încadrării juridice a infracţiunii de abuz în serviciu reţinute în sarcina celor doi inculpaţi, din forma continuată, în forma simplă a infracţiunii de abuz în serviciu.

În şedinţa publică din data de 17.05.2019 instanţa a pus în discuţie cererile inculpaţilor privind schimbarea încadrării juridice a faptei de retrocedare către inculpatul D. a Pădurii x, din infracţiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 309 C. pen. şi art. 5 C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. (fără aplicarea art. 309 C. pen.), pentru inculpaţii C., D., A., E., N., O., P., Q., R., S. şi T..

De asemenea, în aceeaşi şedinţă, instanţa a pus în discuţie şi cererea inculpatului S. de schimbare a încadrării juridice a faptei, din infracţiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 309 C. pen. şi art. 5 C. pen., în infracţiunea de neglijenţă în serviciu, prevăzută de art. 298 C. pen.

Întrucât pentru soluţionarea acestor cereri instanţa ar fi trebuit să facă o analiză a probelor administrate în cursul urmăririi penale şi în cursul judecăţii, respectiv să arate care sunt motivele pentru care înlătură unele probe şi reţine altele referitoare la cuantumul prejudiciului rezultat din presupusa infracţiune sau referitoare la forma de vinovăţie cu care a acţionat inculpatul S., instanţa a arătat, în şedinţa din 17.05.2019, că se va pronunţa prin sentinţă cu privire la aceste cereri de schimbări de încadrare juridică. Nefiind publicată în Monitorul Oficial la data respectivă Decizia nr. 250/2019 a Curţii Constituţionale a României, instanţa nu a putut cunoaşte care este motivarea Curţii Constituţionale cu privire la acest aspect, iar pronunţarea prin încheiere, în lipsa motivării deciziei Curţii Constituţionale a României, ar fi putut constitui o antepronunţare asupra unui aspect important al cauzei, cum este valoarea pretinsului prejudiciu produs. În plus, reţinerea sau înlăturarea consecinţelor deosebit de grave nu constituie un aspect al încadrării juridice care să impună pronunţarea prin încheiere asupra lui pentru asigurarea respectării dreptului la apărare al inculpaţilor, deoarece nu reprezintă un aspect esenţial al acuzaţiei, care să privescă elementele constitutive esenţiale ale faptei. Inculpaţii şi-au putut face apărarea cu privire la infracţiunea de abuz în serviciu, chiar dacă pretinsul prejudiciu produs nu a fost stabilit de instanţă înainte de pronunţarea pe fond a cauzei.

În ce priveşte reţinerea în sarcina inculpaţilor a formei calificate a infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 309 din C. pen., analizând actele şi lucrările dosarului instanţa a reţinut că paguba produsă prin presupusa infracţiune de abuz în serviciu constând în retrocedarea către inculpatul D. a suprafeţei de teren de 46,78 ha. din Pădurea x este mai mică de 2000000 RON.

Astfel, din Raportul de expertiză întocmit la data de 08.06.2018 de către expertul VVVV., desemnat de instanţă să facă evaluarea bunurilor imobile, a rezultat că valoarea Pădurii x retrocedate inculpatului D. era, la data faptei, de 5550 euro/ha pentru pădurea GGG. de 9,97 ha şi de 5440 euro/ha pentru Pădurea x de 36,78 ha. Or, raportând acest prejudiciu la valoarea totală a terenului, rezultă că suma totală este mai mică de 2000000 RON.

Nu a putut fi primită susţinerea parchetului de a fi luată în considerare evaluarea făcută de specialiştii D.N.A. în cursul urmăririi penale, în primul rând deoarece expertul desemnat de instanţă se bucură de garanţiile de independenţă pe care nu le au specialiştii parchetului. În al doilea rând, în expertiza efectuată în cursul judecăţii de către expertul independent s-a făcut evaluarea terenului potrivit destinaţiei clare a acestuia de vegetaţie forestieră, în timp ce specialiştii D.N.A. au evaluat terenul ca pe unul construibil. Din moment ce terenul avea la data retrocedării şi are şi în prezent destinaţia de vegetaţie forestieră, nefiind construibil, nu se poate face evaluarea acestuia prin luarea în considerare a unui aspect eventual şi incert, cum ar fi posibilitatea de a fi declarat teren construibil.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen., instanţa de fond a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei de abuz în serviciu, reţinută în legătură cu retrocedarea suprafeţei de teren de 46,78 ha. din Pădurea x, pentru inculpaţii:

C., din complicitate la abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit, cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 309 C. pen. şi art. 5 C. pen., în complicitate la abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. (fapta descrisă în rechizitoriu la pct. 4 de la încadrarea în drept);

A., din complicitate la abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit, cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 309 C. pen. şi art. 5 C. pen., în complicitate la abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. (fapta descrisă în rechizitoriu la pct. 4 de la încadrarea în drept);

D., din complicitate la abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit, cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 309 C. pen. şi art. 5 C. pen., în complicitate la abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. (fapta descrisă la pct. 3 de la încadrarea în drept din rechizitoriu);

E., din complicitate la abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit, cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 309 C. pen. şi art. 5 C. pen., în complicitate la abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

N., din abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit, cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 309 C. pen. şi art. 5 C. pen., în abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

O., din abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit, cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 309 C. pen. şi art. 5 C. pen., în abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

P., din abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit, cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 309 C. pen. şi art. 5 C. pen., în abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

Q., din abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit, cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 309 C. pen. şi art. 5 C. pen., în abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

R., din abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit, cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 309 C. pen. şi art. 5 C. pen., în abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

S., din abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit, cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 309 C. pen. şi art. 5 C. pen., în abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

T., din abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit, cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 309 C. pen. şi art. 5 C. pen., în abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

d). În ce priveşte cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul S., instanţa a constatat că nu poate fi primită susţinerea acestuia că nu a prevăzut şi nici nu a acceptat că prin fapta sa de a vota în sensul retrocedării către inculpatul D. a Pădurii x ar fi încălcat legea. Participarea sa în calitate de membru al comisiei judeţene de fond funciar presupune luarea la cunoştinţă de către acesta a tuturor deciziilor luate de această comisie, aşa cum s-a întâmplat cu toţi ceilalţi membri ai comisiei. Nu s-ar putea reţine că inculpatul S. ar fi acţionat din culpă, iar ceilalţi membri ai comisiei au acţionat cu intenţie, deoarece martorii au arătat că toţi membrii comisiei au votat după ce s-a discutat în prealabil cu privire la obiectul cererii de retrocedare. Ca să se reţină în sarcina inculpatului S. comiterea din culpă a faptei ar fi trebuit să rezulte din probe că acesta nu ar fi cunoscut deloc ce s-a votat ori că ar fi fost în eroare cu privire la obiectul votului, or din probele administrate rezultă contrariul.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen., instanţa a respins cererea inculpatului S. de schimbare a încadrării juridice a faptei, din infracţiunea de abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit, cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 309 C. pen. şi art. 5 C. pen., în infracţiunea de neglijenţă în serviciu, prevăzută de art. 298 C. pen.

III. În privinţa acuzaţiilor aduse inculpaţilor, prima instanţă a reţinut următoarele:

1. Situaţia de fapt

a). Referitor la infracţiunile de constituire a unui grup infracţional organizat, trafic de influenţă, cumpărare de influenţă şi spălare a banilor:

În anul 2005, inculpatul C. era asociat cu KK. şi cu LL.. în cadrul societăţii B., cu sediul în Cipru. KK. este o societate controlată de inculpatul G., iar LL. este o societate controlată de inculpatul F..

La data de 14.12.2005, s-a înfiinţat în România societatea comercială B. S.R.L., al cărei unic acţionar este societatea B., obiectul de activitate al societăţii româneşti fiind "cod CAEN 4110 - Dezvoltare (promovare) imobiliară".

Administrator statutar al S.C. B. S.R.L. a fost desemnată iniţial numita PP., cetăţean străin cu domiciliul în străinătate, dar din probe rezultă că administrator de fapt al acestei societăţi în România a fost inculpatul C., până în primăvara anului 2010, când şi-a cesionat către KK. toate părţile sociale pe care le avea la B.. Această cesiune a părţilor sociale deţinute de inculpatul C. la B. a intervenit ca urmare a disensiunilor care au apărut între acesta, pe de o parte, şi ceilalţi inculpaţi cu care era partener în societate, respectiv inculpaţii G. şi F., pe de altă parte. Motivul disensiunilor l-a reprezentat efectuarea de către inculpatul C. a unor acte, în cadrul S.C. B. S.R.L., fără ştirea celorlalţi doi inculpaţi.

După ce a încetat mandatul numitei PP., administrator statutar al S.C. B. S.R.L. a fost desemnat inculpatul I., începând cu data de 15.10.2010. În această calitate, la fel ca administratorul statutar anterior, inculpatul I. nu a efectuat decât acte licite de administrare curentă a societăţii şi de încheiere a unor acte juridice licite, fără să fi comis vreo faptă penală.

Prin înfiinţarea societăţii comerciale B. S.R.L. şi prin desfăşurarea activităţii acesteia s-a urmărit un scop licit, în sine, acela de a obţine retrocedarea legală a bunurilor care au aparţinut fostului AA., antecesorul inculpatului D. şi de a valorifica ori a administra bunurile retrocedate. Din acest motiv, partenerii inculpatului C. din cadrul acestei societăţi, respectiv inculpaţii G. şi F., nu pot fi consideraţi răspunzători pentru faptele de corupţie săvârşite de acesta din urmă în desfăşurarea activităţilor legate de această societate, neexistând probe din care să rezulte că ei au cunoscut despre săvârşirea acestor fapte penale.

Din probe a rezultat că inculpatul C. i-a promis inculpatului D. că îi poate obţine mai uşor şi mai repede retrocedarea bunurilor moştenite de pe urma fostului AA., prin influenţa pe care o are asupra funcţionarilor competenţi să dispună această retrocedare, solicitându-i în schimbul folosirii acestei influenţe transmiterea către S.C. B. S.R.L. a proprietăţii asupra tuturor bunurilor retrocedate. Inculpatul D. a fost de acord cu această înţelegere ilicită şi i-a promis inculpatului C., în schimbul folosirii acestei influenţe, că va transmite către S.C. B. S.R.L. bunurile ce urmau a fi retrocedate, el păstrându-şi un drept de creanţă de 20 până la 50% din valoarea acestor bunuri.

În aceste condiţii s-a încheiat, la data de 1.11.2006, contractul de cesiune de drepturi aflate în proceduri administrative sau judiciare de restituire a proprietăţii, între inculpatul D. şi S.C. B. S.R.L., reprezentată de inculpatul C.. Întrucât inculpatul C. a acţionat ca un administrator de fapt al societăţii comerciale B. S.R.L., comiţând infracţiunea de trafic de influenţă în numele şi în interesul societăţii, instanţa a reţinut şi răspunderea penală a acestei persoane juridice pentru comiterea infracţiunii de trafic de influenţă.

Inculpaţii A., V., J. şi H. au colaborat cu S.C. B. S.R.L. pe diferite aspecte, ce urmează a fi detaliate în continuare, cu prilejul analizei activităţii acestora.

Nu există probe că aceşti inculpaţi ar fi cunoscut săvârşirea de către inculpatul C. a infracţiunilor de corupţie reţinute în sarcina acestuia şi nici să ar fi urmărit, prin faptele lor, înlesnirea în vreun fel a săvârşirii acestor infracţiuni. Acţiunile acestor inculpaţi s-au circumscris unor activităţi licite normale în cadrul unei societăţi cu obiect de activitate ca cel al S.C. B. S.R.L.. Inculpatul A. a desfăşurat activităţi de asistenţă juridică, în calitatea sa de avocat în cadrul societăţii de avocatură care avea contract de asistenţă juridică cu societatea. Inculpaţii V. şi J. au fost colaboratori ai societăţii în domeniul lor de specialitate şi în domeniul de activitate al societăţii, acela de dezvoltare (promovare) imobiliară. Inculpatul H. a fost consultat sporadic de reprezentanţi ai societăţii B. S.R.L. cu privire la unele aspecte legate de relaţiile cu publicul, fără să urmărească prin aceasta înlesnirea sau ajutorarea săvârşirii vreunei infracţiuni de corupţie.

Transmiterea de către inculpatul D. a proprietăţii Pădurii x şi Fermei y către S.C. B. S.R.L., după ce anterior promisese că va da aceste bunuri în schimbul folosirii influenţei de către inculpatul C., constituie acte materiale ale aceleiaşi infracţiuni de trafic de influenţă. Ele nu pot constitui, în acelaşi timp, şi acte materiale ale infracţiunii de spălare a banilor, aşa cum a susţinut parchetul, deoarece, pentru existenţa acestei infracţiuni, trebuie îndeplinită condiţia situaţiei premisă ca bunurile "spălate" să provină din săvârşirea unei infracţiuni distincte, care s-a comis anterior.

b). Referitor la retrocedarea Pădurii x şi la infracţiunile legate de aceasta:

Inculpatul D. este descendentul fostului AA., în calitate de nepot de fiu. După ce s-au adoptat legile privind retrocedarea bunurilor confiscate abuziv în perioada comunistă, acesta a formulat diverse cereri pentru a i se retroceda bunurile fostului AA., invocând fie dreptul propriu de moştenire, în calitate de nepot de fiu, fie cumpărarea drepturilor succesorale de la moştenitoarea testamentară a ultimei soţii a acestuia (WW.), respectiv de la numita YY..

Inculpatul D. a avut mai multe persoane mandatate să se ocupe de aceste retrocedări, cel care a depus cererea de retrocedare a bunului Pădurea x fiind inculpatul X.. Acesta a depus la Primăria Snagov, la data de 12.03.2003, o cerere pentru suprafaţa de 10,78 ha. (maximul permis de lege la data respectivă fiind de 10 ha.) din Pădurea x - zona GGG., ca mandatar al inculpatului D..

Prin adresa din 13.03.2003 a Primăriei Snagov i se aduce la cunoştinţă inculpatului D. că cererea sa nu se poate soluţiona întrucât nu a făcut dovada certă a faptului că este îndreptăţit la retrocedare, adresa fiind semnată de primire de inculpatul X..

În aceste condiţii, la data de 06.06.2003, inculpatul D., prin mandatarul X., înregistrează la Judecătoria Buftea, sub nr. x/2003, o acţiune civilă prin care solicita instanţei, în temeiul art. 111 din vechiul C. proc. civ., să se constate că este îndreptăţit să beneficieze de retrocedarea terenului de 10 ha din Pădurea x, în zona cunoscută sub numele de GGG.. Prin sentinţa civilă nr. 1872 din 26.06.2003 a Judecătoriei Buftea a fost admisă acţiunea formulată de inculpatul D., prin mandatar şi s-a constatat că acesta este îndreptăţit să beneficieze de 10 ha. de pădure în localitatea Snagov, zona GGG.. Sentinţa a rămas definitivă şi irevocabilă prin neapelare.

Ulterior s-a adoptat hotărârea nr. 7 din 14 ianuarie 2004 a Comisiei Judeţene Ilfov pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, prin care i s-a recunoscut inculpatului D. dreptul de proprietate asupra a 10 ha. de teren cu vegetaţie forestieră, în baza Legii nr. 1/2000, deşi notificarea fusese depusă în baza Legii nr. 10/2001. Această hotărâre de validare a fost primită, în numele inculpatului D., de mandatarul acestuia de la data respectivă, respectiv de către inculpatul X..

Motivul pentru care inculpatul a făcut notificare în baza Legii nr. 10/2001, iar hotărârea respectivă a făcut referire la Legea nr. 1/2000 a fost acela că, la data notificării, inculpatul D. nu mai era în termen să solicite retrocedarea terenului cu vegetaţie forestieră în baza Legii nr. 1/2000. Ulterior, s-a adoptat Legea nr. 247/2005, care a repus persoanele îndreptăţite în termenul de a solicita retrocedarea unor astfel de terenuri cu vegetaţie forestieră, majorând şi limita maximă ce se putea retroceda, până la 50 ha. de teren.

Deşi a obţinut hotărârea de validare nr. 7 din 14 ianuarie 2004 a Comisiei Judeţene Ilfov, pentru 10 ha. de pădure, inculpatul D. nu a reuşit punerea în posesie asupra acestui bun, deoarece hotărârea a fost atacată în instanţă de către Regia Naţională a Pădurilor - Direcţia Silvică Bucureşti, care avea terenul în posesie.

În aceste condiţii, văzând că nu a obţinut retrocedarea efectivă a bunului, inculpatul D. a renunţat la mandatul acordat inculpatului X. şi a încheiat cu firma inculpatei E. (SC EE. SRL) un alt contract de mandat şi asistenţă de specialitate, la data de 30.10.2005. La data de 01.11.2005, avocatul LLL., colaborator al inculpatei E., a depus la Primăria Snagov notificarea pentru restituirea a 47 ha. din Pădurea x, zona GGG..

La data de 30.01.2006, între inculpatul D. şi inculpata E., prin firma acesteia S.C. EE. S.R.L., s-a încheiat un alt contract de mandat şi asistenţă de specialitate, autentificat la notar. Prin acest contract, firma S.C. EE. S.R.L. se obliga să acorde asistenţă de specialitate pentru retrocedarea bunurilor, care consta în principal în angajarea unor avocaţi care să facă demersurile juridice la autorităţi sau în instanţe pentru revendicarea bunurilor, iar inculpatul D. se obliga să-i plătească în schimb 30% din preţul de vânzare al fiecărui bun recuperat.

Inculpata E. a renunţat la colaborarea cu avocatul LLL. şi a preluat personal unele demersuri pentru retrocedarea terenului de 47 de ha. din Pădurea x, fiind probe din care rezultă că aceasta a apelat la martorul WWW., preşedintele Consiliului Judeţean Ilfov de la vremea respectivă, pentru a o sprijini în încercarea de a obţine retrocedarea efectivă a acestui teren. Martorul WWW. era un prieten al inculpatei E. şi făcea parte din acelaşi partid politic cu inculpatul N., care era preşedintele comisiei locale de fond funciar şi cu inculpatul P., care era preşedintele comisiei judeţene de fond funciar.

La data de 9.03.2006, Comisia Locală Snagov pentru restabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a încheiat procesul-verbal potrivit căruia inculpatul D. îndeplineşte condiţiile pentru restituirea terenului de 46,78 ha. din Pădurea x, întocmindu-se în acest sens şi anexa 37, ambele fiind semnate de inculpatul N., în calitate de primar al comisiei de fond funciar şi de inculpatul O., în calitate de secretar. Din comisia locală de fond funciar a mai făcut parte şi martorul ZZZ., reprezentant al Ocolului Silvic Snagov, care s-a opus retrocedării, considerând că nu sunt întrunite condiţiile legale. Acesta a semnat cu obiecţiuni anexa 37, înaintată Comisiei judeţene Ilfov de fond funciar spre validare.

S-a constatat că nu sunt probe din care să rezulte faptul că inculpaţii N. şi O. ar fi întocmit aceste acte cu încălcarea legii ori ca urmare a intervenţiei nelegale a inculpatei E. sau a martorului WWW.. Dimpotrivă, din probele de la dosar rezultă că inculpatul D. avea dreptul de a i se retroceda imobilul din Pădurea x, care aparţinuse fostului AA..

La data de 07.07.2006, actele înaintate de Comisia locală de fond funciar Snagov au fost analizate de Comisia judeţeană Ilfov de fond funciar, condusă de inculpatul P., în calitate de prefect, din care au mai făcut parte şi inculpaţii Q. - subprefect, secretar al comisiei, S. - subprefect, R. - justul prefecturii, dar şi martorii NNN. - director OCPI, OOO. - reprezentant ADS, PPP. pentru QQQ. - director ANIF, RRR. - vicepreşedinte CJ Ilfov, SSS. - delegat Direcţia Silvică, TTT. - delegat ITRSV, UUU. - VVV.. Deşi în cadrul şedinţei doar martorul SSS., reprezentantul Direcţiei Silvice, s-a opus validării anexei 37 a Comisiei locale Snagov de fond funciar, ceilalţi membri votând pentru, parchetul a considerat că au săvârşit infracţiunea de abuz în serviciu prin validarea acestei anexe doar inculpaţii P., Q., S. şi R.. S-a reţinut că nu sunt probe din care să rezulte faptul că aceşti inculpaţi ar fi validat propunerea comisiei locale Snagov cu încălcarea legii ori ca urmare a intervenţiei nelegale a inculpatei E. sau a martorului WWW..

Demersurile inculpatei E. de obţinere a retrocedării efective a terenului "s-au blocat" în etapa punerii în posesie, deoarece directorul Direcţiei Silvice Ilfov, martorul YYY., ca şi reprezentanţii acestei instituţii din comisiile de fond funciar, s-a opus retrocedării terenului către inculpatul D.. Din acest motiv, inculpata E. a cedat către S.C. B. S.R.L., reprezentată de inculpatul C., drepturile litigioase pe care le obţinuse de la inculpatul D. prin contractul de mandat şi asistenţă de specialitate, autentificat la notar.

Urmare a înţelegerii dintre inculpaţii C., D. şi E., la data de 1.11.2006 se încheie un contract de cesiune de drepturi aflate în proceduri administrative sau judiciare de restituire a proprietăţii între inculpatul D. şi S.C. B. S.R.L., reprezentată de inculpatul C.. Motivul determinant al încheierii acestui contract de cesiune de drepturi a fost promisiunea inculpatului C. că va interveni pe lângă funcţionarii competenţi să soluţioneze cererile de retrocedare, pentru a-i determina să le admită, promisiune acceptată de inculpatul D., care s-a obligat să transmită către S.C. B. S.R.L. toate bunurile moştenite de pe urma fostului AA. care îi vor fi retrocedate. Altfel, dacă nu ar fi fost acest motiv determinant, inculpatul D. ar fi continuat demersurile începute cu societatea inculpatei E., cu care avea deja încheiat un contract similar.

Ca urmare a acestei cedări a drepturilor litigioase pe care le dobândise anterior prin contractul încheiat cu inculpatul D., inculpata E. urma să primească de la S.C. B. S.R.L. o sumă de bani şi o parte din terenul retrocedat în Pădurea x, asupra căruia inculpatul D. urma să fie pus în posesie ulterior.

Inculpatul C. a obţinut într-un timp destul de scurt "deblocarea" situaţiei, având în vedere înlocuirea directorului Direcţiei Silvice Ilfov, YYY., cu inculpatul T., un apropiat de-al inculpatului C., care ocupase anterior funcţia de director tehnic al acestei instituţii.

S-a reţinut că înlocuirea directorului Direcţiei Silvice Ilfov a fost foarte importantă pentru deblocarea situaţiei, având în vedere declaraţia martorului SSS. dată în cursul urmăririi penale, la data de 26.02.2016, din care rezultă că inculpatul C. era la curent cu această schimbare, precum şi faptul că inculpatul T. a fost imediat de acord cu punerea în posesie a inculpatului D. asupra terenului, primind în schimb o suprafaţă de 1000 m.p. din terenul retrocedat, prin persoanele interpuse EEEE. şi FFFF.. Aceşti martori au vândut această suprafaţă de teren la scurt timp (la data de 1.04.2008), către cumpărătorul de bună credinţă HHHH., cu suma de 45000 de euro, pe care a încasat-o inculpatul T..

Inculpatul D. a fost pus în posesie mai întâi asupra suprafeţei de 9,97 ha. din teren, la data de 26.06.2007, iar după aceea s-a emis titlul de proprietate nr. x/07.08.2007 pentru această suprafaţă. Pentru restul suprafeţei, de 36,78 ha. de pădure, punerea în posesie s-a făcut la data de 15.08.2007, emiţându-se titlul de proprietate nr. x/31.08.2007.

După punerea în posesie şi emiterea titlurilor de proprietate, proprietatea asupra întregii suprafeţe de teren de 46,78 ha. a fost transmisă de inculpatul D. către S.C. B. S.R.L., reprezentată de inculpatul C., prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub. nr. 3512/15.10.2007.

Ulterior, S.C. B. S.R.L. a transmis o parte din teren către inculpatul C. (9000 m.p. şi 14000 m.p., prin contractul de vânzare-cumpărare nr. x/05.12.2007 şi 75400 m.p., prin contractul de vânzare-cumpărare nr. x/11.06.2009), altă parte către nişte persoane, posibil interpuşi ai inculpatului C. şi ai martorului GGGG. (prin contractul de vânzare-cumpărare nr. x/20.11.2007, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. x/05.12.2007, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. x/05.12.2007, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. x/20.02.2008, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. x/13.08.2008, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. x/13.08.2008, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. x/13.08.2008) şi altă parte către S.C. EE. S.R.L., firmă ce aparţine inculpatei E. (6534 m.p. şi 43459 m.p., prin contractul de vânzare-cumpărare nr. x/08.01.2008 şi 28799 m.p., prin contractul de vânzare-cumpărare nr. x/21.02.2008). Restul terenului retrocedat din Pădurea x, în suprafaţă de 246375 m.p., a rămas în proprietatea S.C. B. S.R.L.

Terenurile a căror proprietate a fost transmisă către inculpatul C. şi către persoanele cu privire la care există suspiciunea că au acţionat ca interpuşi ai acestuia şi ai martorului GGGG. au fost folosite ulterior pentru obţinerea unor credite ipotecare, ce nu au mai fost restituite băncii, faptele făcând obiectul unui alt dosar penal aflat în curs de urmărire.

Terenurile obţinute de către inculpata E., prin intermediul societăţii acesteia S.C. EE. S.R.L., au fost ulterior transmise către S.C. U. S.R.L., fiind aduse ca aport la capitalul social al acestei societăţi prin actul constitutiv nr. 1459/28.09.2015. S.C. U. S.R.L. a fost înfiinţată la data de 24.07.2015 şi are ca asociat unic şi administrator pe numita JJJJ., fiica inculpatei E.. Instanţa a reţinut că înfiinţarea S.C. U. S.R.L. şi transmiterea proprietăţii terenurilor către aceasta de către inculpata E. au avut loc după formularea de către inculpatul D. a plângerii şi a denunţului, din data de 23.01.2015 şi, respective, 15.04.2015, când se făceau cercetări în prezenta cauză cu privire la redobândirea de către acesta a dreptului de proprietate asupra terenului în discuţie. Această transmitere a avut ca scop disimularea provenienţei ilicite a terenului respectiv.

Inculpatul D. ar fi trebuit să primească, conform contratului încheiat cu S.C. B. S.R.L., un procent de 50% din preţul de vânzare al acestui bun, dar nu a primit nimic, acesta fiind şi motivul disensiunilor apărute între el şi ceilalţi inculpaţi din prezenta cauză.

c). Referitor la retrocedarea Fermei y şi la infracţiunile legate de aceasta:

Pentru retrocedarea Fermei y, inculpatul D. a depus, la data de 13.02.2002, o notificare întemeiată pe Legea nr. 10/2001, înregistrată sub nr. x la executorul judecătoresc. Notificarea fost depusă în nume propriu, în calitate de succesor al fostului AA., ca urmare a cumpărării drepturilor succesorale de la YY., moştenitoarea testamentară a WW..

Inculpatul a solicitat astfel, prin notificarea depusă la Primăria Municipiului Bucureşti, retrocedarea suprafeţei de 26,8764 ha., aflată la momentul respectiv în administrarea Institutului de Cercetare şi Dezvoltare pentru Protecţia Plantelor, instituţie aflată sub coordonarea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice.

Primăria Bucureşti, prin dispoziţia nr. 9134 din 23.11.2007 a Primarului General al Municipiului Bucureşti, şi-a declinat competenţa de soluţionare a cererii către Institutul de Cercetare şi Dezvoltare pentru Protecţia Plantelor.

După înregistrarea notificării la Institutul de Cercetare şi Dezvoltare pentru Protecţia Plantelor, directorul institutului de la vremea respectivă, numitul LLLL. (decedat ulterior), i-a solicitat inculpatului D., prin nota nr. x din 14.04.2008, să completeze dosarul administrativ cu certificatul de moştenitor, cu dovada că nu au fost depuse cereri de restituire a aceluiaşi imobil de către alţi moştenitori, cu titlul de proprietate din 1931 pentru dovedirea dreptului de proprietate al AA. asupra terenului şi cu dovada că terenul intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001, respectiv a faptului că este vorba de un teren intravilan.

După această notificare, inculpatul D. a depus, la data de 27.08.2008, o adresă prin care a răspuns celor solicitate de Institutul de Cercetare şi Dezvoltare pentru Protecţia Plantelor, fără a depune alte acte în dovedirea cererii.

Prin adresa nr. x din data de 29.07.2008, Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice, prin secretarul general de la vremea respectivă, inculpatul Y., a solicitat Institutului de Cercetare şi Dezvoltare pentru Protecţia Plantelor convocarea consiliului de administraţie pentru soluţionarea cererii de retrocedare formulată de inculpatul D..

Urmare a acestei adrese, directorul LLLL. a convocat consiliul de administraţie al Institutului de Cercetare şi Dezvoltare pentru Protecţia Plantelor la data de 02.09.2008, la şedinţa acestuia participând şi inculpatul D., avocatul acestuia, inculpatul A., inculpatul C. şi secretarul general al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice, inculpatul Y.. În cadrul şedinţei consiliului de administraţie, inculpatul D. şi avocatul acestuia au susţinut existenţa dreptului său de retrocedare a imobilului, toţi membrii conciliului (cu excepţia martorei QQQQ., reprezentanta Ministerului Agriculturii în consiliul de administraţie) fiind de acord cu restituirea în natură a terenului, după efectuarea unei lucrări topografice de identificare a acestuia. Din consiliul de administraţie, în afară de directorul LLLL., au mai făcut parte inculpata K., director economic al institutului şi martorii NNNN., OOOO., PPPP. şi QQQQ..

Inculpata L. nu era membru cu drept de vot al consiliului de administraţie, ci asigura doar servicii de asistenţă juridică, fiind un colaborator extern. Ea este, totodată, şi fiica inculpatei K., care ocupa la vremea respectivă funcţia de director economic al institutului.

S-a reţinut că nu sunt probe că inculpata K. ar fi încălcat vreun text de lege votând pentru retrocedare în cadrul consiliului de administraţie al Institutului de Cercetare şi Dezvoltare pentru Protecţia Plantelor cu încălcarea legii şi nici că inculpaţii Y. şi L. ar fi comis acte de înlesnire la săvârşirea unei infracţiuni de abuz în serviciu care să fi fost comisă cu această ocazie.

S-a apreciat, însă, că sunt probe concludente din care rezultă că inculpatul C. l-a corupt pe directorul din perioada respectivă al Institutului de Cercetare şi Dezvoltare pentru Protecţia Plantelor, respectiv pe numitul LLLL. (decedat ulterior), oferindu-i o excursie la Monaco, împreună cu familia, în legătură cu îndeplinirea de către acesta a atribuţiilor de serviciu legate de retrocedarea acestui teren. Acest act de corupere de către inculpatul C. a directorului Institutului de Cercetare şi Dezvoltare pentru Protecţia Plantelor, deşi a fost comis în legătură cu retrocedarea pe cale administrativă către inculpatul D. a terenului cunoscut sub numele de Ferma y, nu dovedeşte că ceilalţi membri ai consiliului de administraţie ar fi votat în mod nelegal pentru retrocedarea imobilului. Dimpotrivă, existau argumente solide pentru admiterea cererii de retrocedare în natură a imobilului.

După ce s-a întocmit de către inculpatul M. o lucrare de identificare a terenului retrocedat, prin Decizia nr. 30/26.09.2008 consiliul de administraţie al Institutului de Cercetare şi Dezvoltare pentru Protecţia Plantelor, în aceeaşi compunere, a dispus retrocedarea administrative, către inculpatul D., a suprafeţei de 170924,97 m.p. de teren situat în bd. x. Toţi membrii consiliului de administraţie, cu excepţia martorei QQQQ., care s-a abţinut, au votat pentru retrocedare.

După emiterea deciziei de retrocedare, inculpatul D. a transmis proprietatea terenului către S.C. B. S.R.L., prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat la data de 15.01.2009 de notarul public SSSS.. În aceeaşi zi, S.C. B. S.R.L. a vândut două loturi din acest teren, în suprafaţă de 5583 m.p. şi 18200 m.p., către S.C. CC. S.A., restul terenului rămânând în proprietatea societăţii B. până în prezent.

Pentru a reţine această situaţie de fapt, instanţa a avut în vedere hotărârile judecătoreşti pronunţate de instanţele civile, care au autoritate de lucru judecat în prezenta cauză, conform art. 52 alin. (3) C. proc. pen., precum şi probele administrate în cursul urmăririi penale şi în cursul cercetării judecătoreşti, analizate în continuare.

2. Analiza acuzaţiilor aduse inculpaţilor:

a). Referitor la infracţiunile de trafic de influenţă şi dare de mită, reţinute în sarcina inculpatului C. şi la infracţiunea de cumpărare de influenţă, reţinută în sarcina inculpatului D.:

Inculpatul C. este acuzat în actul de sesizare că, în mod continuat, începând cu august- septembrie 2006, în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale, i-a promis inculpatului D. că, prin influenţa pe care o are în mod direct (fost consilier al primului ministru) şi indirect, prin intermediul relaţiilor pe care le are în lumea politică, în justiţie, la cel mai înalt nivel şi presă (relaţii prietenie/afaceri cu membri ai guvernului, parlamentari, funcţionari ai autorităţii publice, cu persoane cu influenţă în presă, relaţii ÎCCJ, contractarea serviciilor unei firme de avocatură de top), asupra funcţionarilor publici implicaţi în procedurile de retrocedare a bunurilor revendicate de acesta, îi poate determina să-i retrocedeze averea pretinsă (la care nu era îndreptăţit), solicitând în schimb o parte considerabilă din aceasta, atât pentru el, cât şi pentru membrii grupului infracţional, între 50 - 80% din fiecare bun care urma a fi obţinut, faptă care, în opinia parchetului, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.

Prin încheierea din data de 17.05.2019, în temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen., instanţa a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului, din infracţiunea continuată de trafic de influenţă, prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., în infracţiunea de trafic de influenţă, prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., în forma unităţii naturale.

De asemenea, inculpatul C. mai este acuzat că, urmărind realizarea scopului grupului infracţional, pentru a-l determina pe directorul Institutului pentru Cercetare-Dezvoltare pentru Protecţia Plantelor Bucureşti, numitul LLLL., să sprijine în CA cererea de retrocedare a Fermei y formulată de inculpatul D. şi să aprobe în final retrocedarea (deşi documentaţia depusă era incompletă, terenul nu era identificat potrivit legii, expertiza fiind formal efectuată şi nu intra sub incidenţa Legii nr. 10/2001), i-a oferit acestuia foloase necuvenite constând în plata unei excursii pentru patru persoane în străinătate, în toamna anului 2008, faptă care, în opinia parchetului, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de dare de mită, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen.

Inculpatul D. este acuzat în actul de sesizare că, în mod continuat, începând cu august- septembrie 2006, i-a promis inculpatului C. şi asociaţilor acestuia din grupul infracţional, inculpaţii F., G., A., I., J., H., o cotă parte importantă, între 50% şi 80%, din valoarea bunurilor pe care le revendică în România, iar ulterior le-a transferat acestora bunurile pe măsura obţinerii lor, prin contracte fictive de vânzare-cumpărae cu B. S.R.L., în schimbul intervenţiei acestora pe lângă funcţionari publici implicaţi în procedurile de retrocedare, prin influenţa avută în mod direct (fost şi actual consilier al primului ministru) şi indirect, prin intemediul relaţiilor pe care le au în lumea politică, în justiţie, la cel mai înalt nivel şi presă (relaţii prietenie/afaceri cu membri ai gurvernului, parlamentari, funcţionari ai autorităţii publice, cu persoane cu influenţă în presă, relaţii la ÎCCJ, contractarea serviciilor unei firme de avocatură de top), pentru a-i determina să acţioneze contrar atribuţiilor de serviciu, în interesul său, urmărind obţinerea în mod injust a bunurilor revendicate şi punerea în posesia lor, faptă care, în opinia parchetului, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de cumpărare de influenţă, prevăzută de art. 292 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.

Prin încheierea din data de 17.05.2019, instanţa a schimbat încadrarea juridică a acestei fapte, din infracţiunea continuată de cumpărare de influenţă, prevăzută de art. 292 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., în infracţiunea de cumpărare de influenţă în forma unităţii naturale, prevăzută de art. 292 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

Instanţa de fond a reţinut că din probele administrate rezultă săvârşirea, de către inculpatul C., a infracţiunilor de trafic de influenţă şi dare de mită, precum şi săvârşirea, de către inculpatul D., a infracţiunii de cumpărare de influenţă.

Aşa cum s-a arătat anterior în descrierea situaţiei de fapt reţinute de instanţă, sunt probe certe că, în perioada august- septembrie 2006, inculpatul C. i-a spus inculpatului D. că are influenţă şi că poate interveni pe lângă funcţionarii publici competenţi să admită cererile acestuia de retrocedare a bunurilor care au aparţinut fostului AA., solicitându-i, în schimb, să transmită proprietatea acestor bunuri către societatea B. S.R.L. (la care inculpatul C. era asociat).

Întrucât nu reuşise până la momentul august-sptembrie 2006 să fie pus în posesie pe niciunul din bunurile revendicate, fiind foarte nerăbdător să obţină aceste bunuri, inculpatul D. a fost de acord cu această propunere şi i-a promis inculpatului C. că, în schimbul folosirii influenţei acestuia, va transmite proprietatea bunurilor retrocedate către S.C. B. S.R.L.. El şi-a păstrat doar un drept de creanţă reprezentând o cotă cuprinsă între 20% şi 50% din valoarea bunurilor ce urmau a fi retrocedate ca urmare a folosirii influenţei inculpatului C..

Ca urmare a acestei înţelegeri, s-a încheiat între cei doi contractul preliminar din data de 21.09.2006, denumit "Contract privind transmiterea de drepturi cu privire la bunuri imobile aflate în proceduri administrative sau judiciare de restituire a proprietăţii", care a fost apoi înlocuit cu Contractul privind transmiterea de drepturi cu privire la bunuri imobile aflate în proceduri administrative sau judiciare de restituire a proprietăţii din 1.11.2006.

Aceste contracte de transmitere de drepturi litigioase au fost încheiate de către inculpatul C., în numele inculpatei S.C. B. S.R.L., înţelegerea dintre cei doi inculpaţi fiind ca toate bunurile ce urmau a fi retrocedate inculpatului D. să fie transmise către această societate comercială. Inculpatul D. a crezut la acel moment că inculpatul C. este singurul asociat al S.C. B. S.R.L., aflând că această societate mai are şi alţi asociaţi abia după ce a transmis proprietatea Pădurii x şi a Fermei y şi nu şi-a primit cota promisă din valoarea acestor bunuri.

Cele două contractele privind transmiterea de drepturi cu privire la bunuri imobile aflate în proceduri administrative sau judiciare de restituire a proprietăţii sunt la dosar şi nu sunt contestate de părţi, singurul aspect contestat de inculpaţi fiind cel referitor la vânzarea şi cumpărarea influenţei cu ocazia încheierii şi derulării acestor contracte. Inculpaţii au susţinut că au desfăşurat exclusiv o activitate legală de vânzare şi cumpărare a drepturilor succesorale.

Instanţa a reţinut că transmiterea drepturilor succesorale ar fi fost un act licit dacă nu s-ar fi făcut în considerarea unei promisiuni a beneficiarului că va interveni pe lângă funcţionarii competenţi, pentru a obţine mai uşor şi mai repede bunurile revendicate. Or, în speţă, inculpatul C. i-a spus inculpatului D. că are această influenţă pe lângă funcţionarii competenţi şi că-i poate obţine retrocedarea rapidă a bunurilor revendicate, menţionându-i că, fără influenţa sa, nu va reuşi niciodată obţinerea acestor bunuri. Având în vedere că până la momentul încheierii acestor contracte inculpatul D. nu reuşise să fie pus în posesie pe niciunul dintre bunurile revendicate, acesta a acceptat înţelegerea cu inculpatul C.. Această promisiune a folosirii influenţei avută de inculpatul C. pe lângă funcţionarii publicii competenţi să soluţioneze cererile de retrocedare face ca înţelegerea de mai sus să nu mai fie una licită, ci să constituie elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic şi cumpărare de influenţă.

Chiar dacă contractul încheiat prevedea şi plata unui avans de 4000000 euro către inculpatul D., acest lucru nu are nicio relevanţă cu privire la existenţa infracţiunii de trafic de influenţă, deoarece la această înţelegere s-a ajuns după promisiunea făcută de inculpatul C. că va interveni pe lângă funcţionarii competenţi, pentru retrocedarea mai facilă şi mai rapidă a bunurilor.

De asemenea, faptul că inculpatul D. avea, într-adevăr, dreptul la retrocedarea bunurilor revendicate, nu are nicio relevanţă cu privire la infracţiunea de trafic de influenţă, deoarece vânzarea şi cumpărarea influenţei pot fi făcute şi cu privire la efectuarea de către funcţionarul public a unui act legal, nu doar cu privire la îndeplinirea de către acesta a unui act ilegal.

Instanţa a reţinut că inculpatul D. nu obţinuse în mod efectiv niciun bun până la momentul cumpărării influenţei inculpatului C., din cauza lentorii procedurilor de soluţionare a cererilor de revendicare şi a refuzului Direcţiei Silvice Ilfov de a-l pune în posesie asupra Pădurii x, pentru care comisia judeţeană de fond funciar emisese anterior decizie de retrocedare. Or, există trafic de influenţă chiar dacă traficantul de influenţă promite că poate obţine, prin influenţă, punerea în posesie efectivă asupra bunurilor pentru care cumpărătorul de influenţă ar fi avut dreptul legal de a solicita revendicarea ori promite că poate "debloca" prin influenţă procedurile legale de retrocedare, demarate anterior, cum s-a întâmplat în prezenta cauză.

Faptul că inculpatul D. a acceptat această înţelegere cu inculpatul C. doar în urma promisiunii acestuia că-i va obţine efectiv bunurile revendicate, prin folosirea influenţei pe care o are asupra funcţionarilor competenţi să dispună asupra retrocedării, rezultă în mod direct din mai multe mijloace de probă legal administrate.

În declaraţia dată în calitate de suspect de D. la data de 23.04.2015, în dosarul nr. x/2015 al D.N.A. - S.T. Braşov (din care s-a disjuns prezentul dosar), declaraţie aflată în vol. III al dosarului de urmărire penală, la filele x, acesta arată că:

"C. mi-a spus că are relaţii la nivel politic, că el este foarte interesat de Snagov şi Băneasa şi că poate să recupereze pentru noi. Mi-a spus că este prieten cu FF., că l-a ajutat să îşi pună banii în China, era mândru că era ideea lui cu China. C. a menţionat că este consilierul lui UU. pe care îl sfătuieşte în materie de afaceri, fiind în relaţii apropiate…….

Când am ezitat să semnăm, fiind nemulţumiţi de procentele luate de C., acesta ne-a spus că este ultima şansă pe care o avem, că altfel nu vom obţine nimic. Cu această ocazie ni s-a precizat că ei au acces inclusiv la Curtea Supremă, că dacă va fi nevoie, ne poate ajuta la Curtea Supremă."

Tot în această declaraţie dată în calitate de suspect, inculpatul D. mai arată că:

"Ţin minte că, în acest context, C. a spus să nu-mi fac griji cu UU. deoarece rezolvă el. În acele împrejurări, C. mi-a spus că WWWW. lucrează la GG..

Contractul cu C., mai exact cu B., s-a încheiat ulterior, tot la sediul GG..

Ţin minte că am stat peste 5 ore în ziua respectivă şi am discutat multe detalii.

Reţin că m-a deranjat foarte mult când am văzut că au pretins 80 % din Băneasa, noi nu am vrut să semnăm, dar ei au spus că vor rezolva foarte repede obţinerea acestui teren pe cale administrativă, ceea ce s-a şi întâmplat. Au rezolvat Băneasa în 2-3 luni.

Când am ezitat să semnăm, fiind nemulţumit de procentele luate de C., acesta ne-a spus că este ultima şansă pe care o avem, că altfel nu vom obţine nimic.

Cu această ocazie ni s-a precizat că ei au acces inclusiv la Curtea Supremă, că dacă va fi nevoie ne poate ajuta la Curtea Supremă, spunând că doamna Ţuca este judecător acolo.

Printre cei apropiaţi, C. l-a menţionat şi pe primarul din Snagov, N., cu care este bun prieten, care l-a ajutat să cumpere pământ acolo, se vizitează cu acesta etc.

Ulterior am avut mai multe întâlniri cu C., la una dintre întâlniri mi l-a prezentat pe XXXX., prietenul său. Mi-a spus să nu-mi fac griji că de acum încolo ziarul lui XXXX. nu mă va mai ataca."

În ce priveşte veridicitatea acestei declaraţii, instanţa a reţinut că, deşi nu a fost înregistrată audio/video din lipsa mijloacelor tehnice, aşa cum se arată în declaraţie, ea a fost dată în prezenţa avocatului ales al suspectului D. şi în prezenţa traducătorului autorizat, care au şi semnat-o împreună cu suspectul. Prezenţa acestora este o garanţie că procurorul a consemnat corect cele declarate de suspect şi că acesta din urmă a înţeles exact sensul celor declarate.

Ulterior, D. a mai dat o declaraţie de suspect în data de 11.12.2015 (aflată în vol. III al dosarului de urmărire penală, filele x), în care arată că:

"Precizez că înţelegerea care mi s-a propus era aceea ca eu să cedez drepturile litigioase unei firme B. S.R.L., condiţie pusă de C., fără care înţelegerea ar fi căzut. Fiecare parte trebuia să ia 50% din bunurile care vor fi obţinute, eu primind şi un avans de 4 milioane de euro. Am fost de acord cu înţelegerea pentru că C. mi-a spus că fără el nu pot să obţin nimic pentru că sunt mulţi oameni care încearcă să fure aceste terenuri de la mine, menţionându-i pe YYYY., ZZZZ. sau primarul AAAAA.."

Această declaraţie a fost dată în prezenţa aceluiaşi avocat ales care l-a asistat şi la momentul luării declaraţiei de suspect din data de 23.04.2015 şi în prezenţa unui alt traducător autorizat. Aceasta a fost înregistrată în mare parte cu mijloace audio-video, transcriptul înregistrării fiind depus la filele x din volumul L al dosarului instanţei. Parchetul a arătat că, din motive tehnice, această declaraţie nu a fost înregistrată audio/video în întregime.

Deşi în această declaraţie de suspect din 11.12.2015 D. a încercat să dea o semnificaţie legală înţelegerii făcute cu inculpatul C., instanţa a reţinut că această atitudine de retractare este cauzată de temerea inculpatului D. că, prin menţinerea celor arătate în declaraţia anterioară de suspect, se va autoincrimina pentru infracţiunea de cumpărare de influenţă. Cu două zile înainte de luarea acestei declaraţii de suspect din 11.12.2015, inculpatul C. fusese reţinut şi propus la arestare preventivă pentru infracţiunea de trafic de influenţă, fiind evident că inculpatul D. urma să fie pus sub acuzare pentru infracţiunea corelativă de cumpărare de influenţă. Or, în această situaţie, având în vedere că imediat după audierea sa ca suspect din data de 11.12.2015, faţă de inculpatul D. a fost pusă în mişcare acţiunea penală pentru infracţiunea de cumpărare de influenţă, fiind propus şi pentru luarea măsurii arestării, revenirea asupra declaraţiilor anterioare are ca justificare încercarea inculpatului de a scăpa de acuzaţia de cumpărare de influenţă.

În plus, chiar dacă a retractat în mare parte cele arătate în declaraţia anterioară, inculpatul D. a arătat şi în declaraţia de suspect din 11.12.2015 că motivul pentru care inculpata E. i l-a prezentat pe inculpatul C. a fost acela că ea nu a reuşit să rezolve retrocedarea Pădurii x, iar despre inculpatul C. a afirmat "că e consilier FF., că e om capabil." Afirmaţia inculpatului D. din această declaraţie, că inculpatul C. i-ar fi fost recomandat pentru că avea experienţă în "recuperare de proprietate" este evident nereală, având în vedere că inculpatul C. nu s-a mai ocupat anterior de retrocedări de imobile preluate abuziv.

De asemenea, din transcriptul acestei declaraţii rezultă că inculpatul Al României a afirmat că "C. a spus că a fost consilier la UU.", fiind vorba de prim-ministrul în funcţie la vremea respectivă. Acesta este tot un element că cele declarate anterior de suspect sunt adevărate şi că înţelegerea a fost încheiată în considerarea traficului de influenţă promis de inculpatul C..

Din transcriptul înregistrării acestei declaraţii mai rezultă că inculpatul D. era convins că este boicotat în obţinerea recunoaşterii hotărârii nr. 132/06.02.1955, pronunţată de Tribunalele Judiciare de la Lisabona şi că judecătorii care i-au soluţionat cererea de exequatur ar fi fost influenţaţi de persoane din mediul politic . Această convingere a inculpatului D. că judecătorii şi funcţionarii pot fi influenţaţi, afirmată de mai multe ori în cadrul declaraţiilor, a fost un element esenţial care l-a determinat să apeleze la cumpărarea de influenţă de la inculpatul C..

Inculpatul D. arată tot în această declaraţie, aşa cum rezultă din transcrierea înregistrării, că C. i-a spus că fără el nu va obţine nimic ("D.: Şi veţi pierde tot, cam aşa a spus… Nu aveţi nicio şansă. Şi ne-a spus că, că ştiu că proprietate ca Băneasa vrea toţi. Vrea primar din Bucharest, am uitat cum asta…"; "D.: YYYY., că YYYY. a venit vrea să ne cumpărat pentru nimic. Vrea YYYY., vrea ZZZZ., altul miliardar român, nu ştiu ce şi a spus că cu toţi asta nu aveţi nicio şansă fără o firmă ca noi să recuperăm şi Snagov, tot, tot aveţi pe lac oameni vrea tot proprietatea dumneavoastră şi să, să, să… nu aveţi şansă. După toate sabotaj pe care le-am avut pentru exequatur am, am, am crezut. BBBBB.: Bun, unei firme B., da? D.: Da. BBBBB.: Condiţia pusă de C. fără care…(neinteligibil). D.: La revedere." - fila x, faţă/verso, din volumul L al dosarului instanţei). Având în vedere această convingere a inculpatului D. că fără trafic de influenţă nu va obţine niciun bun, este cert că promisiunea inculpatului C. că doar el va putea obţine aceste bunuri a fost determinantă pentru încheierea contractului de cesiune de drepturi litigioase în condiţii atât de dezavantajoase pentru inculpatul D..

Chiar în transcriptul înregistrării aceleiaşi declaraţii de suspect D. arată că:

"D.: Nu am fost încântat deloc să dea drept litigios din nou, dar a spus că măcar mai bine să avem 50% sigur, decât nimic. Că până acum nu am reuşit să recuperăm nimic, până la dat… până când am avut acea întâlnire cu ei, nu am avut nimic, nicio proprietate, nicio… nici acum, dar atunci nu am avut." ; "D.: Foarte clar a spus că: fără mine nu puteţi să obţineţi această teren. A spus asta foarte clar că nu pot să obţine, fără ei. Foarte clar. BBBBB.: C. a spus sau A.? D.: C., dar problema este C., C. şi A. a fost foarte mult împreună. Şi atunci e dificil să amintit când a fost fără or când a fost cu. I mean clar că a fost aşa legat." .

În legătură cu cedarea către S.C. B. S.R.L. a unui procent de 80% din Ferma y, inculpatul D. arată în mod explicit, în aceeaşi declaraţie, că a fost stabilit în momentul în care a înţeles că se va recupera acest imobil pe cale administrativă, prin folosirea influenţei inculpatului C.:

"D.: Nu, nu, nu. 80% a fost câteva săptămână după când am înţeleg că s-a (neinteligibil)… să recuperez Băneasa…" . Foarte importantă pentru stabilirea procentului exagerat de mare ce urma să-i revină S.C. B. S.R.L. a fost promisiunea inculpatului C. că va recupera această proprietate valoroasă într-un timp scurt, pe cale administrativă.

Inculpatul D. a mai fost audiat în cursul urmăririi penale, în data de 11.01.2016, în prezenţa apărătorului său ales şi a avocaţilor inculpaţilor I., H., J., A., precum şi a interpretului de limba engleză, vorbind de data aceasta doar în engleză, transcrierea înregistrării declaraţiei fiind depusă la filele x din volumul L al dosarului instanţei.

În această declaraţie din 11.01.2016 inculpatul D. susţine, în general, ideea că ajutorul pe care l-ar fi primit din partea inculpaţilor C. şi E. ar fi fost exclusiv unul financiar şi juridic. Inculpatul nu retractează în mod explicit cele susţinute în declaraţiile anterioare de suspect şi nici nu explică într-un mod coerent care este motivul pentru care în declaraţiile anterioare a arătat că motivul esenţial pentru care a încheiat contractul de transmitere a drepturilor succesorale către S.C. B. S.R.L., reprezentată de inculpatul C., a fost acela că acesta i-a spus că fără el (respectiv fără infleunţa sa) nu va reuşi să dobândească niciunul din bunurile revendicate.

Deşi inculpatul D. încearcă în mod evident prin această declaraţie să îşi diminueze propria contribuţie la săvârşirea infracţiunilor de corupţie, chiar şi aici arată că motivul pentru care inculpata E. a transmis către inculpatul C. drepturile succesorale a fost acela că au realizat că ar fi durat ani de zile ca inculpatul D. să-şi redobândească proprietăţile ("…she then introduced me to C., because I realized that this year they said it is going to take years to get my properties back, because it seems that politic was involved in it…" - fila x, verso, din volumul L al dosarului instanţei). Este aceeaşi idee expusă mult mai clar în declaraţiile anterioare, că motivul principal pentru care a încheiat contractul cu inculpatul C. a fost acela că inculpata E. s-a blocat în demersurile de retrocedare şi că era nevoie de o persoană cu o influenţă mai puternică pentru a reuşi acest demers. Instanţa a redat exact cuvintele în engleză ale inculpatului, rezultate din transcrierea înregistrării, deoarece în acest fel nu există niciun dubiu cu privire la fidelitatea celor consemnate în această declaraţie dată la parchet.

De asemenea, inculpatul D. arată şi în această declaraţie din 11.01.2016 că ceea ce îl recomanda pe C. pentru acest demers era faptul că a lucrat în Guvern ("D.: She very clearly said that he was of top reputation, he had worked în the government, you know…" - fila x, verso, din volumul L al dosarului instanţei).

Inculpatul D. reiterează şi în această declaraţie convingerea sa că este sabotat peste tot ("…that I was saboted peste tot, peste tot." - fila x, verso, din volumul L al dosarului instanţei), ceea ce confirmă, de asemenea, cele relatate în declaraţiile anterioare, că a încheiat contractul cu C. pentru "a scăpa" de aceste "sabotaje" şi pentru a putea dobândi ceva din proprietăţile revendicate ("I thought it´s better to have 50% of something than nothing." - fila x, verso, din volumul L al dosarului instanţei). Redarea fidelă a transcrierii înregistrării este o garanţie că cele declarate de inculpat nu pot fi contestate.

Instanţa a reţinut că toate declaraţiile inculpatului D. susţin (primele într-un mod explicit, iar cele din urmă în mod implicit, dar cert) acuzaţia că motivul principal pentru care a încheiat contractul de transmitere a drepturilor succesorale cu S.C. B. S.R.L., reprezentată de C., a fost acela că acesta din urmă i-a promis că îi va obţine bunurile revendicate, prin influenţa pe care o are în administraţia publică, având în vedere funcţia pe care acesta o avuse anterior în administraţia guvernamentală.

Având în vedere că unele dintre declaraţiile inculpatului D. au fost înregistrate cu mijloace audio/video şi că toate au fost date în prezenţa avocatului ales al acestuia şi a traducătorului autorizat, nu există niciun dubiu cu privire la declaraţiile făcute şi la sensul afirmaţiilor sale. Redarea fidelă a pasajelor din transcrierea declaraţiilor inculpatului înlătură orice obiecţiuni legate de modul de consemnare de către procuror a acestor declaraţii.

Faptul că inculpatul C. i-a spus inculpatului D. că are influenţă "aproape pentru toate" rezultă şi din convorbirea telefonică purtată de cei doi în data de 20.09.2007, ora 22:01.12, aflată în volumul 8 al dosarului de urmărire penală, filele x, în care inculpatul D. se plângea că un proces de-al său "a fost amânat pentru iulie, anul viitor! Este chiar...", iar inculpatul C. îi răspunde că "Avem soluţii aproape pentru toate, aşa că..." .

Discuţia dintre cei doi continuă apoi pe tema faptului că avocatul inculpatei E. este "un pic depăşit" ("D.: Bine, pentru că eu cred că este un pic depăşit, cred că-şi dau seama de situaţia adevărată!") şi că inculpatul D. ar putea să anuleze înţelegerea anterioară avută cu E. şi să continue doar cu inculpatul C.: ("D.: Da, pentru că, ştii, într-un fel... nu vreau să spun prea multe la telefon, dar într-un fel aş putea, cu acordul tău, să anulez tot ce am făcut cu ea şi pur şi simplu să merg cu tine! Adică, ce mă opreşte să fac asta? C.: Da, ai dreptate! D.: Nu? Deci cu alte cuvinte, dacă nu joacă aşa cum vrei tu, cum vrem noi... ştii?").

De asemenea, s-a reţinut că din probele administrate rezultă că inculpatul C. încearcă să-i obţină inculpatului D. o funcţie onorifică, pentru a-i putea cere o cotă mai mare din bunurile revendicate, aşa cum rezultă din convorbirea din data de 03.01.2008, ora 19:28:23, purtată între inculpatul C. şi F., aflată în volumul 8, dosarul de urmărire penală, în care se afirmă următoarele:

C.: Ok. Deci, noi l-am întrebat pe prietenul său, pe cel mai tânăr, să ne ajute oferind clientului nostru o poziţie oficială care să reprezinte România în diasporă, pentru românii de afară.

DOMN: Ok.

C.: Şi el ne-a spus: Da, este ok. Este o idee bună. Şi, ca să fiu sincer, el chiar face lucruri bune afară, deoarece îi cunoaşte aproape pe toţi (are multe conexiuni). Toată lumea bună din Europa îl primeşte.

DOMN: Ok.

C.: Această funcţie nu vrem să fie una plătită, nu vrem… numai… nu ştiu… să avem ceva… De ce? Deoarece i-au dat lui CCCCC. o funcţie similară şi nu vrem să fim în minus. Pentru noi e foarte bine să obţinem această funcţie dintr-un motiv foarte pragmatic. Noi negociem acum procentaj pentru câteva lucruri mari de la el. Dacă-i oferim această funcţie, avem un instrument cu care să negociem… cum vreau.

DOMN: Am înţeles, am înţeles. Am înţeles perfect.

C.: Şi pentru el e nimic. E ca şi cum… nu ştiu… dacă aş fi fost ştii unde, aş fi putut să o realizez în două zile maxim.

DOMN: Înţeleg. El trebuie să se pună de acord cu celălalt, dar înţeleg. El va trebui să-i explice de îi oferă această funcţie, dar o va face, nu este nici o problemă.

C.: Da, e bine, deoarece tipul acesta este bine cunoscut în toată lumea.

DOMN: Ok.

C.: Cu această funcţie, noi rezolvăm lucruri măreţe. Şi este foarte uşor pentru el.

DOMN: Ok.

Deşi nu este un aspect care să privească în mod direct săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă din prezenta cauză şi nici nu este determinant sau esenţial pentru reţinerea acesteia, rezultă din această convorbire că inculpatul C. dorea să-i dovedească inculpatului D. faptul că poate avea o influenţă efectivă asupra unor funcţionari ai statului şi să obţină, totodată, un beneficiu patrimonial de pe urma acestei probe a influenţei pe care o are.

Faptul că inculpatul D. a înţeles să uzeze de dreptul la tăcere în faţa instanţei de judecată nu înlătură valoarea probatorie a declaraţiilor date de acesta în cursul urmăririi penale, având în vedere că toate au fost date în prezenţa avocatului ales, iar două dintre ele au fost înregistrate audio/video. În plus, inculpaţii au avut posibilitatea să conteste aceste declaraţii şi să-i adreseze întrebări la momentul luării declaraţiei de suspect din data de 11.01.2016, când audierea suspectului s-a făcut în prezenţa apărătorului său ales şi a avocaţilor inculpaţilor I., H., J., A.. Faptul că nu a fost prezent şi avocatul ales al inculpatului C. nu poate atrage înlăturarea declaraţiei, deoarece a fost asigurată posibilitatea efectivă de a se prezenta şi a adresa întrebări, cum rezultă din prezenţa la audiere a avocaţilor celorlalţi inculpaţi.

Aceste declaraţii de suspect ale inculpatului D., date în cursul urmăririi penale, confirmă cele menţionate de inculpat în plângerea penală depusă la D.N.A. - S.T. Braşov în data de 23.01.2015 (aflată la filele x din volumul 2 al dosarului de urmărire penală) şi în denunţul depus de inculpat la aceeaşi unitate de parchet la data de 15.04.2015 (aflat la filele x din volumul 2 al dosarului de urmărire penală), redactate chiar de inculpatul D. împreună cu avocaţii săi din perioada respectivă, TT. şi DDDDD..

De asemenea, aceleaşi aspecte din care reiese săvârşirea infracţiunilor de trafic şi cumpărare de influenţă sunt relatate de inculpatul D. şi în proiectul de plângere penală datată 12.10.2011, pe care inculpatul D. a redactat-o împreună cu avocatul său din perioada respectivă, EEEEE..

În toate aceste plângeri şi denunţuri revine constant afirmaţia inculpatului D. că a încheiat contractul de cesiune de drepturi cu S.C. B. S.R.L., reprezentată de inculpatul C., deoarece acesta din urmă i-a spus că nu va putea obţine bunurile decât cu ajutorul influenţei sale.

Astfel, încă din plângerea penală datată 12.10.2011, pe care nu a mai depus-o la parchet pentru că a ajuns la o înţelegere cu reprezentanţii S.C. B. S.R.L., inculpatul D. arată că:

"…fiind în legătură cu diverse persoane, care mi-au spus că nu voi obţine nimic dacă nu voi ceda o parte din avere unor persoane influente şi nu voi ceda drepturile mele litigioase…" şi că "A. l-a adus la discuţii pe C. ce mi-a fost prezentat în anul 2006 ca fiind consilier al premierului UU. şi fost şef de cancelarie al lui FF.." Din probele administrate ulterior a rezultat cu certitudine că inculpatul C. i-a fost prezentat inculpatului D. de către inculpata E., nu de către inculpatul A., dar această neconcordanţă nu înlătură ideea principală ce rezultă din plângere, că a încheiat contractul de cesiune a drepturilor succesorale în condiţii dezavantajoase pentru că i s-a spus că altfel, în lipsa influenţei inculpatului C., nu va putea obţine niciunul din bunurile revendicate.

În plângerea depusă la parchet la data de 23.01.2015, inculpatul D. descrie mai amănunţit modul în care s-au derulat faptele, arătând că în anul 2005 a cunoscut-o pe inculpata E. şi că:

"După aproximativ 1 an, dna E. ne-a făcut cunoştinţă cu dl. C. spunându-ne că dl. C. este un om important în România cu cunoştinţe juridice solide şi cu foarte mulţi bani, că are de partea sa o echipă de avocaţi foarte bună care se poate ocupa de toate cererile şi procesele în curs sau care urmau şi care poate să asigure toate sumele necesare plăţii onorariului avocaţilor, eventualele taxe de timbru, costul deplasărilor, identificarea bunurilor etc. Această prezentare a fost confirmată de către dl. C.."

La fila x din această plângere penală, inculpatul D. arată în mod explicit că:

"Pentru a mă determina să renunţ la un procent uriaş din bunurile moştenite, dl. C. a afirmat că subsemnatul nu voi putea rezolva niciodată problemele generate de situaţia juridică a bunurilor imobile/mobile ce au aparţinut autorilor mei şi VV., dânsul fiind singurul în măsură soluţioneze toate aspectele legate de retrocedarea respectivelor bunuri, motivat prin aceea că este fostul şef de cabinet a prim-ministrului FF. şi că datorită relaţiilor publice pe care le are poate rezolva problema retrocedărilor.

În plus mi-a precizat faptul că societatea de avocatură care urma să reprezinte interesele în problemele retrocedărilor o are ca partener pe dna. WWWW., soţia dlui. UU., prim-ministru al României la acel moment."

Inculpatul arată apoi în plângerea penală depusă că, în acest context, a încheiat contractul de cesiune a drepturilor succesorale din 01.11.2006 cu B. S.R.L., firmă despre care arată că a ştiut "că are un unic asociat în persoana dlui. C., care era în acelaşi timp şi administrator al acestei societăţi".

Deşi scopul acestei plângeri penale este acela de a-l acuza pe inculpatul C. şi pe ceilalţi inculpaţi de faptul că nu i-au remis cota cuvenită din valoarea bunurilor retrocedate, reies din ea şi unele acuzaţii de fapte de corupţie care s-ar fi comis în legătură cu retrocedarea Pădurii x şi Fermei y. Astfel, la pagina 9 din plângere, inculpatul D. arată că: «De asemenea, o serie de alte prevederi cuprinse în Înţelegere sunt menite să asigure B. S.R.L. că subsemnatul accept că toate înstrăinările de teren din cele două imobile retrocedate şi pe care B. S.R.L. le-a "donat" unor diferite persoane reprezintă în fapt "cheltuieli" cu recuperarea acestor bunuri». Această susţinere a inculpatului D. s-a dovedit a fi adevărată în ce priveşte suprafaţa de teren de 1000 mp din Pădurea x, pe care S.C. B. S.R.L. i-a transmis-o după retrocedare inculpatului T. (prin intermediul martorilor EEEE. şi FFFF.), după ce acesta a contribuit în calitate de director al Direcţiei Silvice Ilfov la punerea în posesie asupra Pădurii x. Cu certitudine, inculpatul D. a fost de acord cu aceste "donaţii", deoarece în caz contrar nu ar fi semnat Înţelegerea din 13.04.2011, prin care s-a recunoscut existenţa acestor "cheltuieli".

În denunţul depus la D.N.A. - S.T. Braşov la data de 15.04.2015, inculpatul D. este şi mai explicit în ceea ce priveşte fapta inculpatului C. de traficare a influenţei comisă cu ocazia încheierii contractului de cesiune de drepturi succesorale (şi implicit propria faptă de cumpărare a influenţei), arătând că:

"După primele întâlniri dl. C., pentru a mă determina să renunţ la un procent uriaş din bunurile moştenite, a afirmat că subsemnatul nu voi putea rezolva niciodată problemele generate de situaţia juridică a bunurilor imobile/mobile ce au aparţinut autorilor mei şi VV., dânsul fiind singurul în măsură soluţioneze toate aspectele legate de retrocedarea respectivelor bunuri, motivat prin aceea că este fostul şef de cabinet a prim-ministrului FF. şi că datorită relaţiilor publice pe care le are poate rezolva problema retrocedărilor.

Subsemnatul, împreună cu soţia mea, am fost supuşi unei presiuni constante, la fiecare dintre aceste întâlniri, deoarece dl. C. ne spunea încontinuu că, dacă nu semnăm cu el contractul de cesiune, nu vom recupera nici un bun (de altfel, până la acel moment nici nu fusese restituit vreun bun), că datorită cunoştinţelor pe care le are va bloca toate cererile de restituire formulate etc., că nu avem nicio şansă în faţa autorităţilor fără el.

În plus mi-a precizat faptul că societatea de avocatură care urma să reprezinte interesele în problemele retrocedărilor o are ca partener pe dna. WWWW., soţia dlui. UU., prim-ministru al României la acel moment. Şi cu privire la acest aspect a ţinut să precizeze că, datorită relaţiei pe care o are cu dl. UU., prin dna. UU. care era angajată la GG., ne va ajuta să câştigăm bunurile revendicate."

În acelaşi denunţ, inculpatul D. arată că, de-a lungul timpului, inculpatul C. i-a relatat cât de influent este şi câte persoane importante cunoaşte, menţionând pe prim-ministrul UU., pe ministrul de interne FFFFF., pe primarul municipiului Bucureşti, AAAAA., pe fostul prim-ministru FF., magistraţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi jurnalişti.

Instanţa a reţinut că plângerile şi denunţul menţionate anterior au în prezenta cauză forţa probantă a unor înscrisuri, iar aspectele consemnate liber de către inculpatul D. în conţinutul acestora se coroborează cu declaraţiile inculpatului date în cursul urmăririi penale şi fac dovada celor susţinute de acesta. De altfel, fiind audiaţi în prezenta cauză, martorii EEEEE., GGGGG. şi DDDDD., care l-au asistat pe inculpatul D. la redactarea plângerilor şi a denunţului mai sus menţionate, toţi au arătat că cele consemnate reprezintă exclusiv aspectele relatate de inculpatul D..

Astfel, martorul din rechizitoriu EEEEE., fiind audiat de instanţă la data de 17.11.2017, a arătat că:

"I-am redactat la biroul meu o plângere penală ţinând cont strict de povestea pe care mi-a spus-o D.. Practic nu am făcut altceva decât sa scriu ce imi spunea acesta, dar nu mi-am asumat o reprezentare şi i-am înmânat-o lui să o semneze si sa procedeze cum doreşte." Inculpatul D. a fost reprezentat la acest termen de judecată de trei avocaţi aleşi, care nu s-au opus audierii martorului şi i-au adresat şi întrebări. Martorul a mai arătat despre inculpatul Al României că:

"Mi-a spus la un moment dat că în perioada următoare venirii lui în România i s-ar fi sugerat că în demersurile juridice pe care le face e bine să se asocieze cu cineva pentru că altfel nu va reuşi" şi că "D. mi-a spus că inclusiv acest demers al cesiuni l-a făcut în ideea asocierii cu cineva, şi în contextul în care dumnealui percepea realităţile din România, inclusiv şi demersurile din justiţie".

Această ultimă afirmaţie a martorulului EEEEE. confirmă cele arătate în declaraţia dată în cursul urmăririi penale (aflată în vol. 6 al dosarului de urmărire penală, filele x) cu privire la motivul încheierii contractului de cesiune a drepturilor sale:

"Mi-a spus că a semnat această cesiune pentru că trebuia să se asocieze cu cineva cu relaţii pentru că altfel nu ar fi avut câştig de cauză în justiţia din România. A vorbit despre C. ca având putere financiară şi astfel putea să susţină demersurile necesare pentru obţinerea bunurilor revendicate. (…) Argumentul D. pentru faptul că a fost de acord cu cesiunile de drepturi a fost acela că i s-a spus că dacă nu se va asocia cu o persoană puternică din societatea românească nu va obţine niciodată nimic. Mi-a spus asta în mod direct." Această declaraţie a martorului din cursul urmăririi penale nu a fost exclusă de judecătorul de cameră preliminară, fiind mijloc de probă în cauză.

Martorul din rechizitoriu GGGGG., care a fost audiat şi în cursul urmăririi penale, fiind audiat în instanţă la termenul de judecată din data de 16.03.2018, în prezenţa inculpatului D. şi a apărătorilor aleşi, care nu s-au opus şi au adresat întrebări martorului, a declarat cu privire la plângerea din 23.01.2015 că:

"Eu ştiu doar ce a spus că s-a întamplat iar tot ce a spus este reprodus în plangerea de la DNA. Este făcută împreună cu omul şi în limba engleză ca să nu ne contestăm. Tot ce ştim noi este în acea plângere." La întrebarea procurorului dacă s-au făcut afirmaţii despre trafic de influenţă, martorul a arătat că:

"D. a făcut afirmaţii că i s-a spus aşa ceva, dar anterior datei la care s-a negociat şi s-a încheiat contractul. Reprezentanţii B. nu au făcut asemenea afirmaţii faţă de mine."

Martorul DDDDD. a fost încuviinţat de instanţă la solicitarea inculpatei S.C. B. S.R.L., la termenul de judecată din data de 07.09.2018, când inculpatul D. a fost prezent şi şi-a dat acordul pentru audierea acestuia ca martor. Fiind audiat la data de 21.09.2018, martorul DDDDD. arată, legat de plângerea penală depusă de inculpatul D. la data de 23.01.2015, că:

"Avand în vedere data de pe plângere probabil a fost redactată în ianuarie 2015, nu pot preciza cu exactitate şi a fost redactată împreună cu TT. şi cu clientul de faţă, sau a fost revizuită de către TT., în funcţie de discuţiile care aveau loc. " Martorul mai precizează că:

"Nu am simtit că plangerea se datorează unei ameninţări, însă da, se considera înselat de către B.."

Referitor la modul în care a fost redactat denunţul formulat de inculpatul D. la data de 15.04.2015, martorul DDDDD. arată că:

"În aceleaşi condiţii ca şi redactarea plângerii a fost redactat şi acest denunţ, adică au fost relatate faptele de către D. la biroul la TT. unde a fost prezent şi acesta." şi că:

"Am redactat descrierea faptelor, avand în vedere doar declaraţie şi depoziţia clientului."

Fiind întrebat dacă avea cunoştinţă că inculpatul D. facea obiectul şi unor altor investigatii la D.N.A Braşov, cu referire la dosarul nr. x/2012, martorul a răspuns:

"Nu aveam cunoştinţă de acest dosar." De asemenea, fiind întrebat dacă "A existat vreo sugestie din partea procurorului de caz cu privire la depunerea unei plângeri penale de către D.?", martorul a răspuns că:

"Mie personal nu şi nici cât am fost în prezenţa clientului."

Fiind întrebat dacă "A fost iniţiativa D. să facă acea plângere, sau a fost sfătuit de către avocat, respectiv de către avocatul TT. ?", martorul a răspuns că:

"Perceptia mea e că la insistenţele D. a fost redactată."

Din aceste afirmaţii rezultă că formularea plângerii şi a denunţului a fost exclusiv alegerea liberă a inculpatului D., fără ca acesta să fie influenţat sau constrâns în vreun fel. Din acest motiv nu a putut fi reţinută susţinerea inculpaţilor că plângerea sau denunţul ar fi fost făcute de inculpat pentru a beneficia de aplicarea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, referitor la fapta pentru care inculpatul D. era cercetat în dosarul nr. x/2012 al D.N.A - Serviciul Teritorial Braşov. Inculpatul D. a înţeles să formuleze o plângere penală, iar nu un denunţ, considerându-se vătămat prin faptele persoanelor vizate în plângere. Faptul că în această plângere penală inculpatul a descris şi fapte care constituie atât infracţiuni de corupţie comise de alte persoane, cât şi o infracţiune de cumpărare de influenţă comisă chiar de el, denotă că plângerea respectivă nu a fost făcută pentru denunţarea unor fapte comise de alte persoane, pentru a beneficia de prevederile legale menţionate, ci relatează faptele aşa cum s-au petrecut.

Intervalul relativ mare de timp trecut de la momentul săvârşirii faptelor la care se referă în plângere este rezultatul eşuării încercărilor anterioare ale inculpatului D. de a rezolva conflictul cu reprezentanţii societăţii B. S.R.L. care nu i-au dat cota cuvenită din valoarea bunurilor retrocedate. De altfel, aşa cum s-a arătat anterior, inculpatul D. a mai avut anterior, în anul 2011, o încercare de a formula plângere penală similară, pe care a renunţat să o depună.

Faptul că cele consemnate în plângere şi în denunţ reprezintă aspecte clar relatate de inculpatul D., pe parcursul mai multor întâlniri cu avocaţii, rezultă şi din următorul pasaj din declaraţia martorului DDDDD.:

"Întrebare procuror - Plângerea penală şi denunţul au fost redactate într-o singură zi sau pe parcursul mai multor întâlniri? Răspuns: Pe parcursul mai multor întâlniri. Întrebare procuror - Cum se proceda, era salvată undeva şi lăsată la dispoziţia inculpatului şi a colaboratorului sau era la dispoziţia exclusivă a dvs? Răspuns: Şi clientul avea acces, eu redactam pe măsură ce se discuta. Întrebare procuror - Data semnării plângerii şi denunţului coincide cu cea scrisă în plângere şi denunţ sau e posibil să fi fost o altă dată? Răspuns: Data ar trebui să reprezinte data finalizării documentelor. Întrebare procuror - Înainte să redactaţi plângerea şi denunţul cam câte întâlniri aţi avut cu inc. Al Romaniei ? Răspuns: Multe, peste 10."

Faptul că inculpatul D. avea reprezentarea celor relatate în plângere şi denunţ rezultă din următorul pasaj din declaraţia martorului DDDDD.:

"Întrebare avocat inc. F., V., G. - Aţi avut percepţia ca avocat, că D. a înteles pe deplin sensul unor noţiuni juridice sau povestea nişte lucruri din percepţia lui de persoană fără pregătire juridică? Răspuns: În permanenţă am vrut să mă asigur că întelege cu precizie ceea ce discutam şi nu am o percepţie că nu ar fi înteles cu exactitate faptele pe care le relata. Nu cred că are studii juridice şi noţiunile de bun simţ le înţelegea."

Deşi inculpatul D. nu a mai dorit să dea alte declaraţii în cursul judecăţii, instanţa a reţinut că şi aceste probe vin să întărească convingerea că acesta a spus adevărul atunci când a afirmat în declaraţiile date în cursul urmăririi penale că motivul principal pentru care a încheiat contractul de cesiune cu S.C. B. S.R.L., reprezentată de inculpatul C., a fost acela că acesta din urmă i-a spus că fără influenţa sa nu va putea obţine niciodată bunurile revendicate.

Chiar dacă inculpatul D. ar fi avut dreptul să revendice acele bunuri, faptul că acestuia i se părea să era sabotat şi că întâmpina obstacole, apreciate de el ca fiind insurmontabile, în realizarea acestui drept, l-a determinat să accepte cumpărarea influenţei inculpatului C..

În afară de probele menţionate anterior, săvârşirea infracţiunilor de trafic şi cumpărare de influenţă cu ocazia încheierii şi executării contractului de cesiune de drepturi succesorale din data de 1.11.2006 rezultă şi din declaraţiile date în cursul urmăririi penale de soţia inculpatului D., numita Z..

În declaraţia de suspect dată de Z. la data de 06.05.2015 (aflată la filele x din volumul 5 al dosarului de urmărire penală) aceasta arată că inculpatul D. a contactat mai multe persoane care să îl reprezinte în cererile de revendicare, dar a fost sabotat tot timpul de către autorităţi. În acest context, inculpata E. le-a făcut cunoştinţă cu inculpatul C. ("E. ne-a spus că îl cunoaşte pe C., un fost consilier al lui FF., care are puterea de a ne ajuta cu acest sabotaj al autorităţilor şi cu obţinerea documentelor necesare (PUZ etc.)" - fila x din volumul 5 al dosarului de urmărire penală).

Referitor la încheierea contractului de cesiune de drepturi succesorale cu S.C. B. S.R.L., în aceeaşi declaraţie de suspect, Z. arată că:

"Prima dată C. ne-a invitat la el acasă în Snagov, pentru a discuta despre proprietăţile noastre şi despre exequatur.

C. ne-a spus că am pierdut timpul cu avocaţi individuali şi că avem nevoie de o firmă mare de avocatură, pe care s-a angajat să o plătească el.

De asemenea, C. ne-a spus că are relaţii în toată ţara, că are afaceri cu primarul din Snagov, N., că are o relaţie foarte bună cu primarul Sectorului I, HHHHH., că poate debloca aceste autorităţi care ne-au împiedicat până acum să obţinem restituirea bunurilor.

La acel moment, C. nu a pomenit despre F. sau G..

Din câte ştiu, C. i-a dat E. o sumă de bani pentru ieşirea ei din contractul cu noi.

C. ne-a promis că ne va da o parte în avans din bunurile revendicate, ceea ce s-a şi întâmplat. Cred că ne-a dat în jur de 5 milioane de euro. Primul milion de euro din aceşti bani i-am primit după aproximativ 2 săptămâni din momentul încheierii contractului cu B..

Contractul s-a încheiat la GG.. Din câte reţin, potrivit înţelegerii iniţiale, tot ce se recupera trebuia împărţit în jumătate (50% noi şi 50 % B.) însă la momentul încheierii contractului am aflat că C. vrea 80 % din domeniul Băneasa.

Deşi noi nu eram de acord cu acest procentaj, C. ne-a spus că doar în aceste condiţii putem încheia contractul. Acesta a mai adăugat că fără el şi prietenii lui (UU., I., F.) nu vom câştiga vreun bun. De asemenea, a mai amintit că vom pierde şi procesul de exequatur, având în vedere că IIIII. este judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În plus, C. a menţionat că are o relaţie foarte bună cu oameni din presă, menţionând numele lui H. şi XXXX..

Ţin minte că C. a spus că are conexiunile necesare pentru a recupera Băneasa într-o perioadă foarte scurtă de timp, spunea că deja are şi cumpărătorii pentru ea.

Reţin că m-a mirat siguranţa lui că va recupera Băneasa şi că are deja un cumpărător, în condiţiile în care nu primisem nimic în acel moment."

În aceeaşi declaraţie de suspect, Z. mai arată că:

"În repetate rânduri, C. a spus că a plătit mulţi funcţionari pentru recuperarea acestor bunuri, tot timpul spunea că ştie pe cine să cumpere pentru rezolvarea problemelor" şi menţionează că inculpatul C. i-a spus că a vorbit cu directorul Institutului de Cercetare şi Dezvoltare pentru Protecţia Plantelor, care "ar fi mulţumit cu nişte excursii" la Monaco. Suspecta subliniază că:

"Din câte ştiu eu, Băneasa a fost recuperată prin influenţa lui C.. Reţin că, la un moment dat, acesta ne-a spus că orice politician care se va opune retrocedării terenului de la Băneasa nu va mai fi reales."

Suspecta a fost reaudiată în cursul urmăririi penale, la data de 08.01.2016, în prezenţa apărătorului ales şi a avocaţilor inculpatului H., J., A. şi I., declaraţia fiind la filele x din vol. 5 al dosarului de urmărire penală. O parte din această declaraţie a fost înregistrată cu mijloace audio/video, iar transcrierea părţii înregistrate din declaraţie se află la filele x din volumul XLVII al instanţei de judecată.

În această nouă declaraţie suspecta arată că menţine declaraţia dată anterior în cauză, dar doreşte să facă unele precizări, însă în cele menţionate nu mai susţine aspectele referitoare la traficul şi cumpărarea de influenţă. În esenţă, suspecta arată că E. şi C. nu le-a spus ei ori soţului său că ar avea cunoştinţe în lumea politică sau în administraţie, pentru a-i determina să încheie contractul de cesiune a drepturilor succesorale.

Această nouă declaraţie a suspectei vine în contradicţie cu toate probele arătate anterior şi chiar cu afirmaţiile făcute de suspectă în declaraţia din 06.05.2015, pe care a declarat că o menţine. Unele afirmaţii ale suspectei din această declaraţie sunt vădit neverosimile, cum ar fi, de pildă, afirmaţia că ea şi inculpatul D. ar fi fost nemulţumiţi când au aflat că terenul din Băneasa a fost obţinut pe cale administrativă, pentru că ar fi vrut să-l obţină prin proces, în instanţă . Schimbarea declaraţiei suspectei Z. nu a fost motivată, instanţa reţinând că a fost cauzată de faptul că, între timp, faţă de soţul acesteia s-a pus în mişcare acţiunea penală şi s-a făcut propunere de luare a măsurii arestării preventive pentru infracţiunea de cumpărare de influenţă, iar dacă ar fi susţinut cele relatate anterior, suspecta ar fi contribuit în mod implicit la acuzarea acestuia.

Declaraţiile inculpatului D. şi ale soţiei acestuia, Z., referitoare la săvârşirea infracţiunilor de trafic şi cumpărare de influenţă se coroborează cu mai multe probe.

Faptul că inculpata E. i-a "cedat afacerea" inculpatului C. pentru că ea nu reuşise punerea efectivă în posesie pe niciunul dintre bunuri, deşi se obţinuse hotărârea comisiei judeţene de retrocedare a Pădurii x, a rezultat şi din declaraţia martorei JJJJJ., dată în cursul urmăririi penale (aflată în volumul 7, dosarul de urmărire penală), în care aceasta arată că:

"Ulterior, în septembrie sau octombrie 2006 E. mi-a spus că pentru că D. e nemulţumit că nu obţine nimic ea o să îi cedeze contractul lui C.. Pe C. l-am văzut o singură dată la birou la E. în această perioadă, era însoţit de soţia lui, de un avocat şi de încă o persoană pe care nu o cunosc. Cred că tot în 2006 E. şi-a cedat efectiv contractul lui C. şi de la acel moment nu ştiu să se mai fi ocupat de vreun demers pentru bunurile revendicate de D.. La un moment dat am aflat de la televizor că D. a obţinut nişte bunuri, înainte de a i se naşte copilul, am sunat-o pe E. să o întreb dacă primim nişte bani pentru demersurile făcute, dar E. mi-a spus că nici ea şi nici KKKKK. nu au primit nimic." Fiind audiată de instanţă la data de 05.05.2017, martora JJJJJ. a arătat că îşi menţine în totalitate declaraţia dată în cursul urmăririi penale.

Un alt martor care a confirmat faptul că inculpatul C. i-a promis inculpatului D. că va interveni la funcţionarii competenţi să soluţioneze cererile acestuia de restituire a proprietăţilor este martora LLLLL.. Aceasta a arătat, atât în declaraţia de la urmărirea penală, cât şi în declaraţia din faţa instanţei, că inculpatul D. i-a spus acest lucru. Astfel, în declaraţia dată în faţa instanţei la 6.10.2017, martora a afirmat următoarele:

"Întrebare procuror: V-a spus inculpatul Al Romaniei că inculpatul C. i-a comunicat că pentru soluţionarea în mod favorabil a acestui contract s-a pus în mişcare un mecanism cu reglaje foarte fine şi la ce s-a referit? Răspuns: Da, în sensul că foarte multe dintre titluri puteau fi rezolvate administrativ. Întrebare procuror: În ce sens? Răspuns: În sensul în care nu trebuia să se stea cu dosarele în instanţă ani de zile. Întrebare procuror: Era preferabil să se rezolve pe cale administrativă? Răspuns: Da, reieşea foarte clar că era mai uşor să se rezolve administrativ decât în instanţă." Având în vedere că martora era o persoană apropiată inculpatului D. în perioada săvârşirii infracţiunilor, este veridic faptul că acesta din urmă i-a spus martorei despre "mecanismul cu reglaje foarte fine" pus la punct de inculpatul C. pentru restituirea proprietăţilor revendicate.

Modul în care au procedat inculpaţii D., E. şi C. cu privire la transmiterea drepturilor succesorale a fost descris de martorul GGGG., un apropiat al inculpatului C. în perioada respectivă, care arată în declaraţia dată în cursul urmăririi penale (aflată în vol. 7 al dosarului de urmărire penală, filele x) că:

"La vremea respectivă am constatat că era un circuit între C., A. şi E., cei trei întâlnindu-se foarte des, fie la firma de avocaţi, fie la sediul firmei lui C., fie la E. la firmă, din câte îmi amintesc în Piaţa Domenii, deasupra unei săli de sport. Nu am participat la discuţii, deşi uneori l-am dus chiar eu cu maşina pe C. pentru a se întâlni cu persoanele menţionate, dar C. mi-a spus că se întâlnesc pentru a discuta despre terenurile D.. Din câte am înţeles E. a fost cea care a iniţiat proiectul şi l-a prezentat pe D. lui C. şi asociaţilor lui. Între E. şi C. existau tensiuni şi acesta mi-a spus că E. are de primit bani şi era nemulţumit de pretenţiile emise de aceasta. Cred că E. era implicată în demersurile pentru retrocedarea terenurilor, cel puţin aşa mi-a spus C.." Aceasta afirmaţie contrazice susţinerile inculpatei E., în sensul că inculpatul C. ar fi fost cel care a contactat-o pe ea. În realitate, inculpata E. a fost nevoită să-i cedeze inculpatului C. această "afacere", pentru că ea s-a blocat la punerea în posesie asupra Pădurii x. Fiind audiat în faţa instanţei de judecată în data de 23.06.2017, martorul GGGG. a declarat că îşi menţine declaraţiile date în cursul urmăririi penale.

Declaraţia martorului GGGG. este confirmată sub acest aspect de convorbirea purtată în data de 28.09.2007, ora 15:36:13, de C. cu E., redată în volumul 8, dosarul de urmărire penală:

C.: Ce anume ce şi cum? N-ai contractul în faţă? Nu mă abat cu nimic de la contractul ăla! Ce anume să-ţi spun în plus faţă de contract? Acolo scrie clar: Din momentul în care se face intabularea, din momentul în care se trece în Cartea Funciară, din nu ştiu ce, de atunci se întâmplă nu ştiu ce. E trecut în termene foarte clari! Nu numai că respectăm acele termene, dar chiar le plătim cu mult înainte de ceea ce scrie acolo!

E.: Nu este vorba despre avansurile către D., este vorba de faptul că tu ai vrut ceva, eu am acceptat, iar diferenţa între ce am făcut noi şi ce trebuie să fie acceptată de terţele persoane, trebuie să le spunem exact ce şi cum.

În legătură cu influenţa pe lângă funcţionarii din cadrul Direcţiei Silvice Ilfov pe care şi-o declama inculpatul C., martorul GGGG. afirmă în declaraţia dată în faţa instanţei că:

"Întrebare procuror - Dar pe T. îl cunostea, de la Romsilva? Răspuns: După nume nu-mi dau seama, dar cunoştea diverse persoane de la Romsilva. Întrebare procuror - Menţineţi afirmaţia conform căreia MMMMM., omul de încredere al lui C., a spus că orice problemă ce ţine de Romsilva se rezolvă cu T.? Răspuns: Da, menţin afirmaţia că domnul MMMMM. mi-a comunicat că orice problemă legată de Romsilva se rezolvă, nu-mi amintesc exact dacă mi-a spus şi numele persoanei respective, dar el se ocupa de Romsilva." Aşa cum rezultă din probele administrate, inculpatul C. a şi folosit ulterior, în mod efectiv, influenţa pe care o avea pe lângă inculpatul T., pentru a reuşi punerea în posesie asupra suprafeţei de teren din Pădurea x, retrocedată anterior în urma demersurilor făcute de inculpata E..

Relaţia de prietenie dintre inculpaţii C. şi T. este susţinută în mod categoric de martorul GGGG. în declaraţia sa:

"Întrebare avocat inc. T. - Dacă îşi menţine declaraţia de la urmărire penală potrivit careia C. era bun prieten cu T., acesta îl vizita frecvent acasă la Snagov? Răspuns: da. Întrebare avocat inc. T. - Cum îşi justifică această declaraţie? Răspuns: l-am văzut deseori acolo. Întrebare avocat inc. T. -Ce însemnă deseori sau "frecvent" cum a declarat la urmărire penală? Răspuns: Cu ocazia unor mese festive sau pur şi simplu mese ocazionale. Întrebare avocat inc. T. - Este sigur vorba de inc. T. şi nu de altă persoană care lucrează în Romsilva? Răspuns: Da, sunt sigur." Nu există niciun motiv pentru care martorul să mintă sub acest aspect, iar această susţinere este confirmată şi de alte probe.

Astfel, afirmaţiile martorului GGGG. referitoare la relaţiile de prietenie dintre cei doi inculpaţi sunt confirmate şi de martorul SSS., în declaraţia dată în cursul urmăririi penale în data de 26.02.2016 (aflată în volumul 7 din dosarul de urmărire penală, filele x), în care acesta arată că:

"Ştiu că domnul T. era amic cu primarul din Snagov şi îl cunoştea pe domnul C.. Fac această precizare întrucât în primăvara - vara anului 2007, anterior punerii în posesie a lui D., domnul T. venise cu probleme de serviciu la Ocolul Silvic Snagov şi am hotărât să mergem să mâncăm la o terasa la lacul Snagov. De pe celălalt mal a venit C. cu o şalupă şi s-a aşezat la masa noastră, discutând cu domnul T. ca şi cum se cunoşteau. C. a spus în discuţie că se schimbă directorul Romsilva şi el ştie cine vine." Din ultima afirmaţie a martorului SSS. rezultă că inculpatul C. ştia dinainte că va fi schimbat directorul Direcţiei Silvice Ilfov şi că va fi înlocuit cu inculpatul T.. În declaraţia dată în instanţă la data de 20.10.2017, martorul SSS. confirmă acest episod, arătând că:

"la un moment dat cand eram împreună cu T. pe o terasă pe malul lacului Snagov, la un moment dat pe acea terasă a intrat domnul C., care s-a apropiat şi l-a salutat pe domnul T. şi s-au schimbat câteva amabilităţi după care a plecat în altă parte. De aceea am tras concluzia că cei doi se cunoşteau."

Schimbarea directorului i-a profitat foarte mult inculpatului C., deoarece directorul anterior al Direcţiei Silvice Ilfov, martorul YYY., arată în declaraţia dată în faţa instanţei la data de 20.10.2017, cu privire la solicitarea inculpatului D. de punere în posesie asupra Pădurii x, că:

"A fost şi dorinţa mea şi a celorlalţi colaboratori cu care lucram, de a nu retroceda această suprafaţă, de acord cu şeful de ocol cu ce a specificat dumnealui în această anexă". Apoi martorul mai arată că inculpatul C. a încercat să ia legătura cu el prin intermediul inculpatului N., precizând că: «Întrebare procuror - V-a solicitat inculpatul N. sau a intermediat inculpatul N. o întalnire între dvs. şi inculpatul C.? Răspuns: Fostul primar de la Snagov mi-a spus odată că ar vrea domnul C. să mă cunoască. Întrebare procuror - V-a spus pentru ce? Răspuns: Nu. Întrebare procuror - De unde aţi tras concluzia că această întalnire se dorea a fi tot pentru retrocedarea pădurii de la Snagov? Răspuns: Fără să îmi spună domnul primar am făcut legătura că tot cu asta ar fi şi nu am avut nici curiozitatea să îl cunosc pe domnul C., eu fiind legat de acest "nu retrocedare".» Această poziţie a martorului a determinat şi demersul inculpatului D. de a formula o plângere penală împotriva lui YYY. - Director la Direcţia Regia Naţională a Pădurilor Romsilva pentru refuzul de a-l pune în posesie pe terenul forestier, înregistrată cu nr. x/18.05.2007 - Inspectoratul de Poliţie a Judeţului Ilfov .

Toate aceste aspecte, care relevă influenţa inculpatului C. asupra funcţionarilor publici din comuna Snagov, au fost confirmate chiar de inculpatul C., care în convorbirea telefonică purtată în ziua de 03.01.2008, ora 19:55:24, cu JJ., redată în volumul 8, filele x, afirmă explicit că:

"C.: Mai mult sau mai puţin sunt şef acolo, deci să ajut mult să obţii tot ceea ce ai nevoie în Snagov."

De asemenea, din probele administrate a rezultat şi faptul că inculpatul C. şi-a folosit influenţa reală pentru retrocedarea celui de-al doilea imobil ce face obiectul cauzei, Ferma y.

Fiind întrebat despre modul în care a procedat inculpatul C. în cazul restituirii pe cale administrativă a Fermei y, martorul GGGG. arată în declaraţia din cursul judecăţii următoarele:

"Întrebare procuror - Ştiţi să fi avut discuţii şi cu numitul LLLL. directorul de la institutul acela? Răspuns: Da, ştiu că au fost discuţii între domnul C. şi domnul LLLL., desfăşurate atât la sediul institutului, cât şi în afara lui. Întrebare procuror - Unde în afara lui? Răspuns: Din ce îmi amintesc, atât la biroului inc. C. din str. x, cât şi la casa din Snagov. Întrebare procuror - Cunoaşteti dacă inc. C. l-a invitat sau i-a plătit o excursie lui LLLL. şi soţiei acestuia, şi dacă da, unde? Răspuns: Îmi amintesc că la un moment dat, în perioada de vară, dar nu-mi mai aduc aminte exact anul, domnul LLLL. şi cu soţia dânsului au fost prezenţi la Monaco, la invitaţia domnului C., au stat într-un hotel, însă nu ştiu cine a plătit pentru acel hotel. Întrebare procuror - În acea perioadă au avut loc întalniri între domnul C. şi domnul LLLL.? Şi cât au stat LLLL. şi soţia la Monaco? Răspuns: Au stat 2-3 zile, au fost diverse întâlniri formale la masă şi o plimbare cu barca domnului C.. Întrebare procuror - V-a spus inculpatul C. că invitaţia pentru LLLL. şi soţie viza găsirea unei soluţii pentru rezolvarea favorabilă a retrocedarii fermei y? Răspuns: Ulterior acelei deplasări la un moment dat mi-a menţionat că încearcă să găsească o soluţie ca să rezolve blocajul în care se află proiectul Băneasa. Întrebare procuror - V-a spus şi că-i va da lui LLLL. o sumă de bani pentru a-l convinge? Răspuns: Da, a menţionat şi acest aspect."

Martorul a lămurit aspectele privind modul în care a luat cunoştinţă de aceste fapte concrete, dând amănunte care relevă că cele susţinute sunt adevărate:

"Întrebare avocat inc. C. - În ce calitate a fost în Monte Carlo cu ocazia vizitei domnului LLLL.? Răspuns: În calitate de prieten şi în calitate de ajutor. Întrebare avocat inc. C. - Îl cunoaste pe domnul LLLL. şi îl poate descrie instanţei? Cum era domnul LLLL. în momentul în care l-a cunoscut la Monaco? Răspuns: Da, pot să-l descriu: era un domn în vârstă, masiv, care se deplasa foarte greu, avea nevoie de obicei de ajutor pentru a urca şi a coborî. Era un om gras. Întrebare avocat inc. C. - Consideră că LLLL. putea coborî sub punte pe calea de acces a ambarcaţiunii pentru a discuta cu domnul C., referindu-mă la discuţia la care face referire în depoziţiile sale? Răspuns: Din ce îmi amintesc se deplasa foarte greu, dar nu era imposibil accesul." De altfel, aceste aspecte nici nu sunt contestate de inculpatul C., care recunoaşte în declaraţia dată în faţa instanţei, la data de 24.02.2017, faptul deplasării lui LLLL. împreună cu soţia sa la Monaco, întâlnirea lui cu aceştia, susţine că el s-ar fi ocupat să-i recomande nişte hoteluri şi că l-a trimis pe şoferul său să-l ia cu maşina, însă nu recunoaşte că a plătit hotelul.

Faptul că nu s-a dovedit modalitatea în care a fost plătit hotelul şi nici pe numele cui a fost făcută rezervarea şi de către cine nu a fost de natură să aducă vreun dubiu cu privire la aspectul că excursia lui LLLL. a fost plătită de inculpatul C., având în vedere că acest lucru este confirmat de mai multe probe directe.

Astfel, în primul rând, este confirmat de Z., în declaraţia de suspect dată în prezenta cauză în cursul urmăririi penale. În declaraţia de suspectă dată de Z. în data de 06.05.2015, aceasta arată că inculpatul C. i-a spus că a vorbit cu directorul Institutului de Cercetare şi Dezvoltare pentru Protecţia Plantelor, care "ar fi mulţumit cu nişte excursii" la Monaco.

În al doilea rând, aspectul rezultă în mod indirect şi din declaraţia dată de inculpatul A. în cursul urmăririi penale (aflată în dosarul de urmărire penală), în care acesta arată:

"După câteva săptămâni, într-o discuţie cu C., acesta a spus că s-a ocupat de această revendicare cu domnul LLLL., dar la acel moment nu am înţeles sensul acelor cuvinte." Instanţa a apreciat că această afirmaţie a inculpatului A. este credibilă, deoarece se coroborează cu celelalte probe, fiind reţinută chiar dacă inculpatul a retractat-o în declaraţia dată în cursul judecăţii.

De asemenea, martorul GGGG. a explicat în declaraţia dată în faţa instanţei modalitatea în care s-a făcut această rezervare:

"Întrebare avocat inc. C. - În cursul depoziţiei de azi, martorul spune că nu cunoaşte cine s-a ocupat de cazarea domnului LLLL. la Monte Carlo, desi în denunţ ne prezintă agenţia de voiaj, compania aeriană care a asigurat călătoria celor doi, de ce există această discrepanţă? Răspuns: Agentia de voiaj se ocupă de transport, cunosc aceste aspecte deoarece eu păstram legătura cu persoana care reprezenta firma de voiaj. Firma de voiaj nu s-a ocupat şi de cazare, iar în ceea ce priveşte cazarea nu l-am văzut personal pe domnul C. că a plătit el cazarea sau că s-a ocupat el. Întrebare avocat inc. C. - Da a văzut să fi cumpărat biletele de avion? A vazut vreun ordin de plată? Răspuns: Nu. Întrebare avocat inc. C. - Pe ce s-a bazat martorul când a făcut afirmaţia că fiica domnului LLLL. a fost plătită din conturile societăţii companiei străine, NNNNN.? Răspuns: Pe informaţiile primite de la domnul C.."

Aceste declaraţii din cursul judecăţii sunt consecvente cu cele date de martorul GGGG. în cursul urmăririi penale (aflate în volumul 7 din dosarul de urmărire penală, filele x), în care arată că inculpatul C. "discuta destul de des cu directorul institutului, o persoană mai în vârstă şi mai solidă, care în primă fază s-a opus, spunând că dacă se retrocedează terenul institutul se va desfiinţa şi oamenii îşi vor pierde locurile de muncă. Ulterior s-au înţeles şi Institutul există şi azi. La un moment dat totul era blocat pentru că directorul se opunea şi C. spunea că trebuie să găsească o soluţie pentru că partenerii evrei nu vor să renunţe la nicio parte din teren în favoarea institutului şi ştiu că C. a fost la Institut împreună cu G. pentru a discuta.

Ştiu că directorul institutului şi soţia acestuia au fost invitaţi de C. la Monaco. I-a cazat la un hotel, i-a plimbat cu barca, au ieşit la masă. Şi eu eram atunci la Monaco împreună cu C., aşa că i-am văzut chiar eu pe cei doi acolo în vizită. Cred că au stat trei zile, de joi până duminică. Aşa era zborurile de la Bucureşti la Nisa."

În ce priveşte eventualele neconcordanţe dintre declaraţiile martorului GGGG., invocate de inculpatul C., instanţa a reţinut că acestea nu sunt de natură să conducă la înlăturarea ca nesinceră a declaraţiei martorului, deoarece sunt rezultatul trecerii timpului şi nu privesc aspecte esenţiale legate de faptele imputate. Martorul a răspuns convingător la aceste aspecte, arătând în declaraţia dată în faţa instanţei de judecată că:

"Întrebare avocat inc. C. - Cum a fost posibil ca fiind certat cu domnul C. anterior acestui moment să participe la întâlnirea de la Monte Carlo şi să cunoască întâlniri şi date din cadrul institutului sau din cadrul altor instituţii unde se desfăşurau proceduri, el nefiind în relaţii de prietenie cu C. la momentul respectiv? Dacă s-a impăcat cu C. după retrocedare el nu era prieten cu acesta la momentul la care au avut discuţiile cu LLLL. la Monte Carlo? Răspuns: Există posibilitatea ca din cauza trecerii timpului să fi menţionat greşit anul în care ne-am împăcat, însă ca şi suită de evenimente, sunt cele relatate. Întrebare avocat inc. C. - Dacă s-au împăcat când imobilele erau în proprietatea CC. şi au fost certaţi 2 ani cel putin, cum ştie atâtea lucruri despre procedura de retrocedare, despre întâlnirile care au avut loc, în aceste condiţii în care era certat cu C.? Răspuns: Eu am relatat faptele la care am luat parte şi pe care le-am constatat sau mi-au fost spuse de domnul C.; cât despre terenurile din proprietatea CC. am menţionat deja că doar o parte din ferma y era pusă în posesie."

Deşi toate aceste probe sunt suficiente pentru a se reţine săvârşirea de către inculpatul C. a acestei fapte penale, ele sunt confirmate şi de convorbirea telefonică din 12.09.2008, ora 09:16:49, aflată în volumul 8 din dosarul de urmărire penală, filele x, purtată de inculpatul C. cu directorul LLLL.:

DOMN (LLLL.): Da, bună dimineaţa!

C.: Bună dimineaţa, îmi cer scuze eram la tenis şi nu…

DOMN: Dar nu e nicio problemă, asta e bună. Eu am sunat de câteva ori că aşa e politicos, suni, dacă vezi că nu-ţi poate răspunde, închizi. Sau dacă vezi că omul nu poate el şi închide el şi-ţi vine, asta e educaţie de telefon mobil, ştii! Dacă-ţi vine ton de ocupat, asta înseamnă că este într-o discuţie, într-o chestie şi nu poate vorbi şi cu asta-basta. Sau, doamne fereşte, în cele mai fericite clipe ale vieţii lui. Domnu ... C., am primit minunea, adică a venit aseară şoferul, s-a întâlnit cu şoferul meu, i-a dat aia, acolo scrie că aşa… dar eu cred că ei în hotelul ăsta, la nivelul ăsta, nu e vorba de single sau double, ei oricum au un pat în care poată să doarmă două persoane, fără probleme. Adică…

C.: Nu, nu, păi două.

DOMN: Nu, eu am rugat, adică dacă vă mai amintiţi două single şi un double, dar double nu în sensul de cu două paturi, pat matrimonial.

C.: Nu, nu, pat matrimonial, exact. Da, da. Păi aşa şi este. E una cu pat matrimonial.

DOMN: Da, da, păi toate au. Da. Şi două simple, na, cum să zic, fără pat matrimonial. Dar de multe ori, eu am mai fost în toată lumea asta, adică ei au un pat mare, se plăteşte însă separat, dacă e double, e un preţ. Mai e ceva, iubitule! Acel preţ de cinci sute, nu ştiu ce, e pe noapte?

C.: Da, da, dar nu vă faceţi... adică asta vorbim noi când ne ..., asta e gata.

DOMN: Nu, nu-mi fac, că şi scrie că este prepaid. ….

LLLL.: Am citit tot.

C.: Da, da scrie.

LLLL.: Cu breakfast, cu nu ştiu ce, cu…

C.: Da, da…

(…)

LLLL.: …şi i-am spus: domne, eu, voi mă transferaţi de la aeroport, mă aduceţi la hotel unde ştiţi voi şi de acolo, la sfârşit, nu mai aveţi treabă cu mine. Trebuie să mă lămuresc care este exact hotelul, eu după câte am înţeles se cheamă ceva OOOOO.. OOOOO.. Dar o să vă dau informaţia.

C.: Asta e simplu, asta nu contează că băiatul vine oriunde îi spuneţi.

LLLL.: Păi da, nu e. Că eu am zis Nisa, adică Nisa vine avionul.

C.: Avionul. Nu, o să fiţi în Cannes…la Cannes…

LLLL.: Probabil că o să fim în Cannes.

C.: Da.

LLLL.: Da… E, ce mi-e unul, ce mi-e altul, nu e nicio problemă.

C.: Da, tot aia e.

LLLL.: Numai că suntem, repet, patru persoane cu patru valize, ştiţi.

C.: Nu contează e… suntem…

LLLL.: Ori e un microbuz, ori e ceva mai mare, ori e…

C.: Da, da, e un x, e un microbuz din acela de lux, dacă-l ştiţi.

LLLL.: Bun. E în regulă, nu trebuie, vorba aia să fie ca să încapă şi valizele şi.

C.: Da, da, da….

LLLL.: …persoanele…

C.: Da, da, da.

LLLL.: A, ultima treabă! Mai pistonaţi întâlnirea de…care o avem noi luni…

Aşa cum s-a arătat anterior, inculpatul C. nu a negat existenţa acestei convorbiri şi nu i-a contestat conţinutul, susţinând că din ea nu ar rezulta că el s-a ocupat de plata cazării de care este vorba în convorbire.

Din conţinutul convorbirii telefonice rezultă că LLLL. cerea detalii despre cazarea sa la hotel, despre care nu ştia nimic, şi că această cazare era deja plătită de inculpatul C., care încerca să-i spună să nu-şi facă griji cu costul camerei. Rezultă, de asemenea, din convorbire că hotelul despre care vorbesc cei doi nu este cel la care trebuia să meargă LLLL. la evenimentul organizat de firma PPPPP., ci un alt hotel, la care LLLL. urma să meargă după aceea. Acest aspect rezultă din faptul că LLLL. îi spune inculpatului C. că maşina trimisă de el trebuie să îl ia de la un hotel care "se cheamă ceva OOOOO.. OOOOO.". Legătura dintre această excursie achitată de inculpatul C. şi îndeplinirea de către LLLL. a atribuţiilor de serviciu rezultă chiar din convorbirea mai sus menţionată, în care acesta din urmă îi spune inculpatului:

"Mai pistonaţi întâlnirea de…care o avem noi luni…".

Probele de mai sus sunt probe directe, care dovedesc săvârşirea de către inculpatul C. a infracţiunii de dare de mită, prin oferirea unei cazări la un hotel din străinătate, pentru patru persoane, fostului director al ICDPP, LLLL. (decedat în prezent), în legătură cu îndeplinirea de către acesta din urmă a atribuţiilor de serviciu. Nu are nicio relevanţă faptul că retrocedarea Fermei y a fost legală, deoarece infracţiunile de luare şi dare de mită se pot comite şi în legătură cu îndeplinirea unui act legal de către funcţionarul public mituit. Nu are relevanţă nici valoarea disproporţionată dintre terenul retrocedat inculpatului D. şi valoarea mitei date unuia dintre funcţionarii competenţi să dispună asupra acesteia, deoarece textul de la infracţiunea de luare de mită nu face o astfel de distincţie. În plus, valoarea mitei, aşa cum rezultă din probele de mai sus, nu este una derizorie sau simbolică, pentru a se putea susţine că reprezintă un gest de curtoazie.

De asemenea, în ce priveşte săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, instanţa a reţinut că din probele directe menţionate anterior rezultă că inculpatul C. nu doar a afirmat faţă de inculpatul D. că are influenţa necesară să-i determine pe funcţionarii competenţi să-i restituie proprietăţile revendicate, ci şi că şi-a folosit efectiv această influeunţă, în cazul inculpatului T., pentru punerea în posesie asupra Pădurii x, şi în cazul fostului director al ICDPP, LLLL., pentru a obţine retrocedarea Fermei y.

Folosirea influenţei în scopul obţinerii retrocedării către D. a bunurilor care au aparţinut fostului AA. rezultă şi din siguranţa cu care inculpatul C. vorbea despre acest lucru anterior producerii evenimentului. Aceste aspecte rezultate din convorbirile interceptate în baza mandatelor de siguranţă naţională nu sunt determinante pentru reţinerea infracţiunii, ci sunt aspecte indirecte, care confirmă, însă, situaţia de fapt reţinută de instanţă pe baza celorlalte probe.

Astfel, din convorbirea telefonică din data de 15.10.2008, ora 17:49:52, purtată de C. cu QQQQQ., aflată în volumul 8, dosarul de urmărire penală, rezultă că inculpatul C. a avut de la început siguranţa că va obţine retrocedarea Fermei y, afirmând că "Dacă îţi aminteşti discuţia noastră, datoria mea era să fac lucrurile să se întâmple. Acum, pentru a vinde, bineînţeles că am ceva oportunităţi aici, dar nu-ţi pot garanta că pot vinde terenul."

Aceeaşi certitudine rezultă şi din convorbirea din data de 09.10.2007, ora 18:07:23, purtată de C. cu II. (aflată în volumul 8, dosarul de urmărire penală, în care inculpatul C. afirmă:

"O, JJ., vei fi uimit ce putem realiza până la sfârşitul anului!"

La fel rezultă şi din convorbirea din data de 22.10.2007, orele 19:17:59, purtată între C. şi G., aflată în volumul 8, dosarul de urmărire penală:

G.: Ok, ok. Spune-mi, cum s-a mai avansat ...? Snagovul e al nostru. Cum este situaţia cu Băneasa, am mai progresat?

C.: Da, este foarte avansată. De asemenea, o să-ţi explic când ne vedem, oricum vreau până de Crăciun vreau să definitivez cel puţin 6 puncte. O să ţi le arăt care dintre ele. Dar astea 6 sunt probabil… nu cele mai mari, dar ... Băneasa este cel mai mare, dar celelalte sunt de asemenea foarte mari.

G.: Nu Băneasa, fără să includă Băneasa.

C.: Include, bineînţeles că şi Băneasa.

G.: La sfârşitul acestui an tu vrei să termini Băneasa?

C.: Da, da, bineînţeles.

G.: Fantastic! Te-ai descurcat foarte bine, ah?

La fel rezultă şi din convorbirea din data de 15.04.2008, ora 11:39:25, purtată între C. şi G., aflată în volumul 8, filele x:

C.: Ok. Al doilea subiect se referă la Băneasa. Suntem la stadiul la care schimbăm documentele între noi şi instituţie. Sunt total nefolositoare actele pe care ni le-au trimis, dar cel puţin nu au intenţie rea. Documentele sunt neutre. Neutre sau pozitive. Sper că vom încheia direct cu ei foarte curând… se referă la institut

G.: Ok. Ce înseamnă dacă se finalizează?

C.: Înseamnă că semnăm cu ei. De fapt, avem nevoie doar de o semnătură de la ei. Nu avem nevoie de altceva. Am pus totul acolo, 99,9% este totul gata. Nu ştiu de ce încă… probabil vor să fie acoperiţi înainte de a semna.

G.: Asta e ultima semnătură de care ai nevoie de la minister? Ultima?

C.: Poftim?

G.: Am crezut că ai nevoie de mai multe lucruri, dar nu ai nevoie de altceva.

C.: Cu ei? Cu instituţia?

G.: Nu şti cu cine, cu oricine…

C.: Da. E nevoie de un singur lucru. Să semneze şeful instituţiei, în rest totul e realizat.

G.: Bun….C.: Cu Aviaţia am realizat toate întâlnirile în ultimele două, trei săptămâni. V. mi-a spus că ţi-a trimis, nu ştiu ce, aşteaptă aprobarea ta.

G.: Mi-a trimis nişte acte mici prin care mi-a explicat situaţia financiară. Exact ce mi-ai spus şi tu, nu sunt bani acolo, sunt puţini bani. Trebuie să stăm de vorbă să discutăm despre paşii pe care îi avem de făcut… Trebuie să avansăm, aşa cum am discutat.

C.: Da.

(…)…G.: Aştept veşti bune în legătură cu Băneasa (?), e important.

C.: Crede-mă că aştept mai mult decât tine. Sunt ca… aceste semnături.

G.: Trebuie să găsim o soluţie pe partea financiară. E foarte dificil să păstrăm…

C.: Ştiu am discutat cu… Am discutat cu F. acum o să-ţi spună câteva lucruri când se va întoarce. Acum e Kiev.

G.: Ok….C.: Te va suna, probabil….G.: Mulţumesc….C.: Pa!

La fel rezultă şi din convorbirea telefonică din data 08.05.2008, ora 12:30:16, purtată între C. şi G., aflată în volumul 8, dosarul de urmărire penală:

C.: Îmi pare rău şi mie, dar azi am semnat un contract mare cu 10% şi a fost o lungă negociere şi luptă şi nu am putut rata o astfel de oportunitate.

G.: Dar este păcat că îmi aminteşti că am de plătit prea mulţi bani.

C.: Sper că nu se compară cu ce va veni.

G.: Şi eu sper. Cum a decurs? Când va fi finalul finalului la Băneasa?

C.: Deci, după cum deja ştii, prietenul lui F. nu a făcut mai nimic şi am găsit cine este şeful tipului care ar fi trebuit să facă asta şi am descoperit că este de la alt…, să spunem în competiţie cu prietenul lui F., care este un bun prieten cu mine şi am găsit acum instrumentele şi mâine, la ora 10:00, este o comisie la Institut şi voi merge eu împreună cu D., cu avocaţii şi, probabil, după cum au promis, mâine va fi luată decizia favorabilă. Dar nu vreau să…

G.: … (neinteligibil) ce se va întâmpla atunci?

C.: Nimic. Doar vor semna şi va fi a noastră. Asta e tot. Nu sunt mai mulţi paşi, e doar un pas.

G.: Deci nu trebuie să mai vorbeşti cu cineva, să mai întrebi pe cineva, se termină, e rezolvată?

C.: Da. Doar de semnat. Asta-i tot. Probabil nu va fi chiar mâine, dar important este să avem o decizie favorabilă mâine.

G.: Deci lipseşte doar o semnătură?

C.: Exact, doar una.

G.: Şi apoi este chiar al nostru? Adică putem începe munca pe teren?

C.: Da, este 100% al nostru, este ca şi maşina ta, e a ta (RÂDE).

G.: Foarte bine. Şi apoi nu trebuie să dăm nimic….să dăm un hectar aici, un hectar acolo…

C.: Ăhh, …..Adică, va fi probabil o sumă mică pentru aceşti oameni, dar nu mare lucru….(…)

În afară de acestea, mai sunt şi alte probe indirecte, care vin să întărească concluzia săvârşirii infracţiunilor de trafic şi cumpărare de influenţă.

Astfel, faptul că inculpatul D. căuta să-şi soluţioneze prin cumpărare de influenţă cererile de retrocedare a imobilelor revendicate rezultă şi din declaraţia de martor dată de RRRRR. în cursul urmăririi penale (aflată în volumul 7 al dosarului de urmărire penală, la filele x):

"D. mi-a spus că a găsit pe cineva care e în stare să îl conecteze cu oameni importanţi politici şi care are astfel influenţă pentru soluţionarea cererilor lui de revendicare. Mi-a spus că e vorba de E. şi că aceasta va veni la mine la birou pentru a-i da dosarele. După ce am predat dosarele, la două sau trei săptămâni după aceea, D. m-a trimis la întâlnirea cu C. de care am făcut vorbire mai sus. Nu am mai discutat apoi cu D., cu E. sau cu C.."

Faptul că inculpatul C. avea obiceiul de a se lăuda cu influenţa sa asupra diferiţilor funcţionari publici rezultă din declaraţia martorului MM., dată în cursul urmăririi penale, la data de 22.02.2016 (aflată în volumul 7, filele x), în care acesta arată despre inculpatul C. că:

"L-am întrebat dacă D. are dreptul să obţină aceste bunuri şi mi-a spus că da, că firma de avocaţi de la GG. au verificat asta. Mi-a spus tot timpul că el are relaţii şi că are intrări peste tot, eu înţelegând implicit că se referă şi la aceste bunuri." În declaraţia dată în faţa instanţei în data de 05.05.2017, martorul arată că îşi menţine declaraţiile date în cursul urmăririi penale şi mai arată, în legătură cu inculpatul C., următoarele:

"Întrebare procuror - Pe plan local era inculpatul C. un om influent? Răspuns: Eu după ce l-am cunoscut pe C. am aflat că a avut o funcţie importantă în Guvern, cunoştea foarte multă lume importantă în domeniul politic dar şi în business. Când ai cunoştinţe mai multe poţi să rezolvi mai repede lucrurile în birocraţia din România. Nu m-am referit la sensul penal, de trafic de influenţă, eu nu ştiu ceva concret de trafic de influentă în schimb pot să vă spun, din experienţa mea, că F. şi C. erau foarte lăudăroşi că ştie pe toată lumea, au relaţii în toată lumea. Mie nu mi-au spus că fac ceva anume ilicit. Nu am cunoştinţă de ceva anume ilicit." Legat de această afirmaţie a martorului, instanţa a analizat-o în contextul în care din celelalte probe a rezultat că inculpatul C. i-a pretins inculpatului D. o cotă importantă din bunuri, în schimbul folosirii acestei influenţe reale pe care o avea.

Acelaşi lucru îl declară şi martorul SSSSS., în declaraţia dată în cursul urmăririi penale, aflată în volumul 6 din dosarul de urmărire penală, la filele x, care susţine că "atât F., cât şi C., se lăudau cu cunoştinţele lor din lumea politică, respectiv fostul premier UU., TTTTT. şi UUUUU.." În declaraţia din instanţă din data de 7.04.2017, martorul îşi menţine explicit această afirmaţie, arătând şi că inculpatul C. "a afirmat în mai multe rânduri în perioada 2007-2008 că este în relaţii bune cu domnul N., dar nu pot preciza dacă de la prima întâlnire a spus lucrul acesta".

În declaraţia de suspect dată de NNNN. în cursul urmăririi penale, aflată în volumul 3 din dosarul de urmărire penală, la filele x, acesta arată că:

"între cele două şedinţe C. a venit la instituit cu un cetăţean străin pe care l-a prezentat ca fiind consilierul de imagine al premierului UU.. Nu am reţinut numele acestuia, dar mi-a dat cartea de vizită. Cei doi au venit la LLLL. şi acesta m-a chemat pentru a fi prezentaţi. Mi-am dat semna ulterior după câteva luni că au venit pentru a ne impresiona, în sensul de a ne arăta nivelul de influenţă."

Faptul că inculpatul C. nu doar declara, ci şi avea o influenţă reală asupra funcţionarilor din cadrul Primăriei Snagov, rezultă din declaraţia de martor dată de GGGG., în cursul urmăririi penale, în care acesta arată că:

"Cu primarul N. relaţiile lui C. erau foarte bune, primarul îl vizita acasă. C. ştiu că era prieten şi cu WWW., pe care l-a cunoscut prin intermediul lui MM.. Îmi amintesc că C. discuta la primărie cu N., dar şi cu un consilier sau angajat al primăriei pe nume VVVVV.. Nu ştiu ce relaţii avea cu cei de la prefectură. Fostul primar WWWWW. era de asemenea prieten cu C.." Martorul şi-a menţinut în cursul judecăţii declaraţiile date în cursul urmăririi penale.

Chiar inculpatul N. recunoaşte acest lucru în declaraţia dată în cursul urmăririi penale (aflată în volumul 4 din dosarul de urmărire, la filele x), arătând că:

"Acesta era un om influent, cu relaţii şi mi-am dat seama când am fost invitat la petrecerea organizată pentru ziua sa (când a fost XXXXX.) şi eram"cel mai mic" în rang. L-am mai vizitat pe acesta la locuinţa din Snagov cu diferite ocazii, de două trei ori (la tenis, la o cafea)."

De asemenea, în declaraţia martorului YYY. dată în cursul urmăririi penale, în data de 26.02.2016 (aflată în volumul 7 din dosarul de urmărire, la filele x), acesta arată că:

"De la domnul ZZZ. am aflat că primarul din Snagov pune presiune pe el să accepte retrocedarea atât cu ocazia şedinţelor comisiei, cât şi informal, făcându-i vizite. Îmi amintesc că în anul 2006, cu ocazia unei vizite la Snagov în interes de serviciu, primarul N. mi-a spus că domnul C., despre care ştiam că fusese şef de cabinet în guvernul FF., vrea să trec pe la el. Am refuzat invitaţia şi la acest moment nu ştiam ce vrea, dar problema cu retrocedarea lui D. era singura problemă pe care o aveam la Snagov. Ulterior mi-am dat seama că despre asta era vorba". Acest aspect este recunoscut şi de inculpatul N., în declaraţia dată în cursul urmăririi penale, în data de 02.03.2016, în care arată că:

"Cred că în anul 2006, când erau divergenţe în legătură cu punerea în posesie, C. a venit la mine la birou şi mi-a cerut să-i transmit lui YYY. că vrea să vorbească cu acesta. Nu mi-a spus în legătură cu ce problemă dar mi-am dat seama că este în legătură cu problema cu retrocedarea."

A rezultat din probele menţionate anterior, dincolo de orice dubiu rezonabil, că inculpatul C. a săvârşit infracţiunea de trafic de influenţă, solicitându-i inculpatului D. să predea către S.C. B. S.R.L. bunurile revendicate, în schimbul influenţei pe care acesta o avea asupra funcţionarilor competenţi să-i soluţioneze aceste cereri. De asemenea, având în vedere caracterul corelativ al celor două infracţiuni, din acelaşi probe a rezultat, dincolo de orice dubiu rezonabil şi săvârşirea de către inculpatul D. a infracţiunii de cumpărare de influenţă, prin acceptarea acestei solicitări şi transmiterea proprietăţii bunurilor promise.

S-a apreciat că nu are nicio relevanţă pentru reţinerea infracţiunii de trafic de influenţă faptul că inculpatul C. nu a nominalizat funcţionarii pe lângă care a pretins că are influenţă, din moment ce inculpatul D. a înţeles că este vorba de funcţionarii competenţi să dispună cu privire la retrocedarea bunurilor revendicate de el. De altfel, s-a dovedit că inculpatul C. a şi exercitat influenţa sa asupra funcţionarilor T. şi LLLL., care aveau atribuţii cu privire la punerea în posesie asupra terenului Pădurea x şi, respectiv, cu privire la retrocedarea Fermei y.

De asemenea, s-a apreciat că nu se poate susţine că în speţă nu ar rezulta circumstanţele exacte ale comiterii infracţiunii. Atât inculpatul D., în declaraţiile şi plângerile formulate, cât şi celelalte probe administrate în cauză, dovedesc cu certitudine că traficul şi cumpărarea de influenţă s-au comis cu prilejul negocierii şi încheierii contractului de transmitere a drepturilor succesorale din 21.09.2006 (în perioada august - septembrie 2006), când inculpaţii s-au întâlnit pentru a discuta despre acest lucru.

Faptul că nu rezultă din probe data şi ora exactă când s-au întâlnit inculpaţii pentru a discuta aceste aspecte nu a fost apreciat relevant, din moment ce toate părţile recunosc că au avut loc discuţii şi negocieri între cei doi inculpaţi, anterior semnării contractului din 21.09.2006. Altfel, în lipsa unor discuţii prealabile, nu s-ar fi putut ajunge la încheierea contractului din 21.09.2006.

Afirmaţia inculpatului C., din declaraţia dată în faţa instanţei la data de 24.02.2017, că el nu s-ar fi întâlnit cu inculpatul D. înainte de încheierea contractului şi că ar fi negociat doar cu inculpata E., ca reprezentantă a S.C. EE. S.R.L., a fost contrazisă chiar de inculpata E., care, în declaraţia dată în faţa instanţei la 25.01.2019, a arătat că:

"La primele întâlniri a participat D., Z. care era nelipsită, KKKKK., JJJJJ., eu şi domnul C. care reprezenta B., cu avocaţii săi." De altfel, este şi total neverosimilă susţinerea că inculpatul D. ar fi acceptat să încheie contractul cu inculpatul C. fără să se vadă şi să discute anterior clauzele contractului, bazându-se doar pe ce ar fi negociat inculpata E. în lipsa lui. Sub acest aspect, instanţa a reţinut ca veridică afirmaţia martorei Z., care arată în declaraţia de suspect din 06.05.2015 că:

"Prima dată C. ne-a invitat la el acasă în Snagov, pentru a discuta despre proprietăţile noastre şi despre exequatur."

Aşadar, cu certitudine, în afară de întâlnirile de la Hotelul YYYYY. şi de la sediul societăţii GG., Zbârcea şi Asociaţii, între cei doi inculpaţi au mai avut loc şi alte discuţii, în care s-au făcut afirmaţiile prin care s-au comis traficul şi cumpărarea de influenţă. Din acest motiv, persoanele participante la întâlnirile ulterioare nu au confirmat săvârşirea infracţiunilor de trafic şi cumpărare de influenţă. Ar fi şi greu de conceput ca aceste infracţiuni să se comită de faţă cu terţe persoane, având în vedere riscul pe care şi l-ar fi asumat inculpaţii să fie depistate aceste infracţiuni.

Important pentru reţinerea infracţiunilor de trafic şi cumpărare de influenţă este că, la aceste întâlniri, inculpatul C. a pretins, iar inculpatul D. a promis transmiterea către S.C. B. S.R.L. a bunurilor care vor fi retrocedate ca urmare a exercitării influenţei de către inculpatul C.. Acest lucru s-a şi realizat, prin transmietrea ulterioară a bunurilor promise, Pădurea x şi Ferma y, care au avut loc la 15.10.2007 şi 15.01.2009, fiind astfel stabilite cu claritate şi ultimele acte care intră în compunerea infracţiunilor de trafic şi cumpărare de influenţă.

S-a reţinut că nu poate fi vorba de o transmitere legală a drepturilor succesorale, deoarece atât încheierea contractului, cât şi executarea lui prin transmieterea celor două bunuri revendicate, au fost rezultatul traficului de influenţă exercitat de inculpatul C. şi al cumpărării de influenţă de către inculpatul D.. Probele menţionate anterior, precum şi cotele extrem de mari pentru o simplă cesiune de drepturi succesorale care au revenit S.C. B. S.R.L., dovedesc acest aspect. De asemenea, dacă ar fi vrut să continue pe calea legală dobândirea bunurilor, fără cumpărarea de influenţă de la inculpatul C., inculpatul D. ar fi continuat demersurile începute cu inculpata E., cu care avea deja încheiată o convenţie în acest sens.

Transmiterea de drepturi succesorale a fost percepută ca o afacere legală doar de către celelalte persoane din cadrul societăţii B. S.R.L. ori care au colaborat cu această societate fără să cunoască aspectul esenţial al traficării influenţei de către inculpatul C.. Din acest motiv, instanţa a dispus achitarea celorlalţi inculpaţi, persoane fizice, acuzaţi de participarea la săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, aşa cum se va arăta în analiza acuzaţiilor aduse acestora. În cazul inculpaţilor C. şi D., care au cunoscut cu certitudine că transmiterea bunurilor şi stabilirea cotelor revenite S.C. B. S.R.L. din valoarea acestora sunt rezultatul traficului şi cumpărării de influenţă, nu s-a putut reţine caracterul legal al contractului.

Inculpaţii au mai invocat în apărare faptul că inculpatul D. a primit un avans de 4000000 euro, în schimbul transmiterii drepturilor succesorale. Acest argument nu este de natură să înlăture existenţa infracţiunii de trafic de influenţă, deoarece el nu poate înlătura componenta ilicită a înţelegerii, care cuprinde infracţiunile de trafic şi cumpărare de influenţă. În plus, din moment ce doar Ferma y era evaluată la peste 100 de milioane de euro, iar toate bunurile revendicate erau evaluate, chiar potrivit declaraţiei inculpatului D. din data de 11.01.2016, la peste 300 de milioane de euro, suma de 4 milioane de euro plătită ca avans era infimă, faţă de câştigul realizat de S.C. B. S.R.L..

Instanţa a mai reţinut că, după retrocedarea Pădurii x şi a Fermei y, inculpatul D. a transmis proprietatea acestora, conform înţelegerii anterioare, către S.C. B. S.R.L., reprezentată de inculpatul C..

Astfel, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. x/15.10.2007, autentificat de notarul public, întreaga suprafaţă de 46,78 ha (dezmembrată în 6 loturi, în suprafeţe de 76.400 mp, 14.000 mp, 9.300 mp, 106.500 mp, 193.000 mp şi 68.300 mp) este "vândută" de inculpatul D. către S.C. B. S.R.L., reprezentată de inculpatul C., preţul vânzării fiind mult subevaluat, respectiv 500.000 euro, ceea ce reprezintă 1,0695 euro/mp.

De asemenea, la data de 15.01.2009, se încheie şi contractul de vânzare-cumpărare între D. şi S.C. B. S.R.L., reprezentată de PP., obiectul fiind întregul teren, toate cele trei loturi dezmembrate cu o zi înainte, preţul trecut în contract fiind de 3.216.000 RON.

Deşi S.C. B. S.R.L. a fost reprezentată de PP., din toate probele administrate rezultă că, în realitate, inculpatul C. s-a ocupat de efectuarea acestei tranzacţii, inclusiv sub aspectul demersurilor care au dus la reducerea taxelor notariale.

Astfel, din convorbirea telefonică din data de 13.10.2008, ora 21:43, purtată de C. cu A., aflată în volumul 8 din dosarul de urmărire penală, la filele x, rezultă că inculpatul C. era cel care s-a ocupat această tranzacţie:

C.: Ai apucat să vorbeşti cu ZZZZZ. cumva?

A.: Nu, n-am mai vorbit cu ea.

C.: Foarte bine ai făcut că uite sunt la masă cu premierul şi o să facem actele alea cu soţia dânsului.

A.: OK. Bine, Nicio problemă.

Din convorbirea telefonică din data de 15.10.2008, ora 17:49:52, purtată de C. cu QQQQQ., aflată în volumul 8, dosarul de urmărire penală, rezultă că inculpatul C. era cel care se preocupa să găsească soluţia de a trece terenul din punct de vedere administrativ pe o altă stradă, unde taxele notariale ce trebuiau achitate erau mai mici:

C.: Da, ştiu. Am discutat azi cu A.. Ştiu despre ce este vorba. Dacă vă amintiţi, în discuţia noastră sunt două străzi pe care le-am luat în considerare. Deci, dacă folosim una dintre străzi e 2.5 milioane, dacă o folosim pe cealaltă este mult, mult mai mult. Deci, notarul public ne-a spus să nu folosim strada x, deoarece hârtiile pe care le avem sunt înregistrate pe strada scumpă. Aşa că acum încercăm să găsim o soluţie. Nu ştiu ce A. a scris în mail-ul său, dar încercăm să găsim o soluţie să luăm alt număr, număr poştal pentru a pune tot pământul pe strada ieftină.

QQQQQ.: Da.

C.: Pentru că este…imens.

QQQQQ.:…E imens. Nu are sens. Uite cum facem! Nu mă voi duce la G. până nu am veşti de la tine… pentru că dacă mă duc cu numărul acesta…Nu ştiu care va fi reacţia sa."

Acelaşi lucru rezultă şi din convorbirea telefonică purtată în data de 16.10.2008, ora 15:29:41, de C. cu QQQQQ., aflată în volumul 8, dosarul de urmărire penală:

"QQQQQ.: Încerc să pregătesc transferul pentru două milioane de dolari.

C.: Da.

QQQQQ.: Şi este un moment mai dificil, G. mi-a spus să găsim o modalitate să evităm asta.

C.: Ce să evităm?

QQQQQ.: Transferul celor două milioane şi jumătate de dolari... şi i-am spus lui G..

C.: Tu eşti avocat, ştii... ştii exact despre ce este vorba! Nu putem evita asta.

QQQQQ.: I-am spus asta lui G.. I-am spus ! G., a spus asta e... pentru că tu şi C. sunteţi oameni foarte creativi şi trebuie să existe o cale să evitaţi asta..."

Deşi convorbirile nu relevă aspecte esenţiale privind infracţiunile de trafic şi cumpărare de influenţă, ele confirmă cele rezultate din declaraţiile persoanelor audiate, că inculpatul C. se comporta ca un administrator de fapt al societăţii B. S.R.L. şi s-a ocupat de transmiterea efectivă a proprietăţii celor două bunuri retrocedate către această societate.

Din toate probele rezultă că inculpatul D. a transmis către S.C. B. S.R.L., la care inculpatul C. era asociat prin intermediul firmei B., bunurile promise anterior, în schimbul folosirii influenţei sale asupra funcţionarilor competenţi să soluţioneze cererile sale de retrocedare.

Atât pretinderea din lunile august - septembrie 2006, cât şi primirea bunurilor Pădurea x, la 15.10.2007 şi Ferma y, la 15.01.2009, fac parte din aceeaşi infracţiune de trafic de influenţă, comisă de inculpatul C. faţă de inculpatul D.. Aşa cum s-a arătat anterior, în capitolul referitor la schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor, fiind vorba de modalităţi alternative de săvârşire a aceleiaşi infracţiuni de trafic de influenţă (pretinderea şi, respective, primirea ulterioară a bunurilor pretinse), s-a reţinut unitatea naturală de infracţiune. Practica judiciară şi doctrina au arătat că, în cazul în care infracţiunea de trafic de influenţă se comite prin acte de pretindere a unor bunuri, urmate de predarea efectivă a acestor bunuri la date ulterioare, atât actele de pretindere, cât şi actele de primire, sunt incluse în conţinutul infracţiunii unice de trafic de influenţă.

Pentru aceste motive, în drept, instanţa a reţinut că fapta inculpatului C. care, în perioada august - septembrie 2006, a pretins de la inculpatul D. transmiterea către S.C. B. S.R.L. (la care el era asociat prin intermediul firmei B.) a bunurilor revendicate de acesta din urmă de pe urma fostului AA., în schimbul folosiri influenţei pe care o avea asupra funcţionarilor competenţi să soluţioneze cererile de revendicare, iar la 15.10.2007 şi 15.01.2009 societatea mai sus menţionată a primit în proprietate bunurile Pădurea x şi Ferma y, constituie infracţiunea de trafic de influenţă, prevăzută atât în art. 291 alin. (1) din actualul C. pen., cât şi în art. 257 din vechiul C. pen., fiind stabilită legea penală mai favorabilă la individualizarea pedepsei.

De asemenea, aceleaşi aspecte sunt valabile şi pentru infracţiuna corelativă de cumpărare de influenţă, săvârşită de inculpatul D.. Această infracţiune s-a consumat în perioada august- septembrie 2006, iar actele de predare efectivă a bunurilor promise - Pădurea x la data de 15.10.2007 şi Ferma y la data de 15.01.2009 - fac parte din aceeaşi infracţiune unică de cumpărare de influenţă, fiind vorba de o unitate naturală de infracţiune.

În drept, instanţa a reţinut că fapta inculpatului D. de a promite şi a preda ulterior, la 15.10.2007 şi 15.01.2009, către S.C. B. S.R.L., cele două bunuri retrocedate, în schimbul influenţei pe care inculpatul C. a exercitat-o asupra funcţionarilor competenţi să dispună asupra retrocedării, constituie infracţiunea de cumpărare de influenţă, prevăzută de art. 292 din actualul C. pen. şi de art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (forma în vigoare la data faptelor), fiind stabilită legea penală mai favorabilă la individualizarea pedepsei.

În ce priveşte infracţiunea de dare de mită, comisă de inculpatul C. în toamna anului 2008, prin oferirea şi achitarea unei cazări pentru patru persoane la un hotel din străinătate, în legătură cu îndeplinirea atribuţiilor de serviciu de către fostul director al ICDPP, LLLL., instanţa de fond a constatat că sunt întrunite toate elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 290 alin. (1) din actualul C. pen. şi de art. 255 alin. (1) din vechiul C. pen.

Având în vedere perioada scursă de la data săvârşirii faptei până în prezent, precum şi dispoziţiile art. 122 alin. (1) lit. d) din vechiul C. pen., care este lege penală mai favorabilă pentru inculpatul C., prima instanţă a constatat intervenită prescripţia răspunderii penale pentru această infracţiune.

b). Referitor la infracţiunea de trafic de influenţă reţinută în sarcina inculpatei S.C. B. S.R.L.:

În sarcina inculpatei S.C. B. S.R.L. s-a reţinut în actul de sesizare că, în realizarea obiectului de activitate, prin intermediul reprezentanţilor săi, inculpaţii C. (asociat, mandatar şi administrator de fapt), F. (asociat), I. (administrator), J. (mandatar, administrator de fapt), G. (asociat), în mod continuat, în perioada 1 noiembrie 2006 - sfârşitul anului 2013, acţionând în modalitatea descrisă la punctul I din expunerea stării de fapt, i-au promis inculpatului D. că, prin influenţa pe care o au, în mod direct (fost şi actual consilier al primului ministru) şi indirect, prin intermediul relaţiilor pe care le au în lumea politică, în justiţie, la cel mai înalt nivel şi presă (relaţii prietenie/afaceri cu membri ai guvernului, parlamentari, funcţionari ai autorităţii publice, cu persoane cu influenţă în presă, relaţii la ÎCCJ, contractarea serviciilor unei firme de avocatură de top), asupra funcţionarilor publici implicaţi în procedurile de retrocedare a bunurilor revendicate, îi pot determina pe aceştia să-i retrocedeze averea pretinsă (la care nu era îndreptăţit), solicitând în schimb o parte considerabilă din aceasta, între 50 - 80% din fiecare bun care va fi obţinut şi care va fi transferat în patrimonial societăţii, faptă care, în opinia parchetului, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.

Prin încheierea din data de 17.05.2019, în temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen., instanţa a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracţiunea continuată de trafic de influenţă, prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., în infracţiunea de trafic de influenţă, prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., în forma unităţii naturale.

Instanţa de fond a constatat că, în cauză, sunt probe suficiente cu privire la săvârşirea de către inculpata S.C. B. S.R.L. a infracţiunii de trafic de influenţă.

Instanţa a motivat anterior săvârşirea de către inculpatul C. a infracţiunii de trafic de influenţă, constând în pretinderea, în august - septembrie 2006, în numele inculpatei S.C. B. S.R.L. şi primirea de către această societate, la 15.10.2007 şi 15.01.2009, de la inculpatul D., a bunurilor Pădurea x şi Ferma y, în schimbul folosirii de către inculpatul C. a influenţei asupra funcţionarilor publici competenţi să dispună cu privire la retrocedarea acestor imobile.

Toate argumentele arătate pentru a justifica reţinerea în sarcina inculpatului C. a infracţiunii de trafic de influenţă sunt valabile şi pentru atragerea răspunderii penale a inculpatei S.C. B. S.R.L. pentru aceeaşi infracţiune, fiind arătate în continuare doar argumentele suplimentare care justifică această soluţie pentru persoana juridică inculpată.

În ce priveşte răspunderea penală a persoanei juridice, în legislaţia noastră a fost consacrat sistemul răspunderii directe a persoanei juridice, în care aceasta din urmă răspunde pentru fapta proprie, iar nu pentru fapta altei persoane. În art. 135 alin. (1) C. pen. se prevede că persoana juridică răspunde pentru infracţiunile săvârşite în realizarea obiectului de activitate sau în interesul ori în numele persoanei juridice.

Aşadar, orice faptă care ar fi săvârşită de o persoană în realizarea obiectului de activitate sau în interesul sau în numele persoanei juridice atrage răspunderea penală a persoanei juridice, chiar dacă nu este vorba de o faptă comisă de reprezentanţii legali ai persoanei juridice. În doctrină s-a arătat că "pot fi imputate persoanei juridice actele comise de organe, reprezentanţi, mandatari, prepuşi sau chiar persoane care, formal, nu lucrează pentru persoana juridică, dar care, în fapt, acţionează sub autoritatea acesteia ori de a căror acţiune persoana juridică a beneficiat" (F. Streteanu, R. Chiriţă, Răspunderea penală a persoanei juridice, Ediţia 2, Editura C.H. Beck, 2007, pagina 397).

În speţă, inculpata S.C. B. S.R.L. a beneficiat cel mai mult de pe urma faptei inculpatului C. de trafic de influenţă, deoarece a dobândit în proprietate bunurile retrocedate inculpatului D..

Inculpatul C. a acţionat în săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă descrisă anterior în interesul şi în numele persoanei juridice S.C. B. S.R.L., fiind întrunite în acest fel condiţiile legale pentru răspunderea penală a acestei persoane juridice. El a fost desemnat, ca mandatar al acestei persoane juridice, să se ocupe de negocierea şi încheierea în numele societăţii a celor două contracte de transmitere a drepturilor succesorale ale inculpatului D.. Astfel, a fost încheiat, la data de 01.11.2006, la societatea GG., Zbârcea şi Asociaţii, contractul de cesiune drepturi, aflate în proceduri administrative sau judiciare de restituire a proprietăţii, între inculpatul D. şi S.C. B. S.R.L., reprezentată de inculpatul C. (aflat în dosarul de urmărire penală), care a înlocuit contractul similar din 21 septembrie 2006.

Aşa cum s-a arătat anterior, încheierea acestui contract s-a făcut ca urmare a traficării de către inculpatul C. a influenţei pe care o avea pe lângă funcţionarii competenţi să soluţioneze cererile inculpatului D. de retrocedare a bunurilor moştenite de pe urma fostului AA..

Inculpatul C. avea la momentul săvârşirii infracţiunii de trafic de influenţă şi calitatea de asociat în cadrul B., care este singurul asociat al S.C. B. S.R.L.. Societatea B. a fost înfiinţată în 19 septembrie 2005, dar părţile sociale au fost dobândite de societatea controlată de inculpatul G. (KK.) la data de 16.11.2006 . După această cesiune, cele 5.000 de părţi sociale au fost deţinute de: KK. (înregistrată în Insulele Virgine Britanice), controlată de G. - 4390 părţi sociale, reprezentând 87,8%, C. - 390 părţi sociale, reprezentând 7,8% şi LL. (înregistrată în Insulele Virgine Britanice) - 220 părţi sociale, reprezentând 4,4%.

Inculpaţii F. şi II. sunt asociaţi în LL., iar G. şi C. au fost asociaţi în KK.

La 15.12.2008, inculpatul C. a cesionat către NN.. (societate deţinută de martorul MM.) un număr de 390 părţi sociale.

La data de 9.05.2010, după ce s-a certat cu ceilalţi asociaţi, inculpatul C. a cesionat către KK. restul de 390 de părţi sociale, ieşind din societate.

Deşi a deţinut, în perioada săvârşiri infracţiunii de trafic de influenţă, un număr mic de părţi sociale la societatea B., inculpatul C. s-a comportat faţă de terţele persoane ca fiind unicul asociat al inculpatei S.C. B. S.R.L., fiind mandatat de ceilalţi asociaţi cu puteri depline în ce priveşte demersurile făcute pentru retrocedarea şi gestionarea bunurilor primite de la inculpatul D.. Acesta din urmă a arătat în declaraţiile sale date în cursul urmăririi penale că nu a ştiut că inculpatul C. are mai mulţi asociaţi în proiectul B. S.R.L., ci a aflat de acest lucru mult mai târziu, după retrocedarea celor două bunuri şi transmiterea lor către S.C. B. S.R.L.. Chiar în plângerea depusă la parchet în data de 23.01.2015 inculpatul D. arată că a încheiat contractul de cesiune a drepturilor succesorale din 01.11.2006 cu B. S.R.L., firmă despre care a ştiut "că are un unic asociat în persoana dlui. C., care era în acelaşi timp şi administrator al acestei societăţi".

Din toate acţiunile desfăşurate de inculpatul C., atât anterior, cât şi ulterior dobândirii celor două bunuri imobile de către S.C. B. S.R.L., rezultă că inculpatul C. a coordonat activitatea acestei societăţi până în anul 2010, când a ieşit din societate. Chiar şi ceilalţi inculpaţi care au fost asociaţi cu inculpatul C. în cadrul B., respectiv G. şi F., recunosc acest lucru, arătând în mod explicit la fila x din concluziile scrise că "începând cu 1 noiembrie 2006 şi până la data de 9 mai 2010, activitatea B. S.R.L. a fost coordonată de inc. C.".

De asemenea, acelaşi aspect rezultă şi din declaraţia de martor dată de GGGG. în cursul urmăririi penale (aflată în vol. VII, la dosarul de urmărire penală), în care acesta arată că:

"De B. din România s-a ocupat C.." În declaraţia dată în instanţă la data de 23.06.2017 martorul a arătat că îşi menţine declaraţiile date în cursul urmăririi penale.

La fel rezultă şi din declaraţia de martor dată de MM. în cursul urmăririi penale (aflată în vol. 7 din dosarul de urmărire penală), în care arată că:

"Nu am văzut vreodată structura acţionarilor B., dar din câte cunosc iniţial C. a făcut propunerea pentru un procent mai mare de acţiuni şi după tranzacţie am constatat că am luat 9% cu opţiunea de a dobândi ulterior alte acţiuni., în funcţie de rezultatul firmei. Am aflat ulterior că acţionar majoritar la B. este G., dar că acţiuni deţin şi F. şi JJ. - cumnatul lui G. şi de asemenea C.." În declaraţia dată în instanţă la data de 5.05.2017, martorul MM. confirmă în mod explicit calitatea de "administrator în România" al societăţii B. S.R.L. a inculpatului C.:

"Când mi l-a prezentat pe domnul G. mi-a confirmat că firma B. este a dânsului, că îl are acţionar şi partener pe domnul C. şi că de B. se ocupă domnul F. şi C.. C. era împuternicit ca un fel de administrator în România şi domnul F. îl coordona, ţinea legătura cu domnul G. şi îl coordona." Martorul mai arată în această declaraţie că:

"Tot în acea perioadă, F. e primul care mi-a spus că el a luat conducerea firmei de la C. şi mi-a prezentat doi colaboratori, pe domnul I. si pe domnul V.." Este importantă declaraţia martorului MM. sub acest aspect, deoarece el a fost chiar unul dintre asociaţii B., alături de inculpaţii G., F. şi C..

Acelaşi lucru reiese în mod implicit şi din unele convorbiri telefonice purtate de inculpatul C. cu ceilalţi inculpaţi asociaţi cu el în cadrul B., care confirmă aspectele reţinute de instanţă din celelalte probe.

Astfel, puterea deplină a inculpatului C. de a acţiona în România în numele S.C. B. S.R.L. şi în interesul acesteia, în legătură cu retrocedarea imobilelor către inculpatul D., rezultă şi din convorbirea telefonică din data de 22.10.2007, orele 19:17:59, purtată între C. şi G. (aflată în dosarul de urmărire penală, filele x):

G.: Ok, ok. Spune-mi, cum s-a mai avansat ...? Snagovul e al nostru. Cum este situaţia cu Băneasa, am mai progresat?

C.: Da, este foarte avansată. De asemenea, o să-ţi explic când ne vedem, oricum vreau până de Crăciun vreau să definitivez cel puţin 6 puncte. O să ţi le arăt care dintre ele. Dar astea 6 sunt probabil… nu cele mai mari, dar ... Băneasa este cel mai mare, dar celelalte sunt de asemenea foarte mari.

G.: Nu Băneasa, fără să includă Băneasa.

C.: Include, bineînţeles că şi Băneasa.

G.: La sfârşitul acestui an tu vrei să termini Băneasa?

C.: Da, da, bineînţeles.

G.: Fantastic! Te-ai descurcat foarte bine, ah?

Din convorbirea din data de 15.04.2008, ora 11:39:25, purtată între C. şi G. (aflată în dosarul de urmărire penală) rezultă că inculpatul C., cu acceptul inculpatului G., care deţinea prin intermediul altor firme majoritatea părţilor sociale din B., a acţionat cu puteri depline de reprezentare a societăţii inculpate B. S.R.L.:

C.: Ok. Al doilea subiect se referă la Băneasa. Suntem la stadiul la care schimbăm documentele între noi şi instituţie. Sunt total nefolositoare actele pe care ni le-au trimis, dar cel puţin nu au intenţie rea. Documentele sunt neutre. Neutre sau pozitive. Sper că vom încheia direct cu ei foarte curând… se referă la institut

G.: Ok. Ce înseamnă dacă se finalizează?

C.: Înseamnă că semnăm cu ei. De fapt, avem nevoie doar de o semnătură de la ei. Nu avem nevoie de altceva. Am pus totul acolo, 99,9% este totul gata. Nu ştiu de ce încă… probabil vor să fie acoperiţi înainte de a semna.

G.: Asta e ultima semnătură de care ai nevoie de la minister? Ultima?

C.: Poftim?

G.: Am crezut că ai nevoie de mai multe lucruri, dar nu ai nevoie de altceva.

C.: Cu ei? Cu instituţia?

G.: Nu şti cu cine, cu oricine…

C.: Da. E nevoie de un singur lucru. Să semneze şeful instituţiei, în rest totul e realizat.

G.: Bun….C.: Cu Aviaţia am realizat toate întâlnirile în ultimele două, trei săptămâni. V. mi-a spus că ţi-a trimis, nu ştiu ce, aşteaptă aprobarea ta.

G.: Mi-a trimis nişte acte mici prin care mi-a explicat situaţia financiară. Exact ce mi-ai spus şi tu, nu sunt bani acolo, sunt puţini bani. Trebuie să stăm de vorbă să discutăm despre paşii pe care îi avem de făcut… Trebuie să avansăm, aşa cum am discutat.

C.: Da.

(…)…G.: Aştept veşti bune în legătură cu Băneasa (?), e important.

C.: Crede-mă că aştept mai mult decât tine. Sunt ca… aceste semnături.

G.: Trebuie să găsim o soluţie pe partea financiară. E foarte dificil să păstrăm…

C.: Ştiu am discutat cu… Am discutat cu F. acum o să-ţi spună câteva lucruri când se va întoarce. Acum e Kiev.

G.: Ok….C.: Te va suna, probabil….G.: Mulţumesc….C.: Pa!

Ca şi convorbirea anterioară, din convorbirea telefonică din data de 08.05.2008, purtată între C. şi G. (aflată în dosarul de urmărire penală) rezultă că inculpatul C. se ocupa de toate aspectele legate de retrocedarea imobilului Ferma y, acţionând ca un împuternicit cu drepturi depline de reprezentare:

G.: Şi eu sper. Cum a decurs? Când va fi finalul finalului la Băneasa?

C.: Deci, după cum deja ştii, prietenul lui F. nu a făcut mai nimic şi am găsit cine este şeful tipului care ar fi trebuit să facă asta şi am descoperit că este de la alt..., să spunem în competiţie cu prietenul lui F., care este un bun prieten cu mine şi am găsit acum instrumentele şi mâine, la ora 10:00, este o comisie la Institut şi voi merge eu împreună cu D., cu avocaţii şi, probabil, după cum au promis, mâine va fi luată decizia favorabilă. Dar nu vreau să…

G.: După decizia favorabilă ce se va întâmpla atunci?

C.: Nimic. Doar vor semna şi va fi a noastră. Asta e tot. Nu sunt mai mulţi paşi, e doar un pas.

G.: Deci nu trebuie să mai vorbeşti cu cineva, să mai întrebi pe cineva, se termină, e rezolvată?

C.: Da. Doar de semnat. Asta-i tot. Probabil nu va fi chiar mâine, dar important este să avem o decizie favorabilă mâine.

G.: Deci lipseşte doar o semnătură?

C.: Exact, doar una.

G.: Şi apoi este chiar al nostru? Adică putem începe munca pe teren?

C.: Da, este 100% al nostru, este ca şi maşina ta, e a ta (RÂDE).

G.: Foarte bine. Şi apoi nu trebuie să dăm nimic, ca la Snagov, să dăm un hectar aici, un hectar acolo.

C.: Ăhh, avem de la început, cei 20%, cu care MM. este însărcinat să ..., dar în rest nu. Adică, va fi probabil o sumă mică pentru aceşti oameni, dar nu mare lucru.

Din convorbirea din data de 16.10.2008, ora 16:25:08, purtată între inculpatul C. şi inculpatul F. (aflată în dosarul de urmărire penală), rezultă că inculpatul C. era cel care "a rezolvat totul" cu privire la taxa notarială pentru transmieterea proprietăţii imobilului Ferma y către S.C. B. S.R.L:

C.: Deci, când QQQQQ. şi AAAAAA. au fost la Bucureşti la biroul avocatului, am făcut, să zicem, …pentru taxa(?) de la Notariat şi totul. Şi minimul pe care l-au putut face pentru noi a fost trei milioane, aproape trei milioane.

F.: Da.

C.: După asta, ei ne-au trimis(?) nouă o scrisoare care…

F.: …o secundă! (Se adresează altcuiva, care îl întreabă: Mă întorc cu spatele?) Da. Ei ne-au trimis o scrisoare.

C.: OK. Despre taxa notarială pe care ei nu-o pot face pr…trebuie să fie şase milioane şi ceva. Nu ştiu cât de mult. Şi, desigur, am devenit foarte, foarte…

F.: Asta mi-ai spus. Şi doamna mi-a spus de şase milioane, din cauza adresei scumpe.

C.: OK. Şi la sfârşit, noi am rezolvat totul, aşa că acum este aşa cum am discutat la început. Dar acum QQQQQ. m-a sunat şi de asemenea l-a sunat pe A. că G. ne solicită să găsim o soluţie să nu plătim nici aceste trei milioane de asemenea. El a spus: Hai să găsim o soluţie foarte creativă!

Faptul că aceste convorbiri sunt purtate cu cei care deţineau restul părţilor sociale din B. (prin intermediul altor firme) are relevanţă sub aspectul răspunderii penale a inculpatei S.C. B. S.R.L., deoarece această din urmă societate are ca asociat unic B. Actele lor angajau ambele societăţii şi sunt de natură să releve existenţa vinovăţiei inculpatei S.C. B. S.R.L. cu privire la infracţiunea de trafic de influenţă comisă de inculpatul C.. Permiţându-i acestuia din urmă să acţioneze ca un administrator de fapt în România, în relaţia cu inculpatul D. şi cu terţele persoane, reprezentanţii S.C. B. S.R.L. au angajat această societate în răspunderea penală pentru infracţiunea de trafic de influenţă comisă de inculpatul C. în relaţia cu inculpatul D..

Vinovăţia societăţii rezultă din organizarea internă a acesteia, care i-a acordat inculpatului C. puteri depline de reprezentare în legătură cu aspectele legate de singurul ei obiect de activitate. Faptul că reprezentanţii firmelor asociate cu inculpatul C. în B. au fost de acord ca acesta să acţioneze cu puteri depline pentru realizarea acestui obiect de activitate constituie un alt element care justifică reţinerea vinovăţiei societăţii comerciale B. S.R.L. pentru infracţiunea de trafic de influenţă.

Chiar dacă nu se poate reţine că societatea B. S.R.L. a fost înfiinţată cu scopul săvârşirii acestei infraciuni, se reţine cu certitudine că infracţiunea de trafic de influenţă săvârşită de inculpatul C. a fost comisă în interesul acestei societăţi, deoarece societatea avea ca obiect de activitate principal redobândirea şi valorificarea acestor bunuri revendicate de inculpatul D.. Primind bunurile pretinse de inculpatul C. de la D. în schimbul traficării influenţei, societatea B. S.R.L. şi-a sporit patrimoniul şi a obţinut avantaje patrimoniale semnificative. Din acest motiv, s-a apreciat că nu are nicio relevanţă faptul că societatea B. S.R.L. a fost înfiinţată ca o entitate comercială cu scop special (SPV - special-purpose vehicle) şi că astfel de entităţi sunt legale şi au o justificare economică licită. Din moment ce infracţiunea de trafic de influenţă a fost comisă de inculpatul C. în interesul şi în numele societăţii, aceasta răspunde penal pentru aceeaşi infracţiune de trafic de influenţă.

Aceste aspecte atrag răspunderea penală a inculpatei B. S.R.L., indiferent dacă societatea a avut intenţia de a dezvolta imobiliar terenurile astfel dobândite, aşa cum susţine, ori a intenţionat doar să le revândă, obţinând un profit.

De asemenea, nu are nicio relevanţă sub aspectul răspunderii penale a societăţii faptul că B. S.R.L. a avut ca administrator statutar pe PP., din anul 2005 până la data de 15.10.2010, iar începând cu această dată l-a avut ca administrator statutar pe inculpatul I.. Pentru a se reţine răspunderea penală a persoanei juridice nu trebuie ca infracţiunea să fie comisă de reprezentantul legal al societăţii, ci este suficient ca aceasta să fie comisă în interesul ori în numele acesteia de către orice persoană. Or, aşa cum s-a arătat anterior, inculpatul C. a acţionat în săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă în interesul S.C. B. S.R.L., iar pentru unele acte a avut chiar mandat de reprezentare din partea administratorului statutar al societăţii.

Astfel, prin procura specială emisă în 14.09.2006 (valabilă pană în 14.10.2006), administratorul PP. l-a împuternicit pe C. "să negocieze termenii şi condiţiile oricăror acte cu privire la cesiunea de drepturi (se referă la cesiunea de drepturi cu D.), [...] să semneze şi să efectueze orice cereri, formulare şi orice documente de orice tip, să depună şi/sau să ridice orice tip de documente, în faţa terţilor, notarului public sau autoritarilor competente" (înscrisul menţionat la pct. 14 al notei de probe depusă de inculpatul A. la dosarul cauzei la termenul de judecată din 8.03.2019). Prin procura specială emisă în 7.11.2006 (valabilă până în 7.12.2006), administratorul PP. l-a împuternicit pe C. în vederea deschiderii unui cont bancar în RON şi valută în numele companiei; mandatarul a fost împuternicit să semneze în numele societăţii toate documentele necesare efectuării acestor demersuri (acte aflate în volumul 39 din dosarul de urmărire penală).

Faptul că societatea B. S.R.L. a avut angajaţi colaboratori externi care i-au oferit în mod legal consultanţă şi servicii în domeniul juridic, fiscal contabil şi imobiliar nu înlătură existenţa infracţiunii de trafic de influenţă, deoarece nu este necesar pentru răspunderea penală a persoanei juridice ca aceasta să comită ilegalităţi sub aceste aspecte. Este suficient ca persoana care a săvârşit o infracţiune să fi acţionat în interesul ori în numele persoanei juridice, iar în speţă s-a arătat anterior că inculpatul C. a acţionat în acest mod.

S-a reţinut că nu are relevanţă sub acest aspect nici faptul că B. S.R.L. a făcut raportările fiscale şi a achitat obligaţiile bugetare datorate ori că sursele de finanţare provin din împrumuturi acordate de B. sau de alte persoane fizice.

Aşa cum s-a arătat anterior, în motivarea soluţiei de condamnare a inculpatului C. pentru infracţiunea de trafic de influenţă, chiar dacă inculpatul D. obţinuse prin hotărârea Comisiei judeţene de fond funciar Ilfov restituirea Pădurii x, acesta nu fusese pus efectiv în posesie până la momentul încheierii contractului de transmitere a drepturilor succesorale din 1.11.2006, încheiat în numele S.C. B. S.R.L. de către inculpatul C.. Din acest motiv, acţionând în interesul societăţii inculpate şi în numele acesteia la săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă comisă cu ocazia încheierii şi executării acestui contract, este atrasă răspunderea penală a persoanei juridice.

Faptul că anterior încheierii contractului din 21.09.2006 şi, implicit, a celui din 01.11.2006, societatea B. S.R.L. a apelat la o casă de avocatură pentru întocmirea unui raport de audit juridic şi că în acest raport s-a concluzionat că inculpatul D. ar avea dreptul să solicite restituirea mai multor proprietăţi, nu constituie un argument împotriva reţinerii infracţiunii de trafic de influenţă în sarcina societăţii. Aşa cum s-a arătat anterior, în motivarea reţinerii infracţiunii comise de inculpatul C., infracţiunea de trafic de influenţă se poate reţine chiar dacă se promite influenţarea unui funcţionar să facă un act legal, nu doar în cazul în care ar fi vorba de efectuarea de către acesta a unui act ilegal. Inculpatul D. avea dreptul să solicite restituirea acestor proprietăţi, însă, până la momentul săvârşirii infracţiunii de trafic de influenţă nu reuşise să dobândească în mod efectiv niciun bun, deoarece se lovise de diferite impedimente birocratice. Or, faţă de acest aspect, inculpatul a înţeles să apeleze la cumpărarea influenţei inculpatului C. pentru depăşirea acestor impedimente administrative.

Pentru a se reţine săvârşirea unei infracţiuni de către persoana juridică nu este necesar ca toţi acţionarii ori reprezentanţii legali să cunoască despre faptul că o persoană comite o infracţiune în interesul sau în numele persoanei juridice respective. De aceea nu poate fi luat în considerare ca argument împotriva reţinerii infracţiunii de trafic de influenţă, de către S.C. B. S.R.L., faptul că avocaţii care au întocmit raportul de due diligence nu au identificat ilegalităţi în procedurile de revendicare desfăşurate până la momentul încheierii contractului de transmitere a drepturilor succesorale din 21.09.2006. Chiar dacă proiectul acestui contract ar fi fost redactat de avocatul KKKKK., care lucra pentru inculpata E., cele consemnate în contract au fost rezultatul înţelegerii făcute de inculpatul C. cu inculpatul D., deoarece avocatul nu putea consemna în contract altceva decât i-au solicitat cei care au purtat discuţiile. Contractul din 1.11.2006 este doar o variantă puţin modificată a contractului din 21.09.2006, rămas neschimbat sub aspectul procentelor revenite fiecărei părţi din valoarea bunurilor revendicate.

Acest contract ar fi fost legal dacă cele menţionate cu privire la drepturile şi obligaţiile fiecărei părţi nu ar fi fost rezultatul săvârşirii infracţiunilor de trafic şi cumpărare de influenţă. Dacă încheierea contractului şi cotele revenite fiecărei părţi din valoarea bunurilor retrocedate au fost rezultatul săvârşirii infracţiunilor de trafic şi cumpărare de influenţă, aşa cum s-a arătat anterior, contractul nu mai poate fi considerat ca reprezentând o afacere legală.

Avansul plătit inculpatului D., de 4 milioane de euro, nu anulează înţelegerea ilicită rezultată din săvârşirea infracţiunilor de trafic şi cumpărare de influenţă. De altfel, acest avans este unul foarte mic în raport cu valoarea estimată de părţi a bunurilor dobândite de B. S.R.L., de peste 300 de milioane de euro, aşa cum rezultă chiar din declaraţia inculpatului D.. În plus, la momentul încheierii contractului de cesiune, terenul din Pădurea x se afla în stadiul final de retrocedare, iar evaluarea acesteia la momentul respectiv (care ţinea cont de posibilitatea ca terenul să devină construibil) era mult peste valoarea de 4 milioane de euro.

Aşadar, riscul asumat de societatea B. S.R.L. la momentul încheierii contractului era unul minor, iar beneficiile dobândite erau ridicate, având în vedere procentele extrem de mari din valoarea bunurilor, care îi reveneau societăţii. Doar în cazul Fermei y societatea ar fi câştigat peste 100 de milioane de euro, iar inculpatul C. era sigur că va reuşi obţinerea acestui bun, aşa cum rezultă din probele menţionate anterior.

Neprimirea de către inculpatul D. a procentului care i s-ar fi cuvenit din valoarea celor două bunuri retrocedate, care au fost transmise inculpatei B. S.R.L., a fost motivul care a declanşat conflictul dintre acesta şi reprezentanţii societăţii inculpate. Inculpatul D. a aflat că a fost înstrăinată o parte din terenurile transmise societăţii B. S.R.L. şi că el nu a primit nimic din procentele de 50% şi respectiv 20%, cât i-ar fi revenit din valoarea acestor bunuri. Acest conflict s-a declanşat la scurt timp după transmiterea bunurilor în proprietatea S.C. B. S.R.L. şi a continuat până la momentul declanşării urmăririi penale în prezenta cauză. Activitatea din această perioadă, desfăşurată de inculpaţi, s-a axat pe încercarea de a rezolva acest litigiu. Inculpatul D. şi-a angajat alţi avocaţi, începând cu anul 2009 şi s-a asociat în demersul său pentru a-şi dobândi partea cuvenită din aceste bunuri cu firma RR. S.R.L., pe care o deţinea împreună cu martorul BBBBBB.. Astfel s-a ajuns la încheierea unei noi înţelegeri, la data de 13.04.2011, între inculpatul D., inculpata S.C. B. S.R.L. şi societatea RR. S.R.L.

Ulterior predării, către inculpata B. S.R.L., a celor două bunuri retrocedate, nu se mai pot reţine în sarcina sa alte acte ale infracţiunii de trafic de influenţă, deoarece s-a declanşat conflictul dintre inculpatul D. şi reprezentanţii societăţii inculpate şi s-a retras inculpatul C. din societate. Din aceste motive, instanţa a reţinut că inculpata B. S.R.L. a săvârşit infracţiunea de trafic de influenţă, ca şi inculpatul C., prin pretinderea, în perioada august - septembrie 2006 şi primirea, la 15.10.2007 şi 15.01.2009, de la inculpatul D., a bunurilor Pădurea x şi Ferma y.

La data la care au fost predate cele două bunuri către S.C. B. S.R.L. era incriminată răspunderea penală a persoanei juridice, iar aceste acte de primire intră în conţinutul infracţiunii de trafic de influenţă, reţinută în sarcina inculpatei S.C. B. S.R.L.. Aşa cum s-a arătat anterior, în cazul infracţiunii de trafic de influenţă, suntem în prezenţa unei unităţi naturale care cuprinde în conţinutul său atât actele de pretindere, cât şi actele de primire. Aşadar, nu poate fi primită susţinerea inculpatei S.C. B. S.R.L. potrivit căreia în august - septembrie 2006 nu era reglementată răspunderea penală a persoanei juridice. Din moment ce unele acte ale infracţiunii de trafic de influenţă (actele de primire) au fost comise după reglementarea răspunderii penale a persoanei juridice, aceasta răspunde penal pentru infracţiunea de trafic de influenţă, fiind respectat principiul legalităţii incriminării.

Toate demersurile făcute de reprezentanţii societăţii B. S.R.L. după data de 15.01.2009 nu sunt acte de trafic de influenţă, ci încercări de a aplana conflictul cu inculpatul D..

Probele administrate în cursul urmăririi penale şi în cursul cercetării judecătoreşti nu relevă acte de promitere a influenţei pe lângă funcţionarii publici, pe care să le fi comis reprezentanţii S.C. B. S.R.L. după ieşirea din societate a inculpatului C. şi nici acte de pretindere sau de primire a unor bunuri de către aceştia, în contul unor astfel de promisiuni. Instanţa a detaliat acest aspect la analizarea acuzaţiilor aduse inculpaţilor F., I., J. şi H..

Pentru aceste motive, instanţa a reţinut că, în drept, fapta inculpatei S.C. B. S.R.L. care, prin intermediul inculpatului C., a pretins în perioada august - septembrie 2006 şi apoi a primit, la 15.10.2007 şi la 15.01.2009, de la inculpatul D., bunurile Pădurea x şi Ferma y, în schimbul promisiunii exercitării influenţei inculpatului C. asupra funcţionarilor publici competenţi să dispună asupra retrocedării acestor imobile, constituie infracţiunea de trafic de influenţă, prevăzută de art. 291 din actualul C. pen. şi de art. 257 din vechiul C. pen., cu aplicarea legii penale mai favorabile.

c). Referitor la infracţiunea de trafic de influenţă reţinută de parchet în sarcina inculpatului A.:

În sarcina inculpatului A. parchetul a reţinut în actul de sesizare că, acţionând în mod continuat, începând cu luna septembrie 2006, în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale, alături de inculpatul C., i-a promis inculpatului D. că, prin influenţa acestuia, fost consilier al primului ministru, exercitată direct şi indirect prin intermediul relaţiilor pe care le are la cel mai înalt nivel în lumea politică, în justiţie şi presă, precum şi prin intermediul firmei de avocaţi din care face parte (cea mai mai mare şi puternică firmă de avocaţi din ţară în care este angajată soţia primului ministru, iar soţiile unor asociaţi sunt judecători, inclusiv la ICCJ), îi poate determina pe funcţionarii publici implicaţi în procedurile de retrocedare a bunurilor revendicate să-i retrocedeze averea pretinsă (la care nu era îndreptăţit), solicitând în schimb o parte considerabilă din aceasta pentru membrii grupului infracţional asociaţi în B. S.R.L., între 50 - 80% din fiecare bun care va fi obţinut, faptă care, în opinia parchetului, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.

Prin încheierea din data de 17.05.2019, în temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen., instanţa a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracţiunea continuată de trafic de influenţă, prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., în infracţiunea de trafic de influenţă, prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., în forma unităţii naturale.

Instanţa de fond a constatat că probele administrate în cursul urmăririi penale şi în cursul cercetării judecătoreşti nu confirmă săvârşirea de către inculpatul A. a acestei infracţiuni.

Toate probele administrate în cursul urmăririi penale şi în cursul cercetării judecătoreşti relevă faptul că inculpatul A. a desfăşurat o activitate normală de avocat al societăţii B. S.R.L., fără să fi comis vreo faptă de pretindere ori de primire a unor bunuri în schimbul promisiunii că va interveni pe lângă funcţionarii publici competenţi să dispună restituirea bunurilor revendicate de inculpatul D..

Toate activităţile de avocat au fost desfăşurate de inculpatul A. alături de alţi colegi avocaţi din cadrul societăţii de avocatură din care face parte, respectiv Societatea Ţuca, Zbârcea şi Asociaţii, fără să existe vreo probă că inculpatul A. a cunoscut despre înţelegerea ilicită dintre inculpaţii C. şi D., privind traficul şi cumpărarea de influenţă. Dacă ar fi cunoscut ceva în legătură cu această vânzare şi cumpărare a influenţei şi ar fi făcut demersuri pentru a-i ajuta pe inculpaţii C. şi D. să realizeze tranzacţia ilicită, s-ar fi pus în discuţie săvârşirea de către acesta a unei complicităţi la infracţiunea de trafic de influenţă (iar nu a unor acte de autorat, aşa cum a reţinut parchetul în actul de sesizare), însă nu există nicio probă din care să rezulte că inculpatul A. ar fi avut cunoştinţă de acest lucru.

Faptul că inculpatul A. a exercitat o activitate normală de avocat în acest caz a fost reţinut şi de Judecătorul de drepturi şi libertăţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin încheierea nr. 338 din 11 martie 2016, pronunţată în dosarul nr. x/2016. Astfel, în această încheiere, Judecătorul de drepturi şi libertăţi arată că:

"(...) nimic nu încriminează firma de avocatură şi, cu atât mai puţin pe inculpatul A., acţiunile sale înscriindu-se în limita activităţilor pe care le desfăşoară în mod normal un avocat. Rolul avocatului, indiferent dacă reprezintă o persoană particulară sau un organ al statului, este acela de profesionist, de consilier şi reprezentant de încredere al clientului său" şi că "în lipsa unor probe certe din care să rezulte conivenţa infracţională dintre inculpatul C. şi inculpatul A., simpla exprimare de către acesta a opiniei în sensul că "D." este îndreptăţit la restituirea unor imobile ce au aparţinut AA. al II- lea sau întocmirea unor notificări adresate conducerii instituţiilor ce aveau în administraţie bunurile imobile revendicate, nu-i poate atrage o răspundere penală, mai ales în condiţiile unei practici neunitare a instanţelor în materia Legii 10/2001. Mai mult, este de observat faptul că astfel de notificări mai fuseseră formulate şi cu mult anterior - pornind de la primele notificări din februarie 2002, avocat fiind numita AAA. - dar emiterea unei notificări are doar valenţe procedurale, nefiind constitutivă de drepturi şi obligaţii" .

Deşi nu se poate vorbi de o autoritate de lucru judecat a încheierilor adoptate în materia măsurilor preventive, trebuie ţinut cont de faptul că, în prezenta cauză, după pronunţarea acestei încheieri, nu au fost administrate probe semnificative, care să conducă la o concluzie contrară. Dimpotrivă, probele administrate ulterior, în cursul cercetării judecătoreşti, întăresc concluzia că nu există o faptă de traficare de influenţă care să fi fost comisă de inculpatul A. faţă de inculpatul D..

Nu există nicio probă din care să rezulte că inculpatul A. s-ar fi întâlnit cu inculpatul D. în altă parte decât la sediul societăţii de avocatură din care face parte inculpatul şi nici că cei doi s-ar fi întâlnit vreodată unul cu celălalt fără să fie de faţă şi alte persoane.

Dimpotrivă, din probele administrate în cauză rezultă că A. a intrat în contact cu inculpatul D. abia la data de 21.09.2006, în calitate de avocat desemnat de GG. să se ocupe de clientul B. S.R.L. şi că activitatea acestui inculpat s-a rezumat la verificarea condiţiilor de legalitate asociate tranzacţiei pe care inculpatul D. o negociase deja, prin intermediul inculpatului C., cu această societate comercială.

Astfel, inculpata E. arată în declaraţia dată în cursul judecăţii, la 25.01.2019, că:

"Întrebare: Cine a participat din partea GG. la întâlniri (este vorba despre întâlnirile anterioare datei de 21.09.2016)? Răspuns: După ce s-a făcut prima formă de contract, de la GG. a venit domnul A.. Întrebare: Cum adică după ce s-a făcut prima formă de contract? Răspuns: La sediul de la EE., primele discuţii s-au purtat între D., KKKKK., JJJJJ., eu, D., Z., C. şi un avocat nu îmi amintesc numele".

Declaraţia inculpatei E. este confirmată, sub acest aspect, de copia print după proprietăţile predefinite ale documentului tip Word ale înscrisului Contract de cesiune, trimis prin corespondenţă e-mail de avocatul QQQQQ.. Din acest înscris reiese că redactarea contractului de cesiune de drepturi a fost realizată de avocatul KKKKK., la data de 18.09.2016, aşadar cu 3 zile înainte de contactarea avocaţilor GG. (dosarul instanţei, fila x).

Fiind audiat în cursul judecăţii, la data de 24.02.2017, inculpatul C. arată:

"Întrebare: A participat A. la discuţiile iniţiale de negociere a contractului de cesiune, cele cu EE.? Răspuns: Nu-mi amintesc la ce moment a intrat A., dar sigur la momentul iniţial nu. În momentul în care a început să se facă schimb de documente atunci firma de avocatură a stabilit un mod de lucru. Dar nu-mi aduc aminte dacă A. a fost cel însărcinat. Întrebare: Asupra procentelor din contract sau datelor economice A. a avut vreun punct de vedere? Răspuns: Nu, aceasta a fost negocierea părţilor".

Aşa cum s-a arătat anterior, în cadrul analizei infracţiunii comise de inculpatul C., există probe că acesta din urmă s-a întâlnit cu inculpatul D. şi cu soţia acestuia, înainte de încheierea contractului din data de 21.09.2016, acasă la inculpatul C., fără să mai fie de faţă şi alte persoane. Doar în cadrul acestor întâlniri avute anterior de cei doi inculpaţi s-au putut discuta aspectele de trafic şi cumpărare a influenţei, iar nu şi ulterior, când inculpaţii s-au prezentat la GG.. Este logică o astfel de succesiune a faptelor, deoarece inculpaţii nu se puteau prezenta la societatea de avocatură înainte să fi discutat mai întâi între ei termenii esenţiali ai înţelegerii (obiectul şi preţul), care în acest caz cuprindea şi o componentă de trafic şi cumpărare de influenţă, şi a se înţelege cu privire la aceste aspecte. Altfel nu aveau cum să ştie că amândoi sunt de acord cu actele de vânzare şi de cumpărare a influenţei şi că s-ar putea ajunge la încheierea unei convenţii între ei, care să necesite prezenţa unui avocat pentru redactarea înţelegerii. În consecinţă, instanţa a reţinut că mai întâi s-au pus de acord inculpaţii C. şi D. asupra termenilor acestei înţelegeri, inclusiv asupra preţului traficului de influenţă, şi apoi s-au prezentat la casa de avocatură pentru perfectarea contractului.

Faptul că, la 21.09.2016, la firma de avocatură GG. s-a primit un proiect al contractului negociat deja anterior de inculpaţii C. şi D., inclusiv în ceea ce priveşte procentul din valoarea bunurilor ce i-ar fi revenit acestuia din urmă, rezultă din mai multe probe:

VVVVV. Gabriel arată în declaraţia dată în faţa instanţei la 02.03.2018 că:

"În luna septembrie a anului 2006 am fost contactat telefonic de domnul C. care mi-a solicitat o întâlnire în legătură cu un potenţial proiect imobiliar care avea legătură cu un contract de cesiune de drepturi litigioase încheiat cu domnul D. (…) am organizat această întâlnire la sediul societăţii noastre de avocaţi, împreună cu avocatul A., care coordona departamentul de litigii, şi, de asemenea, cu un avocat de drept imobiliar, cred că este vorba de CCCCCC.. La această întâlnire au fost prezenţi cu siguranţă domnul C. şi QQQQQ., care era consilierul juridic al companiei OO., G., iar obiectul întâlnirii viza două aspecte: ni se solicita efectuarea unui audit juridic în legătură cu bunurile D. şi, de asemenea, am fost informat că avuseseră loc discuţii, negocieri în legătură cu semnarea unui contract de drepturi litigioase. Ulterior am primit acest contract de la domnul QQQQQ. şi l-am trimis mai departe colegilor mei".

Martorul CCCCCC. (participant la prima întâlnire de la sediul Societăţii Ţuca, Zbârcea şi Asociaţii) arată în declaraţia din 25.05.2018 că:

"În 20 septembrie, îmi amintesc că mi s-a solicitat de către partenerul meu coordonator DDDDDD. să fac o revizuire a proiectului de contract ce fusese transmis firmei cu o zi înainte. Din câte cunosc fusese transmis de către QQQQQ., avocatul B., către VVVVV. via email. Mi s-a cerut să fac analiza acestui contract şi să propun o serie de amendamente care să protejeze mai bine clientul nostru, cu menţiunea că solicitarea expresă a clientului fusese de a nu interveni asupra contractului într-o manieră profundă care să repună în discuţie anumite aspecte, dat fiind că părţile negociaseră şi ajunseseră la un acord comercial, şi nu se dorea ca amendamentele noastre să tergiverseze eventual încheierea contractului. Întrebare: A contribuit A. la redactarea acestor amendamente sau a contractului în general? Răspuns: Nu. Întrebare: În urma întâlnirilor la care aţi participat aţi avut convingerea că inculpatul D. doreşte să semneze într-adevăr acest contract? Răspuns: Da, fără îndoială. Întrebare: Vă amintiţi să fi existat la momentul semnării discuţii referitoare la aceste procente? Răspuns: În 21 septembrie din câte îmi amintesc, întâlnirea organizată pentru semnarea contractului a avut loc în cursul dimineţii, dacă nu mă înşel, şi în afară de chestiunile pe care le­am expus deja, s-a trecut la semnarea contractului. Nu îmi amintesc să se fi pus în discuţie aspecte comerciale, cum ar fi procentele. Subliniez încă o dată că în momentul în care acest client ne-a abordat, în data de 19 sau 20 septembrie, înţelegerea comercială a părţilor avusese loc. Întrebare: Aţi citit vreodată contractul încheiat la data de 01 noiembrie 2006? Răspuns: Da, l-am citit. Întrebare: Când şi dacă acesta cuprindea şi alte amendamente decât cele pe care dvs. le-aţi fi cunoscut? Răspuns: Nu cunosc contractul pe de rost, dar nu cred. Nu avea cine să le facă pentru că de acest contract m-am ocupat împreună cu QQQQQ. şi cu domnul avocat KKKKK.. Dacă la momentul semnării s-a mai introdus vreo clauză, asta nu ştiu. Se poate vedea comparând varianta intermediară cu cea finală".

Aceste aspecte sunt confirmate şi de martorele EEEEEE., audiată de instanţă la data de 11.05.2018, FFFFFF., audiată la data de 25.05.2018 şi GGGGGG., audiată la data de 11.05.2018.

De asemenea, aceleaşi aspecte privind neimplicarea în niciun fel a inculpatului A. în negocierea clauzelor contractului de cesiune de drepturi semnat de inculpaţii C. şi D. prima dată la data de 21.09.2006 rezultă şi din următoarele probe:

- procura acordată de B. S.R.L. mandatarului C., încă din data de 14.09.2006, pentru a semna Contractul de cesiune de drepturi cu D. (aflată în dosarul instanţei, volumul 45, filele x). Fiind dată cu câteva zile înainte de a merge la casa de avocatură, rezultă că inculpaţii C. şi D. se înţeleseseră deja pentru încheierea contractului în forma finală;

- copie a corespondenţei e-mail transmisă de avocatul QQQQQ. către C. şi avocaţii A., VVVVV., EEEEEE. şi DDDDDD., la data de 20.09.2006, ora 23:46, din care reiese că prima întâlnire între reprezentanţii GG. şi reprezentanţii B. S.R.L. a avut loc la data de 20.09.2006 (aflată în dosarul instanţei, vol. 45, la filele x);

- copie a corespondenţei e-mail a avocatului A. (şi a avocaţilor EEEEEE. şi DDDDDD.), din data de 20.09.2006, ora 10:57 p.m., către avocatul QQQQQ. şi C., prin care se semnalau deficienţe ale proiectului de Contract de cesiune de drepturi primit de la B. S.R.L.. Acest înscris demonstrează că documentul Contract de cesiune de drepturi nu a fost redactat de avocaţii GG. (aflată la dosarul instanţei, vol. 45, la filele x).

Or, dacă inculpatul A. nu s-a întâlnit niciodată cu inculpatul D. înainte de data 21.09.2006, când acesta din urmă a venit la sediul societăţii de avocatură ca urmare a înţelegerii pe care a făcut-o anterior cu inculpatul C., rezultă că nu poate exista vreo faptă de pretindere de bunuri sau vreo promisiune de folosire a influenţei din partea inculpatului A., care să fi fost făcută în legătură cu încheierea contractului de cesiune de drepturi succesorale din data de 21.09.2006.

Inculpatul A. nu a luat contact cu ceilalţi inculpaţi decât după ce a fost desemnat în cadrul firmei de avocatură să se ocupe de contractul de cesiune de drepturi succesorale, iar contactarea GG. de către inculpatul C. nu s-a făcut prin avocatul A., ci prin intermediul avocatului VVVVV., aşa cum rezultă din declaraţia acestuia redată mai sus.

Faptul că inculpatul A. nu a desfăşurat decât o activitate normală de avocat în relaţia cu inculpatul D. rezultă şi din aceea că, după data de 21.09.2009, el a coordonat o echipă de mai mulţi avocaţi din cadrul GG. (formată din GGGGGG., CCCCCC., FFFFFF., DDDD., HHHHHH., IIIIII., JJJJJJ., EEEEEE.), pentru întocmirea Raportului de audit juridic solicitat de reprezentanţii societăţii B. S.R.L. Toţi martorii audiaţi în legătură cu acest Raport au arătat că au lucrat independent la întocmirea acestuia, nefiindu-le impusă vreo opinie de către inculpatul A.. Raportul a fost depus la dosarul cauzei la data de 13.08.2018 şi conţine o analiză detaliată şi concluziile cu privire la drepturile succesorale ale inculpatului D. asupra mai multor bunuri.

Spre deosebire de inculpatul C., în cazul căruia declaraţiile inculpatului D. referitoare la săvârşirea de către acesta a infracţiunii de trafic de influenţă au fost consecvente, constante şi s-au coroborat şi cu alte probe, în cazul inculpatului A. aceste declaraţii au fost inconsecvente şi nu se coroborează cu nicio altă probă.

După ce în plângerea din data de 12.10.2011 inculpatul D. afirmă că "A. l-a adus la discuţii pe C., ce mi-a fost prezentat în anul 2006 ca fiind consilier al premierului UU. şi fost şef de cancelarie al lui FF.", în plângerea formulată la 23.01.2015 acesta arată că:

"După aproximativ 1 an, dna E. ne-a făcut cunoştinţă cu dl. C.". Această din urmă succesiune a evenimentelor este menţionată şi în denunţul formulat de inculpatul D. la data de 15.04.2015, precum şi în declaraţia dată ca suspect la 23.04.2015. De altfel, era imposibil ca inculpatul A. să-l aducă la discuţiile cu D. pe inculpatul C., deoarece acesta din urmă a fost cel care a contactat firma de avocatură după ce a avut primele întâlniri cu inculpatul D. şi a ajuns la o înţelegere cu acesta. Nu există nicio probă din care să rezulte că inculpatul C. ar fi fost în relaţii atât de apropiate cu inculpatul A., anterior datei de 21.09.2006, astfel încât cei doi să-şi fi permis deja la această dată să discute împreună despre săvârşirea unor infracţiuni.

Inculpatul D. confirmă faptul că inculpata E. i l-a prezentat pe inculpatul C. şi în declaraţia dată la 11.12.2015, în care arată că:

"E. mi-a spus că ea nu mai poate să rezolve pentru că este o cauză complexă, dar poate să îmi prezinte pe altcineva care să mă ajute, respectiv pe C. [...] Am acceptat să mă întâlnesc cu C., întâlnire care a fost la un hotel din Bucureşti care cred că era al lui ZZZZ. [...] Precizez că înţelegerea care mi s-a propus era aceea ca eu să cedez drepturile litigioase unei firme B. S.R.L., condiţie pusă de C., fără care înţelegerea ar fi căzut".

O altă contradicţie există şi în declaraţia dată de D. în calitate de suspect la 11.12.2015, în care arată că:

"M-a convins A., care mi-a spus că am nevoie de un avocat ca ei pentru a câştiga şi că fără ei nu o să obţin nimic. Că am nevoie de un avocat de care oamenii să se teamă, inclusiv la instanţă şi că avocaţii "mici" se tem să lupte cu astfel de oameni puternici. Mi-a spus că au oameni în presă care pot să ajute la imaginea mare care va influenţa decizia la curte. Mi-a spus că H. lucrează cu ei şi că are un trust de presă cu 50 de oameni care poate să ne ajute în acest fel. Mi-a spus de asemenea că soţia primului ministru UU. lucrează la firma lor de avocatură, pe care am şi văzut-o apoi de două ori la sediul firmei de avocatură. A vrut să îmi arate astfel că firma lor este puternică, că la ei lucrează oameni importanţi. C. a confirmat cele spuse de A.."

Deşi nici nu s-ar putea deduce din această afirmaţie existenţa vreunei acţiuni de pretindere de bunuri sau de promisiune a folosirii influenţei din partea inculpatului A., care să poate fi apreciată ca fiind un act de trafic de influenţă, ea vine în contradicţie cu o altă declaraţie dată de inculpatul D. în aceeaşi cauză.

Astfel, în declaraţia de suspect dată de D. în data de 23.04.2015 (aflată în dosarul de urmărire penală), acesta arată următoarele:

"Ţin minte că, în acest context, C. a spus să nu-mi fac griji cu UU. deoarece rezolvă el. În acele împrejurări, C. mi-a spus că WWWW. lucrează la GG..

Contractul cu C., mai exact cu B., s-a încheiat ulterior, tot la sediul GG..

Ţin minte că am stat peste 5 ore în ziua respectivă şi am discutat multe detalii.

Reţin că m-a deranjat foarte mult când am văzut că au pretins 80 % din Băneasa, noi nu am vrut să semnăm, dar ei au spus că vor rezolva foarte repede obţinerea acestui teren pe cale administrativă, ceea ce s-a şi întâmplat. Au rezolvat Băneasa în 2-3 luni.

Când am ezitat să semnăm, fiind nemulţumit de procentele luate de C., acesta ne-a spus că este ultima şansă pe care o avem, că altfel nu vom obţine nimic.

Cu această ocazie ni s-a precizat că ei au acces inclusiv la Curtea Supremă, că dacă va fi nevoie ne poate ajuta la Curtea Supremă, spunând că doamna Ţuca este judecător acolo.

Printre cei apropiaţi, C. l-a menţionat şi pe primarul din Snagov, N., cu care este bun prieten, care l-a ajutat să cumpere pământ acolo, se vizitează cu acesta etc.

Ulterior am avut mai multe întâlniri cu C., la una dintre întâlniri mi l-a prezentat pe XXXX., prietenul său. Mi-a spus să nu-mi fac griji că de acum încolo ziarul lui XXXX. nu mă va mai ataca."

În această ultimă declaraţie inculpatul susţine că afirmaţia că soţia prim-ministrului lucrează la societatea GG., Zbârcea şi Asociaţii ar fi fost făcută de inculpatul C., iar nu de inculpatul A.. De asemenea, toate referirile inculpatului D. legate de traficul de influenţă sunt făcute doar cu privire la inculpatul C., ceea ce confirmă concluzia că inculpatul A. nu a făcut niciun fel de astfel de afirmaţii.

De asemenea, faptul că referirea la calitatea de judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a IIIII. a fost făcută doar de către inculpatul C. rezultă şi din aceea că, în denunţul din data de 15.04.2015, inculpatul D. arată că:

"C. a spus că IIIII. este judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi că vor utiliza serviciile ei în dosarul de exequatur". Rezultă de aici în mod clar că o astfel de afirmaţie nu a fost făcută de inculpatul A., ci de inculpatul C.. Nu se poate reţine din probe că inculpatul A. ar fi fost de faţă la momentul când s-au făcut aceste afirmaţii ori că le-ar fi încuviinţat, în mod explicit sau implicit.

În declaraţia de suspect dată de D. în 11.12.2015 (aflată în dosarul de urmărire penală) acesta afirmă că:

"L-am cunoscut pe F. la sediul firmei de avocaţi, acesta spunându-mi că este consilier al lui UU., că deţine clădirea în care funcţionează firma GG. şi că el plăteşte avocaţii, care sunt ai lui. Mi-a spus că el poate să facă şi să obţină orice, că prin H. controlează presa, mi-a arătat şi o listă de 80 de oameni din presă pe care îi poate controla. Mi-a spus că dacă sunt cu ei pot să câştig. La discuţie a fost C. şi avocatul A.. Mai erau şi alte persoane, nu ştiu cine, dar F. tot timpul este însoţit de două trei persoane.

S-a apreciat că nu se poate deduce din această afirmaţie săvârşira vreunei infracţiuni de trafic de influenţă de către inculpatul F., ci este vorba de afirmaţii generice ori care privesc aspecte licite, cum ar fi plata avocaţilor sau publicitatea în presă. Din acest motiv ea nu apare ca relevantă nici pentru acuzaţiile aduse inculpatului A.. Dimpotrivă, afirmaţiile inculpatului D. privind presupusele promisiuni "de rezolvare" făcute de inculpatul A. pot fi considerate ca referindu-se la faptul că acesta din urmă i-a spus că poate să-l ajute să rezolve în mod legal problema revendicării bunurilor, ceea ce este normal, având în vedere calitatea de avocat şi rezultatul Raportului de due diligence întocmit de echipa de avocaţi coordonată de inculpat.

Afirmaţiile inculpatului D. cu privire la pretinsa faptă de trafic de influenţă a inculpatului A. nu sunt confirmate şi de declaraţiile date de Z., deşi, potrivit probelor, aceasta din urmă l-a însoţit în permanenţă pe soţul său la întâlnirile legate de încheierea contractului de cesiune şi cunoştea orice aspect legat de retrocedare. La dosar sunt mai multe interceptări a unor convorbiri telefonice în care diferite persoane discută direct cu susnumita chestiunea retrocedării bunurilor imobile ale inculpatului D..

Astfel, în declaraţia de suspect dată de Z. la 06.05.2015 (aflată în dosarul de urmărire penală), aceasta arată următoarele:

"Astfel, E. ne-a spus că îl cunoaşte pe C., un fost consilier al lui FF., care are puterea de a ne ajuta cu acest sabotaj al autorităţilor şi cu obţinerea documentelor necesare (PUZ etc).

Prima dată ne-am întâlnit cu C. la sala de fitness a E., pe care acesta o frecventa. Prima dată C. ne-a invitat la el acasă în Snagov, pentru a discuta despre proprietăţile noastre şi despre exequatur.

C. ne-a spus că am pierdut timpul cu avocaţi individuali şi că avem nevoie de o firmă mare de avocatură, pe care s-a angajat să o plătească el."

Din această ultimă afirmaţie rezultă că, la momentul când inculpatul C. le-a promis că poate să-i ajute, nu era implicată firma de avocatură din care face parte inculpatul A., ci inculpatul C. urma să o angajeze ulterior, dacă D. va fi de acord să-i cumpere influenţa.

Faptul că inculpatul A. a desfăşurat tot timpul o activitate normală de avocat rezultă şi din declaraţia de martor dată în cursul urmăririi penale de GGGG. (aflată în dosarul de urmărire penală), în care arată că:

"La vremea respectivă am constatat că era un circuit între C., A. şi E., cei trei întâlnindu-se foarte des, fie la firma de avocaţi, fie la sediul firmei lui C., fie la E. la firmă, din câte îmi amintesc în Piaţa Domenii, deasupra unei săli de sport. Nu am participat la discuţii, deşi uneori l-am dus chiar eu cu maşina pe C. pentru a se întâlni cu persoanele menţionate, dar C. mi-a spus că se întâlnesc pentru a discuta despre terenurile D.. Din câte am înţeles E. a fost cea care a iniţiat proiectul şi l-a prezentat pe D. lui C. şi asociaţilor lui."

Nu rezultă de aici vreo acţiune de trafic de influenţă comisă de inculpatul A., iar din întâlnirile acestuia cu ceilalţi inculpaţi nu se poate presupune că ei ar fi discutat despre traficarea influenţei. Chiar dacă s-a dovedit că inculpatul C. a comis această faptă, aceste întâlniri la care face referire martorul pot fi puse pe seama discuţiilor normale despre multiplele litigii aflate pe rolul instanţelor sau discuţiilor despre problemele de drept pe care le ridicau retrocedările. Martorii indicaţi anterior au arătat că la aceste întâlniri inculpatul A. nu a fost niciodată singur cu inculpaţii C. şi D., ci au fost tot timpul şi alte persoane de faţă.

În declaraţia de martor dată de EEEEE. în cursul urmăririi penale (aflată în dosarul de urmărire penală) acesta afirmă că, atunci când a participat la sediul societăţii GG., Zbârcea şi Asociaţii ca să-l asiste pe inculpatul D. la discuţiile cu reprezentanţii B.:

"La un moment dat m-am ridicat pentru a mă duce la baie şi avocatul A. a primit dispoziţie de la KKKKKK. să mă însoţească. Senzaţia mea nu a fost că vrea să îmi arate uşa, ci să mă supravegheze. Când m-am ridicat am luat cu mine şi dosarul pe care îl aveam şi în care era şi plângerea penală pe care o redactasem anterior. I-am dat dosarul domnului A. la uşa de la toaletă pentru a mi-l ţine. Când am ieşit l-am surprins răsfoind dosarul. Nu mi-a spus nimic, dar eu i-am spus că nu e frumos să se uite în actele mele. Când ne-am întors avocatul A. le-a spus celorlalţi cu uimire, supărare şi chiar afectare personală că D. vrea să facă plângere penală. Cred că le-a şi spus, cumva ferit, că a văzut la mine plângerea respectivă. Reacţia a fost una de ceartă, s-au arătat supăraţi şi enervaţi, mai ales cei doi israelieni, care au spus că se consideră ameninţaţi de un asemenea demers, discuţia s-a terminat apoi foarte repede."

Acest episod, deşi nu relevă nimic în legătură cu săvârşirea de către inculpatul A. a vreunei acţiuni de traficare a influenţei, a fost nuanţat de martorul EEEEE. în declaraţia dată în cursul judecăţii, în care afirmă că el i-a arătat inculpatului A. plângerea penală respectivă şi i-a spus să se uite pe ea. Faptul că după ce a văzut plângerea penală inculpatul A. le-a spus clienţilor săi despre aceasta este un aspect normal al apărării clientului de către avocat.

Legat de vreo presupusă faptă de trafic de influenţă comisă cu această ocazie, martorul EEEEE. arată în declaraţia dată în cursul judecăţii, la data de 17.11.2017, că:

"Întrebare: Vreunul dintre cei prezenţi la discuţii - KKKKKK. sau A. - a afirmat în cadrul acestei discuţii, că sunt singurii care pot obţine bunurile revendicate? Răspuns: Nici vorbă. KKKKKK., în afară de faptul că ne-a primit şi ne-a adresat câteva cuvinte de politeţe la intrarea în acea sală de consiliu, nu l-am auzit spunând nimic. Nici A. n-a făcut o astfel de afirmaţie vreodată în cursul acelei discuţii".

Aceeaşi poziţie o are şi un alt avocat al inculpatului D., martorul KKKKK., în declaraţia dată în faţa instanţei la data de 24.03.2017:

"Întrebare: Cu prilejul întâlnirilor cu A. acesta din urmă a făcut vreo afirmaţie legată de rezolvarea cererilor de retrocedare prin căi ilicite, coruperea unor funcţionari? Răspuns: Nu s-a discutat aşa ceva. Întrebare: Dar că el sau altcineva avea relaţii la instanţa supremă s-a discutat? Răspuns: Niciodată".

Nici martorul SSSSS., audiat la parchet la data de 21.12.2015, nu îl indică pe avocatul A. drept persoana care ar fi lăsat impresia sau ar fi promis vreo influenţă în beneficiul lui D.:

"F. spunea atunci când era o problemă "la cine trebuie să apeleze" pentru rezolvarea ei. Pe de altă parte, atât F., cât şi C. se lăudau cu cunoştinţele lor din lumea politică, respectiv fostul premier UU., TTTTT. şi UUUUU.."

De asemenea, niciuna dintre convorbirile telefonice interceptate în baza mandatelor de siguranţă naţională sau în baza mandatelor emise de judecătorul de drepturi şi libertăţi în prezenta cauză nu relevă aspecte legate de infracţiunea de trafic de influenţă, care să fi fost comisă de inculpatul A. în prezenta cauză. Indiferent că este vorba de discuţii purtate de inculpatul A. sau de discuţii purtate de terţe persoane care fac referire la acesta, ele nu relevă decât activităţile normale de avocat desfăşurate de inculpatul A..

De pildă, în convorbirea din data de 18.10.2008, ora 16:08:31, purtată de C. cu inculpatul A., se vorbeşte despre căile de urmat în legătură cu diferenţa de teren neretrocedată de ICDPP:

A.: Da, C..

C.: A., ai aflat toate noutăţile cu ce e acolo?

A.: Păi, dar nu am fost la întâlnire cu expertul tău la 12:00 acolo!

C.: Păi şi ce se întâmplă, ce facem?

A.: Cu aia nu avem cum să o cotim pentru că e intabulată. Soluţia este din 100, deci decizia e cum e, o să-ţi zic eu ce facem după aia, că trebuie să ne întoarcem puţin la Institut şi să…şi să discutăm, aşa, dar vânzarea o facem pe 152 în loc de 170.

C.: Păi ştiu măi, dar ce facem cu terenul ăla?

A.: Ca să închidem. Păi, avem două alegeri, mergem şi ne judecăm cu ei, sau mergem la Institut, spunem: voi aveţi problema asta, trebuie să ne daţi în completare în altă parte. Altă soluţie nu avem.

C.: Păi cum să ne dea în altă parte? Eu vreau pe aia, nu mă interesează în altă parte.

În convorbirea din data de 16.10.2008, ora 12:57:30, purtată între inculpaţii C. şi A. (aflată în dosarul de urmărire penală) se discută despre posibilitatea reducerii taxelor notariale prin mutarea administrativă a terenului pe o altă stradă, soluţie legală în cazul terenurilor care au front la două străzi:

C.: Da, A..

A.: Dacă o rezolv de la şase la trei, mă vei iubi veşnic?

C.: Da.

A.: O să-mi rămâi foarte dator. Cred că am găsit cum s-o rezolv.

C.: De ce? Cum?

A.: Am schimbat cu nenea ălă, cu expertul, adică e greşeala lui, zicem noi şi el trebuie să mai adauge acolo un alt nume pe lângă acela, în paranteză şi notarul a fost de acord cu soluţia şi încearcă, zice, urcăm de la şase pe la un trei, aşa. Ar fi ok?

C.: Da, e foarte bine. Dar să nu depăşim.

A.: Da, da. Eu te ţin la curent.

C.: Bine, hai, pa!

A.: Alo! Alo! Alo! Sună-l pe LLLLLL. şi spune-i să nu se mai ducă că dacă intră…

C.: Am vorbit tot. O lăsăm băgată acolo şi se modifică, schimbăm documentele depuse greşit că trebuie îndreptat eroarea lui.

A.: Bine.

C.: Noroc! Pa!

Celelalte convorbiri interceptate în prezenta cauză în baza mandatelor emise de judecătorul de drepturi şi libertăţi ori a mandatelor de siguranţă naţională, în care se face referire la inculpatul A., nu relevă niciun aspect care să exceadă activităţii sale de avocat şi să conducă la ideea că acesta ar fi comis vreun act de trafic de influenţă în legătură cu retrocedarea bunurilor revendicate de inculpatul D..

Pentru aceste motive, având în vedere că din probele administrate în cursul urmăririi penale şi în cursul cercetării judecătoreşti nu se poate deduce existenţa vreunei fapte de pretindere sau de primire de către inculpatul A. a vreunui bun, în schimbul unei promisiuni de intervenţie pe lângă funcţionarii publici, instanţa a reţinut că fapta de trafic de influenţă imputată acestuia nu există. Pentru acest motiv, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., prima instanţă a dispus achitarea inculpatului, deoarece nu există o faptă de pretindere sau de primire a bunurilor care să fi fost comisă de inculpatul A. în schimbul promisiunii intervenţiei pe lângă vreun funcţionar public. Activităţile normale de avocat desfăşurate de inculpatul A. au fost calificate de parchet ca reprezentând complicitate la infracţiunile de abuz în serviciu, fiiind analizate în capitolul dedicat acestor infracţiuni, în acest segment al hotărârii fiind analizată doar infracţiunea de trafic de influenţă, reţinută în sarcina inculpatului în forma autoratului, infracţiune care nu există, având în vedere că nu a existat nicio faptă a inculpatului A. de pretindere sau primire a unui bun, în schimbul promisiunii folosirii influenţei. Din acest motiv, temeiul achitării a fost, în acest caz, cel de la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.

d). Referitor la infracţiunea de trafic de influenţă reţinută de parchet în sarcina inculpatului F.:

Inculpatul F. este acuzat în rechizitoriu că, în mod continuat, începând cu anul 2007, în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale, i-a promis inculpatului D. că prin influenţa pe care o are în mod direct (consilier al primului ministru) şi indirect, prin intermediul relaţiilor pe care le are în lumea politică, în justiţie şi presă (relaţii prietenie/afaceri cu membri ai guvernului, parlamentari, cu persoane cu influenţă în presă, relaţii la ÎCCJ, contractarea serviciilor unei firme de avocatură de top), asupra funcţionarilor publici implicaţi în procedurile de retrocedare a bunurilor revendicate de acesta, îi poate determina pe aceştia să-i retrocedeze averea pretinsă (la care nu era îndreptăţit), solicitând în schimb o parte considerabilă din aceasta, atât pentru el, cât şi pentru membrii grupului infracţional, între 50 - 80% din fiecare bun care va fi obţinut, faptă care, în opinia parchetului, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.

Prin încheierea din data de 17.05.2019, în temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen., instanţa a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracţiunea continuată de trafic de influenţă, prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., în infracţiunea de trafic de influenţă, prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., în forma unităţii naturale.

Instanţa de fond a constatat că probele administrate în cursul urmăririi penale şi în cursul cercetării judecătoreşti nu confirmă săvârşirea de către inculpatul F. a acestei infracţiuni.

Esenţială pentru reţinerea infracţiunii de trafic de influenţă este acţiunea de pretindere sau primire a unor bunuri de către traficantul de influenţă, care promite cumpărătorului de influenţă ca va interveni pe lângă funcţionarii publici pentru a-i determina să îndeplinească un act în exercitarea atribuţiilor de serviciu.

Parchetul a susţinut că inculpatul F. ar fi comis faţă de inculpatul D. astfel de acte de pretindere sau de primire şi că ar fi promis că va interveni pe lângă funcţionarii publici competenţi să dispună cu privire la procedurile de revendicare.

Instanţa a reţinut că simpla deţinere de către inculpatul F. a unor părţi sociale la B., care este asociatul unic al S.C. B. S.R.L., nu poate constitui un temei al acestei acuzaţii, deoarece, aşa cum s-a arătat anterior, încheierea contractului de cesiune de drepturi succesorale a constituit o afacere licită pentru persoanele care nu au comis şi nu au avut cunoştinţă de comiterea unor acte de traficare a influenţei cu prilejul încheierii şi executării acestui contract. Aceasta este şi situaţia martorului MM., cu privire la care parchetul a considerat că nu a participat la săvârşirea vreunei infracţiuni în prezenta cauză, deşi a deţinut părţi sociale din această societate.

În consecinţă, pentru a se putea reţine în sarcina inculpatului F. săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, în calitate de autor, ar trebui să se dovedească săvârşirea de către acesta a unor acte de pretindere ori de primire a unor bunuri şi a unor promisiuni care să fi fost făcute inculpatului D. cu privire la determinarea funcţionarilor publici să acţioneze într-un anumit mod.

Un prim argument important pentru care instanţa a reţinut că nu au existat astfel de afirmaţii din partea inculpatului F. este acela că acest inculpat nu a luat contact de la început cu inculpatul D., ci aceştia s-au întâlnit mai târziu, după încheierea contractului de cesiune din 1.11.2006.

În al doilea rând, după ce inculpatul F. a intrat în contact cu inculpatul D., nu sunt probe că s-ar fi comis vreun act de pretindere sau de primire a unor bunuri în schimbul promisiunii intervenirii pe lângă funcţionarii publici competenţi să dispună retrocedarea. De asemenea, nu sunt probe nici că cei doi s-ar fi întâlnit într-un alt cadru decât în prezenţa avocaţilor, iar toţi avocaţii prezenţi la întâlnirile acestora au relatat că la aceste întâlniri nu s-au făcut afirmaţii legate de vreun trafic de influenţă.

Astfel, în declaraţia dată în fata instanţei la termenul de judecată din 16.02.2018, martorul DDDDDD. arată:

"Întrebare avocat inc. F., V. şi G. - La vreuna dintre aceste întâlniri, dacă au fost evocate anumite probleme legate de evoluţia proiectului, l-a auzit vreodată pe domnul F. să spună că poate dezamorsa aceste probleme cu influenţa sa politică sau la nivel administrativ superior? Răspuns - Nu îmi amintesc să fi auzit aşa ceva."

În declaraţia dată în faţa instanţei la termenul de judecată din 02.03.2018, VVVVV. GABRIEL arată:

"Întrebare avocat inc. F., V. şi G. - Cu ocazia întâlnirii de la MMMMMM., F. sau vreo altă persoană care ar fi fost implicată în proiect, a făcut afirmaţii sau a sugerat că ar avea influenţă la factori decizionali, fie politici, fie administrativi, pentru a urgenta sau a sprijini proiectul B.? Raspuns - În mod categoric, nu."

În declaraţia dată în faţa instanţei la termenul de judecată din 16.03.2018, martorul TT. arată: Întrebare procuror - În cadrul acestor discuţii, din partea reprezentanţilor B., s-au făcut afirmaţii în sensul că aceştia sunt puternici, în sensul că pot trafica influenţa într-un eventual proces în instanţă? Răspuns - Aşa ceva cineva face înainte să semnezi contractul acela. Dupa ce ai semnat nu mai ai nevoie de trafic de influenţă, pentru că în primul rând e taxa de timbru. D. a făcut afirmaţii că i s-a spus asa ceva, dar anterior datei la care s-a negociat şi s-a încheiat contractul. Reprezentanţii B. nu au făcut asemenea afirmaţii faţă de mine."

Instanţa a reţinut că, spre deosebire de inculpatul C., în cazul inculpatului F. nu există probe din care să rezulte că acesta ar fi comis acte de traficare a influenţei cu prilejul încheierii contractului de cesiune de drepturi. Chiar inculpatul D. menţionează, de mai multe ori, că nici nu a ştiut, la momentul încheierii contractului din 21.09.2006 şi a celui din 1.11.2006, că inculpatul C. mai era asociat şi cu alte persoane în cadrul societăţii B. S.R.L., ci a crezut că acesta este unicul asociat. Inclusiv în plângerea depusă la parchet în data de 23.01.2015 inculpatul D. arată că a încheiat contractul de cesiune a drepturilor succesorale din 01.11.2006 cu B. S.R.L., firmă despre care a ştiut "că are un unic asociat în persoana dlui. C., care era în acelaşi timp şi administrator al acestei societăţi". Or, această plânere întocmită de către inculpatul D. împreună cu avocaţii săi, în condiţiile descrise anterior, reflectă în mod fidel realitatea, deoarece inculpatul a redactat-o liber şi neinfluenţat de alte persoane.

De asemenea, din transcriptul declaraţiei date în cursul urmăririi penale, la data de 11.01.2016, rezultă că inculpatul D. a declarat că:

"După încheierea contractului, la un moment dat au aparut grupul de israelieni, despre care nu am ştiut că sunt asociaţii lui C.. Au apărut atunci când am dorit să reziliem contractul cu C. pentru că nu primeam informaţii, nu ni s-a spus când Băneasa şi Snagov au fost vândute." Din această declaraţie rezultă că inculpatul F. s-ar fi întâlnit pentru prima oară cu inculpatul D. chiar după ce acesta din urmă a transmis către societatea B. S.R.L. proprietatea Pădurii x şi a Fermei y.

Momentul exact al întâlnirii pentru prima dată a celor doi inculpaţi nu poate fi stabilit, din cauza lipsei unor probe concludente sub acest aspect, fiind însă cert că aceştia s-au cunoscut la un anumit timp de la momentul semnării contractului de cesiune a drepturilor din data de 01.11.2006.

Faptul că inculpatul F. a intrat în contact cu inculpatul D. la un anumit timp după încheierea contractului, fără a se putea stabili cu precizie care ar fi acest moment, dovedeşte că inculpatul F. nu putea să-i promită inculpatului D. că va interveni pe lângă funcţionarii competenţi pentru a-i determina să dispună retrocedarea imobilelor revendicate. Dacă inculpatul F. i-ar fi făcut vreun fel de promisiuni inculpatului D. de traficare a influenţei sale, el nu ar fi putut să facă aceste promisiuni decât anterior încheierii contractului de cesiune a drepturilor, deoarece ulterior nu mai avea niciun sens să le facă, din moment ce societatea B. S.R.L. obţinuse deja de la inculpat obligaţia contractuală de transmitere a proprietăţii bunurilor revendicate. După încheierea contractului din 01.11.2006 nu mai era nevoie de astfel de promisiuni, deoarece inculpatul D. fusese deja convins de inculpatul C. să cedeze bunurile revendicate către S.C. B. S.R.L..

Presupusele fapte descrise în afirmaţiile făcute de inculpatul D. în declaraţiile date la parchet cu privire la inculpatul F. nu ar putea fi apreciate ca fiind acte concrete de trafic de influenţă.

Astfel, în declaraţia de inculpat dată de D. în cursul urmăririi penale, la 11.12.2015 (aflată în volumul 3 al dosarului de urmărire penală, la filele x), acesta arată următoarele:

"După câteva luni sau un an l-am cunoscut şi pe F.. Am aflat că în spatele lui C. sunt F. şi G.. L-am cunoscut pe F. la sediul firmei de avocaţi, acesta spunându-mi că este consilier al lui UU., că deţine clădirea în care funcţionează firma GG. şi că el plăteşte avocaţii, care sunt ai lui. Mi-a spus că el poate să facă şi să obţină orice, că prin H. controlează presa, mi-a arătat şi o listă de 80 de oameni din presă pe care îi poate controla. Mi-a spus că dacă sunt cu ei pot să câştig. La discuţie a fost C. şi avocatul A.. Mai erau şi alte persoane, nu ştiu cine, dar F. tot timpul este însoţit de două trei persoane."

Această declaraţie a inculpatului D. nu se coroborează cu alte probe şi din ea nu rezultă că inculpatul F. ar fi comis vreun act de pretindere de bunuri ori o promisiune concretă că va interveni pe lângă funcţionarii competenţi să dispună asupra restituirii proprietăţilor inculpatului. Promisiunea de plată a avocaţilor şi de promovare a inculpatului D. în presă nu pot fi considerate acte de trafic de influenţă. Atitudinea inculpatului F. poate fi văzută ca o etalare a cunoştinţelor sale din România, aşa cum rezultă că a procedat inculpatul şi faţă de alţi martori. În acest sens, în declaraţia dată în faţa instanţei, la termenul de judecată din 07.04.2017, martorul SSSSS. arată:

"Atât F., cât şi C. se lăudau cu cunoştinţe din mediul politic, dar eu personal nu i-am auzit niciodată că ar fi intervenit concret în aceste proceduri administrative sau judecătoreşti". Or, simpla etalare a cunoştinţelor dintr-un anumit mediu nu poate fi considerată trafic de influenţă, dacă nu este însoţită de o solicitare a unor bunuri şi de o promisiune a folosirii influenţei asupra acestora.

Spre deosebire de inculpatul C., care a făcut afirmaţii clare de folosire a influenţei pentru a obţine retrocedarea bunurilor revendicate de inculpatul D. şi care a şi intervenit efectiv la funcţionarii competenţi să dispună asupra retrocedării, în cazul inculpatului F. nu există astfel de acte.

De asemenea, spre deosebire de inculpatul C., în cazul căruia traficul de influenţă este confirmat şi de Z., în cazul inculpatului F. aceasta nu face nicio afirmaţie legată de o astfel de faptă, deşi martorii confirmă că ea îl însoţea în permanenenţă pe inculpatul D. la întâlnirile legate de contractul cu B. S.R.L.

În plus, în cazul inculpatului F., inculpatul Al României nu face referire la astfel de fapte concrete de trafic de influenţă nici în plângerea penală sau în denunţul depuse la D.N.A. Braşov, în timp ce, în cazul inculpatului C., descrie astfel de fapte.

De asemenea, în cazul inculpatului F., nu pot fi reţinute nici convorbiri telefonice din care să rezulte că acesta ar fi făcut promisiuni ori intervenţii care să constituie elemente ale traficului de influenţă. Cele mai multe convorbiri ale inculpatului F. se referă la acte normale desfăşurate în cadrul proiectului B. S.R.L., indiferent că se referă la relaţia cu inculpatul D. sau la relaţia cu alte persoane.

Convorbirile purtate de inculpaţi, care ar putea ridica suspiciuni că privesc fapte de trafic de influenţă, au fost interceptate în baza unor mandate de siguranţă naţională, nu sunt convingătoare şi pot fi interpretate ca referindu-se la fapte licite ori ca fiind simple laude ale inculpatului.

Astfel, în convorbirea din data de 08.05.2008, purtată între C. şi G. (aflată în volumul 8, dosarul de urmărire penală), inculpatul C. afirmă următoarele:

C.: Deci, după cum deja ştii, prietenul lui F. nu a făcut mai nimic şi am găsit cine este şeful tipului care ar fi trebuit să facă asta şi am descoperit că este de la alt..., să spunem în competiţie cu prietenul lui F., care este un bun prieten cu mine şi am găsit acum instrumentele şi mâine, la ora 10:00, este o comisie la Institut şi voi merge eu împreună cu D., cu avocaţii şi, probabil, după cum au promis, mâine va fi luată decizia favorabilă. Dar nu vreau să…

Această convorbire este purtată între terţe persoane, nefiind una purtată de inculpatul F., ceea ce îi conferă un grad mai redus de fiabilitate. În plus, nu rezultă în mod clar din afirmaţiile făcute de inculpatul C. dacă inculpatul F. a făcut vreun act concret de influenţare a vreunui funcţionar şi care ar fi fost acel act, dacă el există. Nu rezultă din convorbire că inculpatul D. ar fi ştiut de această pretinsă intervenţie, nereuşită, făcută de inculpatul F.. De asemenea, convorbirea poate fi interpretată ca referindu-se la un posibil act licit pe care l-ar fi făcut inculpatul F., de identificare a unei persoane competente să soluţioneze o cerere.

În convorbirea din 23.12.2011, la ora 13:39:32, purtată între H. şi F., inculpatul F. afirmă următoarele:

F.: Dar, dacă nu, le spunem să înceteze cu prostiile. E prima dată când l-au întâlnit pe G.. A vorbit foarte bine cu ei. Le-am spus că…Oricum, e o poveste lungă. Cred că a fost important să-l cunoască. Le-am spus că, doar ca prieten, i-am avertizat să iasă din grup ăla tâmpit de avocaţi, că nu este în interesul lor, că n-o să-i ajute nicicum. Cred că, în câteva zile sau săptămâni, el însuşi le va spune că nu o să-l mai reprezinte. Deci, dacă nu vor veni la mine…Şi asta e. VVVVV. a avut o întâlnire.

Rezultă din discuţie că este vorba în mod clar de divergenţele dintre reprezentanţii B. S.R.L. şi inculpatul D., iar afirmaţia inculpatului F. că avocaţii nu au cum "să-i ajute nicicum" se referă mai degrabă la imposibilitatea rezilierii contractului dintre părţi, decât la posibile traficări ale influenţei. Această imposibilitate de reziliere a contractului încheiat între B. S.R.L. şi inculpatul D. a fost confirmată în declaraţia dată chiar de martorul TT., care a fost avocatul acestuia din urmă în perioada respectivă.

Din convorbirea telefonică din data de 19.03.2012, orele 19:40:39, purtată între F. şi NNNNNN. (aflată în filele x), rezultă că inculpatul F. nu are vreo temere legată de posibilitatea inculpatului D. de a formula o plângere penală şi că acesta este revoltat de această ameninţare.

F.: Care a venit la mine şi s-a comportat de parcă l-ar fi trimis însuşi preşedintele. Apoi a venit la biroul nostru cu dosarul, ameninţându-ne că dacă nu vindem compania, el se duce la poliţie. Îţi dai seama? Ăsta e nivelul cu care am de-a face după cinci ani jumate. După ce am muncit cinci ani jumate pentru oamenii ăştia, ajutându-i pe oriunde, plătind pentru ei cinci milioane de euro cash. Când i-am întâlnit, erau complet faliţi. Complet. Nu aveau maşină, nu aveau unde să locuiască, tot ce vezi, e din banii noştri. Norocul lor că au avut un preşedinte foarte, foarte pozitiv în toate procesele pentru restituirea bunurilor. La fiecare trei luni veneau cu o poveste nouă, cu un alt tip, cu un nou avocat care încerca să ne intimideze, să ne ameninţe că ne dă în judecată.

În cursul cercetării judecătoreşti s-a stabilit că inculpatul F. nu a afirmat în această convorbire că "au avut un preşedinte foarte, foarte pozitiv în toate procesele pentru restituirea bunurilor", ci că "au avut precedente foarte pozitive în toate procesele pentru restituirea bunurilor". Nu au rezultat fapte cu conotaţii penale din aceste afirmaţii ale inculpatului.

Din convorbirea din data de 16.10.2008, ora 16:25:08, purtată între inculpatul C. şi inculpatul F., rezultă că este vorba de posibilitatea reducerii taxelor notariale prin schimbarea adresei administrative a imobilului Ferma y, manoperă legală în cazul în care imobilul are deschidere la două străzi.

F.: Tu mi-ai trimis un mail, ai spus că ai nevoie de trei sute, nu…, două sute şi ceva de mii, ei nu au plătit(?) şi…poftim?

C.: Nu are legătură cu asta.

F.: OK.

C.: Deci, când QQQQQ. şi AAAAAA. au fost la Bucureşti la biroul avocatului, am făcut, să zicem, …pentru taxa(?) de la Notariat şi totul. Şi minimul pe care l-au putut face pentru noi a fost trei milioane, aproape trei milioane.

Acest lucru rezultă din convorbirea telefonică purtată în data de 15.10.2008, ora 17:49:52, de C. cu QQQQQ., în care inculpatul C. afirmă următoarele:

C.: Da, ştiu. Am discutat azi cu A.. Ştiu despre ce este vorba. Dacă vă amintiţi, în discuţia noastră sunt două străzi pe care le-am luat în considerare. Deci, dacă folosim una dintre străzi e 2.5 milioane, dacă o folosim pe cealaltă este mult, mult mai mult. Deci, notarul public ne-a spus să nu folosim strada x, deoarece hârtiile pe care le avem sunt înregistrate pe strada scumpă. Aşa că acum încercăm să găsim o soluţie. Nu ştiu ce A. a scris în mail-ul său, dar încercăm să găsim o soluţie să luăm alt număr, număr poştal pentru a pune tot pământul pe strada ieftină.

În discuţia în mediu ambiental purtată la data de 22.12.2011 în locuinţa inculpatului D., inculpatul F. face următoarea afirmaţie:

F.: Persoana care a fost trimisă ieri, dar vreau numai să înţelegeţi, pentru binele vostru, sincer, deoarece au fost aduşi prea mulţi. (…) Nu am vrut să fac nimic care să pună în pericol contractul: am fost conformi cu voi, prin scrisori, politică, media, afaceri şi personal, pentru ca să obţinem acces efectiv. Acum, eu înţeleg şi că vă doriţi o anumită poziţie, înţeleg asta, vreţi 15% sau nimic. Ştiţi?! Asta este consultativ. Calculez acum… Totuşi, considerând pentru noi toţi…şi unde suntem acum, nu s-a întâmplat, iar noi suntem deja într-o poziţie foarte puternică faţă de ceilalţi. Avem partea publică, politică, etc., etc., etc., mediul… toate astea nu s-au întâmplat pentru nimic. Au fost cu mulţi bani pe care i-am investit (…)

În primul rând, aşa cum s-a arătat anterior, această probă nu prezintă suficiente garanţii de fiabilitate, având în vedere că în cazul ei expertul-parte UUUU. a identificat cel puţin o urmă de ştergere de tip Butt-Splice, cu efecte asupra fiabilităţii probei.

În al doilea rând, în şedinţa publică din data de 05.04.2019, în prezenţa traducătorului autorizat de limba engleză, s-a stabilit că acest pasaj, împreună cu alte pasaje din discuţie, au prezentat unele erori de traducere.

Astfel, în cadrul înregistrării ambientale, la minutele 23:00 - 23:20, avocatul inculpatului a susţinut că traducătorul oficial a tradus eronat "F.: Avem partea publică, politica etc., etc., etc., mediul … toate astea nu s-au întâmplat pentru nimic. Au fost cu mulţi bani pe care i-am investit" când în realitate s-a afirmat "We have quite supportive public part, political, etc., etc., etc. environment all of this did not happen for nothing. This was accomplished with hard work, a lot of money that was invested" care s-ar traduce "Avem un mediu public, politic, etc., etc., etc., destul de susţinător, toate astea nu s-au întâmplat pentru nimic, s-au întâmplat cu muncă grea şi cu mulţi bani pe care i-am investit".

Traducătorul autorizat OOOOOO., chemată în instanţă pentru a lămuri aceste aspecte de traducere, a arătat că se aude "avem partea publică, politică, mediul". A precizat că transcrierea în engleză este corectă, însă nu aude cuvântul "parte", ci direct "avem publicul, politicul, mediul". A menţionat că nu se aude partea cu "destul de susţinător", ci se spune "avem destul suport politic, public", fără cuvântul "parte" - "part". Astfel, traducerea ar fi "avem un public destul de susţinător şi mediul politic …" şi, deşi cuvântul "parte" nu există, el s-ar putea subînţelege din context. În final, a arătat că traducerea ar fi "Avem o parte care ne susţine destul din partea publicului, politicului sau mediu. Si toate astea nu s-au întâmplat pentru nimic. Au fost obţinute cu muncă grea şi mulţi bani care au fost investiţi".

Instanţa a reţinut, însă, că nici din acest pasaj, aşa cum a fost el tradus în şedinţa de judecată, nu se poate reţine că inculpatul F. a făcut o afirmaţie concretă de promisiune de intervenţie pe lângă funcţionarii competenţi să dispună cu privire la retrocedarea bunurilor. Este vorba de o prezentare a poziţiei avansate în care se află societatea B. S.R.L. faţă de alte posibile firme cu care inculpatul D. ar fi putut să se asocieze, poziţie obţinută prin muncă şi investiţii, potrivit afirmaţiilor făcute de inculpatul F.. Susţinerea mediului public sau politic nu este declarată ca fiind categorică (se foloseşte sintagma "destul de") şi nu este declarată ca fiind obţinută prin influenţa sa. Chiar dacă s-ar referi la obţinerea acestei poziţii prin promovarea proiectului în presă, afirmaţia tot nu poate fi considerată ca fiind o manifestare a unui trafic de influenţă, deoarece publicitatea în presă a unui proiect de afaceri este o activitate legală.

În cadrul aceleaşi înregistrări ambientale, la minutele 22:38 - 23:00, inculpatul F. afirmă:

"However, I think considering where all of us were 6 years ago, and where are now, it did not happen by fortune and it did not happen on the phone … already big assets and the fact that we are in a very strong position on some of other assets", afirmaţie pe care traducătorul autorizat OOOOOO. o traduce ca "Totuşi, cred că luând în considerare unde eram toţi în urmă cu 6 ani şi unde suntem acum, nu s-a întâmplat prin noroc, nu s-a întâmplat la telefon (neinteligibl) deja bunuri mari şi faptul că suntem într-o poziţie foarte puternică pentru alte bunuri".

Nici din această afirmaţie nu s-ar putea trage concluzia existenţei unui tafic de influenţă, având în vedere că, în contextul discuţiei generale, ea poate fi interpretată mai degrabă ca referindu-se la obţinerea rezultatelor respective prin muncă şi investiţii legale.

În plus, aceste afirmaţii au fost făcute în data de 22.12.2011, când părţile erau în litigiu şi când nu se poate reţine că ar fi existat un trafic de influenţă pentru a-l convinge pe inculpatul D. să nu rezilieze contractul.

Aşa cum s-a arătat anterior, după data de 15.01.2009, când a fost transmisă către S.C. B. S.R.L. proprietatea Fermei y, retrocedată inculpatului D., nu s-au mai comis acte de traficare a influenţei sau de cumpărare a influenţei, deoarece părţile din contract erau în conflict. În declaraţia dată în cursul urmăririi penale, la data de 11.12.2015, inculpatul D. afirmă că:

"Am fost nemulţumit şi am vrut să rup înţelegerea cu aceşti oameni." Conflictul este confirmat şi de martorii GGGGG., audiat de instanţă la 16.03.2018, LLLLL., audiată de instanţă la 06.10.2017, PPPPPP., audiat de instanţă la data de 30.03.2018 şi de alţi martori.

Existenţa conflictului dintre părţi rezultă şi din invitaţia la conciliere nr. 490/22.07.2009 efectuată prin BEJ QQQQQQ., trimisă de D. către B. S.R.L., prin care se solicita o întâlnire în data de 14.08.2009, în vederea constatării nulităţii absolute a Contractului de cesiune din 01.11.2006. Având în vedere data emiterii acestei invitaţii, rezultă că conflictul dintre inculpatul D. şi reprezentanţii S.C. B. S.R.L. a izbucnit foarte curând după transmiterea către această din urmă societate a dreptului de proprietate asupra Fermei y. De altfel, după ce a avut loc această transmitere a proprietăţii, inculpatul D. a şi avut motivul de nemulţumire, deoarece nu şi-a primit contravaloarea cotei părţi de 20% din acest bun, aşa cum se prevedea în contract.

Or, atâta timp cât inculpatul D. era în conflict cu reprezentanţii S.C. B. S.R.L., făcând încercări repetate de reziliere a contractului, rămase, însă, fără rezultat, deoarece fiecare parte îşi susţinea propria poziţie, nu se poate reţine că mai era posibilă o "înţelegere" între acestea de tipul vânzării-cumpărării pretinsei influenţe pe lângă funcţionarii publici. Din acest motiv, instanţa a reţinut că după ieşirea inculpatului C. din societatea B. nu s-a mai pus între părţi problema traficului de influenţă, ci doar s-a încercat gestionarea crizei generate de pretenţiile inculpatului D. de a i se da alţi bani, despre care considera că i se cuvin conform contractului.

Nu s-a putut reţine din probele administrate nici faptul că inculpaţii F., I. ori J. ar fi făcut astfel de promisiuni de trafic de influenţă către inculpatul D. după ieşirea din cadrul firmei a inculpatului C., pentru a-l determina să nu rezilieze contractul.

În primul rând, rezilierea contractului nu putea fi făcută decât pentru motive legale, în urma unui proces şi după achitarea unor taxe de timbru pentru plata cărora inculpatul D. nu avea sumele necesare. În al doilea rând, în cauză sunt probe din care rezultă că inculpatul F. chiar i-a permis inculpatului D. să găsească un investitor care să despăgubească firma B. S.R.L. şi să preia, în schimb, toate drepturile cedate acesteia. Acest lucru rezultă şi din declaraţia martorului RRRRRR., audiat de instanţă la 22.06.2018.

Nu s-a putut reţine nici că, în mod concret, inculpatul F. ar fi întreprins acţiuni de influenţare a funcţionarilor publici competenţi să dispună asupra retrocedării imobilelor, pentru a-i determina să dispună restituirea acestora.

Singurul episod în care acesta a luat contact cu funcţionarii competenţi să dispună asupra restituirii a fost pretinsa vizită a inculpatului F. la sediul Institutului de Cercetare şi Dezvoltare pentru Protecţia Plantelor, în perioada discutării retrocedării Fermei y.

Astfel, în declaraţia de suspect dată de NNNN. (aflată în dosarul de urmărire penală), acesta susţine că:

"Mai arăt că între cele două şedinţe (n.n. septembrie 2008) C. a venit la instituit cu un cetăţean străin (n.n. recunoscut ca fiind inculpatul F.) pe care l-a prezentat ca fiind consilierul de imagine al premierului UU.. Nu am reţinut numele acestuia, dar mi-a dat cartea de vizită. Cei doi au venit la LLLL. şi acesta m-a chemat pentru a fi prezentaţi. Mi-am dat semna ulterior după câteva luni că au venit pentru a ne impresiona, în sensul de a ne arăta nivelul de influenţă."

Dacă martorul afirmă că şi-a dat seama doar după aceea că această vizită a fost făcută pentru a-i impresiona pe cei care trebuiau să dispună asupra restituirii, înseamnă că la momentul prezenţei inculpatului F. la sediu el nu a perceput aşa ceva. Fiind audiat la termenul de judecată din data de 13.04.2018, martorul a afirmat în faţa instanţei că:

"Întrebare avocat inc. F., V. şi G. - L-ati auzit pe acest cetăţean făcând vreo afirmaţie în biroul domnului LLLL. referitor la influenţa politică a dânsului la modul în care ar putea să influenţeze procesul de retrocedare? Răspuns - Nu îmi aduc aminte să fi auzit aşa ceva."

Pentru a se putea reţine că inculpatul F. ar fi comis prin această prezenţă vreun act de trafic de influenţă, ar trebui să rezulte din probe că el a făcut vreo afirmaţie de acest gen sau că ar fi acceptat ca alte persoane, aflate de faţă, să facă astfel de afirmaţii despre el. Or, din moment ce nici martorul nu şi-a dat seama decât ulterior că scopul prezenţei inculpatului la sediu ar fi fost impresionarea lor, instanţa nu a putut reţine în acest caz vreo activitate de trafic de influenţă. Afirmaţia martorului este una pur subiectivă, iar percepţia sa asupra scopului prezenţei inculpatului acolo nu poate fi luată drept probă certă a traficului de influenţă. Este foarte posibil ca scopul prezenţei inculpatului F. acolo să fi fost acela de a vedea terenul, aşa cum arată inculpatul, ceea ce ar exclude conotaţiile penale care au fost date acestui fapt. În plus, nu a fost de faţă la această vizită şi inculpatul D., ca să se poată susţine că în felul acesta inculpatul F. i-ar fi dat de înţeles acestuia că va influenţa funcţionarii.

În consecinţă, având în vedere că nu există nicio probă din care să rezulte că inculpatul F. ar fi pretins de la inculpatul D. bunuri, în schimbul promisiunii că va interveni pe lângă funcţionarii competenţi să admită cererile de retrocedare, instanţa de fond a reţinut că nu există fapta de trafic de influenţă imputată de parchet inculpatului. Nu s-a reţinut de către parchet în sarcina inculpatului F. vreun act de complicitate la trafic de influenţă, ci s-a reţinut că acesta ar fi comis acte de autorat, ceea ce ar fi presupus existenţa unor acţiuni concrete de pretindere, de primire ori de promisiune a intervenţiei inculpatului pe lângă funcţionari publici. Or, în lipsa unor astfel de acţiuni, instanţa a reţinut că fapta de trafic de influenţă nu există, dispunând achitarea inculpatului, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

e). Referitor la infracţiunea de complicitate la trafic de influenţă reţinută de parchet în sarcina inculpatului I.:

Inculpatul I. este acuzat de parchet că, începând cu anul 2007, în vederea atingerii scopului grupului infracţional, a susţinut în mod continuat activitatea de traficare a influenţei realizată de C. şi F. faţă de cumpărătorul de influenţă D., întărind încrederea acestuia din urmă în reuşita revendicărilor urmare a relaţiilor şi influenţei membrilor grupului în lumea politică, media şi de afaceri, inclusiv urmare a relaţiilor sale în lumea politică prin funcţia deţinută (consilier al primului ministru), cu ocazia discuţiilor, întâlnirilor, negocierilor purtate în legătură cu obţinerea, dar şi împărţirea bunurilor deja retrocedate şi posibilitatea obţinerii unor bunuri noi, prin demersurile întreprinse reuşindu-se inclusiv perfectarea unei noi înţelegeri cu cumpărătorul de influenţă (actul adiţional intitulat "Înţelegerea" din 13.04.2011), în baza căreia bunurile revendicate, care au fost/urmează să fie obţinute prin influenţa exercitată asupra autorităţilor, să fie transferate S.C. B. S.R.L., faptă care, în opinia parchetului, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la trafic de influenţă, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 291 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.

Prin încheierea din data de 17.05.2019, în temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen., instanţa a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracţiunea continuată de complicitate la trafic de influenţă, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 291 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., în infracţiunea de complicitate la trafic de influenţă, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 291 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., în forma unităţii naturale.

Instanţa de fond a constatat că probele administrate în cursul urmăririi penale şi în cursul judecăţii nu confirmă săvârşirea de către inculpatul I. a acestei infracţiuni.

Inculpatul I. a fost numit administrator al B. S.R.L. pentru un mandat de 4 ani, începând cu data de 15.10.2010, mandat care a fost prelungit iniţial cu 3 ani, 3 luni, 30 de zile, iar apoi cu încă 1 an, 6 luni, 30 de zile, acesta fiind şi în prezent administratorul societăţii.

Aşa cum rezultă din probe, inculpatul I. nu a avut niciun contact cu inculpaţii C. ori D. în cursul anului 2006, când aceştia au încheiat înţelegerea frauduloasă de vânzare şi respectiv cumpărare a influenţei pe lângă funcţionarii publici competenţi să dispună asupra retrocedării imobilelor care au aparţinut fostului AA.. De asemenea, din nicio probă nu rezultă că inculpatul I. ar fi desfăşurat vreo activitate cu privire la societatea B. S.R.L. ori cu privire la bunurile retrocedate inculpatului D., în perioada 2006-2009, când s-a consumat infracţiunea de trafic de influenţă comisă de inculpatul C.. Nici inculpatul D. nu menţionează în plângerea sau denunţul depuse la parchet în anul 2015 că inculpatul I. ar fi comis vreo faptă de trafic de influenţă sau de ajutor ori înlesnire a acesteia.

Ulterior dobândirii celor două bunuri (Pădurea x şi Ferma y) de către inculpata B. S.R.L., nu mai exista niciun motiv pentru comiterea altor acte de trafic de influenţă, de către noii reprezentanţi ai societăţii, deoarece se încheiase deja contractul de cesiune de creanţă cu inculpatul D.. Aşa cum arată inculpatul D. în declaraţia dată în cursul urmăririi penale, la data de 11.01.2016:

"La întrebarea care mi-a fost adresată în mod direct arăt că în cadrul acestor discuţii I. nu mi-a spus să rămân în contractul cu B. pentru că ei sunt puternici şi pot obţine bunurile revendicate, discuţia nefiind purtată în acest sens pentru că obţinuseră deja bunurile dorite. Ceea ce mi-a spus I. a fost în sensul ca eu să renunţ la partea mea din Băneasa şi Snagov şi în schimb să mi se lase alte bunuri de care ei nu erau interesaţi."

I. a făcut doar acte de administrator curent al S.C. B. S.R.L., după ieşirea inculpatului C. din această societate, acte care nu au fost însoţite de trafic de influenţă, aşa cum susţine parchetul. Nu există nicio probă din care să rezulte că inculpatul I. i-ar fi spus inculpatului D. să respecte contractul încheiat cu B. S.R.L. la data de 1.11.2006 pentru că el sau alte persoane ar avea influenţă pe lângă funcţionarii publici şi ar putea obţine retrocedarea altor bunuri imobile revendicate. Afirmaţiile inculpatului D. din declaraţia dată în ianuarie 2016, potrivit cărora inculpatul I. i-ar fi promis tot timpul că va lua bani de la Băneasa şi Snagov, se referă la sumele care îi reveneau inculpatului D. potrivit contractului încheiat de părţi, după valorificarea acestor imobile. Nu este vorba de o promisiune ilegală, ci de una referitoare la respectarea prevederilor contractului încheiat de părţi, care nu poate fi considerată un act de participare la infracţiunea de trafic de influenţă.

Referitor la săvârşirea de către inculpat a complicităţii la infracţiunea de trafic de influenţă, din moment ce inculpatul C. nu mai făcea parte din societatea B. S.R.L. atunci când inculpatul I. a devenit administrator al acestei societăţi, acesta din urmă nu mai putea să îl ajute ori să înlesnească săvârşirea de către inculpatul C. a infracţiunii de trafic de influenţă. De asemenea, aşa cum s-a arătat anterior, infracţiunile de trafic de influenţă de care au fost acuzaţi inculpaţii F. şi A. nu există, astfel încât inculpatul I. nu avea cum să comită o ajutorare sau o înlesnire a traficului de influenţă pretins a fi fost comis de aceşti inculpaţi în calitate de autori.

În timpul mandatului inculpatului I., societatea B. S.R.L. a angajat o firmă de contabilitate recunoscută, respectiv SSSSSS. S.R.L., fondată de martorul TTTTTT.. Fiind audiat la termenul de judecată din 6.10.2017, martorul TTTTTT. a declarat că:

"În calitate de administrator şi reprezentant al societăţii de contabilitate până în octombrie 2014, împreună cu o altă colegă, am preluat contabilitatea în anul 2010 la B. S.R.L.. începând din acel moment ne-am ocupat de partea contabilă eu şi o serie de colegi ce vizau operaţiunile contabile şi respectarea termenelor fiscale, aferente termenelor din legislaţie. în acest sens sunt la dosar declaraţii şi situaţiile financiare începând cu 2010, iar în relaţia cu banca am fost în perioada respectivă desemnat să iau documentele de la bancă. (...). Pe toată perioada aceasta, începând cu 2010-2014 am îndeplinit obligaţiile de reflectare în contabilitate cât mai corectă a documentelor şi tranzacţiilor aferente societăţii B.."

În calitatea sa de administrator, inculpatul I. şi-a îndeplinit obligaţiile normale de raportare şi de plată a sumelor datorate cu titlu de taxe şi impozite către bugetul statului, a depus situaţiile financiare aferente fiecărui an fiscal, a achitat taxele şi impozitele datorate bugetului statului, acte normale de administrare a unei societăţi.

Faptul că inculpatul I. a fost, începând cu anul 2008, consilier în cancelaria Primului Ministru, nu are nicio relevanţă în cauză, deoarece în această perioadă inculpatul nu a interacţionat cu inculpatul D., astfel încât să se poată susţine că ar fi contribuit în vreun fel la convingerea acestuia cu privire la influenţarea funcţionarilor publici.

Nici faptul că inculpatul I. ar fi lucrat în această perioadă împreună cu inculpatul F. nu constituie vreun act de complicitate la trafic de influenţă, deoarece, aşa cum s-a arătat anterior, în sarcina celui din urmă nu s-a reţinut această infracţiune.

Faptul că inculpatul I. apare alături de inculpatul C. în societatea UUUUUU. S.R.L., unde inculpatul C. deţine 30% din părţile sociale, iar inculpatul I. a fost administrator, nu constituie un argument că primul ar fi cunoscut despre săvârşirea de către inculpatul C. a infracţiunii de trafic de influenţă în legătură cu retrocedarea bunurilor inculpatului D..

De asemenea, în actul de sesizare s-a mai reţinut că, în octombrie 2007, s-a înfiinţat firma VVVVVV., companie cu profil imobiliar, având ca administrator pe inculpatul I., inculpatul C. deţinând 50% din acţiuni, restul revenind offshore-ului KK., controlată de OO., implicit de G.. Nici acest aspect nu poate constitui o probă că inculpatul I. a cunoscut activitatea infracţională a inculpatului C. în cadrul societăţii B. S.R.L., în legătură cu retrocedarea bunurilor inculpatului D..

Pentru a se putea reţine în sarcina inculpatului I. săvârşirea complicităţii la infracţiunea de trafic de influenţă, ar trebui să se dovedească actele concrete de ajutor sau de înlesnire pe care le-ar fi comis acesta în legătură cu societatea B. S.R.L. şi retrocedarea bunurilor către inculpatul D..

Singurul act al inculpatului care ar putea fi legat de aceste aspecte îl constituie încheierea, la data de 13.04.2011, a unui act adiţional la contractul iniţial de cesiune, intitulat "Înţelegerea", prin care se confirmă şi se recunoaşte transmiterea/cesionarea fermă şi irevocabilă a tuturor drepturilor inculpatului D. asupra tuturor bunurilor revendicate de acesta şi prevăzute în actele anterioare încheiate. Prin acelaşi act se stabileşte o nouă înţelegere financiară între părţi. Înţelegerea este semnată pentru B. S.R.L. de către inculpatul I., actul fiind autentificat de notarul public la data de 13.04.2011.

Participarea de către inculpatul I. la încheierea actului adiţional la contractul de cesiune a drepturilor succesorale, intitulat "Înţelegere", din 13.04.2011, nu constituie o infracţiune de trafic de influenţă, ci reprezintă modul în care a fost soluţionat diferendul dintre inculpatul D. şi asociaţii societăţii B. S.R.L., cu privire la remiterea contravalorii cotei inculpatului din bunurile retrocedate. Nu s-a pus problema în acest caz de existenţa vreunei alte promisiuni de traficare a influenţei, deoarece relaţiile dintre părţile din contract erau grav afectate, acestea fiind într-un conflict de natură juridică ce s-a născut după transmiterea bunurilor către societatea B. S.R.L., adică după săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă.

Singurul lucru pe care îl putea promite inculpatul I. în acest caz era acela că societatea B. S.R.L. îşi va respecta obligaţia de a-i da cota cuvenită din valoarea bunurilor Pădurea x şi Ferma y, iar această promisiune era una normală în contextul diferendului dintre părţi. Nu există însă nicio probă din care să rezulte că inculpatul ar fi făcut această promisiune ştiind că anterior inculpatul C. a săvârşit infracţiunea de trafic de influenţă, la momentul încheierii contractului iniţial din 1.11.2006. Nici partenerii inculpatului D. din cadrul societăţii RR. S.R.L. nu au comis vreo infracţiune semnând "Înţelegerea" din 13.04.2011.

Demersurile făcute pentru semnarea acestui act denumit "Înţelegere" constituie un act normal de administrare a bunurilor patrimoniale ale societăţii B. S.R.L., efectuat de inculpatul I. în calitatea sa de administrator statutar al societăţii.

Procura pe care inculpatul I. a dat-o numitului WWWWWW. pentru ca acesta din urmă să reprezinte S.C. B. S.R.L. la semnarea contractului de vanzare-cumparare, având ca obiect cota indiviză de 20% din bunul Băneasa la preţul de 1.000.000 Euro fără TVA, reprezintă tot un act normal de administrare a societăţii. S-ar fi putut reţine în sarcina inculpatului I. infracţiunea de complicitate la trafic de influenţă, în legătură cu acest act, doar dacă ar fi rezultat din probe că inculpatul I. a cunoscut că acest act reprezintă un act de executare a infracţiunii de trafic de influenţă, comisă de alte persoane. Or, aşa cum s-a arătat anterior, la acest moment, inculpatul C., singurul în sarcina căruia s-a reţinut comiterea acestei infracţiuni, nu mai avea nicio legătură cu societatea B. S.R.L..

În momentul în care inculpatul I. a devenit administrator al societăţii B. S.R.L., această societate avea deja în patrimoniul său cele două bunuri imobile dobândite ca urmare a săvârşirii de către inculpatul C. a infracţiunii de trafic de influenţă. Imobilul Ferma y a fost transmis în proprietatea societăţii B. S.R.L. încă din data de 15.01.2009, dată la care inculpatul I. nu activa încă în cadrul acestei societăţi. La această dată s-a consumat infracţiunea de trafic de influenţă comisă de inculpatul C., iar efectuarea de către inculpatul I. a unor acte ulterioare acestui moment nu poate avea semnificaţia unor acte de complicitate la infracţiunea de trafic de influenţă, comisă anterior. În lipsa unor probe din care să rezulte că inculpatul I. ar fi cunoscut despre săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, actele de administrare a societăţii B. S.R.L. reprezintă acte licite, fără conotaţii penale.

În aceste condiţii, instanţa a constatat că nu poate fi considerată o probă a vinovăţiei inculpatului I. declaraţia de suspect dată de Z. în cursul urmăririi penale (aflată în dosarul de urmărire penală), în care aceasta arată că:

"Deşi noi nu eram de acord cu acest procentaj, C. ne-a spus că doar în aceste condiţii putem încheia contractul. Acesta a mai adăugat că fără el şi prietenii lui (UU., I., F.) nu vom câştiga vreun bun. De asemenea, a mai amintit că vom pierde şi procesul de exequatur, având în vedere că IIIII. este judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie." Aceasta este singura referire la inculpatul I. în legătură cu infracţiunea de trafic de influenţă şi nu priveşte un act personal al inculpatului, ci o afirmaţie făcută de inculpatul C. faţă de suspectă, fără ca inculpatul I. să fie de faţă.

Nu rezultă săvârşirea de către inculpatul I. a vreunui act de complicitate la trafic de influenţă nici din declaraţia de suspect dată de D. în cursul urmăririi penale (aflată în dosarul de urmărire penală), în care acesta arată că:

"..e un personaj dubios (n.n. I.) care era reprezentantul lui F.. Îmi spunea tot timpul să rămân cu F. şi mi-a dat asigurări că acesta va rezolva dobândirea bunurilor." În contextul în care nu rezultă din nicio probă că inculpatul I. a cunoscut despre săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, această afirmaţie poate fi considerată ca referindu-se la modul legal de dobândire a bunurilor, iar nu la dobândirea lor prin traficarea influenţei.

Convorbirile telefonice efectuate de inculpatul I., interceptate în baza mandatelor de siguranţă naţională, nu relevă decât acte normale de administrare a societăţii, nerezultând din ele aspecte care să denote că inculpatul I. a cunoscut despre săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă în legătură cu retrocedarea bunurilor către inculpatul D..

Astfel, din convorbirea telefonică purtată în ziua de 09.05.2012, ora 12:24:51, de I. cu J. (aflată în dosarul de urmărire penală), rezultă că este vorba de un act de administrare a societăţii:

I.: Vroiam să te rog... am vorbit cu F. azi dimineaţă, deci ca să zic aşa, s-o iau de la lucrurile simple la alea mai complicate, vrea să... ca să deci spre informaţia tuturor, ca să zic aşa, vrea să trec... să-i trec şoferul şi maşina pe B.. Mă rog, asta e o chestie administrativă, dar te-am anunţat şi pe tine.

J.: Nu văd niciun fel de problemă, mi se pare decent.

I.: Da, ţi-am zis. Adică decât s-o ţin la H. ... să ţin la H., să plătească H.... e un c... aşa.

J.: Nu, domnule, mi se pare absolut normal. Despre ce vorbim!

Convorbirea din data de 19.10.2011, la ora 10:53.33, purtată între inculpaţii I. şi A. (aflată în dosarul de urmărire penală), se referă tot la acte normale de administrare a societăţii:

I.: Salut, A.. Ce faci?

A.: Bine. Zi.

I.: Putem să ne vedem cumva un pic mai devreme de 16.00, la un 15.00 ceva, n-ai nicio posibilitate?

A.: La 15.00 e ok.

I.: Ca să-i zic lui acesta. Vin cu, îl ştii pe J.?

A.: Da, bineînţeles.

I.: Aşa. S-ar putea să preia el conducerea asta şi trebuie să-i facem un soi de go through în ceea ce se întâmplă în firmă, adică legal vorbind. Şi să fii pregătit cu astea. La 15.00.

A.: E ok, e în regulă.

Convorbirea telefonică din data de 25.06.2013, ora 11:25:05, purtată de numitul I. cu J. (aflată în dosarul de urmărire penală), nu face vreo referire la vreo faptă de trafic de influenţă:

J.: O să-i scriu un mail numai cu ce s-a întâmplat în ultimele două săptămâni. (lui F. n.n.)

I.: Da.

J.: Că a semnat, nu ştiu dacă erai, a semnat opt sute de pagini care vreodată.

I.: Ştiu.

J.: Deci, acum un an, acum un an nici nu se punea problema să semneze ceva, nu că ia şi banii.

I.: Da mă, …(n.n. neinteligibil)

J.: Nu i-a mai dat banii, le-a semnat pe toate, ne mănâncă din palmă, ne dă w, ne dă şi cota de la.

I.: Da…

În consecinţă, faţă de toate aceste probe, având în vedere că actele efectuate de inculpatul I. în legătură cu retrocedarea bunurilor către inculpatul D. şi cu activitatea societăţii B. S.R.L. reprezintă acte normale de administrare a acestei societăţi, efectuate după dobândirea de către aceasta a bunurilor ce au făcut obiectul traficului de influenţă şi, implicit, după săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, instanţa a constatat că faptele imputate inculpatului I. nu sunt prevăzute de legea penală şi, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., prima instanţă a dispus achitarea acestuia pentru complicitate la infracţiunea de trafic de influenţă, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 291 alin. (1) C. pen. Temeiul achitării a fost dat de faptul că inculpatul I. a efectuat nişte acte concrete în administrarea societăţii B. S.R.L., însă aceste acte sunt licite, nefiind prevăzute de legea penală.

f). Referitor la infracţiunea de complicitate la trafic de influenţă reţinută de parchet în sarcina inculpatului J.:

Inculpatul J. este acuzat în actul de sesizare că, începând cu anul 2011, în vederea atingerii scopului grupului infracţional, a susţinut activitatea de traficare a influenţei realizată de inculpatul F. faţă de cumpărătorul de influenţă D., întărind, în mod continuat, încrederea acestuia din urmă în reuşita revendicărilor urmare a relaţiilor şi influenţei membrilor grupului în lumea politică, media şi de afaceri, acţiuni întreprinse pe fondul neînţelegerilor apărute între D. şi grup în legătură cu obţinerea şi împărţirea bunurilor deja retrocedate şi posibilitatea obţinerii unor bunuri noi, prin demersurile întreprinse reuşindu-se realizarea unei înţelegeri cu D., în baza căreia bunurile revendicate, care au fost/urmează să fie obţinute prin influenţa exercitată asupra autorităţilor, să fie transferate traficanţilor de influenţă din cadrul grupului conform contractului de cesiune şi actelor adiţionale subsecvente, faptă care, în opinia parchetului, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la trafic de influenţă, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 291 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.

Prin încheierea din data de 17.05.2019, în temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen., instanţa a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracţiunea continuată de complicitate la trafic de influenţă, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 291 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., în infracţiunea de complicitate la trafic de influenţă, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 291 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., în forma unităţii naturale.

Instanţa de fond a constatat că probele administrate în cursul urmăririi penale şi în cursul judecăţii nu confirmă săvârşirea de către inculpatul J. a acestei infracţiuni.

Asemenea inculpatului I., inculpatul J. a intervenit în activitatea societăţii B. S.R.L. după săvârşirea de către inculpatul C. a infracţiunii de trafic de influenţă, fără să existe vreo probă că acesta ar fi ştiut despre săvârşirea vreunei infracţiuni de trafic de influenţă. În ce priveşte săvârşirea de către inculpatul F. a infracţiunii de trafic de influenţă, s-a arătat anterior că acest inculpat nu a comis astfel de acte de trafic de influenţă, motiv pentru care actele efectuate de inculpatul J. în legătură cu el nu pot să constituie complicitate la infracţiunea de trafic de influenţă.

Spre deosebire de inculpatul I., care a îndeplinit atribuţiile de administrator statutar al societăţii B. S.R.L., inculpatul J. nu a avut astfel de atribuţii în cadrul societăţii. El a desfăşurat diferite activităţi legate de relaţia societăţii B. S.R.L. cu inculpatul D., fără a se putea reţine, însă, că prin aceasta a ajutat în vreun fel la săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă.

Aşa cum s-a arătat anterior, singura persoană în sarcina căreia s-a reţinut săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă în speţă a fost inculpatul C.. Or, acesta a părăsit societatea B. S.R.L. în cursul anului 2010, fără a mai avea vreo legătură cu aceasta, iar inculpatul J. a avut primul contact cu societatea B. S.R.L. în luna octombrie 2011. Acest aspect rezultă chiar din actul de sesizare, care menţionează la pagina 90 că:

"În acest fel la grupul infracţional a aderat inculpatul J., fiind prezentat inculpatului F. de inculpaţii I. şi H., la data de 18.10.2011, iar apoi, fiind acceptat de F., acesta a acţionat în cadrul grupului alături de inculpatul I., preluând rolul inculpatului C. în activitatea infracţională." La această dată se săvârşise deja infracţiunea de trafic de influenţă reţinută în cauză în sarcina inculpatului C., nemaifiind posibilă săvârşirea unor acte de complicitate la această infracţiune.

Inculpatul J. nu activa în cadrul societăţii nici la data de 13.04.2011, când s-a încheiat actul adiţional la contractul iniţial de cesiune, intitulat "Înţelegere", prin care parchetul susţine că se confirmă şi se recunoaşte transmiterea/cesionarea fermă şi irevocabilă a tuturor drepturilor inculpatului D. asupra tuturor bunurilor revendicate de acesta şi prevăzute în actele anterioare încheiate, act semnat de inculpatul I. în calitate de administrator al societăţii.

Momentul implicării inculpatului J. în activitatea societăţii B. S.R.L. şi rolul său rezultă din declaraţia dată de inculpatul F. la data de 08.11.2017, în care acesta preciează că:

"Cu domnul J. m-am cunoscut după ce m-am implicat în proiectul "y", după 2010, căutam un expert în imobiliare care îmi poate oferi consultanţă în proiect şi să monitorizeze în lipsa mea, când nu sunt în România - ceea ce se întâmpla foarte des. Acesta mi-a fost prezentat de domnul H. şi a lucrat în această poziţie 1-2 ani şi apoi a plecat pentru că a primit o altă propunere."

De asemenea, din declaraţia inculpatului H., dată în faţa instanţei de judecată la 14 decembrie 2018, rezultă acelaşi lucru:

"În cursul anului 2011 F. m-a rugat să mă gândesc dacă ştiu pe cineva specializat în imobiliare. Primul om la care m-am gândit şi singurul a fost J. pentru că îl ştiam ca un om muncitor, bun profesionist. Dacă îmi aduc bine aminte, chiar în acel moment J. înceta colaborarea cu o mare firmă imobiliară, deci era un moment bun şi pentru el. Nu îmi aduc aminte ca F. să îmi fi spus exact despre ce e vorba, dar i-am pus în legătură, urmând să stabilească detaliile unei eventuale colaborări ei doi sau împreună cu cei care mai erau implicaţi. De altfel, în afară de discuţia de introducere nu am fost implicat în niciun fel şi nu am participat la discuţiile în care J. şi-a negociat contractul de consultanţă."

Faţă de momentul la care inculpatul J. a activat în cadrul societăţii B. S.R.L., nu poate fi reţinută în sarcina acestuia săvârşirea complicităţii la infracţiunea de trafic de influenţă, deoarece nu rezultă din nicio probă că actele desfăşurate de inculpat ar fi avut scopul de a-l menţine pe inculpatul D. în înţelegerea cu B. S.R.L. prin promisiunea folosirii influenţei pe lângă funcţionari publici.

La momentul la care inculpatul J. a început colaborarea cu B., inculpatul D. încheiase deja şi Înţelegerea din 13.04.2011 cu B. S.R.L., fiind convins să facă acest lucru fără vreo contribuţie din partea inculpatului J.. În plus, nu era necesară vreo acţiune de trafic de influenţă pentru menţinerea contractului, deoarece inculpatul D. nu-l putea rezilia decât cu acordul B. S.R.L. ori prin intervenţia unei instanţe judecătoreşti, procedură pentru care valoarea taxei de timbru era foarte mare, iar D. nu dispunea de resursele financiare pentru a o achita. Acest aspect rezultă din mai multe probe, printre care pot fi menţionate declaraţiile martorilor TT. din 16.03.2018 şi PPPPPP., din 30.03.2018.

Martorul TT., audiat de instanţă la data de 16 martie 2018, arată că:

"…rezilierea contractului nu se putea realiza decât dacă accepta B., pe de o parte, dacă acţionai în instanţă, taxa de timbru era uriaşă, pe de altă parte, că jurişti foarte buni făcuseră foarte bun acest contract. Aşa că poziţia noastră a fost de încetare a efectelor contractului, adică de a nu-l respecta pur şi simplu. Dar nici o încetare din punct de vedere juridic nu puteai face, situându-te propriu-zis pe excepţia de neexecutare a contractului."

Martorul PPPPPP., fiind audiat la data de 30 martie 2018, a arătat că:

"Am formulat o notificare în iunie 2012 prin care am invocat aceste excepţii de neexecutare, constând în principal necomunicarea stadiului exact al acţiunilor diverse întreprinse de B. cu avocaţi de care era reprezentată sau asistată şi, din cate îmi amintesc, din neclarificarea unor desocotiri financiare legate de unele dintre imobile pentru care măsurile de restituire fuseseră deja finalizate. Am primit un răspuns de la B. în care se infirmau susţinerile noastre, motiv pentru care, în luna iulie 2012, am formulat un răspuns în care am indicat expres care ar fi înscrisurile despre care am apreciat că sunt absolut necesare pentru informarea clientului meu în baza convenţiei autentificate la care m-am referit: înscrisuri care vizau stadiul demersurilor judiciare. [...] Nu s-au finalizat nicicum aceste demersuri, în sensul că s-a ajuns la o recalculaţie a taxelor de timbru, care în raport de evaluarea convenţiei aveau o valoare exorbitantă, motiv pentru care demersul în justiţie nu a putut fi continuat la acel moment."

Faptul că, la acel moment, existau neînţelegeri între părţile semnatare ale contractului de cesiune rezultă şi din declaraţia martorei XXXXXX., din data de 28.04.2018, în care a arătat că:

"În prima întâlnire la care am participat alături de domnul avocat PPPPPP. şi D., era o situaţie conflictuală între părţi, ce se dorea la acel moment, exista o listă a tuturor bunurilor la care D. ar fi fost îndreptăţit şi negocierea ce ar fi trebuit să se desfăşoare era legată de separarea bunurilor între părti în aşa fel încât să se desfiinţeze contractul respectiv amiabil."

În contextul acestor neînţelegeri dintre părţile semnatare ale contractului de cesiune a drepturilor succesorale, nu s-ar putea reţine săvârşirea unei infracţiuni de trafic de influenţă în cazul în care inculpatului D. doar i se dădeau asigurări că îşi va primi partea sa din bunurile retrocedate.

Pentru a se putea reţine infracţiunea de trafic de influenţă, ar fi trebuit ca inculpatului D. să i se fi cerut bunuri aflate în proprietatea sa, în schimbul influenţării funcţionarilor publici. Or, în speţă, inculpatul D. transmisese deja către S.C. B. S.R.L. proprietatea asupra bunurilor retrocedate şi solicita de la această societate remiterea contravalorii cotei care îi revenea din aceste bunuri potrivit contractului încheiat anterior de părţi. Inculpatul D. invoca un drept de creanţă pe care îl avea asupra societăţii B. S.R.L., iar nu un drept real asupra acestor bunuri, care fuseseră deja transmise în proprietatea societăţii.

În discuţiile dintre părţi, de la acest moment, s-a invocat şi posibilitatea separării acestora, caz în care ar fi trebuit făcută o evaluare a bunurilor transmise de inculpatul D. către S.C. B. S.R.L., fiind astfel utilă specializarea în domeniul imobiliar a inculpatului J.. Acest aspect poate fi dedus şi din declaraţia din cursul urmăririi penale, dată la 11.01.2016 de inculpatul D., care arată că:

"La întrebarea care mi-a fost adresată în mod direct arăt că în cadrul acestor discuţii I. nu mi-a spus să rămân în contractul cu B. pentru că ei sunt puternici şi pot obţine bunurile revendicate, discuţia nefiind purtată în acest sens pentru că obţinuseră deja bunurile dorite. Ceea ce mi-a spus I. a fost în sensul ca eu să renunţ la partea mea din Băneasa şi Snagov şi în schimb să mi se lase alte bunuri de care ei nu erau interesaţi. Precizez că la aceste discuţii I. a fost însoţit de J.. Precizez că J. a venit la mine acasă de cele mai multe ori împreună cu I. şi uneori împreună cu F., dar au fost şi cazuri în care a venit singur, dar în aceste cazuri nu a discutat chestiuni importante. Sincer nu îmi amintesc decât că a spus că voi primi în final bani." Din această afirmaţie nu se poate deduce existenţa vreunui trafic de influenţă, la care să fi participat şi inculpatul J., ci doar existenţa unor discuţii purtate de părţi în cadrul neînţelegerilor legate de executarea contractului de cesiune a drepturilor succesorale.

La fel, din declaraţia de suspect dată de Z. în cursul urmăririi penale (aflată în dosarul de urmărire penală), rezultă că inculpatul J. a desfăşurat activităţi în sensul evaluării posibilităţii separării părţilor din contract:

"Despre J. pot să spun că a fost intermediarul lui F. şi a făcut doar ce i-a spus acesta. J. a spus că V. a fost dat afară pentru că dorea să facă un nou contract. Am făcut cu J. o analiză a situaţiei demersurilor şi a bunurilor pe care le-am revendicat. J. ne-a spus în numele lui F. că pentru a strica contractul cu B. trebuie să dăm 100 milioane euro şi bunurile ne revin nouă."

Acelaşi lucru, respectiv implicarea inculpatului J. în discuţiile legate de separarea şi compensarea drepturilor reciproce ale părţilor, rezultă şi din înregistrarea convorbirii telefonice dintre I. şi J., din data de 5 martie 2012, ora 11:51 (aflată în dosarul de urmărire penală):

"J.: Da? Şi propunerea, ca să scăpăm, să nu mai ne trecem dintr-o mână într-alta, şi să nu ştiu ce, să facem o compensaţie cu un act adiţional pe ce aveam să le dăm, adică nu mai dăm cei 20% din Băneasa, să dăm mai puţin din Băneasa, să dăm monta cu totul, ştii? Acum asta a fost propunerea mea. Noi economisim o pălărie de bani, cel puţin 100... de kile, acum.

I.: Şi ei la fel că şi ei au de plătit, dacă e.

J.: Şi ei la fel, şi au TVA şi nu ştiu ce şi aia. Şi acum, WWWWWW. a zis: Domnule, eu sunt de acord, YYYYYY. a zis că sunt de acord, F. a zis că e de acord. Să mă întâlnesc şi eu cu ei şi să intru la baionetă, să vedem exact în ce procente. Eu vreau să îi aduc într-un procent de 2 la 1.

I.: Aha.

J.: Adică, chiar dacă terenul e verde la montă, o să zic, Mă, ok, cât face? 5 RON, 500, da? Acolo cât e? 200. Hai, mă, să o închidem pe 2 la 1..."

Or, faptul că părţile discutau despre desfiinţarea contractului şi împărţirea bunurilor ce ar fi revenit fiecăreia, denotă că la acest moment nu s-a mai pus problema traficului de influenţă şi a cumpărării influenţei de către inculpatul D., având în vedere escaladarea neînţelegerilor dintre acesta şi reprezentanţii societăţii B. S.R.L..

Din email-ul de la fila x din vol. XLVI al dosarului de urmărire penală nu rezultă că inculpatul J. ar fi avut cunoştinţă despre săvârşirea vreunei nelegalităţi în legătură cu retrocedarea bunurilor inculpatului D.. Astfel, în urma unui reportaj de la ZZZZZZ., inculpatul J. afirmă că:

"Dpmdv nu e chiar o "catastrofă" cum zice ea, dar nici ceva de neluat în seamă. Cred că pot fi şi ceva urmări . . . . . . . . . .fie eventual şi prin deposedare. Habar nu am. Le dau şi avocaţilor pentru o opinie." Conţinutul emailului relevă faptul că inculpatul nu avea cunoştinţă de astfel de fapte ilegale, din moment ce acesta face afirmaţia "habar nu am" cu referire la aceste aspecte.

Faptul că, pentru activitatea desfăşurată, inculpatul J. a primit o sumă lunară de 10.000 euro, bani pe care parchetul îi consideră nejustificaţi de activităţi de consultanţă imobiliară, nu poate constitui un argument în favoarea săvârşirii de către inculpat a complicităţii la infracţiunea de trafic de influenţă. Plata acestui onorariu este justificată de specializarea inculpatului J. în domeniul imobiliar şi de atribuţiile pe care acesta le avea în cadrul societăţii B. S.R.L..

De asemenea, din declaraţia de suspect dată de C. în cursul urmăririi penale (aflată în vol. 3, la filele x), nu rezultă că inculpatul J. ar fi avut cunoştinţă despre săvârşirea anterioară a infracţiunii de trafic de influenţă:

"Pe domnul J. l-am cunoscut la aproximativ un an de la momentul la care am cesionat părţile mele din B.. M-am întâlnit cu acesta la cererea lui F. pentru a-i da anumite sfaturi, detalii despre afacerea cu retrocedarea şi am înţeles că el este cel care se ocupa de această afacere. I-am explicat puţin acestuia din personalitatea D.." Această declaraţie confirmă faptul că inculpatul J. nu putea comite acte de complicitate la infracţiunea de trafic de influenţă, deoarece faptele sale au fost comise ulterior săvârşirii acestei infracţiuni de către inculpatul C..

Nici convorbirile telefonice purtate de inculpaţi şi interceptate în baza mandatelor de siguranţă naţională nu relevă aspecte referitoare la contribuţia inculpatului J. la săvârşirea vreunei infracţiuni de trafic de influenţă.

Astfel, convorbirea telefonică purtată în ziua de 09.05.2012, ora 12:24:51, de I., cu J., relevă discuţii legate de administrarea de zi cu zi a societăţii B. S.R.L.:

I.: Vroiam să te rog... am vorbit cu F. azi dimineaţă, deci ca să zic aşa, s-o iau de la lucrurile simple la alea mai complicate, vrea să... ca să deci spre informaţia tuturor, ca să zic aşa, vrea să trec... să-i trec şoferul şi maşina pe B.. Mă rog, asta e o chestie administrativă, dar te-am anunţat şi pe tine.

J.: Nu văd niciun fel de problemă, mi se pare decent.

I.: Da, ţi-am zis. Adică decât s-o ţin la H.... să ţin la H., să plătească H.... e un c... aşa.

J.: Nu, domnule, mi se pare absolut normal. Despre ce vorbim!

Convorbirea din data de 25.06.2013, ora 10:41, purtată de H. cu J. (aflată în dosarul de urmărire penală), relevă nemulţumirile inculpatului F. cu privire la o lipsă de comunicare din partea inculpatului J..

H.: Uite, m-am despărţit acuma de F..

J.: Da?

H.: Şi e foarte supărat pe povestea asta, că nu l-ai anunţat şi că nu i-ai lăsat timp să caute pe cineva să-l înlocuiască.

J.: Hai mă, vorbeşti serios... o să mă văd eu acuma la ora 13:00 cu el.

H.: Şi are dreptate. Nu, dar Lxxucian…

J.: Păi, are dreptate, dar am vorbit.

H.: Mai ales că mi-a zis că i-am promis că-l anunţi înainte de a lua orice decizie, că vorbeşti cu el.

J.: Îhâm! O să vorbesc cu el la ora 13:00.

H.: Zice: deci, acum am aflat de la I., care aflase din ziare. A zis că nu vrea să mai vorbească cu tine.

J.: Ăăă, mă… nu, nu aşa. Trebuie să-l sun eu să vorbesc cu el.

H.: Da, J., dar are dreptate. Şi m-am certat şi eu cu el pe tema asta, că mi-a zis bă, tu mi l-ai recomandat. (…)

H.: Nu ştiu acum… şi ai vreo idee pe cine, pe cine putem pune să înlocuiască toată... să te înlocuiască?

J.: Nu ştiu, dar ar fi bine... dar aş putea să vorbesc cu el. Eu la ora 13:00 am întâlnire. Cred că aşa ar fi.

H.: Du-te la 13:00 şi vorbeşte, du-te la 13:00 şi vorbeşte cu el, eu i-am zis că.

J.: Păi, am întâlnire la ora 13:00.

H.: În condiţiile astea, eu sunt dispus să preiau tot ce făceai tu, la un moment dat.

Acelaşi lucru rezultă şi din convorbirea telefonică din data de 25.06.2013, ora 13:23:18, purtată de H. cu J. (aflată în dosarul de urmărire penală). În această convorbire inculpatul J. arată că a contribuit la o împăcare cu inculpatul D., fără să rezulte de undeva că acest lucru s-ar fi făcut prin trafic de influenţă.

J.: Dacă te vezi cu omul acesta (F. n.n.), te rog spune-i că eu chiar cred că pentru tot ceea ce am făcut eu în ultimul an şi jumătate merită 10 minute şi pe urmă trage el concluziile. Să m-asculte şi pe mine, zece minute!

H.: Da, şi-o să mă-ntrebe ce să stea să te asculte la ce? O să-i zic.

J.: Păi, să mă asculte.

H.: Era foarte supărat! Tu nu înţelegi că eu m-am certat cu el de dimineaţă?

J.: Ce am făcut eu săptămâna trecută, săptămâna trecută, când e un mail de la AAAAAAA. care spune cu cuvinte: erou. Ea nu credea că e posibil ce s-a întâmplat săptămâna trecută şi ce s-a semnat şi ce s-a făcut şi ce acorduri s-au întâmplat.

H.: Mda.

J.: Şi ce hârtii s-au scos de la D.. Da?

H.: Vorbesc cu el.

J.: Toate, toate săptămâna trecută!

H.: Da.

J.: Meeting-uri după meeting-uri. Deci, el să nu creadă... eu am un nivel de responsabilitate H., suficient... poate nu e obişnuit, dar asta nu înseamnă nimic, că aşa… i-am spus cu cuvânt, I. era de faţă, jur, întreabă-l!

H.: Da.

J.: I-am spus: F., chiar dacă formalizez, minim două - trei luni de zile, n-ai să simţi nimic în toată treaba asta până hotărâm împreună ceva. Nu te las! Ai cuvântul meu! Asta a fost discuţia, I. era de faţă.

H.: Bine, lasă-mă să vorbesc, lasă-mă să vorbesc cu el! Că era foarte... m-am certat cu el de dimineaţă.

J.: Da, dar n-are sens. Deci încă o dată, eu oricum îi fac un mail, dar.

H.: N-are sens! N-are.

J.: ... zece minute ar merita pentru bunul mers al lucrurilor. Eu nu… nu am nici un fel de problemă, el să hotărască ce doreşte.

H.: Îhâm!

J.: Dar e păcat! E păcat!

H.: Ok.

J.: Eu am pus suflet în treaba asta şi s-au obţinut rezultate.

H.: Îhâm! Ok.

J.: Acum un an de zile, D. nu dădea... ne fugărea să-i dăm banii. Nu i-am mai dat nici banii.

H.: A!

J.: Nu i-am dat nici banii, nici n-a mai cerut niciodată şi a semnat toate, pentru w, pentru alea, că ni le dă... ne-a.

H.: Da.

J.: Toate astea s-au obţinut de mine!

Acelaşi lucru rezultă şi din convorbirea telefonică din data de 25.06.2013, ora 11:25:05, purtată de numitul I. cu J.:

J.: O să-i scriu un mail numai cu ce s-a întâmplat în ultimele două săptămâni. (lui F. n.n.)

I.: Da.

J.: Că a semnat, nu ştiu dacă erai, a semnat opt sute de pagini care vreodată.

I.: Ştiu.

J.: Deci, acum un an, acum un an nici nu se punea problema să semneze ceva, nu că ia şi banii.

I.: Da mă, …(n.n. neinteligibil)

J.: Nu i-a mai dat banii, le-a semnat pe toate, ne mănâncă din palmă, ne dă w, ne dă şi cota de la.

I.: Da. .

În concluzie, fiind vorba de acte licite desfăşurate de inculpatul J. în cadrul S.C. B. S.R.L., fără să rezulte de undeva că acest inculpat ar fi avut cunoştinţă de săvârşirea unei infracţiuni de trafic de influenţă şi că ar fi intenţionat înlesnirea săvârşirii acesteia, instanţa de fond a constatat că faptele acestuia nu sunt prevăzute de legea penală, dispunând achitarea inculpatului pentru complicitate la infracţiunea de trafic de influenţă, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 291 alin. (1) C. pen. Temeiul achitării îl reprezintă dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., având în vedere că inculpatul J. a desfăşurat unele activităţi în cadrul B. S.R.L., ocazie cu care a interacţionat cu inculpatul D., însă faptele comise de inculpat au fost conforme cu legea.

g). Referitor la infracţiunea de complicitate la trafic de influenţă reţinută de parchet în sarcina inculpatului H.:

Inculpatul H. este acuzat de parchet că, începând cu anul 2007, în vederea atingerii scopului grupului infracţional, respectiv dobândirea întregii averi revendicate de inculpatul D. în temeiul legilor speciale de retrocedare a proprietăţilor (Legea nr. 10/2001, Legea nr. 247/2005) prin infracţiuni de corupţie/asimilate acestora, a susţinut în mod continuat activitatea de traficare a influenţei realizată de ceilalţi membri faţă de cumpărătorul de influenţă D., întărind cu ocazia întâlnirilor, negocierilor la care a participat, încrederea acestuia din urmă asupra demersului infracţional, confirmând susţinerile membrilor grupului la adresa sa, respectiv că are influenţă în media şi mediul politic (ca jurnalist şi consultant responsabil de campania electorală a primului ministru) şi convingându-l că reuşita demersului se va datora şi presiunii media exercitate prin intermediul publicaţiilor coordonate, dar şi prin influenţa reală a grupului la nivel politic la cel mai înalt nivel în stat, faptă care, în opinia parchetului, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la trafic de influenţă, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 291 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.

Prin încheierea din data de 17.05.2019, în temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen., instanţa a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracţiunea continuată de complicitate la trafic de influenţă, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 291 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., în infracţiunea de complicitate la trafic de influenţă, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 291 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., în forma unităţii naturale.

Instanţa de fond a constatat că probele administrate în cursul urmăririi penale şi în cursul judecăţii nu confirmă săvârşirea de către inculpatul H. a acestei infracţiuni.

Pentru a se putea reţine în sarcina inculpatului H. complicitate la infracţiunea de trafic de influenţă, ar trebui să se dovedească, dincolo de orice dubiu rezonabil, că inculpatul ar fi ajutat sau ar fi înlesnit în orice mod comiterea acestei infracţiuni şi că a avut şi intenţia să facă acest lucru.

Aşa cum s-a arătat anterior, singurul inculpat în sarcina căruia se reţine în cauză săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă este inculpatul C.. Nu există nicio probă că inculpatul H. s-ar fi întâlnit separat cu inculpatul C. ori cu inculpatul D., pentru a se putea susţine că el ar fi putut comite cu aceste ocazii vreun act de înlesnire a infracţiunii de trafic de influenţă. Dimpotrivă, probele de la dosar confirmă faptul că inculpatul H. a participat la două sau trei întâlniri cu mai multe persoane, la sediul societăţii GG., Zbârcea şi Asociaţii, în care s-au discutat aspecte legate de derularea contractului de cesiune încheiat în anul 2006 între B. S.R.L. şi D.. Toate persoanele care au participat la aceste întâlniri au declarat că nu s-a discutat în cadrul lor vreun aspect legat de traficul de influenţă.

Din probe rezultă că întâlnirile la care au fost prezenţi inculpaţii H. şi D. au avut loc după ce inculpatul C. s-a retras din societatea B., în anul 2010, iar conducerea efectivă a societăţii a fost preluată de inculpatul F.. Această succesiune a evenimentelor este explicată şi prin faptul că martorii audiaţi arată că inculpatul H. l-a însoţit pe F. la aceste întâlniri, având în vedere relaţia de prietenie dintre aceştia. Or, întrucât după ieşirea inculpatului C. din societatea B. şi preluarea conducerii acestei societăţi de către F. se săvârşise deja infracţiunea de trafic de influenţă reţinută în cauză, nu mai era posibilă săvârşirea vreunui act de complicitate la această infracţiune din partea inculpatului H..

Inculpatul H. îşi justifică prezenţa la aceste întâlniri exclusiv prin relaţia de prietenie a sa cu inculpatul F., fără să obţină vreun avantaj patrimonial din acest proiect, arătând în declaraţia dată în faţa instanţei la 14.12.2018 că:

"Cred că este important de precizat faptul că F. venea cam o dată pe lună în România atunci când avea de lucru, el călătorind foarte mult şi încearcă să îşi concentreze întâlnirile din zonă în cât mai puţine zile în aşa fel încât atunci când venea în România să vină cu avionul de dimineaţă şi să plece cu cel de seară. Rareori venea direct de la Tel Aviv, de obicei venea de la Viena, iar în majoritatea cazurilor tocmai pentru că voiam să petrecem cât mai mult timp împreună şi să stăm de vorbă mergeam şi îl luam de la aeroport sau îl duceam de la hotel la aeroport."

Martorul BBBBBBB., fiind audiat de instanţă la data de 08.09.2017, arată că l-a perceput pe inculpatul H. ca pe un "consultant" al proiectului "B.", arătând că:

"Întrebare avocat H. - Această afirmaţie "H. era consultant al B." o faceţi pornind de la constatări personale, de la reprezentanţii B. sau este o speculaţie? Răspuns: Este o informaţie pe care o plasez între zona "mi s-a zis" şi "speculaţie". Întrebare procuror - Răspunsurile dvs sunt speculaţii? Răspuns: Îmi place să cred că răspunsurile mele sunt întemeiate pe faptele pe care le cunosc şi că nu sunt deloc speculative. Am amplasat informaţia pe care o am despre statutul lui H. aproape de zona speculaţiei pentru că, aşa cum am răspuns la întrebarea directă iniţială despre respectivul statut nu ştiu exact. Nu am văzut niciun contract, nu am avut nicio discuţie cu H. în care H. să se fi legitimat reprezentant sau consultant al B., dar am prezumat că prezenţa lui ar putea fi justificată de statutul de consultant."

Acelaşi aspect este susţinut şi de martorul SSSSS. în declaraţia dată în cursul urmăririi penale, la 26.02.2016 (aflată în dosarul de urmărire penală), în care arată că:

"Din câte îmi amintesc, F. mi l-a prezentat pe H., cred că în 2011, ca fiind consultant al proiectului B.. Acesta a fost la întâlniri cu avocaţii, în care se prezenta situaţia dosarelor cu retrocedările, dar nu îmi amintesc ce poziţie avea". În declaraţia dată în faţa instanţei la data de 09.12.2015, martorul SSSSS. arată că:

"Domnul H. a participat în anul 2007, cred, sau 2008, nu-mi amintesc exact, la o întâlnire legată de un articol de presă negativ la adresa D.. S-a discutat de un eventual drept la replică."

Având în vedere că inculpatul H. îşi desfăşoară activitatea în domeniul presei, consultarea pe care acesta ar fi putut să o ofere proiectului "B." nu putea fi decât în zona de relaţii cu publicul. Acest aspect este menţionat şi de inculpatul F., care arată în declaraţia dată în faţa instanţei la 06.11.2017 că:

"Este posibil să îi fi cerut sfaturi, probabil că l-am întrebat cum consideră el situaţia şi ce ar trebui să fac şi este posibil să îl fi întrebat de două sau de trei ori în legătură cu probleme de relaţii cu publicul pe care le-am avut."

Nu este nimic nelegal în desfăşurarea unei activităţi de promovare în presă a unui proiect de afaceri sau a unei persoane ori în activitatea de combatere a unor articole negative, iar activitatea desfăşurată în acest sens de inculpatul H. în legătură cu proiectul "B." nu poate fi considerată una ilicită. Doar dacă inculpatul H. ar fi avut cunoştinţă despre săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, de către inculpatul C. şi ar fi desfăşurat acte de promovare a proiectului în presă, ca să-l ajute astfel pe acesta din urmă să comită mai uşor infracţiunea, s-ar fi putut reţine complicitatea la trafic de influenţă. Nu există, însă, în cauză, nicio probă din care să rezulte că inculpatul H. ar fi avut cunoştinţă despre săvârşirea de către inculpatul C. a unei infracţiuni de trafic de influenţă în legătură cu încheierea şi desfăşurarea contractului de cesiune de derpturi succesorale ale inculpatului D..

Niciunul dintre martorii care au fost de faţă la întâlnirile la care a participat şi inculpatul H. nu a susţinut că s-ar fi comis la aceste întâlniri fapte de trafic de influenţă.

Martorul DDDDDD., avocat din cadrul societăţii Ţucă, Zbârcea şi Asociaţii, în declaraţia dată în faţa instanţei la 16.02.2018, fiind întrebat:

"A lăsat vreodată H. impresia că ar avea influenţă în mediul politic în cadrul întâlnirilor pe care aţi spus că le-aţi avut cu el?", răspunde:

"Nu îmi amintesc să fi lăsat această impresie." În continuare, fiind întrebat; "Aţi auzit alte persoane să afirme despre el acest lucru?", răspunde:

"Nu îmi amintesc să fi auzit alte persoane care să afirme despre el acest lucru."

Martorul GGGG., apropiat pentru o perioadă de timp al inculpatului C., arată în declaraţia din data de 23.06.2017 că a interacţionat foarte puţin cu inculpatul H.. Fiind întrebat:

"A participat H. la întâlnirile dintre inc. C. şi G. sau F.?", martorul a răspuns:

"Au existat întâlniri între cei menţionaţi în întrebare, însă nu aş putea să vă spun subiectul discuţiei, eu neluând parte la aceste întâlniri." Fiind întrebat:

"La ce afacere aţi făcut referire când aţi spus "C. mi-a spus că H. este spionul evreilor adus în afacere pentru a supraveghea interesele acestora?", martorul a răspuns:

"Era un proiect legat de industria farmaceutică."

Singura afirmaţie care ar putea fi legată de acuzaţia de complicitate a inculpatului H. la traficul de influenţă comis de C. este făcută în declaraţia de suspect dată de Z. în cursul urmăririi penale (aflată în filele x din doarul de urmărire penală), în care aceasta arată următoarele:

"Prima dată C. ne-a invitat la el acasă în Snagov, pentru a discuta despre proprietăţile noastre şi despre exequatur.

C. ne-a spus că am pierdut timpul cu avocaţi individuali şi că avem nevoie de o firmă mare de avocatură, pe care s-a angajat să o plătească el.

De asemenea, C. ne-a spus că are relaţii în toată ţara, că are afaceri cu primarul din Snagov, N., că are o relaţie foarte bună cu primarul Sectorului I, HHHHH., că poate debloca aceste autorităţi care ne-au împiedicat până acum să obţinem restituirea bunurilor.

La acel moment, C. nu a pomenit despre F. sau G..

Din câte ştiu, C. i-a dat E. o sumă de bani pentru ieşirea ei din contractul cu noi.

C. ne-a promis că ne va da o parte în avans din bunurile revendicate, ceea ce s-a şi întâmplat. Cred că ne-a dat în jur de 5 milioane de euro. Primul milion de euro din aceşti bani i-am primit după aproximativ 2 săptămâni din momentul încheierii contractului cu B..

Contractul s-a încheiat la GG.. Din câte reţin, potrivit înţelegerii iniţiale, tot ce se recupera trebuia împărţit în jumătate (50% noi şi 50 % B.) însă la momentul încheierii contractului am aflat că C. vrea 80 % din domeniul Băneasa.

Deşi noi nu eram de acord cu acest procentaj, C. ne-a spus că doar în aceste condiţii putem încheia contractul. Acesta a mai adăugat că fără el şi prietenii lui (UU., I., F.) nu vom câştiga vreun bun. De asemenea, a mai amintit că vom pierde şi procesul de exequatur, având în vedere că IIIII. este judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În plus, C. a menţionat că are o relaţie foarte bună cu oameni din presă, menţionând numele lui H. şi XXXX.."

Or, aşa cum se poate constata, în acest caz este vorba de o afirmaţie făcută de inculpatul C. în lipsa inculpatului H., care nu-i poate fi imputată în vreun fel acestuia din urmă. Din declaraţiile date de suspecta Z. nu rezultă că inculpatul H. ar fi avut cunoştinţă de această afirmaţie şi ar fi comis activităţi prin care să înlesnească în vreun fel acest trafic de influenţă comis de inculpatul C..

Faptul că inculpatul H. este asociat cu inculpatul F. în alte firme de consultanţă şi că a primit bani în urma acestei activităţi nu poate fi un argument în favoarea reţinerii în sarcina sa a complicităţii la trafic de influenţă.

Astfel, parchetul a arătat în actul de sesizare că H. este asociat împreună cu inculpatul F. într-o societate offshore înregistrată în Insulele Virgine Britanice, CCCCCCC. (potrivit înscrisurilor din filele x şi dosarul de urmărire penală), firmă care apare că ar fi prestat servicii de consultanţă către B., de 220.000 de euro şi că menţiunea este făcută într-o informare întocmită de firma de avocaţi GG. şi Asociaţii în iulie 2014, fiind găsită la percheziţia informatică a sistemelor informatice ridicate de la inculpata B. S.R.L. . Acest aspect nu poate fi considerat ca fiind unul ilicit, nerezultând din nicio probă că inculpatul H. ar fi cunoscut despre săvârşirea unei infracţiuni de trafic de influenţă şi ar fi urmărit, prin activităţile de consultanţă oferite, să ajute la săvârşirea acestei infracţiuni. Publicitatea şi promovarea în mass-media este o activitate normală în afaceri, fără ca acest lucru să constituie o faptă ilicită.

Se mai precizează în rechizitoriu că din actele găsite la percheziţia domiciliară efectuată la inculpatul H. rezultă că aceeaşi societate i-a acordat repetat împrumuturi acestuia, de ordinul sutelor de mii de euro, pe parcursul mai multor ani, fără a fi identificată şi o dovadă a restituirii acestor bani "împrumutaţi" (înscrisuri aflate în dosarul de urmărire penală). Nici această activitate de împrumut nu poate fi considerată una ilicită şi nici nu poate fi legată în vreun fel de o acţiune de trafic de influenţă, astfel încât să se poată reţine în sarcina inculpatului H. o complicitate la această infracţiune. Nu s-a făcut dovada că banii respectivi ar fi provenit din săvârşirea unei infracţiuni şi nici că inculpatul H. ar fi avut cunoştinţă de acest lucru.

Parchetul a mai susţinut în actul de sesizare că au fost identificate mai multe contracte încheiate de firma DDDDDDD., deţinută de inculpatul H., cu LL., societate deţinută de inculpaţii F. şi II., asociată în B., contracte prin care aceasta prestează servicii de consultanţă pentru firma inculpatului H., pentru 25.000 de euro/lună, deşi acesta se ocupă cu activitate de consultanţă (înscrisurile din dosarul de urmărire penală). Această menţionare a unor contracte comerciale încheiate între firmele respective nu poate constitui un argument în sensul săvârşirii unei infracţiuni, deoarece ele nu pot fi legate neapărat de proiectul "B.". Motivul plăţilor poate fi legat de alte activităţi ale inculpaţilor, care nu au legătură cu proiectul B.. Faptul că inculpaţii F. şi H. desfăşoară activităţi de consultanţă şi deţin firme cu acest obiect ori faptul că între aceste firme se derulează transferuri de bani nu constituie acte ilicite, având în vedere că acestea sunt acte normale în activitatea unor societăţi cu acest obiect.

Nu rezultă din probele de la dosar nici faptul că inculpatul H. ar fi desfăşurat în ziarele pe care le deţine o campanie susţinută de promovare a inculpatei S.C. B. S.R.L. ori a inculpatului D.. Dimpotrivă, inculpatul D. s-a plâns că nu a avut o colaborare cu acesta.

Din probe rezultă că inculpatul H. era consultat de regulă în cazul în care în presă apăreau articole negative la adresa societăţii B. S.R.L. ori la adresa inculpatului D., cerându-i-se părerea cu privire la eventualul drept la replică. Această activitate se încadrează în limitele libertăţii de exprimare într-o societate democratică, fără să aibă vreo conotaţie ilicită.

În declaraţia de inculpat dată de H. în cursul urmăririi penale (aflată în dosarul de urmărire penală), acesta arată că:

"F. mi-a cerut să mă întâlnesc cu aceştia pentru a discuta despre modalitatea în care pot să-şi promoveze imaginea. La acel moment era cunoscut că derulează afaceri împreună, însă i-am spus că nu vreau să mă bag în acest proiect. Nu ştiu dacă îl ajuta pe F. în afacerea cu D. dar îl ajuta pe acesta din urmă. Întâlnirea a avut loc acasă la prinţi, dar nu mi-au cerut ceva, a fost doar o discuţie. N-am scris vreun articol despre D., însă în Capital a apărut în anul 2013 un articol despre vizita acestuia în China. Acel interviu a fost publicat la cererea lui F., dar nu pot spune sigur." Aceste fapte nu pot fi considerate acte de complicitate la infracţiunea de trafic de influenţă, deoarece în sarcina inculpatului F. nu s-a reţinut această infracţiune şi nu există probe din care să rezulte că inculpatul H. ar fi ştiut despre infracţiunea de trafic de influenţă comisă anterior de inculpatul C..

Nici inculpatul D. ori soţia acestuia, Z., nu susţin că inculpatul H. ar fi comis vreun act de trafic de influenţă ori de complicitate la această infracţiune.

Astfel, în cuprinsul declaraţiei de suspect din 08.01.2016, Z. a arătat cu privire la inculpatul H. că:

"Nu îmi amintesc când l-am cunoscut, dar nu de la început. A fost angajat de F. ca expert în presă, relaţii publice. A fost angajat pentru a ne ţine fericiţi, ocupaţi, cu interviuri la ziarul lui. Precizez că soţul meu a dat mai multe interviuri, dar apoi nu au fost publicate. Am discutat despre aceasta cu A. şi acesta a spus că H. consideră că nu suntem populari. Am discutat cu acesta, i-am arătat că imaginea noastră este bună, reflectată în mai multe reviste, i-am arătat articole în acest sens, dar H. a spus că nu poate face nimic pentru noi. Am avut apoi cu H. discuţii contradictorii, dar nu ne-a ameninţat vreodată că va reflecta negativ în presă imaginea noastră. Nu am discutat vreodată cu H. despre bunurile revendicate sau despre banii pe care trebuie să îi primim."

În acelaşi context, Z. arată că: "Nu am discutat vreodată cu H. despre bunurile revendicate sau despre banii pe care trebuie să îi primim. Nu îmi amintesc ca H. să fi fost prezent la discuţii. Nu îmi amintesc să fi fost vreodată la noi acasă. Nu l-am respectat pentru că nu l-am considerat un profesionist, ne-a numit «dezastre»."

De asemenea, în declaraţia dată în cursul urmăririi penale, în data de 11.01.2016, inculpatul D. arată că: "În ceea ce îl priveşte pe H., l-am văzut de câteva ori, este omul lui F. şi promovează în presă imaginea grupului acestuia. Precizez că încercau să mă convingă că fac multe pentru mine în presă, cu imaginea mea, dar nu s-a întâmplat asta. Nu îmi amintesc momentul la care a apărut în discuţiile mele cu F. numele lui H., dar s-a întâmplat atunci când am fost atacat la EEEEEEE.. Nu îmi amintesc dacă F. sau H. e cel care mi-a spus că mă poate ajuta, dar era cunoscut că H. era un om de presă. Cu H. m-am întâlnit o singură dată, la el la birou, fiind trimis de F. pentru a discuta cu acesta dacă poate fi de ajutor. Am discutat cu aceea ocazie cu H., mi-a spus că trebuie să avem replică la atacurile împotriva mea de la EEEEEEE., dar nu s-a concretizat nimic. Nu am avut colaborare până la urmă cu H.. Nu îmi amintesc să fi vorbit vreodată cu H. la telefon." Nu rezultă din această declaraţie vreun element al infracţiunii de trafic de influenţă, care presupune pretinderea sau primirea de bunuri în schimbul influenţei. Încercarea de promovare în presă a unei persoane nu constituie o faptă ilicită, în lipsa altor acţiuni care să îi confere vreo conotaţie penală. În plus, chiar inculpatul D. arată în această declaraţie că nu s-a concretizat în vreun fel această încercare de promovare a sa în presă.

Aşa cum s-a arătat la analizarea faptelor imputate inculpatului F., nu poate constitui un act de trafic de influenţă afirmaţia din declaraţia de inculpat dată în cursul urmăririi penale de D. în data de 11.12.2015 (aflată în dosarul de urmărire penală), în care acesta arată că:

"După câteva luni sau un an l-am cunoscut şi pe F.. Am aflat că în spatele lui C. sunt F. şi G.. L-am cunoscut pe F. la sediul firmei de avocaţi, acesta spunându-mi că este consilier al lui UU., că deţine clădirea în care funcţionează firma GG. şi că el plăteşte avocaţii, care sunt ai lui. Mi-a spus că el poate să facă şi să obţină orice, că prin H. controlează presa, mi-a arătat şi o listă de 80 de oameni din presă pe care îi poate controla. Mi-a spus că dacă sunt cu ei pot să câştig. La discuţie a fost C. şi avocatul A.. Mai erau şi alte persoane, nu ştiu cine, dar F. tot timpul este însoţit de două trei persoane." În plus, este vorba de o afirmaţie făcută de altcineva, fără ca inculpatul H. să fie de faţă, ceea ce nu-i poate atrage acestuia vreo vină.

Nici interceptarea convorbirilor telefonice purtate de inculpatul H. nu relevă altceva decât o activitate a acestuia care se circumscrie unei consultanţe licite în domeniul relaţiilor publice.

În convorbirea din data de 10.10.2011, la ora 13:43:22, purtată de H. cu Z., aceasta din urmă îşi exprimă nemulţumirea că nu a primit partea cuvenită inculpatului D. din bunurile cedate către B. S.R.L.:

H.: Nu. Trebuie să mă văd cu F.. Este miercuri.

Z.: Uite! Merge atât de încet! Atât de încet!

H.: Da, dar ştii nu poţi doar să-mi dai un telefon şi să primeşti ceva bani.

Z.: Nu, dar tu trebuie să ştii că atunci când îmi ceri tu să fac ceva, noi o rezolvăm. O rezolvăm pe bune.

H.: Nu e ca şi cum…Ţi-am spus nu pot să pun…

Z.: Ascultă! Tu eşti doar intermediarul. E un nonsens.

H.: Nu am autoritatea de a…Şi, apropo, nu am banii.

Convorbirea din data de 04.10.2011, ora 14:31:42, purtată de H. cu Z. relevă o activitate de consultanţă în domeniul relaţiilor publice oferită de inculpatul H. numitei Z.:

Z.: Ok. Doar o chestiune rapidă. Trebuia să te întreb. Am văzut programul pe Realitatea ieri.

H.: Da, am auzit despre asta.

Z.: Aha! Ce voiam să te întreb este legat de una sau două din zonele de interes ….Documentele pe care le avem…Sugestia mea era ca, prin intermediul tău….Cred că ar fi foarte util să li-l dăm lor, ziarului tău. Ei, aş putea să încerc să i-l dau, ştii, FFFFFFF. sau aş putea s-o rog pe HHHHHH. să-l dea…

H.: Nu cred că acum trebuie să continuăm cu conţinutul. Trebuie să lăsăm totul…Să retragem un pic….

(…)

H.: Atunci, las-o…Lasă-i să o difuzeze pe Realitatea fără să folosească din nou "Evenimentul zilei"!

Z.: Ok.

H.: Pentru că nu vreau să-l pun la colţ.

Z.: Ok, ok. Foarte bine. Voiam doar să-ţi cer permisiunea legat de asta. Ok?

H.: Dacă poţi s-o faci, fă-o! E şi mai bine, dar gândeşte-te doar că nu poţi face mişcarea fără să ai întreaga siguranţă, adică să nu ne iroseşti muniţia.

Acelaşi subiect este abordat şi în convorbirea purtată în 10.01.2012, la ora 19:14:04, de F. cu H.:

H.: Tocmai m-a sunat D..

F.: Înţeleg.

H.: M-a întrebat dacă e posibil să public interviul. I-am spus că nu m-am hotărât, pentru că sunt foarte dezamăgit şi nu ştiu dacă mai vreau să fiu parte din proiect în continuare.

F.: Ok.

H.: Dar F. a spus… Va trebui să discuţi cu F., nu cu mine. Acum discuţi cu mine. De ce m-ai sunat?

În convorbirea telefonică din 16.12.2011, ora 19:14:38, purtată de H. cu F., este vorba despre o consultanţă în ceea ce priveşte desfăşurarea în continuare a relaţiilor cu inculpatul Al României, pe fondul discuţiilor dintre acesta şi reprezentanţii B. S.R.L.:

F.: Alo!

H.: Da.

F.: Am discutat cu tine…Nu mai trebuie… Despre ... GGGGGGG.. Ce voiam să-ţi spun. JJ. va fi cel mai probabil în ţară luni.

H.: Da. O să discut cu el.

F.: Te vei vedea cu el pentru că trebuie să decidem strategia. A. va încerca să afle la primărie ce se întâmplă. A. va face o strategie…

H.: Voi afla.

F.: Da. Ok.

H.: Imediat.

F.: Al doilea lucru, D. este deja foarte bine. Este foarte important…Pentru că A. a zis că, din câte ştie el, nu înţelege ce înseamnă 75%, 25% când vine vorba de activele statului. Nu există aşa ceva. Autorităţi precum primăria nu ştiu cum să acorde procente în cadrul activelor, aşa că le-o acordă unei singure autorităţi, iar autorităţile trebuie să le împartă între ele. Acum, dacă le dau celui care are 75%, ceea ce e foarte bine pentru noi…Dacă le dau celui cu 25%.

H.: Ce? Ce? Mai zii o dată! Dacă….

F.: Primăria…Toate chestiile de la primărie….

H.: Da.

F.: Ei nu pot da un procent de 75% şi unul de 25%. Nu există aşa ceva.

H.: Sigur.

(…)

F.: Este o situaţie absurdă, dar o vom rezolva într-un fel sau altul. Nu există opţiune. O vom rezolva. Dar…Deci, JJ. va veni, vei afla, te vei întâlni cu JJ.. Eu voi veni miercuri sau joi.

H.: Le-ai spus despre ce am discutat?

F.: Da. Crede-mă! Mă ocup de asta toată ziua, cu toată lumea. Am avut discuţii cu VVVVV., cu A., cu VVVVV., cu A., cu YYYYYY., cu toată lumea şi toţi spun că termenul limită….Că, doar după ce vede documentul şi tot ce vom semna azi, el va pune totul pe masă, va revizui totul şi, apoi, vom discuta care este strategia. În caz că tipul va continua să ne refuze. A. spune asta. Asta este măcar strategia legală, ceea ce putem face. El spune că problema cu poliţia este că D. va fi în centrul buclucului deoarece, la sfârşitul zilei, indiferent care va fi povestea sa, a semnat şi va fi plus 50 pentru toţi tipii. Ştii?

H.: Da. E adult.

F.: E adult şi acum va trebui să explice de ce a semnat documentul fals. Oricum, vom discuta despre tot…Dar de ce sunt îngrijorat…Nu, îngrijorat, preocupat şi voiam să-ţi spun este că D. i-a spus din nou lui A. astăzi că, deşi sunt supărat şi etc., el a primit instrucţiuni clare de la ştim noi cine şi că trebuie să mă văd cu acest avocat chiar şi pentru 5 minute. Deci, avocatul îmi va explica totul şi este legat de chestiunea aceasta şi alte chestiuni şi este…Ştii? Mi se pare…Ştii? Ca o poveste fantastică, dar, aşa cum ai spus, noi nu putem şti.

H.:Cu siguranţă. Aşteptăm. Dacă cineva vrea să facă ceva, trebuie să ne sune pentru că, la momentul respectiv, vom avea toate actele semnate şi nimeni nu ne poate forţa să facem ceva.

F.: Corect.

H.: Şi dacă au banii, nicio problemă.

În convorbirea din data de 14.10.2011, la ora 19:23:22, purtată între inculpaţii H. şi F., este vorba tot de activităţi de consultanţă în domeniul relaţiilor publice:

"F.: Ascultă! Trebuie să-l ajuţi mai mult, H., cu prinţii….Faptul că ea te f…la cap nu prea ajută proiectul. Ştii? Nu prea e de ajutor să fii cu capul în nori. ….

F.: Ok. Dar ziarul?

H.: Da, ziarul o poate face, dar nu este suficient. Am făcut ceva. Reacţia nu a fost minunată, deci nu vreau să mai folosesc acelaşi canal.

F.: Ziarul?

H.: Da. O să fac ceva înainte de moment."

Consultarea inculpatului H. de către inculpatul F., pe o problemă de relaţii publice, rezultă şi din convorbirea din data de 07.03.2012, ora 15:15:29, purtată de H. cu F.:

H.: Da, F..

F.: Bună!

H.: Bună!

F.: Ascultă! D..

H.: Da.

F.: a început un război cu noi.

H.: Ce?

F.: D. a început un război cu noi.

H.: Ah!

F.: Ne-a trimis un document legalizat cu vreo, nu ştiu, 20 de articole, vrând să ştie tot ce are legătură cu contractul, totul privind cheltuielile, totul... Este scris de un avocat.

H.: Ok!

F.: Şi este foarte... încearcă să iasă din contractul cu noi, să demonstreze că am încălcat... să, să demonstreze că am încălcat contractul. Cred că simte acest lucru din cauza preţului.

H.: Da.

F.: Am de gând să-l atac foarte puternic pe cele 5 hectare, pe documentul falsificat acum.

H.: Îhî!

F.: Acum lucrăm la o scrisoare în care punem toate întrebările.

H.: Îhî!

F.: Dar întrebarea mea este: nu cred că este o idee rea să primim şi un telefon de la.

H.: Nu vreau să o fac, nu vreau să-l implic.

F.: Nu tu! Nu tu!

H.: Nici pe el.

F.: Găseşte un ziar!

H.: Da.

F.: OTV.

H.: Da.

F.: Care va avea o ştire scurtă de la A. şi sunăm să punem întrebările.

În convorbirea din data de 15.11.2011, ora 20:50:26, între F. şi H., cei doi interlocutori îşi exprimă surprinderea cu privire la nişte afirmaţii ale inculpatului D.. Nu rezultă niciun aspect de natură penală din aceasta:

F.: Nu, la 11:00 am cu D. şi HHHHHHH.. Dacă vrei, poţi veni, apoi am cu A. şi VVVVV..

H.: Ok.

F.: Dar la 10:30 am cu V. şi I.. Vrei să vii înainte sau nu poţi?

H.: Nu, nu pot, am întâlniri.

F.: Ok. Luăm prânzul împreună după asta şi sper să…

H.: Ai o întâlnire cu D., după care cu A. şi cu?

F.: A. şi VVVVV., pentru a discuta chestia asta.

H.: Despre ce?

F.: Cum vom continua.

(…)

H.: Ok, dar ştii că la un moment dat… Am uitat să-ţi spun, J. mi-a spus că A. i-a spus o poveste despre cum, în faţa lui, C. ţi-a cerut 500 de mii de euro. Ştii povestea?

F.: Nu. Spune-mi mâine!

În convorbirea din data de 23.12.2011, la ora 13:39:32, dintre H. şi F. este abordat subiectul întâlnirii din luna decembrie 2011 dintre inculpatul D. şi inculpaţii F. şi G., din locuinţa primului inculpat, întânire în cadrul căreia, aşa cum s-a arătat în analizarea faptelor imputate inculpatului F., s-au discutat doar chestiuni de afaceri, fără a se reţine săvârşirea unei infracţiuni.

H.: Ai vorbit cu HHHHHHH.?

F.: A! Ţi-am scris. Nu ai primit BBM-ul meu.

H.: Nu am BBM-ul cu mine.

F.: A! Ieri seară am mers împreună cu G. să ne vedem cu ei în drum spre aeroport.

H.: Ok.

F.: În casa lor. Cred că a fost o întâlnire foarte bună. Au spus că nu a fost IIIIIII. în spatele acestei chestiuni, în spatele lor, ci un tip britanic şi ei încă sunt de părere că pot veni cu banii. Şi ei ştiu că trebuie să-i arate până la sfârşitul anului.

H.: Ok.

F.: Dar, dacă nu, le spunem să înceteze cu prostiile. E prima dată când l-au întâlnit pe G.. A vorbit foarte bine cu ei. Le-am spus că…Oricum, e o poveste lungă. Cred că a fost important să-l cunoască. Le-am spus că, doar ca prieten, i-am avertizat să iasă din grup ăla tâmpit de avocaţi, că nu este în interesul lor, că n-o să-i ajute nicicum. Cred că, în câteva zile sau săptămâni, el însuşi le va spune că nu o să-l mai reprezinte. Deci, dacă nu vor veni la mine…Şi asta e. VVVVV. a avut o întâlnire.

H.: Da.

F.: Acum o oră cu tipul ce deţine 25%.

H.: Da.

F.: Şi cred că ar fi mai bine ca el să te pună la curent deoarece este irelevant pentru tine în ceea ce priveşte celălalt prieten.

H.: Aha.

F.: Pentru că, practic, au spus că nu vor să iasă din 25%, bla, bla, dar VVVVV. a spus că sunt dispuşi să negocieze. Dar ei au spus că, dacă n-o rezolvă complet pe 10 ianuarie, nu mai vor nimic. Nu ştiu de ce a fost mutată pe 10 ianuarie, dar asta au spus.

Convorbirea din data de 07.03.2012, orele 15:15:29, dintre inculpatul H. şi F. relevă discuţii purtate de cei doi în legătură cu încercarea inculpatului D. de a ieşi din contractul cu B. S.R.L.:

"…..F.: Şi este foarte... încearcă să iasă din contractul cu noi, să demonstreze că am încălcat... să, să demonstreze că am încălcat contractul. Cred că simte acest lucru din cauza preţului.

H.: Da.

F.: Am de gând să-l atac foarte puternic pe cele 5 hectare, pe documentul falsificat acum.

H.: Îhî!

F.: Acum lucrăm la o scrisoare în care punem toate întrebările.

H.: Îhî!

F.: Dar întrebarea mea este: nu cred că este o idee rea să primim şi un telefon de la.

H.: Nu vreau să o fac, nu vreau să-l implic.

F.: Nu tu! Nu tu!

H.: Nici pe el.

F.: Găseşte un ziar!

H.: Da.

F.: OTV.

H.: Da.

F.: Care va avea o ştire scurtă de A. şi sunăm să punem întrebările.

H.: Da, pot încerca."

Aşa cum s-a arătat anterior, campaniile de presă pe diferite subiecte sunt legale, neputându-se prezuma că în spatele lor stă săvârşirea de infracţiuni. Pentru a se reţine că printr-un articol în presă s-a comis ori s-a înlesnit comiterea unei infracţiuni ar trebui dovedite elementele constitutive ale infracţiunii respective, aspect nedovedit în cauză. În plus, răspunsul unei societăţi la atacurile din presă sunt acte normale de apărare a prestigiului şi imaginii.

În convorbirea din data de 26.03.2012, ora 10:30:52, purtată de F. cu H., se discută despre o întâlnire cu inculpatul D., pe fondul neînţelegerilor dintre acesta şi reprezentanţii B. S.R.L.:

F.: (…) Spune-mi ceva, ce ..., urmează să am întâlnire acum... internă cu A., J. şi V., I. despre D..

H.: Îhî.

F.: Ei au vrut să ne întâlnim azi, dar nu am timp.

H.: Am înţeles că întâlnirea cu avocata nu a fost prea plăcută.

F.: Prea plăcută nu, dar cred că a mers bine, pentru că ideea principală este că ei au sunat şi au spus că vor acum să se vadă cu mine ca să clarificăm lucrurile. Deci, cred că ei au înţeles că nu sunt alte variante.

H.: Poate.

F.: E..., deci asta este . . . . . . . . . .

Convorbirea din data de 26.03.2012, ora 10:30:52, purtată de F. cu H. se referă la recomandarea inculpatului J. de către inculpatul H.:

H.: Este mai bine să îl foloseşti pe J. cât mai mult posibil, pentru că el ştie cum să negocieze şi să descurce şi este foarte convingător, ştii.

F.: Da.

H.: Este inteligent.

F.: Nu, nu, este bun, sunt foarte mulţumit de el, foarte încântat de el.

H.: Şi eu sunt încântat, pentru că eu l-am recomandat.

Faptul că inculpatul J. a fost prezentat ca un "bun negociator" este de înţeles, având în vedere că la acest moment reprezentanţii B. S.R.L. erau în conflict cu inculpatul D. şi încercau să găsească o soluţie de ieşire din acest impas.

Convorbirea din data de 25.06.2013, ora 10:41, purtată de H. cu J., relevă nemulţumirea inculpatului F. legată de lipsa de comunicare din partea inculpatului J.. Convorbirea a fost analizată şi în cazul analizei faptelor imputate inculpatului J. şi nu relevă niciun aspect de natură penală.

H.: Uite, m-am despărţit acuma de F..

J.: Da?

H.: Şi e foarte supărat pe povestea asta, că nu l-ai anunţat şi că nu i-ai lăsat timp să caute pe cineva să-l înlocuiască.

J.: Hai mă, vorbeşti serios... o să mă văd eu acuma la ora 13:00 cu el.

H.: Şi are dreptate. Nu, dar Lxxucian…

J.: Păi, are dreptate, dar am vorbit.

H.: Mai ales că mi-a zis că i-am promis că-l anunţi înainte de a lua orice decizie, că vorbeşti cu el.

J.: Îhâm! O să vorbesc cu el la ora 13:00.

H.: Zice: deci, acum am aflat de la I., care aflase din ziare. A zis că nu vrea să mai vorbească cu tine.

J.: Ăăă, mă… nu, nu aşa. Trebuie să-l sun eu să vorbesc cu el.

H.: Da, J., dar are dreptate. Şi m-am certat şi eu cu el pe tema asta, că mi-a zis bă, tu mi l-ai recomandat. (…)

H.: Nu ştiu acum… şi ai vreo idee pe cine, pe cine putem pune să înlocuiască toată... să te înlocuiască?

J.: Nu ştiu, dar ar fi bine... dar aş putea să vorbesc cu el. Eu la ora 13:00 am întâlnire. Cred că aşa ar fi.

H.: Du-te la 13:00 şi vorbeşte, du-te la 13:00 şi vorbeşte cu el, eu i-am zis că.

J.: Păi, am întâlnire la ora 13:00.

H.: În condiţiile astea, eu sunt dispus să preiau tot ce făceai tu, la un moment dat.

Acelaşi subiect este abordat şi în convorbirea telefonică din data de 25.06.2013, ora 13:23:18, purtată de H. cu J.:

J.: Dacă te vezi cu omul acesta (F. n.n.), te rog spune-i că eu chiar cred că pentru tot ceea ce am făcut eu în ultimul an şi jumătate merită 10 minute şi pe urmă trage el concluziile. Să m-asculte şi pe mine, zece minute!

H.: Da, şi-o să mă-ntrebe ce să stea să te asculte la ce? O să-i zic.

J.: Păi, să mă asculte.

H.: Era foarte supărat! Tu nu înţelegi că eu m-am certat cu el de dimineaţă?

J.: Ce am făcut eu săptămâna trecută, săptămâna trecută, când e un mail de la AAAAAAA. care spune cu cuvinte: erou. Ea nu credea că e posibil ce s-a întâmplat săptămâna trecută şi ce s-a semnat şi ce s-a făcut şi ce acorduri s-au întâmplat.

H.: Mda.

J.: Şi ce hârtii s-au scos de la D.. Da?

H.: Vorbesc cu el.

J.: Toate, toate săptămâna trecută!

H.: Da.

J.: Meeting-uri după meeting-uri. Deci, el să nu creadă... eu am un nivel de responsabilitate H., suficient... poate nu e obişnuit, dar asta nu înseamnă nimic, că aşa… i-am spus cu cuvânt, I. era de faţă, jur, întreabă-l!

H.: Da.

J.: I-am spus: F., chiar dacă formalizez, minim două - trei luni de zile, n-ai să simţi nimic în toată treaba asta până hotărâm împreună ceva. Nu te las! Ai cuvântul meu! Asta a fost discuţia, I. era de faţă.

H.: Bine, lasă-mă să vorbesc, lasă-mă să vorbesc cu el! Că era foarte... m-am certat cu el de dimineaţă.

J.: Da, dar n-are sens. Deci încă o dată, eu oricum îi fac un mail, dar.

H.: N-are sens! N-are.

J.: ... zece minute ar merita pentru bunul mers al lucrurilor. Eu nu… nu am nici un fel de problemă, el să hotărască ce doreşte.

H.: Îhâm!

J.: Dar e păcat! E păcat!

H.: Ok.

J.: Eu am pus suflet în treaba asta şi s-au obţinut rezultate.

H.: Îhâm! Ok.

J.: Acum un an de zile, D. nu dădea... ne fugărea să-i dăm banii. Nu i-am mai dat nici banii.

H.: A!

J.: Nu i-am dat nici banii, nici n-a mai cerut niciodată şi a semnat toate, pentru w, pentru alea, că ni le dă... ne-a.

H.: Da.

J.: Toate astea s-au obţinut de mine!

Faţă de toate aceste aspecte, întrucât nu rezultă din nicio probă că prin publicarea unor articole în ziar ori prin oferirea de consultanţă în domeniul relaţiilor cu publicul inculpatul H. ar fi urmărit să ajute sau să înlesnească săvârşirea unei infracţiuni de trafic de influenţă, instanţa a reţinut că fapta comisă de acesta nu este prevăzută de legea penală. Pentru a se putea reţine infracţiunea de trafic de influenţă ar trebui ca făptuitorul să pretindă că are o influenţă directă şi că poate influenţa în mod direct funcţionarii publici competenţi să dispună cu privire la cererea cumpărătorului de influenţă. Dacă făptuitorul ar pretinde că poate influenţa în mod indirect funcţionarii publici, prin intermediul presei, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, deoarece textul de lege nu cuprinde şi această ipoteză. În speţă nu s-a făcut, însă, nici dovada faptului că inculpatul H. ar fi urmărit să influenţeze în mod indirect, prin articole de presă, funcţionarii publici competenţi să dispună asupra cererilor de retrocedare ale inculpatului D.. Dimpotrivă, din probe rezultă că inculpatul nici nu a acordat vreo importanţă deosebită promovării în presă a inculpatului D., chiar acesta din urmă susţinând acest lucru. Contribuţia la protejarea imaginii societăţii B. S.R.L., prin contracararea unor atacuri din presă, reprezintă acte normale pentru asigurarea succesului unui proiect de afaceri.

În consecinţă, prima instanţă a reţinut că inculpatul H. a desfăşurat o activitate legală, de consultanţă sporadică în domeniul relaţiilor cu publicul, într-un proiect despre care nu avea cunoştinţă că ar fi conţinut şi o infracţiune de trafic de influenţă. Pentru aceste motive, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului H. pentru complicitate la infracţiunea de trafic de influenţă, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 291 alin. (1) C. pen. Temeiul achitării a fost justificat de faptul că inculpatul a desfăşurat unele activităţi în cadrul B. S.R.L., care constituie, însă, fapte licite.

h). Referitor la infracţiunea de complicitate la trafic de influenţă reţinută de parchet în sarcina inculpatului G.:

Inculpatul G. este acuzat de parchet că, în mod continuat, începând din toamna anului 2006, în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale, i-a ajutat pe inculpaţii C., A. şi F. în activitatea realizată de aceştia de traficare a influenţei faţă de inculpatul D., prin punerea la dispoziţie a unor importante sume de bani, coordonarea şi aprobarea demersurilor acestora şi ale celorlalţi membri ai grupului (care au aderat ulterior), purtarea de discuţii directe cu cumpărătorul de influenţă, promiţându-i acestuia că membrii grupului pot să îi recupereze averea revendicată prin influenţa avută asupra funcţionarilor publici implicaţi în procedurile de retrocedare a bunurilor, prin intermediul relaţiilor avute la cel mai înalt nivel în lumea politică, în justiţie, în presă, direct şi indirect, solicitând şi obţinând în schimb o parte considerabilă din bunuri, atât pentru el, cât şi pentru membrii grupului infracţional, între 50 - 80% din fiecare bun care va fi obţinut, faptă care, în opinia parchetului, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la trafic de influenţă, prevăzut de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 291 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.

Prin încheierea din data de 17.05.2019, în temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen., instanţa a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracţiunea continuată de complicitate la trafic de influenţă, prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., în infracţiunea de complicitate la trafic de influenţă, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 291 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., în forma unităţii naturale.

Instanţa de fond a constatat că probele administrate în cursul urmăririi penale şi în cursul cercetării judecătoreşti nu confirmă săvârşirea de către inculpatul G. a acestei infracţiuni.

Instanţa a reţinut că inculpatul G. a pus la dispoziţia societăţii B. S.R.L., prin intermediul B. şi a altor firme controlate de el, cea mai mare parte din sumele de bani necesare plăţii avansului de 4 milioane de euro către inculpatul D., precum şi pentru achitarea altor servicii prestate societăţii. Inculpatul G. nu a fost, însă, singurul finanţator al proiectului, ci au mai fost şi alţi parteneri în această afacere, care, prin intermediul unor firme, au furnizat diverse sume de bani societăţii B. S.R.L..

B. este singurul asociat al S.C. B. S.R.L., iar societatea B. a fost înfiinţată în 19 septembrie 2005, după înfiinţare cele 5.000 de părţi sociale fiind dobândite de: KK. (înregistrată în Insulele Virgine Britanice), controlată de inculpatul G. - 4390 părţi sociale, reprezentând 87,8%, inculpatul C. - 390 părţi sociale, reprezentând 7,8% şi LL. (înregistrată în Insulele Virgine Britanice) - 220 părţi sociale, reprezentând 4,4%. Inculpatul F. şi cu II. sunt asociaţi în LL..

La data de 15.12.2008, inculpatul C. a cesionat către NN.. (societate deţinută de martorul MM.) un număr de 390 părţi sociale.

La data de 9.05.2010, după ce s-a certat cu ceilalţi asociaţi, inculpatul C. a cesionat către KK. restul de 390 de părţi sociale, ieşind din societatea B.. Motivul acestei ieşiri a inculpatului C. din afacere este relatat de martorul SSSSS., care declară în faţa instanţei, la data de 07.04.2017, cu privire la inculpatul G., că:

"dânsul era surprins, aşa l-am perceput, de desfăşurarea financiară a proiectului, de faptul că s-au făcut tranzacţii de care dânsul spunea că nu ştia, şi că din această cauză îl scosese din proiect pe domnul C.." Această afirmaţie a martorului este o dovadă că inculpatul G. nu era la curent cu toate activităţile desfăşurate de inculpatul C. în cadrul societăţii B. S.R.L. şi că nu poate fi asociat în mod automat cu faptele acestuia de trafic de influenţă, descrise mai sus. Martorul SSSSS. este credibil sub acest aspect, deoarece a desfăşurat în cadrul B. S.R.L. activităţi similare cu cele desfăşurate de unii inculpaţi din prezenta cauză, fiind o persoană care cunoaşte bine activitatea acestei societăţi.

Pentru a se putea reţine în sarcina inculpatului G. săvârşirea complicităţii la infracţiuna de trafic de influenţă, ar trebui să se dovedească, dincolo de orice dubiu rezonabil, că acesta a ştiut despre săvârşirea de către inculpatul C. a infracţiunii de trafic de influenţă faţă de inculpatul D.. Finanţarea unei cesiuni de drepturi succesorale nu este o operaţiune ilegală, iar cei care folosesc acest mijloc legal nu comit fapte ilicite. Chiar parchetul a reţinut acelaşi lucru în cazul martorului MM., care a finanţat, alături de ceilalţi inculpaţi, activitatea societăţii B. S.R.L. şi nu a fost cercetat în prezenta cauză pentru vreo infracţiune.

Din probele administrate în cauză nu rezultă că inculpatul G. a avut cunoştinţă despre infracţiunea de trafic de influenţă comisă de inculpatul C. şi nici că a pus la dispoziţie sumele de bani necesare finanţării societăţii B. S.R.L. cu scopul de a ajuta sau a înlesni săvârşirea acestei infracţiuni. Pentru a se putea reţine în sarcina unei persoane complicitatea la săvârşirea unei infracţiuni, trebuie ca aceasta să ştie cu certitudine că cel pe care îl ajută comite o infracţiune. Complicitatea este o activitate care se comite cu intenţie directă, ceea ce presupune în mod obligatoriu prevederea şi urmărirea rezultatului ilicit de către complice.

Or, în speţă, rezultă din probe că inculpatul D. nu a cunoscut despre faptul că inculpatul G. este asociat cu inculpatul C. în cadrul B. S.R.L. până la momentul la care au apărut divergenţele cu inculpatul C., adică după ce au fost transferate către B. S.R.L. cele două bunuri imobile ce fac obiectul prezentei cauze (Pădurea x şi Ferma y). Chiar în plângerea penală depusă la parchet în data de 23.01.2015 inculpatul D. arată că a încheiat contractul de cesiune a drepturilor succesorale din 01.11.2006 cu B. S.R.L., firmă despre care a ştiut "că are un unic asociat în persoana dlui. C., care era în acelaşi timp şi administrator al acestei societăţi".

De asemenea, din transcriptul declaraţiei date în cursul urmăririi penale, la data de 11.01.2016, rezultă că inculpatul D. a declarat că:

"După încheierea contractului, la un moment dat au aparut grupul de israelieni, despre care nu am ştiut că sunt asociaţii lui C.. Au apărut atunci când am dorit să reziliem contractul cu C. pentru că nu primeam informaţii, nu ni s-a spus când Băneasa şi Snagov au fost vândute."

Acelaşi aspect rezultă şi din declaraţia de suspect dată în cursul urmăririi penale, la data de 08.01.2016, de către soţia inculpatului, martora Z., care afirmă că:

"De la o persoană care a dorit să cumpere terenul de la Băneasa am aflat că C. nu este singurul finanţator şi că este un grup de oameni cu care el nu ar dori sa facă afaceri. Ne-a spus numele lui F., G., V., JJJJJJJ., KKKKKKK.."

Faptul că inculpatul D. a aflat mai târziu că inculpatul G. este implicat în societatea B. S.R.L. rezultă şi din convorbirea din data de 22.12.2011, ora 20:32:10, purtată între F. şi Z.:

F.: Bine. Vreau să fac ceva… O să plec de la hotel, dar ceea ce vreau să fac, dacă vreţi şi dumneavoastră, pentru că profit de această oportunitate şi vin la biroul dumneavoastră, vreau să aduc cu mine o persoană pe care nu aţi mai întâlnit-o înainte, care a investit totul în companie, este domnul G.. Este o ocazie specială pentru care se află în România şi aş vrea să înţelegeţi cine este în spatele proiectului.

DOAMNA: Nu, ştim, G..

F.: Da. Nu v-aţi întâlnit, ştiu că nu v-aţi întâlnit niciodată.

DOAMNA: Nu, niciodată. Am sunat, dar nu m-am întâlnit niciodată cu el.

F.: Aş vrea să-i cer să mă însoţească şi să venim să vă vedem.

DOAMNA: Da.

F.: Ok?

DOAMNA: Da.

F.: Pentru a încerca să stabilim tot. Veţi cunoaşte persoana într-o manieră civilizată.

La acest moment, când se poartă această convorbire, infracţiunea de trafic de influenţă comisă de inculpatul C. era deja săvârşită, nemaifiind posibilă o complicitate la această infracţiune din partea inculpatului G..

Anterior ori concomitent săvârşirii de către inculpatul C. a infracţiunii de trafic de influenţă nu există alte probe cu privire la contribuţia inculpatului G., în afară de convorbirile telefonice interceptate în baza mandatelor de siguranţă naţională care, aşa cum s-a arătat anterior, nu pot avea caracter determinat sau esenţial pentru pronunţarea unei hotărâri de condamnare.

Chiar şi din analiza acestor convorbiri telefonice purtate de inculpatul G. cu inculpatul C. anterior săvârşirii de către acesta din urmă a infracţiunii de trafic de influenţă se constată că nu rezultă din ele, dincolo de orice dubiu rezonabil, faptul că inculpatul G. ar fi avut cunoştinţă de această infracţiune şi că ar fi urmărit înlesnirea săvârşirii acesteia.

Astfel, din convorbirea telefonică din data de 22.10.2007, orele 19:17:59, purtată între C. şi G., nu rezultă vreun element referitor la infracţiunea de trafic de influenţă comisă de inculpatul C.. Este o convorbire normală, în care o persoană care are interese în societatea B. S.R.L. întreabă în ce stadiu se află cererile de retrocedare a bunurilor imobile pe care această societate le achiziţionase de la inculpatul D.:

G.: Eu sunt la Belgrad…prietenul tău, F. m-a dus într-un loc frumos, crede-mă! Plouă toată ziua şi nu se opreşte un minut, am parcurs kilometri în maşină şi în ploaie.

C.: Fii atent, e o persoană periculoasă acest F. (râde)!

G.: Acest F. este foarte periculos, e foarte periculos, sunt de acord. Ce mai faci, totul e ok?

C.: Da, totul e ok. Cred că suntem într-un moment special şi trebuie să luăm nişte decizii despre cum să mergem înainte … adică într-o manieră pozitivă, nimic perturbator.

(…)

G.: Ok, ok. Spune-mi, cum s-a mai avansat...? Snagovul e al nostru. Cum este situaţia cu Băneasa, am mai progresat?

C.: Da, este foarte avansată. De asemenea, o să-ţi explic când ne vedem, oricum vreau până de Crăciun vreau să definitivez cel puţin 6 puncte. O să ţi le arăt care dintre ele. Dar astea 6 sunt probabil… nu cele mai mari, dar ... Băneasa este cel mai mare, dar celelalte sunt de asemenea foarte mari.

G.: Nu Băneasa, fără să includă Băneasa.

C.: Include, bineînţeles că şi Băneasa.

G.: La sfârşitul acestui an tu vrei să termini Băneasa?

C.: Da, da, bineînţeles.

G.: Fantastic! Te-ai descurcat foarte bine, ah?

De asemenea, în convorbirea din data de 15.04.2008, ora 11:39:25, purtată între aceiaşi inculpaţi, inculpatul C. îl informează pe inculpatul G. despre stadiul retrocedării Fermei y, fără să rezulte vreun element din care s-ar putea deduce că acesta din urmă ar fi cunoscut despre săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă. Dimpotrivă, din faptul că inculpatul G. nu ştia exact care este procedura de retrocedare, ce semnături mai sunt necesare ("G.: Asta e ultima semnătură de care ai nevoie de la minister? Ultima?"), se poate deduce contrariul, respectiv că inculpatul G. era convins că este vorba de o procedură legală de retrocedare. Faptul că inculpatul G. susţine că trebuie găsită o soluţie pentru reducerea taxelor ce trebuie plătite pentru această tranzacţie nu înseamnă că se referă obligatoriu la mijloace de natură penală; drept dovadă este faptul că mutarea adresei administrative a terenului cu ieşire la două străzi pe strada cu taxele mai mici este un mijloc legal de reducere a acestor taxe:

C.: …. Ce faci G.?.

G.: Nu rău. Cum e vremea în România?

C.: Extrem de rea. Nu ştiu ce se întâmplă. Vremea se schimbă. N-am văzut niciodată o primăvară ca asta. Aşa frig şi aşa de multă ploaie….

G.: Serios? În Israel este foarte frumos…

C.: Pot să vin acolo?

(…)

C.: Ok. Al doilea subiect se referă la Băneasa. Suntem la stadiul la care schimbăm documentele între noi şi instituţie. Sunt total nefolositoare actele pe care ni le-au trimis, dar cel puţin nu au intenţie rea. Documentele sunt neutre. Neutre sau pozitive. Sper că vom încheia direct cu ei foarte curând… se referă la institut

G.: Ok. Ce înseamnă dacă se finalizează?

C.: Înseamnă că semnăm cu ei. De fapt, avem nevoie doar de o semnătură de la ei. Nu avem nevoie de altceva. Am pus totul acolo, 99,9% este totul gata. Nu ştiu de ce încă… probabil vor să fie acoperiţi înainte de a semna.

G.: Asta e ultima semnătură de care ai nevoie de la minister? Ultima?

C.: Poftim?

G.: Am crezut că ai nevoie de mai multe lucruri, dar nu ai nevoie de altceva.

C.: Cu ei? Cu instituţia?

G.: Nu şti cu cine, cu oricine…

C.: Da. E nevoie de un singur lucru. Să semneze şeful instituţiei, în rest totul e realizat.

G.: Bun…

C.: Cu Aviaţia am realizat toate întâlnirile în ultimele două, trei săptămâni. V. mi-a spus că ţi-a trimis, nu ştiu ce, aşteaptă aprobarea ta.

G.: Mi-a trimis nişte acte mici prin care mi-a explicat situaţia financiară. Exact ce mi-ai spus şi tu, nu sunt bani acolo, sunt puţini bani. Trebuie să stăm de vorbă să discutăm despre paşii pe care îi avem de făcut… Trebuie să avansăm, aşa cum am discutat.

C.: Da.

(…)…G.: Aştept veşti bune în legătură cu Băneasa (?), e important.

C.: Crede-mă că aştept mai mult decât tine. Sunt ca… aceste semnături.

G.: Trebuie să găsim o soluţie pe partea financiară. E foarte dificil să păstrăm…

C.: Ştiu am discutat cu… Am discutat cu F. acum o să-ţi spună câteva lucruri când se va întoarce. Acum e Kiev.

G.: Ok….

C.: Te va suna, probabil….

G.: Mulţumesc….

C.: Pa!

Aceeaşi situaţie există şi în cazul convorbirii telefonice din data 08.05.2008, ora 12:30:16, purtată între inculpaţii C. şi G., din care nu rezultă vreun aspect referitor la infracţiunea de trafic de influenţă comisă de către inculpatul C.. Din nou inculpatul G. se interesează de stadiul retrocedării Fermei y, fără să rezulte că acesta ar fi fost la curent cu faptul că inculpatul C. i-a promis inculpatului D. că va interveni pe lângă funcţionarii publici competenţi să dispună asupra retrocedării, cerându-i în schimb nişte bunuri:

C.: Îmi pare rău şi mie, dar azi am semnat un contract mare cu 10% şi a fost o lungă negociere şi luptă şi nu am putut rata o astfel de oportunitate.

G.: Dar este păcat că îmi aminteşti că am de plătit prea mulţi bani.

C.: Sper că nu se compară cu ce va veni.

G.: Şi eu sper. Cum a decurs? Când va fi finalul finalului la Băneasa?

C.: Deci, după cum deja ştii, prietenul lui F. nu a făcut mai nimic şi am găsit cine este şeful tipului care ar fi trebuit să facă asta şi am descoperit că este de la alt…, să spunem în competiţie cu prietenul lui F., care este un bun prieten cu mine şi am găsit acum instrumentele şi mâine, la ora 10:00, este o comisie la Institut şi voi merge eu împreună cu D., cu avocaţii şi, probabil, după cum au promis, mâine va fi luată decizia favorabilă. Dar nu vreau să…

G.: … (neinteligibil) ce se va întâmpla atunci?

C.: Nimic. Doar vor semna şi va fi a noastră. Asta e tot. Nu sunt mai mulţi paşi, e doar un pas.

G.: Deci nu trebuie să mai vorbeşti cu cineva, să mai întrebi pe cineva, se termină, e rezolvată?

C.: Da. Doar de semnat. Asta-i tot. Probabil nu va fi chiar mâine, dar important este să avem o decizie favorabilă mâine.

G.: Deci lipseşte doar o semnătură?

C.: Exact, doar una.

G.: Şi apoi este chiar al nostru? Adică putem începe munca pe teren?

C.: Da, este 100% al nostru, este ca şi maşina ta, e a ta (RÂDE).

G.: Foarte bine. Şi apoi nu trebuie să dăm nimic….să dăm un hectar aici, un hectar acolo…

C.: Ăhh, ...Adică, va fi probabil o sumă mică pentru aceşti oameni, dar nu mare lucru….(…)

În această convorbire ar putea fi considerată o afirmaţie referitoare la eventuale fapte de corupţie afirmaţia inculpatului C. în sensul că "prietenul lui F. nu a făcut mai nimic şi am găsit cine este şeful tipului care ar fi trebuit să facă asta şi am descoperit că este de la alt…, să spunem în competiţie cu prietenul lui F., care este un bun prieten cu mine şi am găsit acum instrumentele şi mâine, la ora 10:00, este o comisie la Institut şi voi merge eu împreună cu D., cu avocaţii şi, probabil, după cum au promis, mâine va fi luată decizia favorabilă." Nu se poate înţelege, însă, din acest fragment, la cine se referă inculpatul C. în convorbire, neidentificându-se în cursul urmăririi penale nici persoana respectivă şi nici ce acte a îndeplinit aceasta. Din acest motiv, nu s-a putut reţine că din convorbire rezultă că ar fi fost vorba de un act de trafic de influenţă şi că inculpatul G. ar fi cunoscut cine este această persoană şi ce act de trafic de influenţă a comis inculpatul C. în legătură cu ea.

Dimpotrivă, rezultă din convorbire că nu este vorba de directorul ICDPP, LLLL., pentru că inculpatul C. l-ar fi menţionat în convorbire sau ar fi făcut referire la el în alt mod. În plus, referirea inculpatului C. este la "şeful tipului", ceea ce îl exclude pe directorul ICDPP, care era chiar "şeful instituţiei".

În plus, pentru a se reţine complicitate la trafic de influenţă, ar trebui ca inculpatul G. să ia cunoştinţă de faptul că C. a cerut bunuri de la inculpatul D. în schimbul influenţei, iar nu să afle despre eventuale fapte de abuz în serviciu pe care le-ar fi comis funcţionarii publici comptenţi să dispună cu privire la retrocedare. De altfel, aşa cum se arată în cadrul analizei infracţiunii de abuz în serviciu legată de retrocedarea acestui imobil, nu s-a putut reţine în speţă că restituirea Fermei y a fost nelegală, motiv pentru care nu sunt întrunite nici elementele constitutive ale unei infracţiuni de abuz în serviciu. Dacă restituirea imobilului ar fi fost nelegală, afirmaţia inculpatului C. ar fi putut să constituie un indiciu pentru reţinerea unei infracţiuni de abuz în serviciu în sarcina unui funcţionar public ("şeful tipului"). În lipsa constatării unor aspecte de nelegalitate a retrocedării, această afirmaţie făcută de inculpatul C. poate fi văzută ca o simplă laudă a sa faţă de inculpatul G., fără nicio consecinţă penală.

De asemenea, afirmaţia inculpatului C. "Adică, va fi probabil o sumă mică pentru aceşti oameni, dar nu mare lucru" poate fi interpretată mai degrabă ca o referire la sumele de bani pe care acesta le-a dat chiriaşilor din clădirile Institutului de Cercetare şi Dezvoltare pentru Protecţia Plantelor (martorii LLLLLLL., MMMMMMM., NNNNNNN., OOOOOOO. şi PPPPPPP.), pentru a-i determina să plece din locuinţele închiriate. Martorii audiaţi au arătat că, după retrocedarea imobilului teren pe care erau amplasate nişte construcţii degradate în care locuiau, doar în scripte sau în mod real, unii angajaţi ai ICDPP, inculpatul C. le-a înmânat acestora, pe semnătură, câte o sumă de bani pentru a se muta din aceste locuinţe. Acesta nu poate fi considerat un act ilicit sau de corupţie, deoarece persoanele respective nu aveau nicio competenţă în soluţionarea cererii de retrocedare, iar sumele de bani au fost date pentru a le înlesni evacuarea din clădirile retrocedate.

Afirmaţia inculpatului G. "Şi apoi nu trebuie să dăm nimic….să dăm un hectar aici, un hectar acolo…" nu poate fi legată neapărat de fapta inculpatului C. de a-i da inculpatului T. o suprafaţă din terenul din Pădurea x, retrocedat, ci poate fi legată şi de transmietrea către societatea comercială aparţinând inculpatei E. a unei părţi din acest teren. Având în vedere referirea inculpatului G. la suprafeţe mari ("un hectar"), cel mai porbabil referirea a fost la suprafeţele de teren transmise către inculpata E. (care erau justificate de contractul încheiat anterior de aceasta cu inculpatul D.), iar nu la suprafaţa de 1000 mp., transmisă către inculpatul T., cu titlu de mită.

Restul convorbirilor telefonice invocate de parchet în acuzarea inculpatului G. sunt purtate de terţe persoane, nu de către acesta în mod direct şi se referă la aspecte privind administrarea societăţii B. S.R.L. şi a bunurilor dobândite de aceasta.

Din convorbirea telefonică purtată în ziua de 03.01.2008, ora 19:55:24, de C. cu JJ., rezultă că cei doi interlocutori vorbesc despre un proiect pe care să-l dezvolte în localitatea Snagov. Afirmaţia inculpatului C. în sensul că "Mai mult sau mai puţin sunt şef acolo, deci să ajut mult să obţii tot ceea ce ai nevoie în Snagov" nu a fost făcută către inculpatul G., pentru a putea fi considerată o aducere la cunoştinţă a folosirii influenţei în legătură cu retrocedarea bunurilor către inculpatul D.:

JJ.: (râde) Te iubesc, prietene! (…) Am primit mail-ul tău şi am vorbit ieri noapte cu F. despre proiectul tipului din Snagov, i-am uitat numele.

C.: XXXX..

JJ.: V. s-ar putea să vină în România ori astăzi, ori mâine.

C.: Nu, eu am înţeles că pe data de 7.

JJ.: Eşti sigur? Pentru că am vorbit ieri cu el şi mi-a spus că s-ar putea să fie…poate mă înşel, poate mă înşel. Nu ştiu.

C.: Oricum, i-am dat şi lui detaliile avocatului şi dacă poate fi în contact cu el este foarte bine.

JJ.: Îţi spun ce voi face. Am vorbit cu G. despre acest proiect. Mă voi întâlni mâine cu G. pentru a-i explica puţin despre acest proiect. Noi avem multe proiecte acolo. Poate fi o locaţie bună, nu ştiu, poate tu ai dreptate, poate trebuie să gândim mai atent. Nu putem cumpăra cu trei milioane de dolari? Ce crezi?

C.: Cred că V. poate pune presiune, deoarece ei se grăbesc să vândă, pentru că ei vor să cumpere altă insulă în Snagov, nu ştiu unde şi cred că nu sunt aşa de bogaţi să aibă aceşti bani. Acesta este un alt subiect pe care o să-l discutăm după. Cred că dacă V. va şti cum să conducă această negociere va putea să scadă un pic preţul.

JJ.: Ok.

C.: Asta cred. Chiar dacă vor spune: Nu, nu, niciodată. Dar ştii, când le arăţi banii, vor accepta.

JJ.: Ok. Ce sugerezi? Voi vorbi cu G. mâine, îţi voi telefona după întâlnire. Mă voi întâlni şi cu V.. Îi voi telefona acum, nu ştiu dacă V. este în Africa de Sud sau nu, vreau să văd exact unde este. Vom lua o decizie, vreau să ştiu care este riscul nostru, dacă există vreun risc.

C.: Nu, nu este nici un risc. Este vorba doar de suma de bani.

JJ.: Dar depinde şi de cât putem negocia? V. mi-a spus că avem o intrare de unu. Unu e ca 15-16 mp.

C.: Da, e mai mult decât ai avea nevoie.

JJ.: ... (neinteligibil)

C.: Mai mult sau mai puţin sunt şef acolo, deci să ajut mult să obţii tot ceea ce ai nevoie în Snagov.

Convorbirea din data de 06.05.2008, ora 15:40:12, purtată de C. cu II., reprezintă o discuţie despre procentele pe care urma să le primească martorul MM. şi inculpaţii din prezenta cauză.

JJ.: Foarte bine. Am avut o convorbire cu F. ieri cu privire la ce ştii şi tu că am vorbit.

C.: Da. Deci mâine, JJ., presupunem că se va semna asta. Vreau să te întreb dacă vrei ca QQQQQ. să se uite pe contract.

JJ.: Da. Te rog. E foarte important pentru mine. Tu ai vorbit despre 10%, da?

C.: Da.

JJ.: Ok. Şi nu ţi-am trimis de la F., el mi-a spus că preţul a crescut la 6 punct şi ceva zero. (…)

C.: În 10 zile de la semnarea contractului.

JJ.: Am înţeles. Tu şi MM. luaţi 50% din asta?

C.: …

JJ.: C. ?

C.: Da.

JJ.: Mă auzi, prietene?

C.: Da. Te rog.

JJ.: Deci, tu şi MM. luaţi 50%, iar eu şi G. luăm 50%.

C.: Desigur, din contract, iar la plată este 80-20 ca de obicei.

JJ.: Este la fel 80-20?

C.: Da. Asta este ce am decis. Am decis ceva diferit?

JJ.: Nu, nu, nu, pentru că G. mi-a spus altceva, el a vorbit cu F., deci lasă-mă să… este bine că mi-ai spus asta, ok, mă duc să-l văd pe G. şi te rog trimite-i lui QQQQQ. contractul şi eu îţi voi da un telefon poate împreună cu G. sau singur. Ok? Dar e foarte important să închizi cu ei. Ok. Acum spune-mi ceva, numărul doi, tu ai vorbit cu G. ieri?

Acelaşi lucru rezultă şi din convorbirea din data de 11.09.2008, ora 13:49:49, purtată de C. cu JJ., cumnatul lui G. şi QQQQQ., avocatul din Israel al lui G., în care se discută de diferite procente din afacere:

JJ.: Mă aflu cu QQQQQ.... vorbim despre cei 20% ai prietenilor noştri... ştii ce vorbesc.

C.: Da.

JJ.: Ok. În contractul pe care l-am scris noi… şi am discutat(?) cu QQQQQ. înaintea semnării… noi am stabilit ferm acolo că noi oferim 20% net din ce B. va primi. Ok?

C.: Da.

JJ.: Deci înseamnă că fără domnul P. şi bla, bla, bla…

C.: Da.

JJ.: Dar vreau să te întreb ceva pentru că eu i-am spus lui Dxxavid… nu e doar domnul P. pe care trebuie să-l deducem, mai este şi femeia. Îţi aminteşti de femeia despre care am vorbit. (…)

QQQQQ.: Şi întrebarea e, dacă vrem să fim isteţi şi să punem ca oamenii mari să ia 20% nu din 80, ci din 75.

C.: Da, dar… nu! Nu! Nu putem face… o putem face pentru... partea D. dar n-o putem face pentru cele 5% pe care trebuie să le dăm altcuiva, pentru că erau în interiorul B.. Nu putem face asemenea modificări.

QQQQQ.: Ok, asta era întrebarea mea, am vrut doar să îi explic lui Shimon…

C.: Nu, nu… în mintea lor treaba e împărţită în două: D. şi noi, 80-20. Dar ei nu ştiu de cele 6% care sunt incluse şi nu e musai să trecem chestia asta acolo. Şi ei nu vor afla.

QQQQQ.: Întrebarea mea e acum C.: noi vrem să le dăm acum 20% din 80%.

C.: Da.

QQQQQ.: Când deţinem terenul, le vom da cele 20% din 80 şi le spunem că totul merge la D.. Ei vor putea să afle că suntem deja 86?

C.: Nu ştiu. Nu vor afla… Oricum, şi dacă vor afla, e dreptul nostru să cumpărăm alte drepturi, aşa că nu e ceva… Nu sunt îngrijorat de asta.

Aşadar, neputându-se face o legătură certă, concretă, între fapta inculpatului G. de finanţare a activităţii societăţii B. S.R.L. şi fapta de trafic de influenţă comisă de inculpatul C., nu s-a putut reţine în sarcina inculpatului G. complicitatea la această infracţiune. În ce priveşte ajutorul care ar fi fost acordat de inculpatul G. la traficul de influenţă care ar fi fost comis de inculpaţii F. şi A., aşa cum s-a arătat anterior, presupusele fapte ale acestora de pretindere sau de primire a unor bunuri în schimbul promiterii folosirii influenţei pe lângă funcţionari publici nu există, motiv pentru care nu s-a putut reţine nici complicitatea inculpatului G. la acestea. Pentru aceste motive, fiind vorba de o finanţare legală a unei afaceri, instanţa de fond a reţinut că fapta inculpatului G. nu este prevăzută de legea penală şi, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului pentru complicitate la infracţiunea de trafic de influenţă, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 291 alin. (1) C. pen.

i). Referitor la infracţiunea de abuz în serviciu reţinută în forma autoratului în sarcina inculpaţilor N., O., P., Q., S., R., T. şi în forma complicităţii în sarcina inculpaţilor C., D., A. şi E., în legătură cu retrocedarea suprafeţei de teren de 46,78 ha din Pădurea x:

Inculpatul N. este acuzat în rechizitoriu că, în perioada 2006-2007, în calitate de primar al localităţii Snagov şi preşedinte al comisiei locale de fond funciar, învestită cu soluţionarea cererii inculpatului D. de retrocedare a suprafeţei de 46,78 ha teren forestier, cu intenţie, urmare a intervenţiei inculpaţilor E. şi D., în lipsa oricărei analize a cererii şi înscrisurilor doveditoare, cu încălcarea dispoziţiilor legale (Legea nr. 1/2000, Legea nr. 247/2005, Regulamentul de aplicare a legii), a aprobat şi semnat anexa 37 din 09.03.2006, prin care s-a recunoscut dreptul inculpatului D. asupra suprafeţei solicitate, deşi acesta nu a depus înscrisuri din care să rezulte că este persoană îndreptăţită şi că terenul a fost preluat de la AA., iar ulterior, pe parcursul anului 2007, la cererea inculpatului C., a susţinut punerea în posesie a inculpatului D. (cunoscând că acesta nu este îndreptăţit, mediind întâlniri între funcţionari şi C., păstrând legătura cu reprezentanţii inculpatului D.), consecinţa fiind prejudicierea statului român cu suma de 9.523.769 euro, sumă care reprezintă totodată şi folos necuvenit pentru E., D. şi membrii grupului infracţional "B.", faptă care, în opinia parchetului, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 309 C. pen. şi art. 5 C. pen.

Inculpatul O. este acuzat că, în calitate de secretar al Localităţii Snagov şi membru în comisia locală de fond funciar, acţionând la cererea primarului N., cu intenţie, în lipsa oricărei analize a cererii formulate de D., cu încălcarea dispoziţiilor legale (Legea nr. 1/2000, Legea nr. 247/2005), a aprobat şi semnat anexa 37 din 09.03.2006, prin care s-a recunoscut dreptul acestuia asupra suprafeţei solicitate, deşi nu a depus înscrisuri din care să rezulte că este persoană îndreptăţită şi că terenul a fost preluat de la AA., consecinţa fiind prejudicierea statului român cu suma de 9.523.769 euro, sumă care reprezintă totodată şi folos necuvenit pentru E., D. şi membrii grupului infracţional "B.", faptă care, în opinia parchetului, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit cu consecinţe deosebit de grave, prevăzut de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 309 C. pen. şi art. 5 C. pen.

Inculpatul P. este acuzat că, în calitate de prefect al judeţului Ilfov şi preşedinte al comisiei judeţene de fond funciar, învestită cu soluţionarea cererii inculpatului D. de retrocedare a suprafeţei de 46,78 ha teren forestier la Snagov, acţionând cu intenţie, urmare a intervenţiei inculpatei E., cu încălcarea dispoziţiilor legale (Legea nr. 1/2000, Legea nr. 247/2005, Regulamentul de aplicare), a aprobat în comisie validarea anexei 37 din 09.03.2006, prin care s-a recunoscut dreptul lui D. asupra suprafeţei de teren solicitate, deşi acesta nu a depus înscrisuri din care să rezulte că este persoană îndreptăţită şi că terenul a fost preluat de la AA., fiind emisă astfel hotărârea nr. 1156 din 07.07.2006, semnată pentru inculpat, în baza ordinului dat de acesta, de unul dintre subprefecţi, inculpatul S., iar ulterior a semnat hotărârea nr. 661 din 02.03.2007, prin care prima hotărâre a fost revocată şi s-a validat anexa 37 pentru suprafaţa de 36,78 ha, iar după punerea în posesie a inculpatului D. cu suprafaţa de teren revendicată, de 46,78 ha, deşi instituţia pe care o conducea a fost notificată expres despre existenţa deciziei nr. 1/1941 a ÎCCJ, a emis titlurile de proprietate nr. x/07.08.2007 - pentru 10 ha şi nr. x/31.08.2007 - pentru 36,78 ha, pe numele inculpatului D. ca moştenitor al lui AA., consecinţa fiind prejudicierea statului român cu suma de 9.523.769 euro, sumă ce reprezintă folos necuvenit pentru D., E., C. şi asociaţii acestuia în grupul infracţional, faptă care, în opinia parchetului, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 309 C. pen. şi art. 5 C. pen.

Inculpatul S. este acuzat că, în calitate de subprefect al judeţului Ilfov şi membru al comisiei judeţene de fond funciar, învestită cu soluţionarea cererii inculpatului D. de retrocedare a suprafeţei de 46,78 ha teren forestier, acţionând cu intenţie, urmare a intervenţiei inculpatei E., cu încălcarea dispoziţiilor legale (Legea nr. 1/2000, Legea nr. 247/2005), a aprobat în comisie şi a semnat apoi hotărârea nr. 1156 din 07.07.2006, prin care a fost validată anexa 37 din 09.06.2006, prin care s-a recunoscut dreptul lui D. asupra suprafeţei de teren solicitate, deşi acesta nu a depus înscrisuri din care să rezulte că este persoană îndreptăţită şi că terenul a fost preluat de la AA., consecinţa fiind prejudicierea statului român cu suma de 9.523.769 euro, sumă care reprezintă totodată şi folos necuvenit pentru E., D. şi membrii grupului infracţional "B.", faptă care, în opinia parchetului, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 309 C. pen. şi art. 5 C. pen.

Inculpata Q. este acuzată că, în calitate de membru al comisiei judeţene de fond funciar, învestită cu soluţionarea cererii inculpatului D. de retrocedare a suprafeţei de 46,78 ha teren forestier, acţionând cu intenţie, urmare a intervenţiei inculpatei E., cu încălcarea dispoziţiilor legale (Legea nr. 1/2000, Legea nr. 247/2005), a aprobat validarea anexei 37din 09.06.2006, prin care s-a recunoscut dreptul lui D. asupra suprafeţei solicitate, deşi acesta nu a depus înscrisuri din care să rezulte că este persoană îndreptăţită şi că terenul a fost preluat de la AA., fiind emisă în acest sens hotărârea nr. 1156 din 07.07.2006, pe care a semnat-o în calitate de secretar al comisiei, iar ulterior a semnat hotărârea nr. 661 din 02.03.2007, prin care prima hotărâre a fost revocată şi s-a validat anexa 37 pentru suprafaţa de 36,78 ha, consecinţa fiind prejudicierea statului român cu suma de 9.523.769 euro, sumă care reprezintă totodată şi folos necuvenit pentru E., D. şi membrii grupului infracţional "B.", faptă care, în opinia parchetului, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 309 C. pen. şi art. 5 C. pen.

Inculpatul R. este acuzat că, în calitate de membru al comisiei judeţene de fond funciar, urmare a cererii inculpatului D. de retrocedare a suprafeţei de 46,78 ha teren forestier, depusă la Primăria Snagov la 01.11.2005, acţionând cu intenţie, urmare a intervenţiei inculpatei E. şi la cererea inculpatului P., cu încălcarea dispoziţiilor legale (Legea nr. 1/2000, Legea nr. 247/2005), împreună cu ceilalţi membri ai comisiei, a aprobat validarea anexei 37 din 09.06.2006, întocmită de comisia locală de fond funciar Snagov, prin care s-a recunoscut dreptul lui D. asupra suprafeţei solicitate, deşi acesta nu a depus înscrisuri din care să rezulte că este persoană îndreptăţită şi că terenul a fost preluat de la AA., fiind emisă în acest sens hotărârea nr. 1156 din 07.07.2006, consecinţa fiind prejudicierea statului român cu suma de 9.523.769 euro, sumă care reprezintă totodată şi folos necuvenit pentru E., D. şi membrii grupului infracţional "B.", faptă care, în opinia parchetului, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 309 C. pen. şi art. 5 C. pen.

Inculpatul T. este acuzat că, urmare a validării în mod nelegal a inculpatului D. cu suprafaţa de 46,78 ha teren forestier în localitatea Snagov, cunoscând opoziţia Direcţiei Silvice Bucureşti, precum şi existenţa deciziei 1/1941 a ICCJ (din care rezulta că inculpatul nu are vreun drept asupra pădurii), urmărind să obţină foloase necuvenite pentru sine (bani sau terenuri în Snagov) şi pentru alţii (C. şi ceilalţi membri ai grupului infracţional), acţionând în calitate de director tehnic al Direcţiei Silvice Bucureşti (DS Ilfov), la cererea lui C. şi având drept justificare notificările depuse de inculpatul A. pentru punerea în posesie a inculpatului D. cu 46,78 ha în Snagov, a semnat în numele directorului instituţiei din care făcea parte, la datele de 26.06.2007 şi 15.08.2007, adresele (ordinele) prin care a solicitat Ocolului Silvic Snagov punerea în posesie a inculpatului D. cu terenul solicitat, deşi cunoştea că acesta nu este îndreptăţit şi că anterior poziţia instituţiei a fost constant de respingere a punerii în posesie, primind în schimb ulterior un teren forestier de 1000 mp în zona GGG., cu consecinţa prejudicierii a statului român cu suma de 9.523.769 euro, sumă care reprezintă totodată şi folos necuvenit pentru E., D. şi membrii grupului infracţional "B.", faptă care, în opinia parchetului, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 309 C. pen. şi art. 5 C. pen.

Inculpatul C. este acuzat că, în cursul anului 2007, cu intenţie, urmărind realizarea scopului grupului infracţional, a acţionat pentru a-i ajuta pe funcţionarii publici cu rol în punerea în posesie a inculpatului D. cu Pădurea x, respectiv pe inculpaţii N. (primarul localităţii Snagov) şi T. (director tehnic Direcţia Silvică Bucureşti), prin prezentarea sa la sediul primăriei, convingerea acestora că demersul realizat nu va avea consecinţe negative datorită influenţei sale politice, prin oferirea de foloase necuvenite, determinându-i să realizeze punerea în posesie a inculpatului susmenţionat, la data de 26.06.2007, cu suprafaţa de 10 ha zona GGG. şi la data de 15.08.2007, cu 36,78 ha, deşi cunoştea faptul că inculpatul D. nu are vreun drept asupra suprafeţei solicitate, urmărind şi obţinând foloase necuvenite atât pentru sine, cât şi pentru inculpata E. şi membrii grupului infracţional, consecinţa fiind prejudicierea statului român cu suma de 9.523.769 euro, faptă care, în opinia parchetului, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 309 C. pen. şi art. 5 C. pen.

Inculpatul D. este acuzat că, urmărind să obţină foloase necuvenite pentru sine, pentru inculpata E. şi pentru membrii grupului infracţional cu care încheiase contractul de cesiune drepturi în 1 noiembrie 2006, cu intenţie, ştiind că nu este persoană îndreptăţită la restituire (nu exista titlu, nu a făcut dovada deposedării lui AA. şi, mai mult, a avut cunoştinţă de decizia 1/1941 a ICCJ), direct (prin prezenţa sa la sediul primăriei Snagov făcând presiuni pentru punerea în posesie) sau indirect, prin mandatari (A., C. şi E.), a făcut demersuri (cereri, memorii, notificări) şi a determinat funcţionari publici cu atribuţii în retrocedarea şi punerea în posesie din cadrul autorităţilor publice să-şi încalce atribuţiile de serviciu şi dispoziţiile legilor de retrocedare şi să aprobe, iar apoi să procedeze la punerea sa în posesie cu suprafaţa de 46,78 ha teren forestier zona GGG., consecinţa fiind prejudicierea statului român cu suma de 9.523.769 euro, faptă care, în opinia parchetului, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 309 C. pen. şi art. 5 C. pen.

Inculpatul A. este acuzat că, pentru atingerea scopului grupului infracţional privind dobândirea bunurilor revendicate de inculpatul D., în calitatea sa de avocat al S.C. B. S.R.L., urmare a înţelegerii inculpatului C. cu inculpatul T. şi pentru a-l ajuta pe acesta din urmă să aibă justificarea pentru a ordona punerea în posesie în locul directorului Direcţiei Silvice, cunoscând opoziţia constantă a acestuia din urmă la retrocedarea pădurii, a făcut demersuri pentru punerea în posesie a inculpatului D. cu suprafaţa de 46,78 ha, semnând şi depunând în cursul anului 2007 cereri şi notificări la Direcţia Silvică Bucureşti, ameninţând cu acţiuni pentru angajarea răspunderii persoanelor vinovate şi plata de către acestea de despăgubiri băneşti ca urmare a comportamentului "abuziv" al RNP Romsilva, solicitând directorului "să intervină şi să remedieze" situaţia, toate acestea ştiind că inculpatul D. nu este persoană îndreptăţită şi pădurea nu a fost proprietatea lui AA., acţiuni urmate de emiterea de către T. a ordinelor de punere în posesie şi predarea efectivă a terenurilor, pentru care a asigurat prezenţa la primărie a avocatului BBBB. a cărui activitate o coordona, care a semnat procesul-verbal în numele inculpatului D., conscinţa fiind prejudicierea statului român cu suma de 9.523.769 euro, sumă care reprezintă totodată folos necuvenit pentru acesta, C., E. şi membrii grupului infracţional, faptă care, în opinia parchetului, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 309 C. pen. şi art. 5 C. pen.

Inculpata E. este acuzată că, urmare a înţelegerii avute cu inculpatul D., căruia i-a promis că prin influenţa avută la nivelul funcţionarilor publici cu atribuţii în retrocedarea pădurii x îi poate determina să acţioneze conform intereselor acestuia, a făcut demersuri la Primăria Snagov şi Instituţia Prefectului Ilfov, a redactat cereri, memori, a pus la dispoziţia funcţionarilor publici înscrisuri şi, prin intermediul primarului N., cu care are o relaţie apropiată, beneficiind de sprijinul unor persoane din conducerea unor partide politice, şi-a exercitat influenţa asupra funcţionarilor publici din cadrul comisiei locale Snagov şi comisiei judeţene de fond funciar Ilfov, determinându-i să valideze retrocedarea către inculpatul D. a suprafeţei de 46,78 ha teren forestier, deşi acesta nu a depus cerere în mod valabil, nu a făcut dovada titlului lui AA. sau drepturilor sale succesorale după acesta, consecinţa fiind prejudicierea statului român cu suma de 9.523.769 euro, sumă care reprezintă totodată şi folos necuvenit pentru aceasta, inculpatul D. şi membrii grupului infracţional "B.", faptă care, în opinia parchetului, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 309 C. pen. şi art. 5 C. pen.

Instanţa de fond a constatat că probele administrate în cursul urmăririi penale şi în cursul judecăţii nu confirmă săvârşirea de către inculpaţii N., O., P., Q., S., R., T., C., D., A. şi E. a acestei infracţiuni.

Instanţa a arătat anterior motivele pentru care se impune înlăturarea din încadrarea juridică a acestei infracţiuni a dispoziţiilor art. 309 C. pen., privind consecinţele deosebit de grave şi a formei continuate a infracţiunii reţinute în sarcina inculpaţilor N. şi T..

Potrivit art. 297 alin. (1) C. pen., infracţiunea de abuz în serviciu constă în fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice. Conţinutul constitutiv al faptei a fost circumstanţiat prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 405/2016.

Varianta de agravare de la art. 132 din Legea nr. 78/2000 presupune cerinţa ca, în urma abuzului în serviciu, funcţionarul public să fi obţinut, pentru sine ori pentru altul, un folos necuvenit.

Instanţa a constatat că, în afara inculpaţilor P., Q. şi S., au mai fost şi alte persoane membre în Comisia judeţeană de fond funciar Ilfov, care au votat la fel ca aceştia şi nu au fost trimise în judecată pentru săvârşirea vreunei infracţiuni, fiind vorba de martorii NNN. - director OCPI, OOO. - reprezentant ADS, PPP. pentru QQQ. - director ANIF, RRR. - vicepreşedinte CJ Ilfov, SSS. - delegat Direcţia Silvică, TTT. - delegat ITRSV, UUU. - VVV.. Deşi în cadrul şedinţei în care s-a votat retrocedarea imobilului către inculpatul D. doar martorul SSS., reprezentantul Direcţiei Silvice, s-a opus validării anexei 37 a Comisiei locale Snagov de fond funciar, toţi ceilalţi membri votând pentru, parchetul a considerat că au săvârşit infracţiunea de abuz în serviciu prin validarea acestei anexe doar inculpaţii P., Q., S. şi R.. Dacă acţiunea esenţială care a determinat punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de aceşti inculpaţi, respectiv votul exprimat pentru retrocedare, a fost similară cu cea a martorilor menţionaţi anterior, tratamentul diferenţiat al acestora faţă de inculpaţi trebuie să aibă o justificare obiectivă rezonabilă. Or, în cauză, nu se poate reţine o astfel de justificare rezonabilă în cazul inculpaţilor P., Q., S. şi R., nefiind probe că aceştia au acţionat cu o formă de vinovăţie diferită de cea a martorilor ori că au acţionat în urma vreunei influenţe ilicite a unei terţe persoane.

S-a invocat de către parchet faptul că inculpaţii trimişi în judecată ar fi decis restituirea în urma presiunii sau intervenţiei venite din partea senatorului WWW.. Nu există, însă, nicio probă directă care să dovedească, dincolo de orice dubiu rezonabil, că inculpaţii trimişi în judecată ar fi luat hotărârea de retrocedare cu încălcarea legii ca urmare a intervenţiei acestui martor. De altfel, dacă ar fi reţinut această ipoteză, parchetul ar fi trebuit să-i reţină şi martorului WWW. participaţia la infracţiunea de abuz în serviciu, sub forma instigării.

În realitate, din probele administrate rezultă că hotărârea de retrocedare a terenului din Pădurea x a fost dată cu respectarea legii.

Primul argument al parchetului în susţinerea acestei acuzaţii de abuz în serviciu îl reprezintă lipsa dovezii calităţii de moştenitor a inculpatului D. de pe urma fostului AA., întrucât certificatele de calitate de moştenitor eliberate acestuia ar fi fost nelegale.

Aşa cum s-a arătat, dreptul inculpatului D. la retrocedarea acestui imobil a fost statuat prin mai multe hotărâri judecătoreşti civile, care au autoritate de lucru judecat sub acest aspect. S-a motivat anterior că hotărârea nr. 132/06.02.1955, pronunţată în dosarul nr. x/1954 al secţiei I-a a Tribunalelor Judiciare de la Lisabona, Portugalia, recunoscută prin decizia irevocabilă nr. 954/14.02.2012, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2009 - exequatur, are autoritate de lucru judecat cu privire la calitatea inculpatului D. de moştenitor al fostului AA., iar sentinţa civilă nr. 1872/26.06.2003, pronunţată de Judecătoria Buftea (definitivă şi irevocabilă prin neapelare) şi sentinţa civilă nr. 1496/16.05.2005, pronunţată de Judecătoria Buftea (rămasă irevocabilă prin respingerea apelului prin decizia civilă nr. 1075/A/12.05.2006 a Tribunalului Bucureşti şi respingerea recursului prin decizia civilă nr. 73/22.01.2007 a Curţii de Apel Bucureşti), au autoritate de lucru judecat cu privire la dreptul inculpatului D. de a solicita restituirea suprafeţei de teren de 46,78 ha. din Pădurea x. Aceste instanţe civile au analizat atât calitatea de moştenitor de pe urma fostului AA., cât şi dreptul de a solicita restituirea acestui imobil, ajungând la concluzia că inculpatul a făcut dovada ambelor aspecte.

Parchetul a mai susţinut că inculpatul D. ar fi folosit acte frauduloase ori obţinute cu încălcarea normelor notariale pentru a-şi dovedi calitatea de succesor al fostului AA.. Aceste susţineri ale parchetului nu sunt confirmate de probe, ele fiind rezultatul interpretării eronate a normelor legale din domeniu.

Nu a putut fi primită această susţinere a parchetului, în primul rând pentru că inculpatul D. a făcut dovada dreptului său prin folosirea unor certificate de calitate de moştenitor eliberate de notarii publici, iar actele autentice beneficiază de prezumţia de legalitate şi fac probă până la înscrierea în fals sau până la declararea nulităţii acestora de către o instanţă învestită în acest sens. Nu a existat niciodată un litigiu civil în faţa vreunei instanţe de judecată competente şi nu există nicio hotărâre judecătorească care să constate nulitatea sau ineficienţa juridică a vreunuia dintre actele notariale pe care parchetul le consideră nelegale sau false şi nici parchetul nu a investigat vreo infracţiune de fals legată de aceste acte. Din acest motiv, funcţionarii care au analizat cererea de retrocedare formulată de inculpatul D., printre care şi inculpaţii din prezenta cauză, nu puteau pune la îndoială actele notariale prezentate de acesta în susţinerea cererii sale de retrocedare.

Punctul 23. 1 lit. b) din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 arată că actele juridice care atestă calitatea de moştenitor sunt:

"certificatul de moştenitor sau de calitate de moştenitor, actele de stare civilă care atestă rudenia sau filiaţia cu titularul iniţial al dreptului de proprietate, testamentul însoţit de certificat de moştenitor sau de calitate de moştenitor".

Rezultă, aşadar, că actele de stare civilă şi actele autentice notariale, precum certificatele de moştenitor sau de calitate de moştenitor, testamentele şi certificatele de calitate fac dovada calităţii de moştenitor, iar unitatea deţinătoare a imobilului a cărui retrocedare se solicită avea competenţa să decidă asupra cererii de retrocedare formulate de petent, în baza actelor prezentate de către acesta. Inculpatul D. a depus, în cursul procedurilor administrative, acte doveditoare ale calităţii sale de moştenitor, în deplină conformitate cu cerinţele normelor legale.

Înscrisurile autentice care poartă sigiliul ("timbrul sec") şi semnătura notarului public au un caracter de autoritate publică până la anularea sau desfiinţarea de către o instanţă de judecată şi au forţă probantă cu privire la realitatea conţinutului şi a consecinţelor legale ale acestor acte autentice. Astfel, art. 4 din Legea nr. 36/1995 precizează că "actul îndeplinit de notarul public, purtând sigiliul şi semnătura acestuia, este de autoritate publică şi are forţă probantă prevăzută de lege."

În materia certificatului de moştenitor, art. 88 din Legea nr. 36/1995 statua că:

"Cei care se consideră vătămaţi în drepturile lor prin emiterea certificatului de moştenitor pot cere instanţei judecătoreşti anularea acestuia şi stabilirea drepturilor lor, conform legii. Până la anularea sa prin hotărâre judecătorească, certificatul de moştenitor face dovada deplină în privinţa calităţii de moştenitor şi a cotei sau bunurilor care se cuvin fiecărui moştenitor în parte".

Certificatul de calitate de moştenitor era reglementat la momentul emiterii certificatelor din prezenta cauză prin art. 84 din Legea nr. 36/1995, potrivit căruia:

"În cazul în care nu s-a făcut dovada existenţei unor bunuri în patrimoniul defunctului ori determinarea acestora necesită operaţiuni de durată şi moştenitorii solicită să li se stabilească numai calitatea, se poate emite certificat de calitate de moştenitor". Acesta putea face dovada calităţii de moştenitor a posesorului, fiind folosit în procedura de retrocedare a bunurilor imobile preluate în mod abuziv de către stat.

Aşadar, certificatul de calitate de moştenitor nr. 55/26.05.2005 prin care se constată calitatea de moştenitor a lui Carol XX. după tatăl său, AA. al României, se bucură de prezumţia de legalitate prevăzută de legea în vigoare la data emiterii acestuia (art. 88 din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici şi a activităţii notariale, art. 111 din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 36/1995) şi are forţă probantă cu privire la realitatea conţinutului şi a consecinţelor sale legale (art. 4 din Legea nr. 36/1995). Susţinerea parchetului potrivit căreia acesta ar fi nelegal deoarece nu a fost emis cu citarea fostului EEE. nu a putut fi primită, deoarece la momentul emiterii sale legea nu prevedea obligativitatea citării tuturor moştenitorilor pentru eliberarea certificatului de calitate de moştenitor. Această obligativitate a fost introdusă în lege abia prin Legea nr. 77/2012, nefiind în vigoare la data emiterii certificatului de calitate de moştenitor nr. 55/26.05.2005 şi nici la momentul examinării cererii de retrocedare a Pădurii x. Nefiind prevăzută la vremea respectivă obligativitatea citării tuturor moştenitorilor la eliberarea certificatului de calitate de moştenitor, nu se poate considera că certificatul nr. x/26.05.2005 ar fi nelegal.

Aceleaşi argumente sunt valabile şi în ceea ce priveşte legalitatea certificatului de calitate de moştenitor nr. x/24.05.2006 QQQQQQQ., al lui D. şi RRRRRRR., după tatăl acestora, XX..

XX. a formulat în data de 10.02.2002 o Ofertă de donaţie către fiul său, D., referitoare la drepturile asupra tuturor bunurilor aflate în România, respectiv 37,5% din averea regală moştenită de la AA. (recunoscută inclusiv prin Hotărârea Tribunalului de la Lisabona din 1955). Oferta de donaţie a fost încheiată în Marea Britanie şi consfinţită printr-un act certificat în data de 10.02.2002, de avocatul SSSSSSS. din Londra, legalizare de traducere la BNP TTTTTTT. sub nr. x/15.01.2003. Nu există vreo dovadă că această ofertă de donaţie ar fi fost revocată, nici explicit şi nici implicit, aşa cum a susţinut parchetul, iar declaraţia de acceptare a donaţiei cu încheiere de legalizare de semnătură nr. 4999/21.05.2002 la BNP UUUUUUU. şi VVVVVVV. produce efecte.

În ce priveşte folosirea de către inculpatul D. a contractului de vânzare-cumpărare de drepturi succesorale autentificat sub nr. x/02.08.2001 de către BNP ZZ., încheiat între YY. şi D., instanţa a constatat că şi aceasta a fost legală. Acest Contract de vânzare-cumpărare de drepturi succesorale se bucură de prezumţia de legalitate prevazută de legea în vigoare la data emiterii şi are forţă probantă cu privire la realitatea conţinutului şi a consecinţelor legale. Din punct de vedere juridic, eventuala neachitare a preţului aferent unui Contract de vânzare-cumpărare autentic nu poate conduce automat la concluzia că actul ar fi simulat sau că nu poate valora vânzare-cumpărare. Simulaţia în sine nu este sancţionată cu nulitatea şi nici nu este ilegală. Sancţiunea specifică a simulaţiei este, ca regulă, inopozabilitatea faţă de terţele persoane a situaţiei juridice create prin contractul secret şi, după caz, înlăturarea simulaţiei pe calea acţiunii în simulaţie. La dosarul cauzei există Procura acordată în Cascais, Portugalia, de YY. martorei av. AAA., în vederea încheierii unui Contract de vânzare-cumpărare de drepturi succesorale de pe urma defunctei WW., în legatură cu "bunurile lăsate şi existente pe teritoriul României", contract autentificat la notar public WWWWWWW. din Cascais, atestat apoi la Lisabona de Procurorul general al Portugaliei, în data de 17.07.2001 . Procura a fost tradusă şi legalizată sub nr. x/02.08.2001 (aşa cum rezultă din Contractul nr. x/02.08.2001).

Ulterior, a fost emis Certificatul de calitate de moştenitor nr. 8/21.10.2002, eliberat de BNP XXXXXXX. pe numele moştenitoarei testamentare YY., de pe urma defunctei WW. . Aceasta avea calitatea de legatar universal potrivit testamentului întocmit de defunctă la data de 24.10.1966 în faţa notarului YYYYYYY. din Geneva, Elveţia şi putea transmite drepturile sale inculpatului D..

Nu a putut fi primită afirmaţia parchetului că acest certificat ar fi nelegal deoarece la dosarul notarial nu ar exista dovezi cu privire la inexistenţa unor moştenitori ai WW., o astfel de chestiune putând fi invocată doar de către eventualii moştenitori, dacă ei ar exista, iar parchetul nu a făcut dovada că WW. ar fi avut moştenitori.

Chiar dacă nu ar fi existat dovezile de mai sus, instanţa este obligată să ţină cont în prezent de faptul că filiaţia inculpatului D. faţă de fostul AA. a fost stabilită prin decizia ICCJ nr. 954/14.02.2012, care produce efecte retroactiv, de la momentul naşterii persoanei, fiind vorba de stabilirea filiaţiei faţă de tată. Prin hotărârea de admitere a acţiunii de recunoaştere, de către ICCJ, pe teritoriul României, a Hotărârii de la Lisabona, în 14.02.2012, sentinţa portugheză a căpătat aceleaşi efecte ca şi în statul de origine, respectiv acelea de stabilire a filiaţiei. Hotărârile în materie de stare civilă sunt în marea lor majoritate hotărâri declarative, pentru că ele recunosc raporturi juridice a căror sursă se află într-un fapt juridic anterior. Din acest motiv, hotărârea de stabilire a filiaţiei faţă de tată produce efecte de la data naşterii copilului, iar nu de la data pronunţării sau a rămânerii definitive.

Inculpatul D. a invocat în cursul procedurilor de retrocedare faptul că, prin Hotărârea nr. 132/06.02.1955, pronunţată în dosarul nr. x/1954 al secţiei I-a a Tribunalului din Lisabona, Portugalia, s-a constatat în mod irevocabil că tatăl său, XX., are calitatea de fiu legitim al AA. şi moştenitor al acestuia din urmă, cu toate consecinţele legale ce derivă din acest statut.

Odată cu recunoaşterea acestei hotărâri pe teritoriul României, nu se mai poate susţine o altă situaţie juridică decât cea rezultată din hotărâre, respectiv a calităţii de moştenitor a inculpatului D. de pe urma fostului AA., în calitate de nepot de fiu.

Nu s-ar putea susţine că inculpatul D. nu ar avea calitatea de succesor al fostului AA. şi nu s-ar putea considera că este nelegal un act care a ţinut cont de acest lucru anterior datei de 14.02.2012. Din acest motiv, nu a putut fi primită susţinerea parchetului că instanţa penală ar trebui să ţină seama exclusiv de situaţia de la data retrocedării Pădurii x.

Instanţa a mai reţinut că, până la data retrocedării imobilului Pădurea x, în persoana inculpatului D. s-a consolidat şi calitatea de moştenitor al lui AA., ca urmare a decesului tatălui său, XX., la data de 27.01.2006 (Certificat de deces din 30.01.2006 - limba engleză şi română şi Copie încheiere de legalizare 6446/09.05.2007 BNP ZZZZZZZ., filele x şi dosarul de urmărire penală). În consecinţă, după decesul tatălui său, D. a putut susţine calitatea sa de moştenior al bunicului său, AA. şi în baza Certificatelor de calitate de moştenitor, dar şi a actelor de stare civilă.

Deoarece EEE. nu a depus nicio notificare de retrocedare a bunului GGG. - Pădurea x (şi nici pentru alte bunuri din patrimoniul lui AA.), D. era îndreptăţit să beneficieze de dreptul de acrescământ statuat în această materie de dispoziţiile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora "de cotele moştenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută la cap. III profită ceilalţi moştenitori ai persoanei îndreptăţite care au depus în termen cererea de restituire".

Un alt argument al parchetului, în susţinerea acuzaţiilor de abuz în serviciu împotriva inculpaţilor din prezenta cauză, îl reprezintă lipsa dovezii că suprafaţa de teren de 46,78 ha din Pădurea x ar fi aparţinut fostului AA..

Instanţa nu a putut admite această susţinere a parchetului, în primul rând pentru că există hotărârile judecătoreşti irevocabile menţionate anterior, care au statuat că bunul respectiv a aparţinut antecesorului inculpatului, că a fost preluat de stat fără titlu şi că inculpatul D. avea dreptul să îl revendice.

Cererea inculpatului de retrocedare a acestui imobil a fost făcută în mod legal. Prin Notificarea nr. x/13.02.2002, înregistrată la Regia Naţională a Pădurilor în data de 18.02.2002, D. a solicitat, prin executor judecătoresc, restituirea terenului forestier în suprafaţă de 46.7 ha în Pădurea x, judeţul Ilfov. O nouă adresă a fost depusă la Comisia Locală Snagov, de D., prin mandatar X., sub nr. x/12.03.2003, referitoare la o suprafaţă de 10,76 ha teren forestier cunoscut sub denumirea GGG., invocându-se ramura succesorală AA. - soţia HHHHHHH. WW. - moştenitoare testamentară YY..

Nu a putut fi primită susţinerea parchetului că aceste notificări nu ar fi fost însoţite de dovezi, deoarece din dosarele administrative rezultă că aceste dovezi au fost depuse, iar potrivit prevederilor art. 23 din Legea nr. 10/2001 (menţionată ca temei al notificării), înscrisurile doveditoare în susţinerea cererii de restituire pot fi depuse până la momentul soluţionării cererii de restituire.

La data de 06.09.2005, după ce modificările legislative au permis restituirea şi a imobilelor mai mari de 10 ha, inculpatul D. a formulat o cerere la Primăria Snagov, sub nr. x/06.09.2005, prin mandatar LLL., în baza procurii nr. 2399/01.09.2005, prin care a solicitat retrocedarea întregii suprafeţe de 46,78 ha teren forestier, susţinând că prin cererea anterioară petentul solicitase doar 10 ha, pentru că atât îngăduise iniţial legea. Prin Legea nr. 247/2005, s-a instituit şi o repunere în termen pentru cererile de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi a celor forestiere, stabilindu-se ca dată limită data de 30.11.2005. Din acest motiv, nu a putut fi admis nici argumentul parchetului potrivit căruia inculpatul D. nu ar mai fi fost în termen pentru formularea acestei cereri de retrocedare.

La data de 07.07.2006, Comisia Judeţeană Ilfov pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a emis Hotărârea nr. 1156/07.07.2006, de validare a propunerii Comisiei Locale de Fond Funciar privitoare la suprafaţa de 46,78 ha teren forestier, în favoarea lui D., în Anexa 37, pozitia 1.

Ulterior, la data de 02.03.2007, a fost emisă Hotărârea nr. 661/02.03.2007 a Comisiei Judeţene pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, prin care se revoca Hotărârea Comisiei nr. 1156/07.07.2006, stabilindu-se înscrierea lui D., în Anexa 37, ca titular al unei suprafeţe de doar 36.78 ha teren cu vegetaţie forestieră în comuna Snagov. Această rectificare a intervenit ca urmare a faptului că inculpatului D. i se restituise anterior suprafaţa de 10 ha din acest teren, prin Hotărârea nr. 7/14.01.2004 a Comisiei Judeţene pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, acesta fiind maximul prevăzut de lege la data respectivă. Inculpaţii din prezenta cauză, trimişi în judecată pentru infracţiunea de abuz în serviciu în legătură cu restituirea acestui teren, nu au participat şi la adoptarea Hotărârii nr. 7/14.01.2004, deoarece la vremea respectivă nu au făcut parte din aceste comisii de fond funciar.

Aşa cum s-a arătat anterior, Hotărârea nr. 7/14.01.2004 a fost atacată în instanţă de către Regia Autonomă a Pădurilor - Romsilva - Direcţia Silvică Bucureşti, care a solicitat anularea acesteia, invocând mai multe dispoziţii din Legea nr. 18/1991 şi Legea nr. 1/2000. Sentinţa civilă nr. 1496/16.05.2005, pronunţată de Judecătoria Buftea în dosarul nr. x/2005, a respins cererea formulată de reclamantă, această sentinţă rămânând irevocabilă prin respingerea apelului de către Tribunalul Bucureşti (prin decizia civilă nr. 1075A/12.05.2006) şi prin respingerea recursului de către Curtea de Apel Bucureşti (prin decizia civilă nr. 73/22.01.2007). În cauză a fost formulată şi o cerere de revizuire (motivată de depunerea la Direcţia Silvică a unei adrese de către reprezentanţii EEE., în data de 12.03.2007), cale de atac extraordinară respinsă prin decizia civilă nr. 883/16.05.2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, în dosarul nr. x/2007.

Raţionamentul parchetului referitor la infracţiunea de abuz în serviciu a pornit de la ideea că sentinţa civilă nr. 1872/26.06.2003 a Judecătoriei Buftea este greşită, deoarece nu ar fi fost admisibilă în cauza respectivă acţiunea în constatare, întemeiată pe art. 111 din vechiul C. proc. civ., întrucât era posibilă acţiunea în realizare. Pe lângă faptul că sentinţa menţionată nu poate fi lipsită de efect decât prin admiterea unei căi extraordinare de atac, instanţa a reţinut şi aspectul că această chestiune de drept a fost una controversată în practica judiciară, având în vedere că legea nu stabilea în mod clar dacă, în această situaţie, exista sau nu o acţiune civilă în realizarea dreptului şi care ar fi fost acţiunea în realizare utilizabilă. Acesta este şi motivul pentru care, la data de 04.10.2007, a fost promovat un recurs în interesul legii prin care Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a solicitat pronunţarea unei decizii în sensul că, după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, nu mai pot fi admise acţiunile de revendicare întemeiate pe dispoziţiile dreptului comun (art. 480 şi 481 din C. civ.). Fiind vorba despre o chestiune controversată şi de existenţa unei hotărâri judecătoreşti irevocabile, nu s-a putut imputa funcţionarilor publici competenţi că au luat o decizie de retrocedare ţinând cont de această sentinţă.

Existenţa terenului de 46,78 ha din Pădurea x în proprietatea fostului AA. rezultă din mai multe documente obţinute de la Arhivele Naţionale ale României, care dovedesc cu certitudine acest aspect:

- Lista de imobile urbane şi rurale, proprietatea fostului suveran, Arhivele Naţionale, care face referire la mai multe bunuri, între care şi Parcul Snagov (Pădure), în suprafaţă de 46.78 ha;

- Procesul-verbal privind bunurile fostului AA., realizat de o comisie constituită la VV. în datele de 27.09 şi 16.10 şi 23.10.1940, care enumeră "Bunurile trecute asupra AA.", printre care şi Parc Snagov;

- Procesul-verbal din data de 23.11.1940, încheiat de Prim-preşedintele Tribunalului Ilfov cu ocazia punerii în posesie a administratorului sechestru, în care se face vorbire, între altele, de terenul de 46,7 ha GGG. şi se arată că "donaţiunea s-a făcut AA. de către Primăria Municipiului Bucureşti în baza procesului-verbal al consiliului comunal nr. x/1932 şi a legei întocmită în baza acestui proces-verbal";

- Inventar din 15.04.1941 cuprinzând averea imobiliară aparţinând fostului suveran AA., care a fost pusă sub sechestru potrivit Decretului Lege 3767/12.11.1940, în baza Deciziunei nr. 158384/13.11.1940 a D-lui Ministru al Justiţiei, publicat în M.O. nr. 238/1940 - Primul Preşedinte al Tribunalului Ilfov, care face referire la 46,7 ha din Pădurea x şi se arată că "a fost donată Fostului AA. de Primăria Municipiului Bucureşti în baza procesului-verbal al consiliului comunal nr. x/1932 şi a legei întocmită în baza acestui proces-verbal", precizând totodată cu exactitate vecinătăţile acestui imobil;

- Proces-Verbal din data de 25.08.1941 de punere sub sechestru a bunurilor lui AA.;

- Nota informativă din 01.07.1946 referitoare la luarea în primire a bunurilor lui AA., semnată de AAAAAAAA., care enumera bunurile din averea lui AA. care se află sub sechestru începând cu "7 septembrie 1940" şi arăta că aceste bunuri "urmează a face obiectul formalităţilor de luare în primire"; la Punctul F, Nota informativă face referire la "bunuri trecute în patrimoniul statului pe bază de ordonanţă preşedinţială", fiind menţionată şi Pădurea x, cu precizarea că "urmează a se face total sau parţial demersurile necesare pentru anularea ordonanţelor preşedinţiale atunci când situaţia va fi oportună" .

Terenul a rămas în proprietatea AA. până la preluarea abuzivă de către statul communist, prin Decretul nr. 38/1948 privind intrarea în proprietatea statului a bunurilor fostului EEE. şi ale membrilor fostei VV., care prevede în art. 2 că "toate bunurile mobile şi imobile care, la data de 6 martie 1945, se aflau în proprietatea fostului EEE. ori a altor membri ai fostei VV. trec, pe aceeaşi dată, în proprietatea Statului Român".

Un alt argument al parchetului în susţinerea nelegalităţii retrocedării imobilului teren de 46,78 ha din Pădurea x a fost acela că nu s-ar fi ţinut cont de Deciziunea Colegiului Prezidenţial al ICCJ nr. 1/1941 (aflată la filele x din vol. 6 al dosarului de urmărire penală şi în vol. 17, 26 şi 34 din acelaşi dosar), prin care acest bun ar fi fost trecut în patrimoniul statului.

Instanţa a constatat că sunt multe argumente care pun sub semnul întrebării atât existenţa acestei hotărâri, cât şi legalitatea şi legitimitatea ei.

Înscrisul cu acest titlu este redactat la maşina de scris şi nu poartă nicio semnătură, ştampilă sau alte elemente prin care să se poată constata existenţa sau emiterea sa în mod real şi legal de către ÎCCJ. În plus, nu poartă niciun element concret de identificare. Nici Arhivele Naţionale şi nici ÎCCJ nu au putut confirma existenţa reală a acestei Deciziuni, fiind indicii serioase că ar fi un document neautentic sau că, deşi procesul împotriva lui AA. ar fi putut avea loc, hotărârea judecătorească nu a mai fost emisă de către judecători prin semnătură, probabil prin raportare la evenimentele istorice de la acel moment, având în vedere că Deciziunea are data de 26.11.1941, când România era în război. În lipsa semnăturilor membrilor completului de judecată şi având în vedere imposibilitatea identificării originalului hotărârii la Arhivele Naţionale ori în registrul hotărârilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din acea perioadă, există un dubiu serios cu privire la existenţa acestei hotărâri şi la posibilitatea ei de a produce vreun efect juridic.

Mai mult, la termenul de judecată din data de 14.12.2018, s-a depus la dosar adresa Arhivelor Naţionale - Serviciul Arhive Naţionale Istorice centrale nr. x/12.12.2018 (aflată la dosarul instanţei), prin care se arată că "în urma cercetării evidenţelor pe care le avem în păstrare de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, din anul 1941, nu a fost identificată Decizia nr. 1/1941" şi că "în Colecţia Consiliului de Miniştri, colecţie constituită de Arhiva Comitetului Central al BBBBBBBB., … se regăseşte Decizia nr. 1/1941 … document ce nu conţine semnăturile olografe ale membrilor colegiului". Aşadar, Deciziunea nr. 1/1941 invocată de parchet în acuzare nu se regăseşte deloc în evidenţele arhivei de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar exemplarul depus la dosar (fără semnături şi ştampile) a fost găsit în colecţia constituită de Arhiva Comitetului Central al BBBBBBBB.. Nu există nicio raţiune pentru care această deciziune, dacă ar fi fost emisă în mod valabil, să nu fie găsită la fondul arhivar destinat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dar să existe într-un fond de arhivă al BBBBBBBB., şi acest aspect fiind de natură să ridice o îndoială serioasă cu privire la autenticitatea deciziei şi cu privire la producerea vreunei consecinţe juridice de către aceasta.

Potrivit art. 119 din C. proc. civ. în vigoare la data respectivă, "dată ce hotărârea s'a iscălit şi s'a pronunţat în public, ea îşi are toată puterea legiuită, şi nici un judecător nu îşi mai poate retrage iscălitura. Reformarea, revizuirea sau casarea ei nu se va putea face decât în cazurile şi modurile prescrise de lege". Nefiind făcută vreo dovadă că Deciziunea ICCJ nr. 1/1941 ar fi fost semnată de judecătorii care au pronunţat-o, aceasta nu putea produce niciun efect, în conformitate cu legislaţia în vigoare.

În plus, dacă Pădurea x ar fi intrat în proprietatea Statului Român prin Deciziunea ICCJ nr. 1/1941, atunci nu ar fi avut niciun sens menţionarea acestui bun în Referatul din 10.11.1943 al Direcţiunii Judiciare, privind KKKK. a Bunurilor fostului AA. (deoarece dacă ar fi fost în proprietatea Statului, bunul nu ar mai fi fost sub sechestru în anul 1943) şi nici în Nota informativă din 01.07.1946 referitoare la luarea în primire a bunurilor lui AA., în cuprinsul căreia nu se aminteşte nimic de Deciziunea ICCJ nr. 1/1941. Cum aceste înscrisuri oficiale provin de la Arhivele Naţionale şi conţin elementele oficiale de identificare, ele se bucură de o încredere mai mare decât înscrisul intitulat Deciziunea nr. 1/1941, care nu poartă nicio semnătură sau ştampilă.

În ce priveşte aspectul că terenul revendicat nu se afla enumerat în anexa la Decretul nr. 38/1948, acesta nu are nicio relevanţă, deoarece art. II din Decret stipulează şi cu titlu general că "toate bunurile mobile şi imobile, care la data de 6 martie 1945 se aflau în proprietatea fostului EEE. l, ori a altor membri ai fostei VV., trec, pe aceeaşi dată, în proprietatea Statului Român". Decretul nu a reprezentat un inventar exhaustiv al bunurilor care au aparţinut fostului HHH. sau membrilor fostei VV., toate fiind trecute în proprietatea statului prin acest decret abuziv.

Faptul că această deciziune purta ştampila "Executat la Arhivele Naţionale" nu înseamnă că în Arhivele Naţionale se găseşte originalul, ci doar că aici se găseşte copia respectivă. Acest aspect este confirmat şi de martorii lucrători în cadrul Arhivelor Naţionale, audiaţi de instanţă. Astfel, martorul CCCCCCCC., audiat de instanţă la data de 16.02.2018, arată că:

"Întrebare avocat inc. C. - Documentul eliberat este o copie a copiei? Răspuns: Da. Pentru a fi mai înţeleşi, noi la arhivele naţionale nu stabilim originalitatea unui document, noi eliberăm exact copie de pe ceea ce deţinem. Pentru noi care suntem de profesie istorici, importantă este informaţia din document. […] Întrebare avocat inc. F., V., G.: În aceste condiţii dvs. având la arhivele naţionale acest document puteţi doar să confirmaţi că în arhivele naţionale a intrat o copie a unui document nesemnat. Este adevărat? Răspuns: Da, este exact ceea ce se găseşte în dosarul respectiv." Aceleaşi aspecte rezultă şi din declaraţia martorei DDDDDDDD., audiată de instanţă la data de 02.02.2018.

Faţă de aceste aspecte, instanţa a reţinut că era perfect justificat demersul inculpaţilor P. şi R. de a solicita depunerea originalului Deciziunii nr. 1/1941, pentru a putea ţine cont de aceasta. Nefiind depus originalul, care cel mai probabil nu a existat niciodată, luarea deciziei de retrocedare către inculpatul D. a imobilului de 46,78 ha teren din Pădurea x nu contravine legii şi nu poate constitui infracţiunea de abuz în serviciu.

Niciunul dintre ceilalţi inculpaţi, membri ai comisiei locale sau ai comisiei judeţene de fond funciar, care au votat pentru retrocedarea acestui imobil către inculpatul D. (inculpaţii N., O., P., Q., S., R.) nu au comis vreun act contrar legii şi nu au săvârşit prin aceasta infracţiunea de abuz în serviciu. De altfel, pentru inculpaţii N., O., Q. şi S. nici nu s-a făcut dovada că ar fi cunoscut de existenţa acestei Deciziuni, deoarece ea a fost trimisă prin poştă către Instituţia Prefectului judeţului Ilfov - Comisia Judeţeană şi nu există decât dovada că inculpaţii P. şi R. au solicitat depunerea originalului.

De asemenea, având în vedere caracterul incert al acestei deciziuni, nu are nicio relevanţă faptul că de la casa de avocatură din care face parte inculpatul A. s-a ridicat, printre altele, un exemplar al acestei deciziuni, pe care se afla un bileţel cu menţiunea "a nu se folosi în niciun dosar". În plus, chiar dacă inculpatul A. ar fi făcut această menţiune, demersul avocatului de a nu folosi în proces o probă pe care o consideră defavorabilă clientului său nu poate avea caracter penal, fiind obligaţia părţii adverse să-şi facă apărarea prin invocarea şi folosirea probelor considerate pertinente. Nu există, însă, nicio probă din care să rezulte că menţiunea respectivă îi aparţine inculpatului A..

Activitatea inculpatului T., prin care a procedat în calitate de director al Direcţiei Silvice Ilfov la punerea în posesie asupra acestui teren, a intervenit după adoptarea deciziei comisiei judeţene de fond funciar şi după ce instanţele de judecată au respins acţiunile civile formulate împotriva hotărârii anterioare de validare a dreptului de proprietate asupra a 10 ha. din acest teren. În anul 2004 fusese emisă Hotărârea nr. 7/14.01.2004 a Comisiei Judeţene pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, prin care s-au restituit 10 ha din acest imobil, iar instanţele de judecată au respins acţiunea în justiţie având ca obiect anularea Hotărârii nr. 7/14.01.2004 prin sentinţa civilă nr. 1496/16.05.2005, pronunţată de Judecătoria Buftea, rămasă definitivă şi irevocabilă prin respingerea recursului, prin decizia civilă nr. 73/22.01.2007 a Curţii de Apel Bucureşti.

Potrivit art. 71 alin. (2) din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 890/2005 "deţinătorul actual al terenului forestier care face obiectul retrocedării pune la dispoziţie comisiilor locale sau judeţene, după caz, terenurile validate, în vederea punerii în posesie a persoanelor îndreptăţite, în termen de cel mult 30 de zile de la validarea cererilor de către comisia judeţeană." Art. 72 din acelaşi Regulament prevede că:

"punerea în posesie a proprietarilor - persoane fizice şi juridice - în cadrul zonelor teritoriale delimitate se va face de comisia locală sau de comisia judeţeană, după caz, conform planului parcelar elaborat pe baza planurilor amenajistice şi a măsurătorilor topografice. Comisia va comunica reprezentanţilor deţinătorilor actuali ai terenurilor care se restituie data punerii în posesie care nu poate fi mai târziu de 30 de zile de la data validării". Inculpatul T. era reprezentantul deţinătorului terenului respectiv şi a făcut demersuri, conform acestor prevederi legale, pentru punerea la dispoziţie a terenului retrocedat.

Drept urmare, s-a întocmit Procesul-Verbal de punere în posesie din 26.06.2007, înregistrat la Primăria Snagov sub nr. x/29.06.2007, referitor la suprafaţa de 9.97 ha teren forestier în zona GGG. - Snagov şi Procesul-Verbal de punere în posesie înregistrat la Primăria Snagov sub nr. x/15.08.2007 pentru diferenţa de 36.78 ha teren forestier. Fiind vorba de demersuri legale de punere în executare a unor hotărâri de retrocedare, nu s-a putut reţine nici în sarcina inculpatului T. săvârşirea prin aceste demersuri a infracţiunii de abuz în serviciu.

Nu există nicio probă care să demonstreze că localizarea terenului forestier pus în posesie s-ar fi făcut "prin haşurarea aleatorie" a unei hărţi, aşa cum a susţinut parchetul, deoarece la stabilirea amplasamentului au contribuit şi reprezentanţi ai Ocolului Silvic Snagov care au făcut parte din comisia locală de fond funciar. Modul de stabilire a amplasamentului s-a făcut potrivit legii, aşa cum rezultă şi din decaraţia martorei EEEEEEEE., jurist la Direcţia Silvică Ilfov la momentul respectiv, audiată de instanţă la data de 06.04.2016, care arată că:

"Cred că a fost o discuţie în anul 2006-2007 la cabinetul avocatului A. la care au participat şi alte persoane. Îmi amintesc că o parte s-au recomandat ca fiind din comisia locală. Am mers la acea discuţie la solicitarea directorului T. şi obiectul acesteia a fost amplasamentul Snagov, în sensul că trebuie găsit cum se facă amplasamentul. Nu-mi amintesc dacă a participat cineva de la Ocolul Silvic Snagov. Nu s-a luat vreo decizie la acel moment."

Potrivit art. 24 alin. (2)-(3) din Legea nr. 1/2000, "se exceptează de la reconstituirea dreptului de proprietate pe vechile amplasamente terenurile atribuite foştilor proprietari, cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991…, pentru care s-au eliberat titluri de proprietate sau procese-verbale de punere în posesie. (3) Pentru cazurile prevăzute la alin. (2) punerea în posesie se va face pe alte terenuri, situate în apropierea vechilor amplasamente, acceptate de proprietar." Aşadar, era legal procedeul de punere în posesie pe alte amplasamente, dacă nu mai era posibilă pe vechile amplasamente.

S-a apreciat că nu are nicio relevanţă sub aspectul infracţiunii de abuz în serviciu faptul că inculpatul T. a primit cu titlu de mită, prin intermediari, o suprafaţă de 1000 mp. din acest teren, deoarece aceasta putea fi dată şi pentru îndeplinirea unui act legal în exercitarea atribuţiilor de serviciu. S-a arătat anterior că fostul director al direcţiei silvice, YYY., avea o poziţie fermă de refuz de punere în posesie, deoarece considera că retrocedarea ar fi fost nelegală, existând astfel şi motivul oferirii ca mită inculpatului T. a suprafeţei respective de teren.

Nefiind comise acte nelegale de către funcţionarii publici care au dispus cu privire la retrocedarea către D. a suprafeţei de teren de 46,78 ha din Pădurea x, nu s-a putut reţine nici infracţiunea de complicitate la abuz în serviciu, pentru actele de ajutor sau înlesnire a acestora, comise de inculpaţii C., D., A. şi E..

În consecinţă, având în vedere că toate actele comise de inculpaţi în legătură cu retrocedarea suprafeţei de teren de 46,78 ha din Pădurea x au fost acte făcute în conformitate cu legea, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. instanţa de fond a dispus achitarea pentru infracţiunea de abuz în serviciu reţinută în forma autoratului în sarcina inculpaţilor N., O., P., Q., S., R., T. şi în forma complicităţii în sarcina inculpaţilor C., D., A. şi E.. Temeiul achitării a fost justificat prin faptul că inculpaţii au săvârşit nişte acte materiale în exercitarea atribuţiilor de serviciu, care au fost făcute, însă, în conformitate cu legea. Pentru a se putea reţine ca temei al achitării dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., ar fi trebuit ca inculpaţii să nu fi comis niciun act material, nicio acţiune fizică cu efecte în realitate.

Cum soluţia de achitare are prioritate faţă de soluţia de încetare a procesului penal, instanţa nu a mai analizat aspectul privind intervenirea prescripţiei răspunderii penale, invocat de inculpaţi în subsidiar.

j). Referitor la infracţiunea de abuz în serviciu reţinută de parchet în forma autoratului în sarcina inculpatei K. şi în forma complicităţii în sarcina inculpaţilor L., Y., M., C., D. şi A., în legătură cu retrocedarea bunului Ferma y:

Inculpata K. este acuzată în rechizitoriu că, în cursul anului 2008, în calitate de director economic şi membru în Consiliul de administraţie al Institutului pentru Cercetare - Dezvoltare pentru Protecţia Plantelor Bucureşti, instituţie învestită cu soluţionarea notificării nr. x din 13.02.2002 formulată de D. având ca obiect Ferma y, urmare a discuţiilor purtate cu directorul institutului, LLLL., a aprobat, cu încălcarea dispoziţiilor H.G. nr. 1881/2005 şi ale art. 8, art. 10 şi art. 21 din Legea nr. 10/2001, retrocedarea terenului, ulterior, prin decizia nr. 30 din 26.09.2008 dispunându-se restituirea în natură a Fermei y, în lipsa documentelor privind calitatea de moştenitor, incidenţa Legii nr. 10/2001, identificarea terenului potrivit legii şi având cunoştinţă de adresa nr. x din data de 12.09.2008 a ASAS (prin care s-a solicitat să nu se întreprindă măsuri de înstrăinare a imobilului Ferma y întrucât instituţia a formulat o cerere de retrocedare), cauzându-se prejudicierea statului român cu suma de 135.874.800 euro (echivalent a 500.399.713 RON), sumă care reprezintă totodată folos necuvenit pentru inculpaţii D., C. şi ceilalţi membri ai grupului infracţional, faptă care, în opinia parchetului, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 309 C. pen. şi art. 5 C. pen.

Inculpata L. este acuzată că, folosindu-şi calitatea de jurist al Institutului pentru Cercetare - Dezvoltare pentru Protecţia Plantelor Bucureşti (cu care avea contract de asistenţă juridică ca avocat), prin acţiunile întreprinse în cursul anului 2008, l-a ajutat pe numitul LLLL., director al ICDPP la acea dată, să determine membrii Consiliului de administraţie să aprobe solicitarea inculpatului D. în legătură cu Ferma y, cu încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 (art. 8, art. 10 şi art. 21) participând la şedinţele consiliului, susţinând cu ştiinţă date nereale referitoare la natura şi situaţia terenului sau calitatea de persoană îndreptăţită a inculpatului D., redactând acte pentru retrocedarea terenului, astfel că, prin decizia nr. 30 din 26.09.2008, s-a dispus restituirea în natură a suprafeţei de 170.924,97 mp, teren aflat în administrarea institutului, situat în Bucureşti, b-dul x, nr. 8, fiind cauzat astfel un prejudiciu statului român în valoare de 135.874.800 euro (echivalent a 500.399.713 RON), sumă ce reprezintă totodată folos necuvenit pentru D., C. şi asociaţii acestuia în grupul infracţional, faptă care, în opinia parchetului, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 309 C. pen. şi art. 5 C. pen.

Inculpatul Y. este acuzat că, folosindu-se de calitatea de secretar general al Academiei de Ştiinţe Agricole, prin acţiunile întreprinse în perioada iulie - septembrie 2008 (adrese, participări la sedinţele de CA fără a avea mandate din partea preşedintelui ASAS), l-a ajutat pe numitul LLLL., director al Institutului pentru Cercetare - Dezvoltare pentru Protecţia Plantelor Bucureşti la acea dată, ca prin nerespectarea dispoziţiilor art. 8, art. 10 şi art. 21 din Legea nr. 10/2001 şi ale art. H.G. nr. 1881/2005, să emită dispoziţia administrativă nr. 30 din 26.09.2008 de retrocedare a suprafeţei de 170.924,97 mp, teren aflat în administrarea institutului, situat în Bucureşti, b-dul x, nr. 8, cauzându-se prejudicierea statului român cu suma de 135.874.800 euro (echivalent a 500.399.713 RON), sumă care reprezintă totodată folos necuvenit pentru inculpaţii D., C. şi ceilalţi membri ai grupului infracţional, faptă care, în opinia parchetului, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 309 C. pen. şi art. 5 C. pen.

Inculpatul M. este acuzat că, în cursul anului 2008, după ce Consiliul de Administraţie al Institutului pentru Cercetare - Dezvoltare pentru Protecţia Plantelor Bucureşti a solicitat efectuarea unei expertize topografice pentru identificarea şi localizarea terenului pretins de inculpatul D., utilizând ştampila de expert autorizat a numitului RRRR. şi semnând în locul acestuia, a întocmit un înscris intitulat "expertiză tehnică imobiliară" cu încălcarea normativelor aplicabile pentru efectuarea expertizelor în domeniu (nu a menţionat metodele şi aparatura folosită, metodele şi planurile cartografice în vederea stabilirii vechiului amplasament, nu sunt ataşate hărţi sau planuri vechi), la cererea şi potrivit dispoziţiilor numiţilor LLLL., directorul Institutului, K. şi L., ajutându-l astfel pe primul ca, prin nerespectarea dispoziţiilor art. 8, art. 10 şi art. 21 din Legea nr. 10/2001 şi ale H.G. nr. 1881/2005, să emită dispoziţie administrativă de retrocedare a suprafeţei de 170.924,97 mp, teren aflat în administrarea institutului, situat în Bucureşti, b-dul x, nr. 8, fiind cauzat astfel un prejudiciu statului român în valoare de 135.874.800 euro (echivalent a 500.399.713 RON), sumă ce reprezintă totodată folos necuvenit pentru D., C. şi asociaţii acestuia în grupul infracţional, faptă care, în opinia parchetului, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 309 C. pen. şi art. 5 C. pen.

Inculpatul C. mai este acuzat că, urmărind realizarea scopului grupului infracţional, în cursul anului 2008, urmare a notificării nr. x din 13.02.2002 formulată de D., având ca obiect Ferma y, transmisă spre soluţionare Institutului pentru Cercetare - Dezvoltare pentru Protecţia Plantelor Bucureşti, prin intermediul numitului LLLL. (directorul acestui Institut) şi al inculpatului Y. (secretarul Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice), a determinat membrii Consiliului de administraţie al Institutului (prin prezenţa sa la institut, prezentarea inculpatului F., asigurarea prezenţei inculpatului D. la şedinţă, convingerea directorului că demersul realizat nu va avea consecinţe negative datorită influenţei sale politice, prin oferirea de foloase necuvenite) să aprobe cererea inculpatului D., cu încălcarea dispoziţiilor H.G. nr. 1881/2005 şi ale art. 8, art. 10 şi art. 21 din Legea nr. 10/2001, iar ulterior, prin decizia nr. 30 din 26.09.2008, să dispună, cu încălcarea aceloraşi dispoziţii legale, restituirea în natură a Fermei y, în lipsa documentelor privind calitatea de moştenitor, incidenţa Legii nr. 10/2001 şi identificarea terenului potrivit legii, cauzându-se prejudicierea statului român cu suma de 135.874.800 euro (echivalent a 500.399.713 RON), sumă care reprezintă totodată folos necuvenit pentru inculpaţii D., C. şi ceilalţi membri ai grupului infracţional, faptă care, în opinia parchetului, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 309 C. pen. şi art. 5 C. pen.

Inculpatul D. este acuzat că, în cursul anului 2008, urmare a notificării nr. x din 13.02.2002 având ca obiect Ferma y, transmisă spre soluţionare Institutului pentru Cercetare - Dezvoltare pentru Protecţia Plantelor Bucureşti şi a înţelegerii cu inculpatul C., împreună cu inculpatul A., prin participarea la discuţiile din şedinţa Consiliului de administraţie de la institut şi exercitarea presiunii asupra membrilor acestuia (prin invocarea descendenţei sale, dar şi a unor pretenţii de daune în cazul respingerii cererii), l-a ajutat pe numitul LLLL., directorul institutului, să îi determine pe membrii Consiliului de administraţie să-i să aprobe cererea sa, cu încălcarea dispoziţiilor H.G. nr. 1881/2005 şi ale art. 8, art. 10 şi art. 21 din Legea nr. 10/2001, iar ulterior, prin decizia nr. 30 din 26.09.2008, să dispună, cu încălcarea aceloraşi dispoziţii, restituirea în natură a Fermei y, în lipsa documentelor privind calitatea de moştenitor, incidenţa Legii nr. 10/2001 şi identificarea terenului potrivit legii, cauzându-se prejudicierea statului român cu suma de 135.874.800 euro (echivalent a 500.399.713 RON), sumă care reprezintă totodată folos necuvenit pentru sine, C. şi ceilalţi membri ai grupului infracţional, faptă care, în opinia parchetului, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 309 C. pen. şi art. 5 C. pen.

Inculpatul A. este acuzat că, urmărind realizarea scopului grupului infracţional, în cursul anului 2008, urmare a notificării nr. x din 13.02.2002 formulată de D. având ca obiect Ferma y, transmisă spre soluţionare Institutului pentru Cercetare - Dezvoltare pentru Protecţia Plantelor Bucureşti, urmare a înţelegerii cu inculpatul C., prin notificările, cererile, memoriile întocmite, prin prezenţa şi susţinerile făcute în cadrul şedinţelor de CA de la ICDPP, l-a ajutat pe LLLL., directorul acestui Institut, să-i determine pe membrii CA să aprobe cererea inculpatului D., cu încălcarea dispoziţiilor H.G. nr. 1881/2005 şi ale art. 8, art. 10 şi art. 21 din Legea nr. 10/2001, iar ulterior, prin decizia nr. 30 din 26.09.2008, să dispună, cu încălcarea aceloraşi dispoziţii legale, restituirea în natură a Fermei y, în lipsa documentelor privind calitatea de moştenitor, incidenţa Legii nr. 10/2001 şi identificarea terenului potrivit legii, cauzându-se astfel prejudicierea statului român cu suma de 135.874.800 euro (echivalent a 500.399.713 RON), sumă care reprezintă totodată folos necuvenit pentru inculpaţii D., C. şi ceilalţi membri ai grupului infracţional, faptă care, în opinia parchetului, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 309 C. pen. şi art. 5 C. pen.

Instanţa de fond a constatat că probele administrate în cursul urmăririi penale şi în cursul cercetării judecătoreşti nu confirmă săvârşirea de către inculpaţii K., L., Y., M., C., D. şi A. a acestei infracţiuni.

În primul rând, instanţa a constatat că din comisia alcătuită în cadrul Institutului de Cercetare şi Dezvoltare pentru Protecţia Plantelor care a decis retrocedarea către inculpatul D. a suprafeţei de teren cunoscută ca Ferma y nu a făcut parte doar inculpata K., trimisă în judecată pentru abuz în serviciu în forma autoratului, ci şi martorii NNNN. şi OOOO. (alături de fostul director LLLL., decedat, şi de martora QQQQ., care s-a abţinut), care au votat la fel ca inculpata K. şi nu au fost trimişi în judecată, primind soluţii de clasare în cauză.

Dacă acţiunea esenţială care a determinat punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpata K., respectiv votul exprimat pentru retrocedare, a fost similară cu cea a martorilor menţionaţi, tratamentul diferenţiat al acestora faţă de inculpată ar trebui să aibă o justificare obiectivă rezonabilă. Or, în prezeenta cauză, nu se poate reţine o astfel de justificare obiectivă în cazul inculpatei K., nefiind probe că aceasta ar fi acţionat cu o formă de vinovăţie diferită de cea a martorilor ori în urma vreunei influenţe ilicite din partea unei terţe persoane.

Instanţa de fond a subliniat că toate aspectele menţionate la punctul anterior cu privire la dovedirea calităţii inculpatului D. de moştenitor al fostului AA. sunt valabile şi în ceea ce priveşte dovedirea calităţii de moştenitor a acestuia pentru retrocedarea Fermei y.

Aşa cum s-a arătat, inculpatul D. a depus în faţa autorităţilor competente, în cursul procedurilor de retrocedare, acte de stare civilă (certificate de naştere, certificate de deces, carte de identitate, paşaport, etc.) şi mai multe acte notariale (certificate de calitate moştenitor, testamente, contract de cumpărare/cesiune drepturi succesorale, ofertă şi acceptare de donaţie, etc.) care probează calitatea sa de moştenitor al fostului AA., în calitate de nepot de fiu. Certificatele de calitate de moştenitor emise de notarii publici sunt acte autentice, care nu puteau fi puse în discuţie de funcţionarii competenţi să dispună asupra retrocedării, iar cumpărarea drepturilor succesorale rămase de pe urma WW., ultima soţie a fostului AA., a fost valabilă şi a produs efecte în sensul dovedirii calităţii de moştenitor a inculpatului D. de pe urma fostului AA..

În plus, prin hotărârea nr. 132/06.02.1955, pronunţată în dosarul nr. x/1954 al secţiei I-a a Tribunalelor Judiciare de la Lisabona, Portugalia, recunoscută prin decizia irevocabilă nr. 954/14.02.2012, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2009 - exequatur, s-a consolidat cu efect retroactiv acest drept al inculpatului D.. Instanţa nu a putut reţine în prezent o altă situaţie juridică, care să contrazică această hotărâre, nefiind posibilă analizarea faptei de abuz în serviciu imputată inculpaţilor prin luarea în considerare doar a actelor existente la momentul faptei.

În ce priveşte dreptul inculpatului D. la retrocedarea acestui imobil, aşa cum s-a arătat anterior, el a fost statuat cu autoritate de lucru judecat prin decizia civilă nr. 2146/06.12.2013, pronunţată în dosarul nr. x/2013 al Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin care instanţa a admis cererea de chemare în judecată a lui D. împotriva ICDPP şi a acordat măsuri reparatorii pentru suprafaţa de 25.642,96 mp. din Ferma y, care nu a putut fi retrocedată în natură de către ICDPP prin Decizia de retrocedare nr. 30/26.09.2008.

Trecând peste existenţa acestei hotărâri civile definitive, instanţa a constatat că nu sunt întemeiate nici argumentele parchetului potrivit cărora inculpatul D. nu ar fi avut dreptul la retrocedarea bunului pentru că nu ar fi fost îndeplinite condiţiile Legii nr. 10/2001 în acest caz.

Inculpatul D. a formulat în mod legal cererea de retrocedare a imobilului.

Astfel, prin Notificarea nr. x/13.02.2002, înregistrată la Primăria Municipiului Bucureşti sub nr. x/14.02.2002, inculpatul D. a solicitat prin executor judecătoresc, Primăriei Municipiului Bucureşti, restituirea imobilului situat în Bucureşti, str. x, nr. 8 şi nr. 10, Sect. 1, în suprafaţă de 26,87 ha, cunoscut sub denumirea de fosta Fermă y, martorii FFF., audiat la termenul din data de 24.03.2017 şi FFFFFFFF., audiată la termenul din data de 07.07.2017, confirmând faptul că notificarea nr. x/13.02.2002 a fost transmisă şi că era însoţită de actele enumerate. Acest aspect a fost confirmat şi de martora AAA., audiată la termenul din data de 24.03.2017, care a arătat că notificarea s-a depus în termen.

Prin adresa nr. x/26.11.2007, Primăria Municipiului Bucureşti a înaintat ICDPP Dispoziţia nr. 9134/23.11.2007 a Primarului General al Municipiului Bucureşti şi actele care au stat la baza emiterii dispoziţiei conform cu actul din dosarul administrativ.

Inculpatul D. este singurul succesor al AA. care a formulat, în baza Legii nr. 10/2001, notificare pentru restituirea terenului aparţinând fostei Ferme y, fiind astfel îndreptăţit să beneficieze de dreptul de acrescământ statuat în această materie de art. 4 alin. (4), potrivit căruia "de cotele moştenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută la cap. III profită ceilalţi moştenitori ai persoanei îndreptăţite care au depus în termen cererea de restituire".

Nu a putut fi primit argumentul parchetului potrivit căruia Decizia ICDPP de retrocedare ar fi avut în vedere numai calitatea de succesor în linie directă a lui AA., deoarece din conţinutul deciziei rezultă că s-a avut în vedere atât calitatea acestuia de cesionar de drepturi succesorale ale numitei YY., cât şi cea de moştenitor direct al lui AA., în calitate de nepot de fiu (pag. 2-3 ale Deciziei nr. 30/26.09.2008). Ambele calităţi justificau retrocedarea către inculpatul D. a imobilului, deoarece până la data retrocedării se consolidase şi calitatea acestuia de moştenitor direct al fostului AA., ca urmare a decesului tatălui său, XX., la data de 27.01.2006.

Aceste precizări au fost făcute de inculpatul D. după ce a depus notificarea şi au fost însoţite de depunerea unor acte, neputând conduce la concluzia nelegalităţii deciziei de retrocedare, deoarece, potrivit art. 23 din Legea nr. 10/2001, "actele doveditoare ale dreptului de proprietate ori, după caz, ale calităţii de asociat sau acţionar al persoanei juridice, precum şi, în cazul moştenitorilor, cele care atestă această calitate şi, după caz, înscrisurile care descriu construcţia demolată şi orice alte înscrisuri necesare evaluării pretenţiilor de restituire decurgând din prezenta lege, pot fi depuse până la data soluţionării notificării." Aşadar, chiar dacă notificarea iniţială nu făcea referire decât la calitatea de moştenitor în virtutea Contractului de vânzare-cumpărare de drepturi succesorale nr. 1489/02.08.2001 de la YY., faptul că Decizia ICDPP nr. 30/26.09.2008 recunoaşte petentului şi calitatea de succesor ca nepot de fiu, în linie directă, după AA., datorită completării dosarului de notificare până la data Deciziei de retrocedare, este în concordanţă cu legislaţia aplicabilă şi cu practica judiciară în această materie.

Având în vedere că notificarea a fost depusă de inculpatul D. în calitate de moştenitor, în virtutea Contractului de vânzare-cumpărare de drepturi succesorale nr. 1489/02.08.2001 de la YY., este corectă semnarea notificării de către inculpat. Din acest motiv, nu a putut fi primită susţinerea parchetului că retrocedarea ar fi nelegală pentru că notificarea nu a fost semnată de tatăl inculpatului, XX., care trăia la data depunerii ei.

În plus, XX. formulase în data de 10.02.2002 o ofertă de donaţie către inculpatul D., referitoare la drepturile asupra tuturor bunurilor aflate în România, respectiv 37,5% din averea regală moştenită de la AA., încheiată în Marea Britanie şi consfinţită printr-un act certificat la data de 10.02.2002 de avocat SSSSSSS. din Londra, iar notificarea de retrocedare nr. x/13.02.2002 depusă de către inculpat în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 reprezintă în sine o acceptare tacită a acestei oferte de donaţie. Pe lângă această acceptare tacită, inculpatul D. a formulat şi o declaraţie expresă de acceptare a donatiei, cu încheiere de legalizare de semnătură nr. 4999/21.05.2002 BNP UUUUUUU. şi VVVVVVV..

Faptul că imobilul Ferma y a fost în proprietatea privată a fostului AA. până la momentul preluării abuzive de către statul comunist rezultă din mai multe înscrisuri, multe dintre acestea provenind de la Arhivele Naţionale şi beneficiind de un grad mare de credibilitate:

- Procesul-verbal din data de 23.11.1940, încheiat de către Prim-preşedintele Tribunalului Ilfov cu ocazia punerii în posesie a administratorului sechestru "asupra proprietăţilor imobiliare care au aparţinut sau aparţin fostului AA. sau VV.", în care Ferma y este descrisă ca fiind compusă din cele trei suprafeţe de teren:

1) 23 ha, sub denumirea lotul x - AA., pe care fostul AA. îl stăpâneşte în baza titlului de proprietate nr. x emis de Ministerul Agriculturii şi Domeniilor în virtutea Legii pentru împroprietărirea ofiţerilor decoraţi cu Ordinul EEE. Viteazu din 1927;

2) 3 ha şi 5224 mp., lot cumpărat cu Actul de vânzare-cumpărare încheiat între Statul Român prin Ministerul Agriculturii şi AA., autentificat de Tribunalul Ilfov, secţia Notariat sub nr. x/31.10.1936 -GGGGGGGG. împuterniceşte pe HHHHHHHH., Administratorul VV. să semneze contractul de vânzare-cumpărare pentru suprafaţa de 3 ha si 5244 mp din fosta Moşie Montesquieu…"terenul este situat în Comuna Băneasa, Judeţul Ilfov …" terenul se învecina la NE şi N cu proprietatea fostei Şcoli de horticultură gr. II, la E şi SE cu Ferma y - cele 23 de ha - lotul x, la S şi SV cu apa Colentina, iar la V şi NV cu x şi cu Institutul de Sero-Vaccinuri Dr. Cantacuzino. Vânzarea acestei suprafeţe către AA. este confirmată şi prin Adresa nr. x/17.05.1935 a Ministerului Agriculturii şi Domeniului, prin care se aduce la cunoştinţă că "suprafaţa aprobată să se vândă pentru extinderea Fermei y din fosta IIIIIIII. este de 3 ha 5244 m.p.";

3) 3540 m.p., fostă proprietate a Ministerului Agriculturii şi Domeniilor, dat în plată fostului AA. al Il-lea, în baza Jurnalului Consiliului de Miniştri nr. 1722/11.06.1940 cu titlu de despăgubire pentru o serie de imobile proprietate personală care i-au fost expropriate de Stat; se menţionează la punctul 5:

"un teren situat în comuna Băneasa, jud. Ilfov, învecinat cu …..Ferma y în suprafaţă de 3540 mp" Acest bun este numit şi de Referatul Administraţiei Bunurilor Private - VV. nr. 276/14.03.1940, încheiat în urma schimbului de bunuri între GGGGGGGG. şi Stat, prin care în patrimoniul lui AA. au intrat 8 imobile, între care "terenul de lângă Ferma y teren 3540 m.p";

- Lista imobilelor urbane şi rurale, proprietate a fostului AA. (nedatată), provenită de la Arhivele Naţionale, din care reiese că în proprietatea AA. s-a aflat bunul "Fermă y - lot x - AA., suprafaţă 25 ha";

- Proces-verbal privind bunurile fostului AA., realizat de o comisie constituită la VV. în datele de 27.09 şi 23.10.1940, provenit din Arhivele Naţionale, care cuprinde şi "Bunurile trecute asupra AA." între case este enumerată şi Ferma y (lot x AA.);

- Notă de serviciu a Primăriei Municipiului Bucureşti, Direcţia Financiară, din 18.01.1941, provenind din Arhivele Naţionale, privind proprietăţile din comuna Băneasa, aparţinând AA., în care se menţionează:

"AA. are în Comuna Băneasa următoarele proprietăţi: una fermă cu 25 ha, …..";

- Adresa nr. x/12.03.1941 a administratorului sechestru înaintată Prim-preşedintelui Tribunalului Ilfov privind bugetul de administrare pentru o serie de active aflate sub KKKK. între care şi Ferma y, proprietatea lui AA.;

- Inventar realizat de Primul Preşedinte al Tribunalului Ilfov din 15.04.1941 asupra averii imobiliare aparţinând AA. pusă sub sechestru, provenind din Arhivele Naţionale, care face referire la Ferma y "compusă de 3 terenuri alăturate";

- Proces-Verbal din 25.08.1941 de punere sub sechestru a bunurilor lui AA., între care şi Ferma y;

- Referat din 10.11.1943 al Direcţiunii Judiciare, privind KKKK. a Bunurilor fostului AA., provenit din Arhivele Naţionale, care face un istoric al întregii KKKK. instituite iniţial prin Decretul Lege nr. 3767/11.11.1940 (aflat la dosarul de urmărire penală) şi o descriere a tuturor bunurilor lui AA. intrate sub măsura sechestrului, printre care şi Ferma y (pag. 12) şi alte 8 imobile despre care se arată că sunt rămase "în prezent sub sechestru";

- Nota informativă din 01.07.1946 referitoare la luarea în primire a bunurilor lui AA. semnată de AAAAAAAA., care arată că aceste bunuri se află sub sechestru "de la 7 septembrie 1940 şi până astăzi" şi între acestea este enumerată şi Ferma y;

- Referat al Comisiei de Inventariere şi Supraveghere a Administrării Bunurilor Foste Regale (nedatat, dar care face referire la Administraţia AAAAAAAA., fiind ulterior Notei informative din 01.07.1946), unde apare, la poziţia 26, Ferma y - 28.43 ha;

- Referat al KKKK. asupra bunurilor AA. din 29.07.1946 întocmit cu privire la situaţia asigurărilor încheiate pentru bunurile aparţinând AA., în care se face menţiune repetată la Ferma y;

- Procesul-verbal din 27.01.1948 de inventariere a suprafeţelor de teren ce compuneau Ferma y, fond Arhivele Naţionale - Comisia Centrală de Recuperare a Valorilor care au aparţinut VV., dosar nr. x/1948, fila x;

- Decretul nr. 38/27.05.1948 pentru intrarea în proprietatea Statului a bunurilor fostului EEE. şi ale membrilor fostei VV. şi Deciziunea nr. 905/19.06.1948 a Consiliului de Miniştri publicată în Monitorul Oficial nr. 140/19.06.1948, emisă în baza dispoziţiilor Decretului 38/1948, art. 1:

"bunurile enumerate [...] se trec în administraţia şi folosinţa autorităţilor şi instituţiilor arătate în dreptul fiecăruia [...] terenul agricol în suprafaţă de 28,43 ha cu întreg inventarul necesar exploatării [….] (Ferma y) situate în comuna Băneasa, judeţul Ilfov, fosta proprietate AA., la Ministerului Agriculturii" .

Toate aceste acte dovedesc, fără dubiu, că imobilul a aparţinut fostului AA. la momentul preluării lui de către stat, fiind neîntemeiată susţinerea parchetului în sensul că nu s-ar fi făcut această dovadă. Preluarea abuzivă de către statul comunist a bunului mai sus menţionat rezultă din faptul că Decretul nr. 38/1948 a fost declarat nul prin sentinţa civilă nr. 110/04.04.2000 a Tribunalului Arad, irevocabilă, într-un litigiu în care petent a fost EEE., reprezentat de martorul av. JJJJJJJJ.. Faptul că în acest decret este menţionat în mod expres imobilul Ferma y, ca fiind fostă proprietate AA., constituie o dovadă certă că imobilul a aparţinut acestuia la momentul preluării.

Nu a putut fi admisă susţinerea parchetului potrivit căreia ar fi "abuzivă" atribuirea către fostul AA. a lotului de 23 ha, sub denumirea lotul x - AA., în baza titlului de proprietate nr. x emis de Ministerul Agriculturii şi Domeniilor în virtutea Legii pentru împroprietărirea ofiţerilor decoraţi cu Ordinul EEE. Viteazu din 1927. Acest aspect este nereal şi nici nu putea face obiectul analizei comisiilor de fond funciar, nefiind invocat niciodată până acum. Lotul la care face referire parchetul pentru susţinerea acestui caracter "abuziv" al atribuirii este denumit "Ferma x - lot x - KKKKKKKK. suprafaţă 25 ha", fiind atribuit KKKKKKKK. de către Statul Român, iar nu AA..

Un alt argument al parchetului în susţinerea acuzaţiilor a fost acela că inculpata L. ar fi întocmit în prima fază Nota juridică înregistrată de ICDPP sub nr. x/31.03.2008, semnată de directorul LLLL., prin care i se comunica inculpatului D. că nu ar fi întrunite condiţiile pentru retrocedarea terenului. Aceeaşi notă juridică purtând nr. de înregistrare 996/14.04.2008 a fost transmisă de ICDPP către Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Cabinet Secretar de Stat, LLLLLLLL. (primind un număr de înregistrare în vederea expedierii către această instituţie), care, la rândul său, a retransmis-o solicitantului, prin reprezentanţii săi convenţionali, cărora le cerea "pentru o soluţionare rapidă a cazului şi emiterea unei decizii motivate faţă de notificarea formulată de clientul dumneavoastră, completarea dosarului administrativ, conform notei juridice anexate".

După primirea acestor răspunsuri, pe lângă înscrisurile care făceau dovada calităţii sale de moştenitor al lui AA. şi a faptului că bunul Ferma y a aparţinut fostului AA. şi a fost preluat abuziv din proprietatea acestuia prin Decretul nr. 38/1948, inculpatul D., personal şi prin reprezentanţi, a depus şi o serie de analize juridice a acestor înscrisuri şi argumente juridice în susţinerea temeiniciei cererii sale de retrocedare, după cum urmează:

- Adresa semnată de D., înregistrată la ICDPP sub nr. x/09.05.2008, prin care se aduc lămuriri referitoare la: a) calitatea de persoană îndreptăţită pe ambele ramuri; b) dovada proprietăţii lui AA. asupra imobilului; c) preluarea abuzivă a bunului; d) identificarea bunului şi se răspunde la întrebările menţionate în Nota juridică nr. 845/31.03.2008 a ICDPP;

- Adresa depusă de D. în data de 05.06.2008 la ICDPP cu privire la notificarea de restituire a Fermei y, efectele Ofertei de donaţie din 10.02.2002 şi situaţia juridică a imobilului la data preluării de către Statul Român;

- Adresa înregistrată la ICDPP sub nr. x/27.08.2008, semnată de D. şi Societatea de avocaţi GG. prin av. A., care conţine argumente privind calitatea succesorală pe ambele ramuri succesorale, istoricul juridic al terenului, analiza preluării nelegale de către Stat, se enumeră demersurile realizate în vederea restituirii şi se enumeră consecinţele juridice ale tergiversării soluţionării notificării de retrocedare .

Faptul că inculpatul D., prin avocat, a răspuns acestor obiecţiuni venite din partea ICDPP, pe care le considera nefondate, rezultă şi din reacţia inculpatului A. după primirea Notei juridice nr. 845/31.03.2008, când afirmă:

"Rar mi-a fost dat să văd atâtea prostii într-un document, o să răspund punct cu punct" (corespondenţa e-mail de răspuns, trimis în 11.04.2008, aflat la dosarul de urmărire penală).

Faţă de toate acestea, s-a areciat că este plauzibilă susţinerea inculpatei L., potrivit căreia argumentele expuse în aceste adrese şi discuţiile cu avocaţii inculpatului D. au făcut-o să-şi reconsidere poziţia iniţială şi să aprecieze ca fiind temeinică cererea acestuia de retrocedare a bunului imobil ce face obiectul cauzei. În lipsa oricăror probe din care să rezulte că această schimbare a opiniei inculpatei a fost rezultatul vreunei influenţe nelegale, instanţa de fond nu a putut reţine punctul de vedere al parchetului potrivit căruia ea constituie o dovadă a infracţiunii de abuz în serviciu. Procesul de deliberare asupra unei cereri este unul care durează în timp şi care, prin natura lui, poate conduce la schimbări ale unor opinii exprimate anterior, în funcţie de argumentele aduse în sprijinul cererii. Nu se poate prezuma că orice schimbare a unei opinii exprimate anterior este rezultatul unei infracţiuni, deoarece s-ar anula din start orice posibilitate de examinare serioasă a unei cereri.

Acest aspect este confirmat de susţinerea inculpatei L. din declaraţia dată în faţa instanţei la 08.02.2019, în care arată că:

"…Am arătat şi la urmărirea penală că între cele două părţi, Institut şi D., prin reprezentanţi, a existat o corespondenţă amplă, şi la cele solicitate a fi lămurite, clarificate prin nota juridică s-a răspuns punctual printr-o adresă nr. 1274/2008. În afară de această adresă sau mai transmis şi alte puncte de vedere privind legalitatea notificării şi corespondenţa se găseşte în volumul X al urmăririi penale la dosarul administrativ al notificării."

De asemenea, nu este ceva neobişnuit ca avocaţii unor părţi adverse să se întâlnească şi să discute aspectele divergente. Nicio prevedere a Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat şi nicio dispoziţie din Statului profesiei de avocat nu interzic întrevederile între avocaţi, în vederea dezbaterii aspectelor juridice care îi privesc pe clienţii acestora.

Nu a fost apreciată întemeiată nici susţinerea parchetului potrivit căreia decizia de retrocedare a imobilului Ferma y ar fi abuzivă pentru că solicitarea inculpatului D. ar fi fost formulată în baza Legii nr. 10/2001, iar această lege ar fi fost aplicabilă doar imobilelor care au fost preluate abuziv în perioada comunistă şi care sunt situate intravilan. În primul rând, imobilele administrate de institute de cercetare-dezvoltare din agricultură, indiferent dacă la origine au fost sau nu o exploataţie agricolă, nu cad sub incidenţa Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi nici a Legii nr. 1/2000, ci sub incidenţa Legii nr. 10/2001, deoarece art. 35 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 arată că terenurile proprietate de stat, administrate de institutele şi staţiunile de cercetări ştiinţifice din agricultură, aparţin domeniului public şi rămân în administrarea acestora. În consecinţă, legea prevedea în mod expres că imobilul Ferma y nu putea fi restituit în condiţiile Legii nr. 18/1991.

Conform art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, "nu intră sub incidenţa prezenţei legi terenurile situate în extravilanul localităţilor la data preluării abuzive sau la data notificării, precum şi cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare". Practica judiciară şi doctrina au statuat că Legea nr. 10/2001 are caracterul unei norme de complinire şi că aceasta acoperă şi acele terenuri din intravilanul localităţilor (inclusiv cele agricole) care nu au putut fi retrocedate în baza legilor fondului funciar anterioare.

Nu a fost apreciată drept corectă nici susţinerea parchetului potrivit căreia nu ar fi fost aplicabilă Legea nr. 10/2001 deoarece terenul retrocedat nu ar fi fost intravilan.

Faptul că, la data preluării de către statul communist, imobilul retrocedat era unul intravilan rezultă din actul de vânzare-cumpărare între Statul Român prin Ministerul Agriculturii şi AA., autentificat de Tribunalul Ilfov, secţia Notariat sub nr. x/31.10.1936, pentru suprafaţa de 3 ha 5244 m.p. din teren, care se referă la terenul "pendinte de Comuna Băneasa Judeţul Ilfov…". Chiar actul prin care imobilul a fost preluat abuziv de către statul comunist menţionează faptul că acesta era intravilan, întrucât în Deciziunea nr. 905/19.06.1948 a Consiliului de Miniştri publicată în M.Of. nr. 140/19.06.1948, emisă în baza dispoziţiilor Decretului 38/1948, se face vorbire de "terenul agricol în suprafaţă de 28,43 ha cu întreg inventarul necesar exploatării (Ferma y) situată în comuna Băneasa, judeţul Ilfov, fosta proprietate a lui AA.".

Faptul că, la data solicitării retrocedării, imobilul era intravilan rezultă şi din Certificatul de urbanism nr. x din data de 18.12.2008, în care s-a consemnat că terenul situat pe strada x nr. 8 este intravilan . De asemenea, şi în Certificatul de urbanism nr. x din 27.03.2008 se certifică faptul că imobilul teren din Bd. x, Sect. 1, este compus din teren intravilan în suprafaţă de 31.409 ha, proprietate publică a statului şi aflat în administrarea ICDPP . Or, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul, "certificatul de urbanism este actul de informare cu caracter obligatoriu prin care autoritatea Administraţiei publice judeţene sau locale face cunoscute regimul juridic, economic şi tehnic al imobilelor şi condiţiile necesare în vederea realizării unor investiţii, tranzacţii imobiliare ori a altor operaţiuni imobiliare, potrivit legii".

Nu a putut fi admis nici argumentul parchetului referitor la caracterul abuziv al restituirii pe motiv că terenul ar fi făcut parte din domeniul public al statului, deoarece, potrivit doctrinei şi practicii judiciare, Legea nr. 10/2001 este aplicabilă imobilelor preluate abuziv, indiferent dacă se află în domeniul public ori în domeniul privat al statului ori în patrimoniul entităţilor obligate la restituire. De altfel, acest aspect este consacrat şi legislativ, în art. 6.1 al Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, potrivit cărora "….În cursul procedurii administrative de soluţionare a notificărilor nu prezintă relevanţă afectaţiunea juridică actuală a imobilelor solicitate, fiind fără relevanţă juridică calificările Legii nr. 213/1998, cu modificările şi completările ulterioare, sau alte acte normative subsidiare acesteia. Pentru aceste considerente, deţinătorul imobilului care, la data soluţionării notificării, este calificat ca fiind bun proprietate publică are competenţa de a dispune restituirea bunului în natură, fără a mai fi necesară parcurgerea procedurii prevăzute de Legea nr. 213/1998, cu modificările şi completările ulterioare."

Aplicabilitatea în acest caz a Legii nr. 10/2001 a fost statuată definitiv şi prin decizia civilă nr. 2146/06.12.2013 a Tribunalului Bucureşti, prin care s-a admis cererea inculpatului de acordare a despăgubirilor pentru suprafaţa de teren neretrocedată.

Terenul retrocedat a fost corect identificat, identificarea acestuia fiind atribuţia exclusivă a ICDPP, în calitate de unitate deţinătoare, iar nu a petentului care solicita retrocedarea. Astfel, potrivit Procesului-verbal al şedintei Consiliului de Administraţie ICDPP din 02.09.2008, în considerarea art. 10 pct. 3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, Consiliul a hotărât efectuarea expertizei tehnice topografice cu obiective: identificarea terenului - amplasament şi vecinătăţi, determinarea coordonatelor punctelor de hotar, stabilirea amplasamentului construcţiilor, stabilirea suprafeţei afectate de servituţi legale, stabilirea suprafeţei de teren neocupate de construcţii şi determinarea amplasamentului fostei Ferme y, în sensul dacă este în intravilanul sau extravilanul localităţii. Terenul a fost identificat prin Expertiza tehnică imobiliară întocmită de MMMMMMMM. S.R.L., care face parte integrantă din Decizia de retrocedare.

Diferenţa de aproximativ 20.000 mp între suprafaţa retrocedată şi cea intabulată rezultă dintr-o suprapunere de Carte Funciară şi din existenţa unui conflict aparent de titluri de proprietate, iar nu ca urmare a unei eronate analize din expertiza realizată de MMMMMMMM. S.R.L. sau a unei manevre dolosive la identificarea terenului şi retrocedarea terenului. De altfel, terenul se regăseşte în întregime în natură în suprafaţa retrocedată, fiind doar vorba despre o suprapunere de Cărţi Funciare.

Nu a fost apreciat întemeiat nici argumentul parchetului potrivit căruia imobilul retrocedat ar fi fost ocupat de construcţii şi nu putea fi retrocedat, deoarece din probe rezultă că singurele construcţii ale ICDPP care împiedicau retrocedarea în natură sunt cele situate pe suprafaţa de 25.642,96 mp., care nu au fost restituite în natură, fiind respinse la retrocedare, aşa cum rezultă din art. 4 din Decizia ICDPP nr. 30/26.09.2008. În rest, nu era vorba de construcţii noi, durabile şi autorizate, necesare desfăşurării activităţii de cercetare-dezvoltare a ICDPP, ci era vorba de construcţii vechi, dezafectate, care fuseseră amortizate total din punct de vedere contabil. Fiind vorba de construcţii neautorizate şi neînscrise în Cartea funciară, unele ocupate de unii angajaţi ai ICDPP (martorii LLLLLLL., MMMMMMM., NNNNNNN., OOOOOOO. şi PPPPPPP.), fără însă a avea un titlu valabil, sau de construcţii în stare de ruină care au facut parte din Ferma y când aceasta s-a aflat în proprietatea lui AA., acestea nu împiedicau restituirea în natură a terenului.

Martorii MMMMMMM. şi NNNNNNN., audiaţi în cursul urmăririi penale, au arătat că era vorba de construcţii degradate, care nu erau necesare desfăşurării activităţii institutului, fiind vorba de locuinţe degradate. Astfel, primul martor arată că nici nu locuia acolo, având doar mutaţia pe buletin, iar martora NNNNNNN. arată că locuia într-o singură cameră într-o "clădire foarte veche cu un singur nivel…", aflată "…într-o stare destul de avansată de degradare…".

La fel rezultă şi din Raportul de expertiză construcţii şi evaluare nr. 815928/05.07.2017, depus în cursul judecăţii de expert NNNNNNNN., care evaluează toate acste construcţii la 17850 de euro. În răspunsul la obiecţiunea nr. 4 expertul arată că:

"Starea tehnică "satisfăcătoare" este ultima categorie de stări tehnice conform D. 93/1977 (cele superioare sunt "bună" şi "foarte bună") şi presupune stări tehnice pentru care costurile de refacere depăşesc 10% din valoarea de înlocuire, deci ea poate presupune la rigoare chiar 100%, deci stare de ruină."

Referitor la susţinerea parchetului că o suprafaţă de 3540 mp. ar fi intrat în proprietatea Statului Român prin Deciziunea ÎCCJ nr. 1/26.11.1941 şi că, din acest motiv, acesta nu putea face obiectul retrocedării, instanţa a reiterat argumentele de la punctul anterior cu privire la lipsa de efecte a acestei decizii. În plus, inculpatului D. nu i-a fost retrocedat întregul imobil Ferma y, iar faţă de suprafaţa de teren neretrocedată, de 25.642,96 mp, suprafaţa de 3540 mp este infimă. Aşadar, nu se poate susţine că s-ar fi retrocedat abuziv acest teren de 3540 mp., pentru că nu rezultă din nicio probă că acesta ar fi fost retrocedat inculpatului şi că nu se află în cadrul terenului de 25.642,96 mp., nerestituit în natură. În plus, în Deciziunea ÎCCJ nr. 1/26.11.1941 se menţionează că terenul în suprafaţă de 3.540 m.p. este "situat lângă Ferma y…luat din terenul Şcoalei de Horticultură Băneasa…", de unde s-ar putea deduce şi că este vorba de un alt teren, învecinat cu Ferma y.

Faţă de toate aceste aspcte, instanţa a constatat că Decizia nr. 30 din 26.09.2008 a ICDPP, prin care s-a dispus restituirea în natură către inculpatul D. a suprafeţei de 170.924,97 m.p. din Ferma y, nu a fost dată cu încălcarea vreunei dispoziţii legale, neputând constitui temei al tragerii la răspundere pentru infracţiunea de abuz în serviciu a celor care au votat pentru adoptarea ei.

În consecinţă, nefiind comisă nicio faptă penală prin adoptarea acestei decizii, nu se poate reţine nici complicitatea la infracţiunea de abuz în serviciu în sarcina celor care au ajutat sau au înlesnit adoptarea acestei decizii.

Astfel, inculpata L. a exercitat cu ocazia adoptării acestei decizii doar o activitate normală de avocat al ICDPP, care nu se circumscrie niciunei fapte penale. Nu s-a putut reţine obţinerea de către aceasta a vreunui folos material sau satisfacerea vreunui interes propriu şi nici nu s-a identificat o conivenţă de natură infracţională între această inculpată şi vreuna dintre celelalte persoane trimise în judecată în cauză. Oferirea de consultanţă juridică, în limitele legii, nu poate constitui elementul material al vreunei infracţiuni, iar în prezenta cauză s-a arătat că decizia adoptată nu a fost nelegală.

Aceleaşi aspecte sunt valabile şi pentru inculpatul A., care a exercitat acte de avocat al inculpatului D. cu ocazia adoptării deciziei de retrocedare a Fermei y. Prezenţa inculpatului A. la sediul ICDPP a fost justificată exclusiv de necesitatea apărării intereselor juridice ale clientului său, iar toate actele desfăşurate de acesta au fost acte legale. Probele menţionate mai sus denotă convingerea inculpatului A. că demersul inculpatului D. este unul legitim, întrucât acesta era persoană îndreptăţită şi avea dreptul la retrocedarea acestui imobil care a aparţinut bunicului său, fostul AA.. Această convingere a inculpatului A. cu privire la justeţea demersului de retrocedare rezultă şi din Raportul de audit juridic predat clientului B. S.R.L. în data de 19.10.2006, care arată expres că şansele de retrocedare a bunului denumit Ferma y, raportat la actele de la dosar, sunt ridicate.

Faptul că inculpatul Y. a participat la şedinţa consiliului de administraţie în care s-a decis retrocedarea nu poate constitui un ajutor la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, în primul rând pentru că restituirea nu a fost contrară legii. În plus, pentru a se putea reţine complicitatea la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, ar fi trebuit să se facă dovada că inculpatul Y. a avut cunoştinţă despre săvârşirea vreunei infracţiuni şi a intenţionat să ajute la comiterea acesteia. Or, din nicio probă nu rezultă că inculpatul Y. ar fi cunoscut de existenţa vreunei nelegalităţi şi ar fi avut intenţia să ajute în vreun fel la comiterea acesteia. Prezenţa sa în calitate de secretar al ASAS la momentul discutării unei solicitări cu implicaţii importante asupra patrimoniului ICDPP era una normală, iar din probele administrate rezultă că inculpatul Y. a avut anterior o poziţie constantă de a nu se retroceda terenul. Nu există nicio probă din care să reiasă că inculpatul Y. ar fi fost influenţat în vreun fel de vreunul dintre inculpaţi, ca să-l determine să sprijine retrocedarea în natură a imobilului. Martorii prezenţi la şedinţa consiliului de administraţie al ICDPP au arătat că acesta nu i-a influenţat în vreun mod în luarea hotărârii de retrocedare, ci el a avut un rol neutru la această şedinţă.

Inculpatului Y. i s-a mai imputat că, prin adresa nr. x din data de 29.07.2008, a solicitat Institutului de Cercetare şi Dezvoltare pentru Protecţia Plantelor convocarea consiliului de administraţie pentru soluţionarea cererii de retrocedare formulate de inculpatul D.. Nici acest act al inculpatului nu conţine nimic nelegal, fiind vorba chiar de o obligaţie legală a inculpatului de a da curs în termenul legal unor cereri ale terţilor adresate instituţiei pe care o reprezintă. Prin această adresă inculpatul nu a solicitat să se dea o anumită soluţie cererii inculpatului D., ci doar să se convoace consiliul de administraţie pentru soluţionarea cererii inculpatului.

De asemenea, efectuarea de către inculpatul M. a unei documentaţii tehnice de identificare a terenului retrocedat nu poate constitui un act de complicitate la abuz în serviciu, în primul rând pentru că decizia de retrocedare nu a fost una contrară legii. În plus, pentru a se putea reţine un act de complicitate, ar trebui să se dovedească faptul că inculpatul M. ar fi fost convins că decizia de retrocedare a imobilului către inculpatul D. era una contrară legii şi că, prin activitatea sa, acesta ar fi urmărit înlesnirea săvârşirii acestei nelegalităţi. Or, din probe nu rezultă nici faptul că inculpatul M. ar fi avut cunoştinţă despre aspectele juridice ale retrocedării şi nici că acesta ar fi intenţionat să acorde un ajutor pentru comiterea vreunei activităţi contrare legii.

S-a apreciat că nu are nicio relevanţă, sub aspectul infracţiunii de abuz în serviciu ce face obiectul cauzei, faptul că inculpatul M. a folosit numele şi ştampila expertului RRRR., deoarece în lipsa unei infracţiuni de abuz în serviciu reţinută în sarcina autorilor, nu se poate reţine nici complicitatea la această infracţiune în sarcina inculpatului RRRR.. S-ar fi putut pune în discuţie săvârşirea de către acesta a unei infracţiuni de fals, însă parchetul nu a dispus trimiterea în judecată a inculpatului şi pentru o astfel de infracţiune, pentru care, la acest moment, ar fi prescrisă răspunderea penală, având în vedere perioada mare de timp scursă de la data faptei.

În ce priveşte faptele imputate inculpaţilor D. şi C., prin prezenţa lor la ICDPP şi depunerea unor adrese aceştia nu au făcut decât să susţină cererea primului de retrocedare a unui imobil la care era îndreptăţit potrivit actelor de la dosar, activitatea neputând să fie încadrată ca un ajutor la săvârşirea vreunei infracţiuni. Aşa cum s-a arătat anterior, toate demersurile făcute de inculpatul D. pentru retrocedarea acestui imobil au fost unele legitime, conforme cu legea, iar funcţionarii publici care au admis această cerere nu au săvârşit infracţiunea de abuz în serviciu.

Reţinerea în sarcina inculpatului C. a faptei de mituire a fostului director al ICDPP nu are nicio relevanţă pentru infracţiunea de abuz în serviciu, deoarece infracţiunea de dare de mită poate fi comisă şi în legătură cu efectuarea unui act legal de către funcţionarul public, în exercitarea atribuţiilor sale de serviciu.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., instanţa de fond a dispus achitarea tuturor inculpaţilor trimişi în judecată pentru această infracţiune de abuz în serviciu, în calitate de autori sau de complici, deoarece faptele comise de aceştia nu sunt prevăzute de legea penală, ci sunt fapte legale. Nu s-au putut reţine ca temei al achitării dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., deoarece inculpaţii au săvârşit acte materiale ale unor fapte care nu sunt, însă, prevăzute de legea penală. Pentru reţinerea dispoziţiilor art. 16 lit. a) C. proc. pen. ar fi trebuit să rezulte că inculpaţii nu au comis niciun act al vreunei fapte, nici măcar al unei fapte legale şi că nu s-a petrecut nimic în realitate.

k). Referitor la infracţiunea de spălare a banilor reţinută de parchet în forma autoratului în sarcina inculpaţilor C., D., I. şi S.C. B. S.R.L. şi în forma complicităţii în sarcina inculpaţilor A., F. şi G.:

Inculpatul C. este acuzat de parchet în rechizitoriu că, începând cu 1 noiembrie 2006, în mod continuat, pentru a ascunde natura ilicită a înţelegerii avute cu inculpatul D. (cumpărare/trafic de influenţă), dar şi a bunurilor obţinute urmare a acesteia, a încheiat acte juridice pe care le-a semnat în calitate de mandatar al inculpatei S.C. B. S.R.L. sau a contribuit la încheierea unor astfel de acte, respectiv contractul de cesiune din data de 01.11.2006 (privind bunurile aflate în proceduri administrative sau judiciare de restituire a proprietăţii, între care "Ferma y" şi Pădurea x), actele adiţionale la acesta din datele de 20.03.2007 (vizând 12 bunuri imobile, între care şi OOOOOOOO.), 04.04.2007 (vizând bunurile imobile care compun domeniul z), 04.10.2007 (vizând 11 bunuri imobile, terenuri agricole, forestiere, precum şi clădiri în Sinaia şi Bucureşti), contractul de vânzare-cumpărare autentificat de notarul public prin încheierea nr. 3512/15.10.2007 (vizând Pădurea x), contractul de vânzare-cumpărare autentificat de notarul public SSSS. la 15.01.2009 (vizând Ferma y, semnat în numele B. de PP.), pentru care a făcut toate demersurile anterioare, creând astfel aparenţa unor tranzacţii comerciale licite, faptă care, în opinia parchetului, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de spălare a banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.

Inculpatul I. este acuzat că, în mod continuat, pentru a ascunde natura ilicită a înţelegerii avute cu inculpatul D. (cumpărare/trafic de influenţă), dar şi a bunurilor obţinute urmare a acesteia, urmare a dispoziţiilor inculpatului F., a încheiat acte juridice, respectiv actul adiţional la contractul de cesiune din 01.11.2006, intitulat "Înţelegerea", încheiat la data de 13.04.2011 şi actul adiţional nr. x la aceasta, încheiat la data de 23.06.2011, pe care le-a semnat în calitate de administrator al inculpatei B. S.R.L., creând astfel aparenţa unor tranzacţii comerciale licite, faptă care, în opinia parchetului, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de spălare a banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.

În sarcina inculpatei S.C. B. S.R.L. s-a reţinut în rechizitoriu că, în realizarea obiectului de activitate, prin intermediul reprezentanţilor săi, inculpaţii C. (asociat, mandatar şi administrator de fapt) şi I. (administrator), care începând cu 1 noiembrie 2006, în mod continuat, acţionând în modalitatea descrisă la punctul I din expunerea stării de fapt, pentru a ascunde natura ilicită a înţelegerii avute cu inculpatul D. (cumpărare/trafic de influenţă), dar şi a bunurilor obţinute urmare a acesteia, au încheiat acte juridice creând astfel aparenţa unor tranzacţii comerciale licite, respectiv: contractul de cesiune din data de 01.11.2006 (privind bunurile aflate în proceduri administrative sau judiciare de restituire a proprietăţii, între care "Ferma y" şi Pădurea x), actele adiţionale la acesta din datele de 20.03.2007 (vizând 12 bunuri imobile, între care şi OOOOOOOO.), 04.04.2007 (vizând bunurile imobile care compun domeniul z), 04.10.2007 (vizând 11 bunuri imobile, terenuri agricole, forestiere, precum şi clădiri în Sinaia şi Bucureşti), contractul de vânzare-cumpărare autentificat de notarul public prin încheierea nr. 3512/15.10.2007 (vizând Pădurea x), contractul de vânzare-cumpărare autentificat de notarul public SSSS. la 15.01.2009 (vizând Ferma y, semnat în numele B. de PP.), actul adiţional la contractul de cesiune din 01.11.2006, intitulat "Înţelegerea", încheiat la data de 13.04.2011 şi actul adiţional nr. x la aceasta, încheiat la data de 23.06.2011, faptă care, în opinia parchetului, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de spălare a banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.

Inculpatul D. este acuzat că, începând cu 1 noiembrie 2006, în mod continuat, pentru a ascunde natura ilicită a înţelegerii avute cu membrii grupului infracţional (cumpărare/trafic de influenţă), dar şi a bunurilor obţinute urmare a acesteia, a încheiat acte juridice, creând astfel aparenţa unor tranzacţii comerciale licite, respectiv: contractul de cesiune din data de 01.11.2006 (privind bunurile aflate în proceduri administrative sau judiciare de restituire a proprietăţii, între care "Ferma y" şi Pădurea x), actele adiţionale la acesta din datele de 20.03.2007 (vizând 12 bunuri imobile, între care şi OOOOOOOO.), 04.04.2007 (vizând bunurile imobile care compun domeniul z), 04.10.2007 (vizând 11 bunuri imobile, terenuri agricole, forestiere, precum şi clădiri în Sinaia şi Bucureşti), contractul de vânzare-cumpărare autentificat de notarul public prin încheierea nr. 3512/15.10.2007 (vizând Pădurea x), contractul de vânzare-cumpărare autentificat de notarul public SSSS. la 15.01.2009 (vizând Ferma y, semnat în numele B. de PP.), actul adiţional la contractul de cesiune din 01.11.2006, intitulat "Înţelegerea", încheiat la data de 13.04.2011 şi actul adiţional nr. x la aceasta, încheiat la data de 23.06.2011, faptă care, în opinia parchetului, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de spălare a banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.

Inculpatul A. este acuzat că, acţionând în modalitatea descrisă la punctul I din expunerea stării de fapt, începând cu 1 noiembrie 2006, în mod continuat, pentru a ascunde natura ilicită a înţelegerii avute de ceilalţi membri ai grupului infracţional (asociaţi B. SRL) cu inculpatul D. (cumpărare/trafic de influenţă), dar şi a bunurilor obţinute urmare a acesteia, cu intenţie, a ajutat la încheierea unor acte juridice, respectiv contractul de cesiune din data de 01.11.2006 (privind bunurile aflate în proceduri administrative sau judiciare de restituire a proprietăţii, între care "Ferma y" şi Pădurea x), actele adiţionale la acesta din datele de 20.03.2007 (vizând 12 bunuri imobile, între care şi OOOOOOOO.), 04.04.2007 (vizând bunurile imobile care compun domeniul z), 04.10.2007 (vizând 11 bunuri imobile, terenuri agricole, forestiere, precum şi clădiri în Sinaia şi Bucureşti), contractul de vânzare-cumpărare autentificat de notarul public prin încheierea nr. 3512/15.10.2007 (vizând Pădurea x), contractul de vânzare-cumpărare autentificat de notarul public SSSS. la 15.01.2009 (vizând Ferma y), prin participarea la negocierea clauzelor şi redactarea acestora, direct sau de către avocaţii pe care-i coordona în cadrul firmei, la dispoziţia sa, creând astfel aparenţa unor tranzacţii comerciale licite, faptă care, în opinia parchetului, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la spălarea banilor, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.

Inculpatul F. este acuzat de parchet că, începând cu 1 noiembrie 2006, în mod continuat, pentru a ascunde natura ilicită a înţelegerii avute de membrii grupului infracţional (asociaţi B. SRL) cu inculpatul D. (cumpărare/trafic de influenţă), dar şi a bunurilor obţinute urmare a acesteia, cu intenţie, a ajutat la încheierea unor acte juridice, respectiv contractul de cesiune din data de 01.11.2006 (privind bunurile aflate în proceduri administrative sau judiciare de restituire a proprietăţii, între care "Ferma y" şi Pădurea x), actele adiţionale la acesta din datele de 20.03.2007 (vizând 12 bunuri imobile, între care şi OOOOOOOO.), 04.04.2007 (vizând bunurile imobile care compun domeniul z), 04.10.2007 (vizând 11 bunuri imobile, terenuri agricole, forestiere, precum şi clădiri în Sinaia şi Bucureşti), contractul de vânzare-cumpărare autentificat de notarul public prin încheierea nr. 3512/15.10.2007 (vizând Pădurea x), contractul de vânzare-cumpărare autentificat de notarul public SSSS. la 15.01.2009 (vizând Ferma y), actul adiţional la contractul de cesiune intitulat "Înţelegerea" din data de 13.04.2011 şi actul adiţional nr. x la "Înţelegere" din data de 23.06.2011, prin aprobarea acţiunilor inculpatului C., furnizarea de sume de bani necesare tranzacţiilor, participarea directă şi negocierea clauzelor contractuale, coordonarea activităţii B. S.R.L., creând astfel aparenţa unor tranzacţii comerciale licite, faptă care, în opinia parchetului, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la spălarea banilor, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.

Inculpatul G. este acuzat de parchet că, în mod continuat, pentru a ascunde natura ilicită a înţelegerii avute de membrii grupului infracţional (asociaţi B. SRL) cu inculpatul D. (cumpărare/trafic de influenţă), dar şi a bunurilor obţinute urmare a acesteia, cu intenţie, a ajutat la încheierea unor acte juridice, respectiv contractul de cesiune din data de 01.11.2006 (privind bunurile aflate în proceduri administrative sau judiciare de restituire a proprietăţii, între care "Ferma y" şi Pădurea x), actele adiţionale la acesta din datele de 20.03.2007 (vizând 12 bunuri imobile, între care şi OOOOOOOO.), 04.04.2007 (vizând bunurile imobile care compun domeniul z), 04.10.2007 (vizând 11 bunuri imobile, terenuri agricole, forestiere, precum şi clădiri în Sinaia şi Bucureşti), contractul de vânzare-cumpărare autentificat de notarul public prin încheierea nr. 3512/15.10.2007 (vizând Pădurea x), contractul de vânzare-cumpărare autentificat de notarul public SSSS. la 15.01.2009 (vizând Ferma y), actul adiţional la contractul de cesiune intitulat "Înţelegerea" din data de 13.04.2011 şi actul adiţional nr. x la "Înţelegere" din data de 23.06.2011, prin aprobarea acţiunilor inculpatului C., furnizarea de sume de bani necesare tranzacţiilor, discutarea cu ceilalţi membri a clauzelor contractuale, coordonarea activităţii B. S.R.L., creând astfel aparenţa unor tranzacţii comerciale licite, faptă care, în opinia parchetului, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la spălarea banilor, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.

Prin încheierea din data de 17.05.2019, în temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen., instanţa a dispus schimbarea încadrării juridice a acestor fapte, pentru fiecare dintre inculpaţii de mai sus, din forma continuată a infracţiunii de spălare a banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. - pentru autori - şi de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. - pentru complici - în infracţiunea de spălare a banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 5 C. pen. - pentru autori - şi de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 5 C. pen. - pentru complici - reţinându-se forma unităţii naturale. A fost motivată anterior această dispoziţie de schimbare a încadrării juridice a faptelor.

Instanţa de fond a constatat că probele administrate în cursul urmăririi penale şi în cursul cercetării judecătoreşti nu confirmă săvârşirea de către inculpaţii C., I., S.C. B. S.R.L., D., A., F. şi G. a acestor infracţiuni.

Potrivit art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, spălarea banilor constă în schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că provin din săvârşirea de infracţiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri ori în scopul de a ajuta persoana care a săvârşit infracţiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei.

Pentru a se reţine săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor în forma prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 (identică cu forma din art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, în vigoare la data săvârşirii faptelor), ar trebui să existe situaţia premisă constând în existenţa unui bun provenit din săvârşirea de infracţiuni. Din acest motiv, infracţiunea de spălare de bani se poate comite doar după săvârşirea infracţiunii predicat din care provine bunul "spălat" şi niciodată nu poate fi săvârşită anterior acestei infracţiuni şi nici concomitent cu ea, în concurs ideal. Această interpretare a fost statuată de practica judiciară şi de Curtea Constituţională a României prin Decizia nr. 418/2018, în care se arată că "analiza aceloraşi modalităţi normative conduce la concluzia că faptele de schimbare sau transfer de bunuri şi cele de ascundere sau disimulare sunt fapte care, prin natura lor, sunt comise ulterior infracţiunilor din care provin bunurile ce constituie obiectul material al infracţiunii de spălare a banilor, fiind, prin urmare, întotdeauna acţiuni distincte de cele care formează elementul material al infracţiunii predicat".

Parchetul a susţinut în rechizitoriu că prin contractul de cesiune a drepturilor succesorale din data de 1.11.2006 şi prin actele ulterioare de transmitere către S.C. B. S.R.L. a dreptului de proprietate asupra Pădurii x şi Fermei y, din 15.10.2007 şi, respective, 15.01.2009, inculpaţii ar fi comis atât infracţiunea de trafic de influenţă, cât şi infracţiunea de spălare a banilor.

Astfel, infracţiunea de spălare a banilor supusă analizei este descrisă la paginile 118-130 din rechizitoriu, unde parchetul arată următoarele:

«Interpunerea acestei societăţi în realizarea înţelegerii între inculpaţii C. şi D. este modalitatea la care s-a recurs pentru spălarea banilor pretinşi, promişi şi daţi în schimbul influenţei traficate, dar şi pentru ascunderea identităţii reale a celorlaţi traficanţi de influenţă, parteneri ai lui C. în activitatea infracţională desfăşurată.

Faptul că acest contract de cesiune a fost o modalitate convenită de membrii grupului infracţional de ascundere a adevăratei naturi a înţelegerii avute cu inculpatul D., respectiv cumpărare/traficare de influenţă rezultă din următoarele aspecte:…» (pag. 119-120 din rechizitoriu).

«Aceste contracte de vânzare-cumpărare au fost perfectate în considerarea şi ca o finalitate a contractului de cesiune din 01.11.2006, contract prin care aşa cum am arătat a fost disimulat traficul de influenţă săvârşit pentru dobândirea bunurilor, contractele reprezentând astfel acte materiale ale aceleaşi infracţiuni continuate de spălare a banilor.

Transferul acestor bunuri în proprietatea S.C. B. S.R.L., prin cele două contracte menţionate, reprezintă modalitatea în care s-a plătit preţul traficului de influenţă săvârşit pentru retrocedarea acestora şi totodată s-a realizat şi operaţiunea de "spălare" a lui.»

«Având în vedere activitatea de traficare a influenţei pentru obţinerea bunurilor s-a realizat de membrii grupului infracţional în mod continuat (activitate expusă pe larg la secţiunea anterioară) toate actele încheiate între grup şi cumpărătorul de influenţă, având la bază înţelegerea iniţială şi prin care s-a urmărit obţinerea în final a bunurilor, preţ al traficului de influenţă, reprezintă acte materiale ale aceleaşi infracţiuni de spălare a banilor. »

Or, aşa cum s-a arătat, nu poate fi concepută săvârşirea în concurs ideal a infracţiunii de spălare a banilor cu infracţiunea predicat, din care provin bunurile "spălate", respectiv cu infracţiunea de trafic de influenţă în speţa de faţă.

Instanţa a arătat anterior, în analizarea infracţiunilor de trafic de influenţă şi de cumpărare de influenţă reţinute în sarcina inculpaţilor C., S.C. B. S.R.L. şi, respective, D., că aceste infracţiuni cuprind atât actele iniţiale de pretindere şi respectiv de promisiune, cât şi actele ulterioare de primire şi respectiv de dare, comise de traficantul şi de cumpărătorul de influenţă, fiind în prezenţa unei unităţi naturale de infracţiune.

Aşadar, actele de transmietre de către inculpatul D. către S.C. B. S.R.L. a dreptului de proprietate asupra Pădurii x şi Fermei y, prin contractele încheiate la 15.10.2007 şi, respective, la 15.01.2009, reprezintă acte componente ale infracţiunilor de trafic şi cumpărare de influenţă, deoarece ele sunt o urmare a actelor anterioare de pretindere şi, respectiv, promisiune a acestor bunuri, comise în anul 2006. Doar după datele de 15.10.2007 şi 15.01.2009, după ce s-a consumat infracţiunea de trafic de influenţă, este posibilă săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor în legătură cu aceste bunuri, prin schimbarea sau transferul lor, deoarece abia după aceste date ar fi întrunită condiţia existenţei situaţiei premisă ca bunul să fie provenit dintr-o infracţiune.

În concluzie, traficul de influenţă şi spălarea banilor comise prin intermediul aceleiaşi cesiuni de drepturi sau de bunuri reprezintă o imposibilitate, cele două infracţiuni neputând fi comise prin aceeaşi acţiune. Cesiunea bunurilor a reprezentat un act material al traficului de influenţă şi nu putea, în acelaşi timp, să constituie şi un act de ascundere a originii ilicite a acestora.

La momentul încheierii contractului de cesiune din 1.11.2006 bunurile nu intraseră în patrimoniul inculpatului D. şi acesta a reprezentat tocmai scopul traficului de influenţă. La momentul transmiterii către S.C. B. S.R.L. a bunurilor imobile Pădurea x şi Ferma y, din 15.10.2007 şi, respective, 15.01.2009, s-a realizat actul material al primirii şi respectiv al dării bunurilor promise de cumpărătorul de influenţă traficantului de influenţă, în schimbul folosirii influenţei acestuia asupra funcţionarilor publici.

Actele din 20.03.2007, 04.04.2007 şi 04.10.2007, menţionate de parchet ca fiind acte materiale ale infracţiunii de spălare a banilor, reprezintă acte adiţionale la contractul de cesiune din data de 1.11.2006, care vizează bunuri ce nu au făcut obiectul prezentei cauze şi cu privire la care nu s-a făcut vreo dovadă că ar fi fost obţinute în mod efectiv şi nici că ar fi provenit din săvârşirea unei infracţiuni. În plus, fiind acte adiţionale ale contractului de cesiune a drepturilor succesorale din 1.11.2006, nu s-a transmis nimic prin încheierea acestora, ci s-au semnat doar nişte promisiuni de transmitere a unor bunuri viitoare. Nefiind transmis niciun bun prin intermediul lor, nu se poate susţine că prin aceste acte s-a "spălat" vreun produs al unei infracţiuni.

Actul adiţional la contractul de cesiune din 01.11.2006, intitulat "Înţelegerea", încheiat la data de 13.04.2011 şi actul adiţional nr. x la aceasta, încheiat la data de 23.06.2011, menţionate de parchet ca fiind acte materiale ale infracţiunii de spălare a banilor, au fost încheiate în urma divergenţelor ivite între inculpatul D. şi reprezentanţii S.C. B. S.R.L. şi nu au avut scopul de a ascunde provenienţa ilicită a vreunor bunuri, ci de a pune capăt acestor divergenţe.

Inculpatul D. era nemulţumit că nu şi-a primit cota corespunzătoare din valoarea bunurilor cedate societăţii B. S.R.L. şi a solicitat modificarea contractului iniţial prin includerea în înţelegere a societăţii RR. S.R.L. (care ar fi preluat o parte din cota sa din valoarea bunurilor). Fiind vorba de o modificare a contractului iniţial din 1.11.2006, care nu aduce nicio schimbare cu privire la procentele din valoarea bunurilor stabilite în favoarea inculpaţilor ori cu privire la bunurile cuprinse în înţelegere şi care nu a avut nicio finalitate, deoarece nu s-a transmis niciun bun în urma încheierii acestui act adiţional, nu s-a putut reţine că prin el s-ar fi comis vreo acţiune de spălare a banilor.

Pentru aceste motive, având în vedere lipsa situaţiei premisă a infracţiunii de spălare a banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 (respectiv de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, forma în vigoare la data săvârşirii faptelor), deoarece actele descrise constituie doar acte materiale ale infracţiunii premisă, instanţa de fond a reţinut că faptele de mai sus reţinute de parchet în sarcina inculpaţilor C., I., S.C. B. S.R.L., D., A., F. şi G. nu întrunesc elementele de tipicitate ale infracţiunii de spălare a banilor. În consecinţă, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a dispus achitarea acestora pentru comiterea infracţiunii de spălare a banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 (respectiv de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, forma în vigoare la data săvârşirii faptelor), în forma autoratului sau a complicităţii. Temeiul achitării l-au constituit dispoziţiile art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen., deoarece s-au petrecut nişte fapte materiale, s-au încheiat nişte contracte, care însă nu întrunesc elementele de tipicitate ale infracţiunii de spălare a banilor, pentru motivele arătate anterior. Pentru a se reţine ca temei al achitării dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit a) C. proc. pen., ar trebui ca în lumea materială să nu se fi petrecut niciun act fizic, nicio acţiune sau inacţiune care ar putea să constituie elementul material al infracţiunii.

l). Referitor la săvârşirea de către inculpatul C. a infracţiunii de spălare a banilor, în legătură cu transferarea dreptului de proprietate asupra terenului de 75.400 mp. din Pădurea x:

Inculpatul C. este acuzat prin actul de sesizare că a încheiat, la data de 11.06.2009, în calitate de cumpărător, cu B. S.R.L., contractul de vânzare-cumpărare autentificat de notar, având ca obiect un teren în suprafaţă de 75.400 mp, preţul vânzării fiind de 310.786 RON, respectiv 0,98 Euro/mp (la cursul BNR de 4,1977 RON/Euro din 11.06.2009), pe care acesta nu l-a achitat, primind astfel pentru activitatea infracţională desfăşurată în cadrul grupului infracţional o parte din terenul retrocedat abuziv, cunoscând că bunul a fost obţinut prin fapte de corupţie la care a contribuit în mod direct şi urmărind astfel să-i ascundă provenienţa ilicită, faptă care, în opinia parchetului, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de spălare a banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 5 C. pen.

Instanţa de fond a constatat că probele administrate în cursul urmăririi penale şi în cursul judecăţii confirmă săvârşirea de către inculpatul C. a acestei infracţiuni.

Art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor (în precedenta reglementare, în vigoare la data comiterii infracţiunii de spălare a banilor ce face obiectul cauzei, aceasta era reglementată în formă identică în art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002) incriminează ca infracţiune de spălare a banilor "schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că provin din săvârşirea de infracţiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri sau în scopul de a ajuta persoana care a săvârşit infracţiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei".

Pentru existenţa acestei infracţiuni trebuie să existe o situaţie premisă, constând în existenţa unui bun provenit din săvârşirea unei infracţiuni, un element material constând în schimbarea sau transferul acestui bun şi intenţia făptuitorului de a ascunde sau disimula originea ilicită a acestui bun.

În speţă, s-a arătat că terenul de 46,78 ha din Pădurea x a fost dobândit de S.C. B. S.R.L. ca urmare a săvârşirii de către inculpatul C. a infracţiunii de trafic de influenţă. Instanţa a motivat că societatea B. S.R.L. a primit acest bun ca preţ al influenţei promise de inculpatul C. inculpatului D., în sensul că va interveni pe lângă funcţionarii publici competenţi să soluţioneze cererea acestuia din urmă de retrocedare a bunurilor moştenite de la fostul AA..

În consecinţă, s-a reţinut cu certitudine că bunul ce face obiectul acestei infracţiuni de spălare a banilor (suprafaţa de 75.400 mp. din Pădurea x) este un bun provenit din săvârşirea unei infracţiuni, în sensul art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002. Legea nu defineşte care ar trebui să fie infracţiunile din care provin bunurile "spălate", astfel încât acestea pot proveni din orice infracţiune. De asemenea, sensul sintagmei "provin din săvârşirea de infracţiuni" este unul foarte larg, incluzând orice activităţi infracţionale care au ca rezultat dobândirea de bunuri de către o persoană, inclusiv fapte de corupţie.

Inculpatul C. cunoştea provenienţa acestui bun, deoarece chiar el a săvârşit infracţiunea de trafic de influenţă în urma căreia societatea B. S.R.L. a dobândit bunul şi a fost reprezentantul societăţii la încheierea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub. nr. 3512/15.10.2007, prin care a fost transmisă proprietatea terenului de 46,78 ha din Pădurea x de către inculpatul D. (cumpărătorul de influenţă).

Ulterior dobândirii acestui bun de către societatea B. S.R.L., aceasta a transmis o parte din teren către inculpatul C., respectiv 9000 mp. şi 14000 mp. prin contractul de vânzare-cumpărare nr. x/05.12.2007 şi 75400 mp. prin contractul de vânzare-cumpărare nr. x/11.06.2009. Alte părţi din acest teren au fost transmise în mod fictiv către mai multe persoane, posibil interpuşi ai inculpatului C. şi ai martorului GGGG.. Aceste transmisiuni fictive de proprietate s-au făcut prin următoarele contracte: contractul de vânzare-cumpărare nr. x/20.11.2007, contractul de vânzare-cumpărare nr. x/05.12.2007, contractul de vânzare-cumpărare nr. x/05.12.2007, contractul de vânzare-cumpărare nr. x/20.02.2008, contractul de vânzare-cumpărare nr. x/13.08.2008, contractul de vânzare-cumpărare nr. x/13.08.2008, contractul de vânzare-cumpărare nr. x/13.08.2008.

După ce au dobândit aceste părţi din terenul provenit din infracţiunea de trafic de influenţă, atât inculpatul C., cât şi celelalte persoane care au susţinut că au dobândit în mod fictiv terenurile la rugămintea martorului GGGG., au garantat cu ele unele credite foarte mari, contractate de la o filială a VVVVVV.. Creditele nu au fost restituie către bancă, iar modul de obţinere a acestora face obiectul unui alt dosar penal, aflat în cursul urmăririi penale. Fiind un dosar în lucru la parchet în legătură cu aceste transmiteri de terenuri şi folosirea lor ca gaj la bancă, urmează ca organele judiciare să lămurească aceste aspecte în cauza respectivă.

Fapta cu care a fost sesizată instanţa de judecată în acest caz este doar aceea de spălare a banilor comisă prin transmiterea către inculpatul C. a suprafeţei de 75400 mp. din acelaşi teren (prin contractul de vânzare-cumpărare nr. x/11.06.2009), având în vedere că parchetul a arătat la pagina 183 din rechizitoriu că, în ceea ce priveşte transmiterea terenurilor de 9000 mp. şi 14000 mp. (prin contractul de vânzare-cumpărare nr. x/05.12.2007), a intervenit prescripţia răspunderii penale pentru infracţiunea de spălare a banilor, raportat la data contractului.

Actele depuse la dosar dovedesc fără dubiu că a avut loc această transmitere a proprietăţii celor trei terenuri către inculpatul C., asupra lor fiind instituită măsura sechestrului asigurător, întrucât inculpatul figurează în continuare ca proprietar al acestora, alături de fosta sa soţie.

În ce priveşte forma de vinovăţie, practica judiciară şi doctrina majoritară consideră că infracţiunea de spălare de bani prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor (art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, în forma în vigoare la data faptei) se comite cu intenţie directă.

Instanţa a reţinut că intenţia inculpatului C. de a ascunde sau disimula provenienţa ilicită a acestui bun ce face obiectul infracţiunii de spălare a banilor rezultă din faptul că, după ce l-a dobândit, inculpatul a garantat cu el împrumutarea de la bancă a unei sume mari de bani, pe care nu a mai restituit-o.

Inculpatul C. era la momentul transmiterii proprietăţii terenului de 75400 mp. administratorul de fapt al societăţii B. S.R.L. şi avea putere largă de decizie în cadrul acestei societăţi. Acest aspect rezultă din declaraţia martorului GGGG. dată în cursul urmăririi penale (aflată în vol. VII, la dosarul de urmărire penală), în care arată că:

"De B. din România s-a ocupat C." şi din declaraţia de martor dată de MM. în cursul urmăririi penale (aflată în vol. 7 din dosarul de urmărire penală) şi în instanţă, la data de 5.05.2017, în care arată:

"Când mi l-a prezentat pe domnul G. mi-a confirmat că firma B. este a dânsului, că îl are acţionar şi partener pe domnul C. şi că de B. se ocupă domnul F. şi C.. C. era împuternicit ca un fel de administrator în România, şi domnul F. îl coordona, ţinea legătura cu domnul G. şi îl coordona."

În această calitate de administrator de fapt al B. S.R.L. în România, inculpatul C. avea puteri largi în cadrul societăţii, făcând chiar unele acte pe care nu le-a adus la cunoştinţa celorlalţi asociaţi şi care au dus în final la conflictul cu aceştia, finalizat cu ieşirea lui din societate. În acest sens, martorul SSSSS. a declarat în faţa instanţei, la data de 07.04.2017, referindu-se la inculpatul G., că:

"dânsul era surprins, aşa l-am perceput, de desfăşurarea financiară a proiectului, de faptul că s-au făcut tranzacţii de care dânsul spunea că nu ştia, şi că din această cauză îl scosese din proiect pe domnul C.."

În consecinţă, având în vedere că inculpatul C. era administratorul de fapt al societăţii B. S.R.L. la acel moment, că acesta ştia că terenul Pădurea x provine din săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, că o parte din teren şi-a transmis-o în proprietate sieşi, iar o altă parte a fost transmisă fictiv în proprietatea altor persoane, după care toate aceste terenuri au fost folosite pentru garantarea unor credite rămase nerestituite, s-a reţinut că inculpatul a avut ca scop ascunderea sau disimularea originii ilicite a bunului primit în proprietate.

Nu este vorba de o simplă activitate de transmitere a proprietăţii unui bun provenit din săvârşirea unei infracţiuni, ci suntem în prezenţa unor operaţiuni mai complexe, care au însoţit această transmitere şi care au avut ca rezultat obţinerea de către inculpatul C. a unor sume mari de bani de pe urma transmiterii acestor terenuri.

Chiar dacă inculpatul nu şi-ar fi propus ca scop principal, direct, ascunderea sau disimularea provenienţei terenului, faptul că din acţiunile desfăşurate de el a rezultat în mod inerent ieşirea bunului din patrimoniul societăţii B. S.R.L. (unde intrase ca urmare a săvârşirii unei infracţiuni de trafic de influenţă) şi dobândirea de către inculpat a unei sume mari de bani pe o cale aparent legală, prin folosirea acestui teren pentru garantarea unui credit bancar, dovedeşte forma de vinovăţie a intenţiei directe. Aşa cum s-a arătat în doctrină, "intenţia directă de gradul doi se realizează atunci când autorul nu îşi propune producerea rezultatului ca scop în sine sau ca un mijloc pentru realizarea altui scop, ci rezultatul apare ca o consecinţă necesară a modului sau mijloacelor de comitere a infracţiunii." (F. Streteanu, D. Niţu, Drept penal. Partea generală, Vol. I, Editura Universul Juridic, 2014, pagina 322).

Pentru aceste motive, fiind întrunite toate condiţiile pentru reţinerea în sarcina inculpatului C. a infracţiunii de spălare a banilor prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor (art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, în forma în vigoare la data faptei), în legătură cu transmiterea suprafeţei de teren de 75400 mp. din Pădurea x, instanţa de fond a dispus condamnarea inculpatului pentru această infracţiune.

m). Referitor la săvârşirea de către inculpata E. a infracţiunii de spălare a banilor în legătură cu dobândirea terenului de la S.C. B. S.R.L.:

Inculpata E. este acuzată în actul de sesizare că, urmărind să ascundă provenienţa ilicită a terenului primit la Snagov (dobândit prin infracţiuni de corupţie menţionate mai sus), pentru care în anul 2008 a încheiat contracte fictive de vânzare-cumpărare cu B. S.R.L. în numele societăţii sale, EE. S.R.L. (contractul de vânzare-cumpărare nr. x/08.01.2008 şi contractul de vânzare-cumpărare nr. x/21.02.2008), a transferat întreaga suprafaţă de teren, de 78.792 mp, pe numele unei societăţi comerciale U. S.R.L., înfiinţată în 28.09.2015, ca aport la capital, societate pe care în fapt o controlează, fiind deţinută ca asociat unic şi administrată de fiica sa, faptă care, în opinia parchetului, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de spălare a banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002.

Instanţa de fond a constatat că probele administrate în cursul urmăririi penale şi în cursul judecăţii confirmă săvârşirea de către inculpata E. a acestei infracţiuni.

Art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor (în precedenta reglementare, în vigoare la data comiterii infracţiunii de spălare a banilor din prezentul dosar, infracţiunea era reglementată identic în art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002) incriminează ca infracţiune de spălare a banilor "schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că provin din săvârşirea de infracţiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri sau în scopul de a ajuta persoana care a săvârşit infracţiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei".

Pentru existenţa acestei infracţiuni trebuie să existe o situaţie premisă, constând în existenţa unui bun provenit din săvârşirea unei infracţiuni, un element material constând în schimbarea sau transferul acestui bun şi intenţia făptuitorului de a ascunde sau disimula originea ilicită a acestui bun.

Instanţa a motivat anterior că terenul de 46,78 ha din Pădurea x a fost dobândit de S.C. B. S.R.L. ca urmare a săvârşirii de către inculpatul C. a infracţiunii de trafic de influenţă, reţinând că societatea B. S.R.L. a primit acest bun ca preţ al influenţei promise de inculpatul C. inculpatului D. că va interveni pe lângă funcţionarii publici competenţi să soluţioneze cererea acestuia din urmă de retrocedare a bunurilor moştenite de la fostul AA..

Toate argumentele expuse anterior la analizarea infracţiunilor de trafic de influenţă, reţinute în sarcina inculpaţilor C. şi S.C. B. S.R.L., sunt valabile şi în ceea ce priveşte motivarea provenienţei din săvârşirea unei infracţiuni a imobilului teren ce a făcut obiectul infracţiunii de spălare a banilor, reţinută în sarcina inculpatei E..

Aşadar, s-a reţinut că este îndeplinită cu certitudine condiţia ca bunul să fie provenit din săvârşirea unei infracţiuni, în sensul art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002. Legea nu defineşte care ar trebui să fie infracţiunile din care provin bunurile "spălate", astfel încât acestea pot proveni din orice infracţiune. De asemenea, sensul sintagmei "provin din săvârşirea de infracţiuni" este unul mai larg, incluzând orice activităţi infracţionale care au ca rezultat dobândirea de bunuri de către o persoană, inclusiv fapte de trafic de influenţă.

Ulterior dobândirii terenului de 46,78 ha de la inculpatul D., ca urmare a săvârşirii infracţiunii de trafic de influenţă, inculpata S.C. B. S.R.L. a transmis o parte din teren către S.C. EE. S.R.L. - firmă ce aparţine inculpatei E. - respectiv suprafeţele de 6534 m.p. şi 43459 mp. (transmise prin contractul de vânzare-cumpărare nr. x/08.01.2008) şi suprafaţa de 28799 mp. (transmisă prin contractul de vânzare-cumpărare nr. x/21.02.2008).

Terenurile obţinute de către inculpata E., prin intermediul societăţii acesteia S.C. EE. S.R.L., au fost ulterior transmise către S.C. U. S.R.L., fiind aduse ca aport la capitalul social al acestei societăţi, prin actul constitutiv nr. 1459/28.09.2015.

Instanţa a reţinut că S.C. U. S.R.L. a fost înfiinţată la data de 24.07.2015 şi are ca asociat unic şi administrator pe numita JJJJ., fiica inculpatei E.. Înfiinţarea S.C. U. S.R.L. şi transmiterea proprietăţii terenurilor către aceasta de către inculpata E. au avut loc după formularea de către inculpatul D. a plângerii şi denunţului din data de 23.01.2015 şi, respective, din data de 15.04.2015, când se făceau cercetări în prezenta cauză cu privire la redobândirea de către acesta a dreptului de proprietate asupra terenului în discuţie.

Instanţa a fost sesizată doar cu fapta de transfer al terenurilor de la S.C. EE. S.R.L. către S.C. U. S.R.L., ca urmare a aducerii lor ca aport la capitalul social al acestei societăţi, prin actul constitutiv nr. 1459/28.09.2015. Parchetul a dispus prin rechizitoriu clasarea cu privire la infracţiunea de spălare a banilor săvârşită prin încheierea contractelor dintre B. S.R.L. şi S.C. EE. S.R.L., în anul 2008, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

Inculpata E. a participat, fără dubiu, la această acţiune de transfer a terenurilor de la S.C. EE. S.R.L. către S.C. U. S.R.L., având în vedere că la societatea care a transmis terenul inculpata era asociat şi administrator, iar cea căreia i-a fost transferat are ca asociat unic şi administrator pe fiica inculpatei, numita JJJJ.. Acest aspect rezultă din actele de la dosar legate de aceste operaţiuni, semnate de inculpată.

Faptul că inculpata E. cunoştea că terenul la transmiterea căruia a participat provenea din săvârşirea de către inculpatul C. a infracţiunii de trafic de influenţă rezultă din mai multe probe. S-a apreciat că nu are nicio relevanţă faptul că terenul provenit din săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă a fost transmis mai întâi de la S.C. B. S.R.L. către S.C. EE. S.R.L. şi apoi de aceasta din urmă către S.C. U. S.R.L., deoarece inculpata E. a participat la ambele trasmiteri şi de fiecare dată a cunoscut provenienţa infracţională a bunului transmis.

Doctrina şi practica judiciară au arătat că această condiţie, a cunoaşterii provenienţei bunului din săvârşirea unei infracţiuni, trebuie interpretată în sens larg, nefiind necesar ca făptuitorul să cunoască exact care este infracţiunea din care provine bunul ori care sunt circumstanţele concrete ale comiterii acesteia.

În cauză sunt probe concludente din care rezultă că inculpata E. a cunoscut că B. S.R.L. a dobândit terenul respectiv de la inculpatul D. prin săvârşirea de către inculpatul C. a infracţiunii de trafic de influenţă.

Astfel, faptul că inculpata E. cunoştea că inculpatul D. căuta să-şi soluţioneze prin cumpărare de influenţă cererile de retrocedare a imobilelor revendicate rezultă din declaraţia de martor dată de RRRRR. în cursul urmăririi penale (aflată în volumul 7 al dosarului de urmărire penală, la filele x), în care acesta arată că:

"D. mi-a spus că a găsit pe cineva care e în stare să îl conecteze cu oameni importanţi politici şi care are astfel influenţă pentru soluţionarea cererilor lui de revendicare. Mi-a spus că e vorba de E. şi că aceasta va veni la mine la birou pentru a-i da dosarele. După ce am predat dosarele, la două sau trei săptămâni după aceea, D. m-a trimis la întâlnirea cu C. de care am făcut vorbire mai sus. Nu am mai discutat apoi cu D., cu E. sau cu C.."

În plângerea depusă la parchet la data de 23.01.2015, inculpatul D. descrie fapta de trafic de influenţă comisă de inculpatul C. şi motivul pentru care inculpata E. i l-a prezentat pe acesta, arătând că, în anul 2005, a cunoscut-o pe inculpata E. şi că:

"după aproximativ 1 an, dna E. ne-a făcut cunoştinţă cu dl. C. spunându-ne că dl. C. este un om important în România cu cunoştinţe juridice solide şi cu foarte mulţi bani, că are de partea sa o echipă de avocaţi foarte bună care se poate ocupa de toate cererile şi procesele în curs sau care urmau şi care poate să asigure toate sumele necesare plăţii onorariului avocaţilor, eventualele taxe de timbru, costul deplasărilor, identificarea bunurilor etc. Această prezentare a fost confirmată de către dl. C.."

La fila x din această plângere penală inculpatul D. arată în mod explicit că:

"Pentru a mă determina să renunţ la un procent uriaş din bunurile moştenite, dl. C. a afirmat că subsemnatul nu voi putea rezolva niciodată problemele generate de situaţia juridică a bunurilor imobile/mobile ce au aparţinut autorilor mei şi VV., dânsul fiind singurul în măsură să soluţioneze toate aspectele legate de retrocedarea respectivelor bunuri, motivat prin aceea că este fostul şef de cabinet al prim-ministrului FF. şi că datorită relaţiilor publice pe care le are poate rezolva problema retrocedărilor.

În plus mi-a precizat faptul că societatea de avocatură care urma să reprezinte interesele în problemele retrocedărilor o are ca partener pe dna. WWWW., soţia dlui. UU., prim-ministru al României la acel moment."

În declaraţia dată în cursul urmăririi penale în calitate de suspect de D., în data de 23.04.2015, acesta arată că:

"E. mi-a fost prezentată ca fiind o persoană care cunoaşte foarte mulţi oameni şi mă poate ajuta să recuperez proprietăţile. M-am întâlnit cu E. la restaurantul x, ocazie cu care aceasta mi-a spus că mă poate ajuta cu recuperarea proprietăţilor. Eu eram nemulţumit deoarece vedeam că nu primeam nici un bun înapoi.

E. mi-a spus că are o relaţie bună cu primarul din Snagov, pe care l-a vizitat de mai multe ori. Cred că era vorba despre primarul Snagovului din mandatul 2000-2004. Am discutat cu E. că în schimbul ajutorului dat aceasta să primească aproximativ 35 % din valoarea imobilelor recuperate de ea."

În declaraţia dată în cursul urmăririi penale, în calitate de suspectă, de Z., aceasta arată că:

"E. ne-a spus, îmi amintesc că eram la noi acasă, că din informaţiile ei, documentele care fac dovada că bunurile îi aparţin soţului meu ar fi ascunse din ordinul directorului Arhivelor Naţionale, domnul PPPPPPPP..

Astfel, în acele împrejurări, E. ne-a spus că are relaţiile necesare pentru a face rost de documente în ciuda acestor piedici.

Am fost de acord să încheiem un contract cu E., solicitându-i ca demersurile pe care le va face să fie legale."

Aceste declaraţii date de inculpatul D. şi de soţia acestuia cu privire la încercarea de folosire de către inculpata E. a influenţei avute pe lângă funcţionarii competenţi să soluţioneze cererile de retrocedare formulate de primul inculpat se coroborează cu următoarele probe:

- declaraţia de suspect dată de E. în cursul urmăririi penale, în care aceasta arată:

"Cu preşedintele CJ Ilfov, WWW., cu care sunt prietenă de mai mult timp, am fost cu acesta la petreceri, nunţi sau botezuri. M-am plâns lui că am făcut demersuri la prefectură pentru retrocedarea pădurii şi nu am primit răspuns."

- declaraţia de inculpat dată de N. în cursul urmăririi penale, în care acesta arată că:

"Aşa cum am spus data trecută pe E. am cunoscut-o atunci când a venit în legătură cu cererea formulată de D.. Cred că a fost trimisă de WWW., care cred că era la acel moment preşedinte CJ Ilfov. La acel moment făceam parte din acelaşi partid cu WWW., acesta fiind preşedintele XXX. Ilfov."

- declaraţia de martor dată în cursul urmăririi penale de YYY. în care acesta arată că:

"De la domnul ZZZ. am aflat că primarul din Snagov pune presiune pe el să accepte retrocedarea atât cu ocazia şedinţelor comisiei cât şi informal, făcându-i vizite.

Arăt că la câteva luni de la instalarea în funcţie (n.n. după luna iulie 2005) am fost chemat de WWW. care mi-a prezentat o listă "cu 4 probleme" care erau patru cereri nelegale de retrocedare, printre care şi Pădurea x. I-am replicat că toate sunt nelegale şi i-am cerut să nu mă mai cheme.

De asemenea, a venit la mine după luna august 2006 E. care mi-a cerut explicaţii în legătură cu refuzul de punere în posesie. I-am spus că acţionăm legal şi ne facem datoria şi a plecat."

- în declaraţia din cursul judecăţii, dată în 20.10.2017, martorul YYY. confirmă aceste lucruri, arătând următoarele:

"Întrebare avocat inc. E. - Ce explicaţii i-a dat doamna E.? Răspuns: Doamna E. a venit la mine în cabinet ca o doamnă şi am discutat despre această retrocedare şi am refuzat-o categoric." De asemenea, acesta mai arată că: «Întrebare procuror - Îl cunoaşteţi pe senatorul WWW.? Răspuns: Da. Întrebare procuror - V-a solicitat sau v-a dat vreo adresă care să conţină şi solicitarea de retrocedare a imobilului de la Snagov? Răspuns: Mi-a dat o hârtie în biroul dumnealui, nici nu am citit-o bine şi am spus că sunt ilegale. Erau vreo 4 retrocedări, nu îmi aduc aminte toate 4. Întrebare procuror - La urmărire v-aţi adus aminte că era şi padurea x. Vă menţineţi această declaraţie? Răspuns: Da. Întrebare procuror - De ce aţi considerat că sunt ilegale? Răspuns: Din discuţiile cu colegii mei, în caz concret cu pădurea de la Snagov şi cu celelalte 3, i-am întrebat ce păduri mai trebuie să retrocedăm sau unde sunt presiuni pentru retrocedări. Am hotarât fără să vad actele că nu pot să îi răspund afirmativ domnului senator. Am fost chemat în biroul domnului senator şi mi-a spus că "eu sunt senator şi rog să retrocedaţi aceste 4 păduri". Nu am preluat biletul de la dumnealui, l-am lăsat pe birou şi am plecat.»

- declaraţia dată în cursul judecăţii, la data de 20.10.2017, de martorul SSS., în care acesta arată că:

"Întrebare procuror - Aţi făcut o afirmaţie la urmărire penală în sensul că "am auzit de E. şi stiu că a fost mandatarul lui D. şi avea o relaţie bună cu primarul din Snagov, acesta susţinând-o în solicitările de retrocedare". La ce v-aţi referit? Răspuns: Relaţia dintre domnul primar şi E. am dedus-o din sursele domnului primar N.. Mi-a spus că o cunoaşte pe E. şi s-a referit la ea într-un mod familiar."

- declaraţia din 20.10.2017 dată în faţa instanţei de martorul ZZZ., în care acesta arată că:

"Întrebare procuror - Stiţi dacă între E. şi inculpatul N. erau relaţii anterioare, se cunoşteau? Răspuns: Din moment ce la o întâlnire anterioară dintre mine şi domnul N., la domnul N. în birou, când le-am spus punctul de vedere, dumnealui a înştiinţat-o imediat pe doamna E., presupun că se cunoşteau."

- convorbirea telefonică din data de 28.09.2007, ora 15:36:13, purtată între C. şi E., cu următorul conţinut:

C.: E., ne-am întâlnit şi noi, am stabilit nişte chestii. Eu îmi văd de treaba mea!

E.: Nu am stabilit. .

C.: Cum n-am stabilit?

E.: Nu.

C.: Păi, n-am stat la x şi am stabilit şi a rămas ca tu cu QQQQQQQQ. să le puneţi pe hârtie şi gata! Ce mai... Stai un pic, nu asta e important, important este... eu acum sunt în două procese diferite care... Ieri, de exemplu, am fost într-o întâlnire de dimineaţa până seara. Am avut 4000 de apeluri lipsă! N-am dat niciun telefon înapoi. Azi dimineaţă îmi fac un schimb al meu de... în sfârşit! Cu ce ţi-am greşit, că nu vreau să greşesc cu nimic! Vreau să înţelegi că nimic din ceea ce am vorbit noi doi nu s-a schimbat! Nu înţeleg de ce trebuie să se ducă nu ştiu ce WWW..

E.: Asta vreau să-ţi spun eu.

C.:... la nu ştiu ce cadastrist şi să urle pe la ăia şi să-i cheme la ordin şi primarul din Snagov să fie supărat şi toate astea! Nu înţeleg de ce ne trebuie toate astea!

E.: Păi, asta, asta e.

C.: Ăla-i prietenul tău, nu e prietenul meu!

E.: Este prietenul meu, dar ăla nu înţelege şi, dacă cineva nu înţelege, nu pot să răspund pentru faptele altora!

Întrucât din aceste probe au rezultat indicii că inculpata E. ar fi comis la rândul său o infracţiune de trafic de influenţă, parchetul a dispus prin rechizitoriu clasarea sub aspectul săvârşirii de către inculpată a acestei infracţiuni, deoarece a intervenit prescripţia răspunderii penale. Declaraţiile sunt, însă, relevante sub aspectul cunoaşterii de către inculpata E. a modului în care a fost obţinut terenul Pădurea x ca urmare a săvârşirii infracţiunii de trafic de influenţă.

Chiar dacă în declaraţiile următoare inculpatul D. a retractat, în mare parte, cele arătate în declaraţia de suspect din data de 23.04.2015, acesta arată şi în declaraţia de suspect din 11.12.2015 că motivul pentru care inculpata E. i l-a prezentat pe inculpatul C. a fost acela că ea nu a reuşit să rezolve retrocedarea Pădurii x .

În declaraţia de suspect dată de Z. la data de 06.05.2015 (aflată la filele x din volumul 5 al dosarului de urmărire penală), aceasta arată că inculpatul D. a contactat mai multe persoane care să îl reprezinte în cererile de revendicare, dar a fost sabotat tot timpul de către autorităţi. În acest context, inculpata E. le-a făcut cunoştinţă cu inculpatul C. ("E. ne-a spus că îl cunoaşte pe C., un fost consilier al lui FF., care are puterea de a ne ajuta cu acest sabotaj al autorităţilor şi cu obţinerea documentelor necesare (PUZ etc)." - fila x din volumul 5 al dosarului de urmărire penală).

Faptul că inculpata E. i-a "cedat afacerea" inculpatului C. pentru că ea nu reuşise punerea efectivă în posesie, deşi se reuşise obţinerea unei hotărâri a comisiei judeţene de retrocedare a Pădurii x, rezultă şi din declaraţia dată de martora JJJJJ. în cursul urmăririi penale (aflată în volumul 7, dosarul de urmărire penală), în care aceasta arată că:

"Ulterior, în septembrie sau octombrie 2006, E. mi-a spus că pentru că D. e nemulţumit că nu obţine nimic ea o să îi cedeze contractul lui C.. Pe C. l-am văzut o singură dată la birou la E. în această perioadă, era însoţit de soţia lui, de un avocat şi de încă o persoană pe care nu o cunosc. Cred că tot în 2006 E. şi-a cedat efectiv contractul lui C. şi de la acel moment nu ştiu să se mai fi ocupat de vreun demers pentru bunurile revendicate de D.. La un moment dat am aflat de la televizor că D. a obţinut nişte bunuri, înainte de a i se naşte copilul, am sunat-o pe E. să o întreb dacă primim nişte bani pentru demersurile făcute, dar E. mi-a spus că nici ea şi nici KKKKK. nu au primit nimic." Fiind audiată de instanţă la data de 05.05.2017, martora JJJJJ. a arătat că îşi menţine în totalitate declaraţia dată în cursul urmăririi penale.

Modul în care au procedat inculpaţii D., E. şi C. cu privire la transmiterea drepturilor succesorale a fost descris de martorul GGGG., care arată în declaraţia dată în cursul urmăririi penale (aflată în vol. 7 al dosarului de urmărire penală, filele x) că aceştia au colaborat tot timpul după preluarea de către inculpatul C. a demersurilor de retrocedare a Pădurii x:

"La vremea respectivă am constatat că era un circuit între C., A. şi E., cei trei întâlnindu-se foarte des, fie la firma de avocaţi, fie la sediul firmei lui C., fie la E. la firmă, din câte îmi amintesc în Piaţa Domenii, deasupra unei săli de sport. Nu am participat la discuţii, deşi uneori l-am dus chiar eu cu maşina pe C. pentru a se întâlni cu persoanele menţionate, dar C. mi-a spus că se întâlnesc pentru a discuta despre terenurile D.. Din câte am înţeles E. a fost cea care a iniţiat proiectul şi l-a prezentat pe D. lui C. şi asociaţilor lui. Între E. şi C. existau tensiuni şi acesta mi-a spus că E. are de primit bani şi era nemulţumit de pretenţiile emise de aceasta. Cred că E. era implicată în demersurile pentru retrocedarea terenurilor, cel puţin aşa mi-a spus C.." Aceasta afirmaţie contrazice susţinerile inculpatei E., potrivit cărora inculpatul C. ar fi fost cel care a contactat-o. În realitate, inculpata E. a fost nevoită să-i cedeze inculpatului C. această "afacere" pentru că ea s-a blocat la punerea în posesie a Pădurii x retrocedate. Fiind audiat în faţa instanţei de judecată, în data de 23.06.2017, martorul GGGG. a declarat că îşi menţine declaraţiile date în cursul urmăririi penale.

Declaraţia martorului GGGG. este confirmată sub acst aspect de convorbirea purtată în data de 28.09.2007, ora 15:36:13, de C. cu E., redată în volumul 8, dosarul de urmărire penală:

C.: Ce anume ce şi cum? N-ai contractul în faţă? Nu mă abat cu nimic de la contractul ăla! Ce anume să-ţi spun în plus faţă de contract? Acolo scrie clar: Din momentul în care se face intabularea, din momentul în care se trece în Cartea Funciară, din nu ştiu ce, de atunci se întâmplă nu ştiu ce. E trecut în termene foarte clari! Nu numai că respectăm acele termene, dar chiar le plătim cu mult înainte de ceea ce scrie acolo!

E.: Nu este vorba despre avansurile către D., este vorba de faptul că tu ai vrut ceva, eu am acceptat, iar diferenţa între ce am făcut noi şi ce trebuie să fie acceptată de terţele persoane, trebuie să le spunem exact ce şi cum.

Toate aceste probe dovedesc, fără dubiu, că inculpata E. cunoştea că terenul pe care l-a primit pe numele societăţii la care era administrator, S.C. EE. S.R.L., de la S.C. B. S.R.L., provenea din săvârşirea de către inculpatul C. a infracţiunii de trafic de influenţă, faţă de inculpatul D..

Intenţia inculpatei E. de a ascunde sau disimula originea ilicită a bunului rezultă în primul rând din faptul că aceasta a adus ca aport social bunul respectiv la o societate care o are ca asociat unic şi administrator pe fiica sa, numita JJJJ.. Nu există o justificare economică a acestei operaţiuni, având în vedere că S.C. U. S.R.L. nu a desfăşurat nicio activitate nici înainte şi nici după dobândirea acestor bunuri.

Inculpata E. nu a obţinut o contraprestaţie în urma acestui transfer al bunurilor, fiind vorba în realitate de un act cu titlu gratuit. Or, aceasta denotă că intenţia inculpatei la efectuarea acestei operaţiuni nu a fost una comercială, deoarece aceasta putea desfăşura o activitate economică reală şi în cadrul societăţii EE. S.R.L., dacă intenţiona acest lucru. În realitate, intenţia inculpatei a fost aceea de a ascunde sau disimula provenienţa bunului respectiv.

Această intenţie rezultă şi din faptul că înfiinţarea S.C. U. S.R.L. (la 24.07.2015) şi transferul bunurilor către această societate s-au realizat la scurt timp după formularea de către inculpatul D. a plângerii şi denunţului din data de 23.01.2015 şi, respectiv, din data de 15.04.2015, când se făceau cercetări în prezenta cauză cu privire la redobândirea de către acesta a dreptului de proprietate asupra terenului în discuţie. Întrucât anterior fuseseră şi articole în presă pe tema acestor retrocedări, se poate justifica temerea inculpatei E. că cercetările începute vor conduce la acest teren, ceea ce a determinat-o să încerce prin această tranzacţie să-i disimuleze provenienţa ilicită, creând aparenţa unei dobândiri licite a lui de către S.C. U. S.R.L..

Faţă de toate acestea, instanţa de fond a constatat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de spălare a banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, dispunând condamnarea inculpatei E. pentru această infracţiune.

n). Referitor la săvârşirea de către inculpatul T. a infracţiunii de participaţie improprie la spălarea banilor, în legătură cu transmiterea suprafeţei de teren de 1000 mp., primită ca mită în legătură cu îndeplinirea atribuţiilor sale de serviciu:

Inculpatul T. este acuzat în rechizitoriu că, pentru a ascunde/disimula adevărata proveninţă a terenului primit cu titlu de mită de la C. şi B. S.R.L. pentru punerea în posesie a inculpatului D. cu încălcarea legii, i-a determinat pe numiţii EEEE. şi FFFF. să semneze în calitate de cumpărători contractul de vânzare-cumpărare nr. x din 22.02.2008 pentru un teren forestier de 1000 mp în Snagov, iar la data de 01.04.2008, să semneze în calitate de vânzători contractul de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea 1484 prin care acelaşi teren a fost vândut cumpărătorului de bună credinţă, HHHH., obţinând un folos necuvenit de aproximativ 50.000 euro, primiţi de la cumpărător, faptă care, în opinia parchetului, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de participaţie improprie la spălare a banilor, prevăzută de art. 52 alin. (3) C. pen. raportat la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 5 C. pen.

Instanţa de fond a constatat că probele administrate în cursul urmăririi penale şi în cursul judecăţii confirmă săvârşirea de către inculpatul T. a acestei infracţiuni.

Aşa cum s-a arătat anterior, pentru existenţa infracţiunii de spălare a banilor prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor (art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, forma în vigoare la data faptelor), trebuie să existe un bun provenit din săvârşirea unei infracţiuni, o schimbare sau un transfer al acestui bun şi intenţia făptuitorului de a ascunde sau disimula originea ilicită a acestui bun.

Pentru a se reţine infracţiunea de spălare a banilor, nu este nevoie să se dispună o soluţie de condamnare şi pentru infracţiunea predicat, din care a provenit bunul "spălat" de făptuitor, ci trebuie să se dovedească doar că acesta cunoştea că bunul provine dintr-o infracţiune.

De asemenea, pentru a se reţine infracţiunea de spălare a banilor prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor (art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, forma în vigoare la data faptelor), nu are nicio relevanţă dacă făptuitorul este şi autor al infracţiunii predicat, din care provine bunul ce a făcut obiectul infracţiunii de spălare a banilor.

În speţă, parchetul a arătat în actul de sesizare că infracţiunea predicat din care provine bunul supus spălării de către inculpatul T. este infracţiunea de luare de mită, constând în primirea de către acesta a unei suprafeţe de teren de 1000 mp. de la inculpatul C., în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu de director al Direcţiei Silvice Ilfov, în care a facilitat punerea în posesie efectivă a inculpatului D. asupra terenului retrocedat.

S-a apreciat că nu are nicio relevanţă faptul că retrocedarea terenului către inculpatul D. a fost una legală, deoarece infracţiunea de dare şi luare de mită se poate comite şi în legătură cu îndeplinirea în mod legal a atribuţiilor de serviciu de către funcţionarul public. Având în vedere că pentru această infracţiune de luare de mită comisă de către inculpatul T. a intervenit prescripţia răspunderii penale, parchetul a dispus prin rechizitoriu clasarea. Acest aspect nu are nicio relevanţă pentru reţinerea în sarcina inculpatului T. a infracţiunii de spălare a banilor, sub forma participaţiei improprii, deoarece cele două infracţiuni sunt autonome una faţă de cealaltă.

Instanţa a reţinut că activitatea inculpatului T. s-a circumscris momentului în care demersurile inculpatei E. de punere în posesie asupra terenului din Pădurea x retrocedat inculpatului D. s-au blocat deoarece directorul Direcţiei Silvice Ilfov, martorul YYY., ca şi ceilalţi reprezentanţi ai acestei instituţii din comisiile de fond funciar, se opuneau acestei retrocedări. Aşa cum s-a arătat anterior, acesta a fost şi motivul pentru care inculpata E. a "cedat" către S.C. B. S.R.L., reprezentată de inculpatul C., drepturile succesorale ale inculpatului D. pe care le obţinuse anterior prin contractul de mandat şi asistenţă de specialitate.

După această cedare a drepturilor succesorale, inculpatul C. a reuşit în scurt timp "deblocarea" situaţiei, având în vedere că a fost înlocuit directorul Direcţiei Silvice Ilfov, YYY., cu inculpatul T., cu care inculpatul C. era prieten. Prin efectuarea de către inculpatul T. a demersurilor pentru punerea efectivă în posesie asupra terenului retrocedat s-a deblocat situaţia, motiv pentru care s-a reţinut că primirea de către inculpatul T. a terenului de 1000 mp. din Pădurea x s-a făcut în legătură cu îndeplinirea de către acesta a atribuţiilor de serviciu.

În legătură cu relaţiile inculpatului C. cu inculpatul T., martorul GGGG. afirmă în declaraţia dată în faţa instanţei că:

"Întrebare procuror - Dar pe T. îl cunoştea, de la Romsilva? Răspuns: După nume nu-mi dau seama, dar cunoştea diverse persoane de la Romsilva. Întrebare procuror - Menţineţi afirmaţia conform căreia MMMMM., omul de încredere al lui C., a spus că orice problemă ce ţine de Romsilva se rezolvă cu T.? Răspuns: Da, menţin afirmaţia că domnul MMMMM. mi-a comunicat că orice problemă legată de Romsilva se rezolvă, nu-mi amintesc exact dacă mi-a spus şi numele persoanei respective, dar el se ocupa de Romsilva." Aşa cum rezultă din probele administrate, inculpatul C. a şi folosit ulterior, în mod efectiv, influenţa pe care o avea pe lângă inculpatul T., pentru a reuşi punerea în posesie asupra suprafeţei de teren din Pădurea x retrocedate în urma demersurilor făcute de inculpata E..

Relaţia de prietenie dintre inculpaţii C. şi T. este susţinută în mod categoric de martor în declaraţia dată în faţa instanţei:

"Întrebare avocat inc. T. - Dacă îşi menţine declaraţia de la urmărire penală potrivit careia C. era bun prieten cu T., acesta îl vizita frecvent acasă la Snagov? Răspuns: Da. Întrebare avocat inc. T. - Cum îşi justifică această declaraţie? Răspuns: L-am văzut deseori acolo. Întrebare avocat inc. T. - Ce însemnă deseori sau "frecvent" cum a declarat la urmărire penală? Răspuns: Cu ocazia unor mese festive sau pur şi simplu mese ocazionale. Întrebare avocat inc. T. - Este sigur vorba de inc. T. şi nu de altă persoană care lucrează în Romsilva? Răspuns: Da, sunt sigur." S-a apreciat că nu există niciun motiv pentru care martorul să mintă sub acest aspect, iar această susţinere este confirmată şi de alte probe.

Afirmaţiile martorului GGGG. referitoare la relaţiile de prietenie dintre cei doi inculpaţi sunt confirmate şi de martorul SSS., în declaraţia dată în cursul urmăririi penale la 26.02.2016 (aflată în volumul 7 din dosarul de urmărire penală, filele x), în care acesta arată că:

"Ştiu că domnul T. era amic cu primarul din Snagov şi îl cunoştea pe domnul C.. Fac această precizare întrucât în primăvara - vara anului 2007, anterior punerii în posesie a lui D., domnul T. venise cu probleme de serviciu la Ocolul Silvic Snagov şi am hotărât să mergem să mâncăm la o terasă la lacul Snagov. De pe celălalt mal a venit C. cu o şalupă şi s-a aşezat la masa noastră, discutând cu domnul T. ca şi cum se cunoşteau. C. a spus în discuţie că se schimbă directorul Romsilva şi el ştie cine vine." Din ultima afirmaţie a martorului rezultă că inculpatul C. ştia chiar că va fi schimbat directorul Direcţiei Silvice Ilfov şi că va fi înlocuit cu inculpatul T.. În declaraţia dată în instanţă la data de 20.10.2017, martorul SSS. confirmă acest episod, arătând că:

"La un moment dat cand eram împreună cu T. pe o terasă pe malul lacului Snagov, la un moment dat pe acea terasă a intrat domnul C. care s-a apropiat şi l-a salutat pe domnul T. şi s-au schimbat câteva amabilităţi după care a plecat în altă parte. De aceea am tras concluzia că cei doi se cunoşteau."

Schimbarea directorului direcţiei silvice a fost un factor important, care a contribuit la punerea efectivă în posesie asupra terenului, deoarece directorul anterior al Direcţiei Silvice Ilfov, martorul YYY., arată în declaraţia dată în faţa instanţei, la 20.10.2017, cu privire la solicitarea inculpatului D. privind Pădurea x, că:

"A fost şi dorinţa mea şi a celorlalţi colaboratori cu care lucram, de a nu retroceda această suprafaţă, de acord cu şeful de ocol cu ce a specificat dumnealui în această anexă". Apoi martorul mai arată că inculpatul C. a încercat să ia legătura cu el prin intermediul inculpatului N., precizând că: «Întrebare procuror - V-a solicitat inculpatul N. sau a intermediat inculpatul N. o întâlnire între dvs. şi inculpatul C.? Răspuns: Fostul primar de la Snagov mi-a spus odată că ar vrea domnul C. să mă cunoască. Întrebare procuror - V-a spus pentru ce? Răspuns: Nu. Întrebare procuror - De unde aţi tras concluzia că această întâlnire se dorea a fi tot pentru retrocedarea pădurii de la Snagov? Răspuns: Fără să îmi spună domnul primar am făcut legătura că tot cu asta ar fi şi nu am avut nici curiozitatea să îl cunosc pe domnul C., eu fiind legat de acest "nu retrocedare".» Această poziţie a martorului a determinat şi demersul inculpatului D. de a formula o plângere penală împotriva lui YYY. - Director la Direcţia Regia Naţională a Pădurilor Romsilva în legătură cu refuzul de a pune în posesie terenul forestier, înregistrată cu nr. x/18.05.2007 - Inspectoratul de Poliţie a Judeţului Ilfov .

De altfel, inculpatul C. arată în convorbirea telefonică purtată în ziua de 03.01.2008, ora 19:55:24, cu JJ., redată în volumul 8, filele x:

"C.: Mai mult sau mai puţin sunt şef acolo, deci să ajut mult să obţii tot ceea ce ai nevoie în Snagov."

Contribuţia efectivă a inculpatului T. la punerea în posesie a inculpatului D. asupra terenului retrocedat rezultă în primul rând din faptul că, la data de 26.06.2007, inculpatul T., delegat între timp în funcţia de director, a semnat în numele Direcţiei Silvice Bucureşti adresa nr. x prin care a cerut Ocolului Silvic Snagov să-l pună în posesie pe inculpatul D. cu o suprafaţă de 10 ha pădure în zona GGG.. În aceeaşi zi, 26.06.2007, s-a întocmit procesul-verbal de punere în posesie a inculpatului D., reprezentat de avocatul BBBB., cu 10 ha de pădure în zona GGG., potrivit hotărârii de validare nr. 7 din 14.01.2004 a comisiei judeţene pentru reconstituirea dreptului de proprietate.

De asemenea, acest lucru rezultă şi din declaraţia de martor dată de ZZZ. la 21.02.2016:

"Arăt că amplasamentul a fost indicat pe anexa 37 de domnul T. şi nu s-a retrocedat exact pe trupul de pădure GGG.. În acea zonă care este izolată s-au retrocedat aproximativ 10 ha, iar restul s-a retrocedat în zona Snagov - Parc, potrivit indicaţiilor domnului T. care a colorat pe o hartă, de mână, amplasamentul care se retrocedează. Nu cunosc să se fi purtat corespondenţă oficială între comisie şi direcţie cu privire la amplasament, respectiv cu privire la indicarea altui amplasament, având în vedere că suprafeţe din GGG. au fost retrocedate altor persoane. Anexa 37 astfel aprobată de comisia locală a fost trimisă spre validare comisiei judeţene constituite la nivelul Instituţiei Prefectului Ilfov."

Primirea de către inculpatul T. a unei suprafeţe de teren de 1000 mp., în legătură cu îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, rezultă din faptul că, la pagina 9 din plângerea depusă la parchet în data de 23.01.2015, inculpatul D. arată că: «De asemenea, o serie de alte prevederi cuprinse în Înţelegere sunt menite să asigure B. S.R.L. că subsemnatul accept că toate înstrăinările de teren din cele două imobile retrocedate şi pe care B. S.R.L. le-a "donat" unor diferite persoane reprezintă în fapt "cheltuieli" cu recuperarea acestor bunuri.» Această susţinere a inculpatului D. s-a dovedit a fi adevărată în ce priveşte suprafaţa de teren de 1000 mp din Pădurea x, pe care S.C. B. S.R.L. i-a transmis-o după retrocedare inculpatului T. (prin intermediul martorilor EEEE. şi FFFF.), după ce acesta a contribuit în calitate de director al Direcţiei Silvice Ilfov la punerea în posesie asupra Pădurii x.

Din declaraţia de martor dată de EEEE. în cursul urmăririi penale, la data de 01.03.2016, rezultă că terenul cumpărat de el de la B. S.R.L. era de fapt al inculpatului T.:

"Acesta mi-a spus vrea să cumpere un teren forestier în Snagov lângă lac şi cantonul silvic şi m-a rugat să-l iau pe numele meu. Mi-a spus că nu-l ia pe numele său întrucât nu vrea să fie implicat în retrocedările de pădure. Cred că mi-a spus despre acel teren chiar înainte să semnez contractul de vânzare-cumpărare.

Am mers împreună cu T. şi soţia la notar la data stabilită de acesta. Mi-a spus că voi cumpăra de la o firmă, dar nu ştiam a cui este. Soţia nu a fost iniţial de acord să facem acest lucru dar ulterior a acceptat.

La notar doar am semnat contractual, dar nu ştiu ce bani s-au plătit. Am primit un exemplar al contractului de vânzare-cumpărare pe care l-am remis ulterior lui T. când a vrut să vândă terenul."

Fiind audiat nemijlocit de instanţă, la data de 20.10.2017, aceasta a putut constata veridicitatea celor declarate de martor, care a arătat că:

"Fiind mecanic de meserie l-am cunoscut pe domnul T. cu care ne-am împrietenit şi mergând pe la diverse saloane auto, dânsul având maşină şi venind să o repare la mine, mi-a propus domnul T. să iau diverse bunuri pe numele meu cu motivaţia că este o persoană publică şi că între timp să le treacă pe numele dânsului când se va rezolva problema.

Întrebare procuror - Ce bunuri v-a propus să luaţi pe numele dvs.?

Răspuns: Masină, casă. Două x şi un y. Casa era în Snagov.

Întrebare procuror -Teren în Snagov v-a propus să luaţi?

Răspuns: Da, cel cu pădurea.

Întrebare procuror - Relataţi-ne despre achiziţionarea acelei suprafeţe de teren, când v-a propus, ce demersuri aţi efectuat?

Răspuns: Mi-a spus că o să aibă nişte terenuri pe care nu poate să le ia pe numele dumnealui şi să merg să le iau pe numele meu. Asta s-a întâmplat în 2009. E posibil să fie alt an, dar cred că în 2009."

Fiind întrebat dacă inculpatul T. a plătit vreo sumă de bani pentru acest teren, martorul a răspuns:

"Nu am văzut. Nu ştiu dacă a plătit vreo sumă de bani." Având în vedere, însă, faptul că era vorba de un teren la punerea în posesia căruia a participat efectiv, modul în care inculpatul a procedat pentru cumpărarea acestuia şi faptul că la scurt timp l-a vândut, instanţa a reţinut că sunt probe concludente că inculpatul T. nu a plătit niciun ban pentru terenul acesta. De altfel, inculpatul nici nu s-a apărat în modul acesta, ci a afirmat că nu ar fi fost terenul său, ci al numitului EEEE.. Apărarea inculpatului a fost înlăturată, având în vedere că martorul EEEE. nu are nici resursele necesare şi nici vreun interes pentru cumpărarea şi revânzarea terenului respectiv, ci din probele administrate rezultă clar că a fost doar un interpus al inculpatului T., pentru a nu se depista fapta de corupţie săvârşită.

Declaraţia martorului EEEE. este confirmată şi de declaraţia dată de soţia acestuia, martora FFFF. în care aceasta arată că:

"Nu pot preciza exact perioada, dar în cursul aceluiaşi an soţul meu mi-a spus că T. a achiziţionat un teren, dar că contractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat pe numele soţului meu întrucât T. era o persoană publică şi acest lucru ar fi atras atenţia. În plus, automat, T. ar fi trebuit să menţioneze acest lucru în declaraţia de avere, iar el nu-şi dorea acest lucru. Nu ştiu unde anume era situat terenul în cauză, despre ce suprafaţă era vorba, cine era vânzătorul şi cu ce sumă fusese achiziţionat de către T.."

În declaraţia dată în faţa instanţei, la data de 2.03.2018, martora FFFF. şi-a menţinut declaraţiile, arătând că:

"Eu sunt soţia lui EEEE. care a avut în posesie un pământ care i-a aparţinut de fapt lui T. care ulterior a fost vândut.

Mai sunt pe numele soţului meu înca două terenuri şi o casă în Snagov, care sunt de fapt tot ale lui T..

Întrebare procuror - Dvs. ştiti unde se află terenul acela care aţi spus că era a lui T.?

Răspuns: Nu, nu ştiu."

Fiind o persoană căsătorită, martorul EEEE. nu a putut vinde terenul respectiv fără soţia sa, astfel încât a fost nevoie şi de prezenţa acesteia la notar. Declaraţia martorei din faţa instanţei este concludentă sub acest aspect:

"Atunci când mi-a spus că trebuie să mergem să se poată vinde, mi-a spus că a fost achiziţionat pe numele lui un teren care este de fapt a lui T., dar dânsul este persoană publică şi a fost doar o formalitate, a fost luat pe numele lui şi se va vinde curând. Eu nu am fost de acord. Am zis că nu e normal, de ce să fie pe numele lui şi a zis că se va vinde curând."

Avân