Ședințe de judecată: Ianuarie | | 2023
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia Penală

Decizia nr. 310/RC/2022

Şedinţa publică din data de 21 iunie 2022

Deliberând asupra recursului în casaţie formulat de partea civilă ANAF - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sălaj, reţine următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 15 din 24 martie 2021 pronunţată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Sălaj s-a dispus 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 (forma anterioară modificării aduse prin Legea nr. 50/2013) cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1969 şi a art. 5 din C. pen., având în vedere şi art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 241/2005 (forma anterioară modificării aduse prin Legea nr. 50/2013), a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată (1062 acte materiale).

În baza art. 65 alin. (2) şi art. 53 pct. 1 lit. a) C. pen. 1969 raportat la art. 9 alin. (1) din Legea n. 241/2005 raportat şi la art. 12 din Legea nr. 187/2012, au fost interzise inculpatului ca pedeapsă complementară drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale, pe o perioadă de 2 ani de la data executării sau considerării ca executată a pedepsei principale a închisorii.

În baza art. 71 alin. (1) din C. pen. 1969 raportat la art. 12 din Legea nr. 187/2012 au fost interzise inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale, de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.

S-a constatat că infracţiunea de evaziune fiscală pentru care inculpatul A. a fost condamnat prin prezenta sentinţă a fost săvârşită şi descoperită înainte de pronunţarea sentinţei penale nr. 132/20.07.2020 a Tribunalului Maramureş, dosar nr. x/2015, definitivă prin decizia penală nr. 1380/A/02.12.2020 a Curţii de Apel Cluj, prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare cu suspendare condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani şi înainte de pronunţarea sentinţei penale nr. 93/17.04.2019 a Judecătoriei Şimleu Silvaniei, dosar nr. x/2016, definitivă prin decizia penală nr. 1267/A/8.11.2019 a Curţii de Apel Cluj, prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare şi 3600 RON amendă cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere de 2 ani, iar infracţiunile pentru care inculpatul fost condamnat prin aceste sentinţe penale sunt concurente.

În baza art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 85 alin. (1) din C. pen. 1969, s-a anulat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 132/20.07.2020 a Tribunalului Maramureş.

În baza art. 97 din C. pen., s-a anulat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 93/17.04.2019 a Judecătoriei Şimleu Silvaniei .

S-au descontopit pedepsele aplicate inculpatului prin sentinţa penală nr. 93/17.04.2019 a Judecătoriei Şimleu Silvaniei în pedepsele componente de 1 an închisoare şi 3600 RON amendă penală.

În baza art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 85 din C. pen. 1969 şi la art. 33 lit. a), art. 36 alin. (1) şi art. 34 alin. (1) lit. b) şi e) din C. pen. 1969, s-a contopit pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 132/2020 a Tribunalului Maramureş, cu pedepsele de 1 an închisoare şi 3600 RON amendă penală, aplicate prin sentinţa penală nr. 93/2019 a Judecătoriei Şimleu Silvaniei şi cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin prezenta sentinţă şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare la care s-a adăugat amenda penală de 3 600 RON.

S-a constatat executată integral pedeapsa amenzii penale.

În baza art. 865 alin. (2) raportat la art. 85 alin. (1) din C. pen. 1969 şi la art. 861 alin. (1) şi (2) din C. pen. 1969, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante a închisorii aplicate inculpatului, de 3 ani închisoare, pe durata unui termen de încercare de 6 ani stabilit potrivit dispoziţiilor art. 862 alin. (1) din C. pen. 1969, termen care în baza art. 865 alin. (2) teza II din C. pen. 1969 se calculează de la data rămânerii definitive a sentinţei penale nr. 93/17.04.2019 a Judecătoriei Şimleu Silvaniei, respectiv de la data de 08.11.2019.

S-a desemnat Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Sălaj pentru supravegherea inculpatului pe durata termenului de încercare.

În baza art. 863 alin. (1) din C. pen. 1969, pe durata termenului de încercare, a fost obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Sălaj;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

În baza art. 71 alin. (5) din C. pen. 1969, pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere, s-a suspendat şi executarea pedepselor accesorii prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen.

S-a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 864 din C. pen. 1969 privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul comiterii de noi infracţiuni sau neîndeplinirea cu rea credinţă a masurilor de supraveghere, în cursul termenului de încercare.

În baza art. 88 alin. (1) din C. pen. 1969 s-a dedus din durata pedepsei închisorii aplicată inculpatului durata reţinerii, de la data de 10.04.2013 până la data de 11.04.2013.

În baza art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 (forma anterioară modificării aduse prin Legea nr. 50/2013) cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1969 şi a art. 5 din C. pen., având în vedere şi art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 241/2005 (forma anterioară modificării aduse prin Legea nr. 50/2013), a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată (524 acte materiale).

În baza art. 88 alin. (1) din C. pen. 1969 s-a dedus din durata pedepsei închisorii aplicată inculpatului durata reţinerii, de la data de 10.04.2013 până la data de 11.04.2013.

În baza art. 65 alin. (2) şi art. 53 pct. 1 lit. a) din C. pen. 1969 raportat la art. 9 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 şi la art. 12 din Legea nr. 187/2012, i-au fost interzise inculpatului ca pedeapsă complementară drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale, pe o perioadă de 2 ani de la data executării sau considerării ca executată a pedepsei principale a închisorii.

În baza art. 71 alin. (1) din C. pen. 1969 raportat la art. 12 din Legea nr. 187/2012 au fost interzise inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale, de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.

S-a constatat că infracţiunea evaziune fiscală pentru care inculpatul B. a fost condamnat prin prezenta sentinţă penală este concurentă cu infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 23 din 09.02.2016 pronunţată de Tribunalul Bihor, definitivă la data de 12.01.2018 prin decizia penală nr. 10/A/2018 a Curţii de Apel Oradea, la pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare, pedeapsă considerată executată integral la data pronunţării prezentei hotărâri, potrivit art. 61 alin. (1) teza I din C. pen. 1969.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani 6 luni închisoare stabilită prin sentinţa penală nr. 23/2016 a Tribunalului Bihor în cele două pedepse componente de 2 ani închisoare şi 3 ani şi 6 luni închisoare, pe care le-a repus în individualitatea lor.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 36 alin. (1) din C. pen. 1969 raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. 1969 s-a contopit pedeapsa aplicată inculpatului prin prezenta sentinţă penală de 2 ani şi 6 luni închisoare cu pedepsele aplicate prin sentinţa penală nr. 23/2016 a Tribunalului Bihor de 2 ani închisoare şi 3 ani şi 6 luni închisoare, iar în final s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 6 luni închisoare pe care în baza art. 36 alin. (3) din C. pen. 1969 a constatat-o executată integral.

În baza art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 (forma anterioară modificării aduse prin Legea nr. 50/2013) cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1969 şi a art. 5 din C. pen., având în vedere şi la art. 10 alin. (1) teza II din Legea nr. 241/2005 (forma anterioară modificării aduse prin Legea nr. 50/2013) raportat la art. 63 alin. (2) din C. pen. 1969 a fost condamnată inculpata C. la pedeapsa de 5.000 RON amenda penală pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată (382 acte materiale).

Amenda penală aplicată inculpatei prin prezenta sentinţă se va executa conform prevederilor art. 559 din C. proc. pen.

S-a atras atenţia inculpatei asupra prevederilor art. 631 din C. pen. 1969 privind înlocuirea pedepsei amenzii cu închisoarea în cazul sustrageri cu rea credinţă de la executarea acesteia.

În baza prevederilor art. 396 alin. (6) raportat la prevederile art. 16 alin. (1) lit. h) din C. proc. pen. şi art. 10 alin. (1) teza III din Legea nr. 241/2005 (forma anterioară modificării aduse prin Legea nr. 50/2013) cu aplicarea art. 5 din C. pen. s-a disps încetarea procesului penal faţă de inculpata D., pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 (forma anterioară modificării aduse prin Legea nr. 50/2013) cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1969 şi a art. 5 din C. pen. (50 acte materiale).

În baza art. 10 alin. (1) teza III din Legea nr. 241/2005 (forma anterioară modificării aduse prin Legea nr. 50/2013) cu aplicarea art. 5 din C. pen. raportat la art. 91 lit. c) din C. pen. 1969 s-a aplicat inculpatei D. sancţiunea administrativă a amenzii în cuantum de 1000 RON, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată, sancţiune care se va înregistra în cazierul judiciar.

În baza art. 26 din C. pen. 1969 raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 (forma anterioară modificării aduse prin Legea nr. 50/2013) cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1969 şi art. 5 din C. pen., având în vedere şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul E., la pedeapsa de 2 ani şi 8 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată (618 acte materiale).

În baza art. 65 alin. (2) din C. pen. 1969 raportat la art. 9 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 raportat şi art. 12 din Legea nr. 187/2012, au fost interzise inculpatului ca pedeapsă complementară drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale, pe o perioadă de 2 ani de la data executării sau considerării ca executată a pedepsei principale a închisorii.

În baza art. 71 alin. (1) din C. pen. 1969 raportat la art. 12 din Legea nr. 187/2012 au fost interzise inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale, de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.

S-a constatat că infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală a fost săvârşită şi descoperită înainte de rămânerea definitivă a sentinţei penale nr. 179/14.08.2020 a Judecătoriei Zalău din dosarul nr. x/2020, definitivă la data de 08.09.2020 prin neapelare, prin care faţă de inculpat s-a stabilit pedeapsa de 9 luni închisoare şi s-a dispus amânarea aplicării pedepsei pe un termen de supraveghere de 2 ani.

În baza art. 89 alin. (1) din C. pen. s-a anulat amânarea aplicării pedepsei de 9 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 179/2020 a Judecătoriei Zalău, iar în baza art. 10 din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 38 alin. (1) din C. pen. şi art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. s-a contopit pedeapsa de 9 luni închisoare cu pedeapsa de 2 ani şi 8 luni închisoare aplicată prin prezenta sentinţă penală, la pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 8 luni închisoare s-a adăugat un spor de 3 luni închisoare (ce reprezintă 1/3 din pedeapsa de 9 luni închisoare), iar în final s-a aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 11 luni închisoare.

În baza art. 91 din C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani şi 11 luni închisoare aplicată inculpatului şi s-a stabilit un termen de supraveghere de 3 ani, conform dispoziţiilor art. 92 din C. pen., termen care se calculează de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe penale.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen., a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Sălaj la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-a impus inculpatului să execute următoarea obligaţie: să urmeze un program de reintegrare socială derulat de serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen. raportat la art. 404 alin. (2) din C. proc. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul a fost obligat a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul Direcţie de asistenţă socială Zalău sau în cadrul Primăriei Oraşului Şimleu Silvaniei pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.

În baza art. 404 alin. (2) din C. proc. pen. şi art. 91 alin. (4) din C. pen. atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în cazul în care, pe parcursul termenului de încercare, săvârşeşte o nouă infracţiune sau nu respectă cu rea credinţă măsurile de supraveghere şi obligaţiile impuse.

În baza art. 26 din C. pen. 1969 raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 (forma anterioară modificării aduse prin Legea nr. 50/2013) cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1969, a art. 37 alin. (1) lit. a) din C. pen. 1969 şi a art. 5 din C. pen., având în vedere şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul F., la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată (172 acte materiale).

În baza art. 71 alin. (1) din C. pen. 1969 au fost interzise inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. 1969, de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.

S-a constatat că infracţiunea ce face obiectul prezentei cauzei a fost comisă în cursul termenului de încercare al suspendării condiţionate a pedepsei de 2 ani închisoare stabilită prin sentinţa penală nr. 54/2007 a Judecătoriei Zalău, definitivă prin neapelare la data de 08.02.2007, iar suspendarea condiţionată a executării a pedepsei a fost revocată prin sentinţele penale nr. 65/09.05.2012 a Judecătoriei Jibou, nr. 282/14.12.2012 a Judecătoriei Şimleu Silvaniei, nr. 288/26.07.2012 a Judecătoriei Zalău şi nr. 1089/16.10.2012 a Judecătoriei Satu Mare.

S-a constatat că infracţiunea care face obiectul prezentului dosar este concurentă cu infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin următoarele sentinţe penale: sentinţa penală nr. 135/23.12.2009 a Judecătoriei Şimleu Silvaniei, definitivă la data de 05.04.2012, sentinţa penală nr. 187/27.04.2012 a Judecătoriei Zalău, definitivă la data de 08.08.2012, sentinţa penală nr. 294/08.08.2012 a Judecătoriei Zalău, definitivă la data de 13.09.2012, sentinţa penală nr. 47/13.08.2014 a Tribunalului Sălaj, definitivă la data de 07.11.2014, sentinţa penală nr. 65/09.05.2012 a Judecătoriei Jibou, definitivă la data de 26.09.2012, sentinţa penală nr. 282/14.12.2012 a Judecătoriei Şimleu Silvaniei, definitivă la data de 05.03.2013, sentinţa penală nr. 288/26.07.2012 a Judecătoriei Zalău, definitivă la data de 17.09.2012, sentinţa penală nr. 10/06.02.2013 a Tribunalului Sălaj, definitivă la data de 03.03.2013, sentinţa penală nr. 1089/16.10.2012 a Judecătoriei Satu Mare, definitivă la data de 05.11.2012 şi sentinţa penală nr. 81/05.04.2016 a Tribunalului Sălaj, definitivă prin decizia penală nr. 525/A/31.03.2017 a Curţii de apel Cluj, iar prin sentinţa penală nr. 81/05.04.2016 a Tribunalului Sălaj au fost contopite toate infracţiunile concurente şi stabilită pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare, pedeapsă care la data pronunţării prezentei sentinţe penale este considerată executată integral, potrivit art. 61 alin. (1) teza I din C. pen. 1969.

Din pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare stabilită prin sentinţa penală nr. 81/05.04.2016 a Tribunalului Sălaj înlătură pedeapsa de 2 ani închisoare dispusă a fi executată alături şi în baza art. 36 alin. (1) şi (2) din C. pen. din 1969 s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare în sporul de 1 an închisoare şi pedepsele componente aplicate pentru infracţiunile concurente, pe care le-a repus în individualitatea lor, astfel: 3 ani şi 8 luni închisoare (aplicată prin sentinţa penală nr. 135/23.12.2009 a Judecătoriei Şimleu Silvaniei), 1 an închisoare şi 3 ani şi 9 luni închisoare (aplicate prin sentinţa penală nr. 187/27.04.2012 a Judecătoriei Zalău), 1 an închisoare şi 3 ani închisoare (aplicate prin sentinţa penală nr. 294/08.08.2012 a Judecătoriei Zalău), 4 ani închisoare (aplicată prin sentinţa penală nr. 47/13.08.2014 a Tribunalului Sălaj), 3 ani închisoare (aplicată prin sentinţa penală nr. 65/09.05.2012 a Judecătoriei Jibou), 5 ani închisoare şi 1 an închisoare (aplicate prin sentinţa penală nr. 282/14.12.2012 a Judecătoriei Şimleu Silvaniei), 3 ani închisoare (aplicată prin sentinţa penală nr. 288/26.07.2012 a Judecătoriei Zalău), 1 an închisoare (aplicată prin sentinţa penală nr. 10/06.02.2013 a Tribunalului Sălaj), 2 ani închisoare (aplicată prin sentinţa penală nr. 1089/16.10.2012 a Judecătoriei Satu Mare) şi 2 ani închisoare (aplicată prin sentinţa penală nr. 81/05.04.2016 a Tribunalului Sălaj)

În baza art. 33 alin. (1) din C. pen. 1969 raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. 1969, s-a contopit pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată prin prezenta sentinţă cu pedepsele aplicate pentru infracţiunile concurente, repuse în individualitatea lor, la pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare aplicându-se sporul de 1 an închisoare, iar în final s-a stabilit pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare.

În temeiul art. 83 din C. pen. 1969 şi art. 15 din Legea nr. 187/2012 s-a dispus executarea pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 54/2007 a Judecătoriei Zalău alături de pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare, iar în final s-a stabilit pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare.

În baza art. 36 alin. (3) din C. pen. 1969 s-a constatat executată integral pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare aplicată inculpatului prin prezenta sentinţă penală.

În baza art. 26 din C. pen. 1969 raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 (forma anterioară modificării aduse prin Legea nr. 50/2013) cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1969 şi a art. 5 din C. pen., având în vedere şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul G., la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată (140 acte materiale).

În baza art. 71 alin. (1) din C. pen. 1969 au fost interzise inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. 1969, de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.

S-a constatat că infracţiunea care face obiectul prezentului dosar este concurentă cu infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin următoarele sentinţe penale: sentinţa penală nr. 164/04.06.2010 a Judecătoriei Zalău, definitivă prin decizia penală nr. 959/R/06.12.2010 a Curţii de Apel Cluj, sentinţa penală nr. 43/15.05.2013 a Tribunalului Sălaj, definitivă la data de 03.07.2014 prin decizia penală nr. 646/A/2014 a Curţi de Apel Cluj, sentinţa penală nr. 189/16.09.2015 a Tribunalului Sălaj, definitivă la data de 03.12.2015 prin decizia penală 1497/A/2015 a Curţii de Apel Cluj, sentinţa penală nr. 121/17.08.2016 a Tribunalului Sălaj, definitivă la data de 06.09.2016 prin neapelare, iar prin sentinţa penală nr. 60/27.04.2017 a Tribunalului Satu Mare, definitivă la data de 09.05.2017 prin neapelare, au fost contopite toate infracţiunile concurente şi stabilită pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 10 luni închisoare, pedeapsă care la data pronunţării prezentei sentinţe penale este considerată executată integral, potrivit art. 61 alin. (1) teza I din C. pen. 1969.

În baza art. 36 alin. (1) şi (2) din C. pen. din 1969 s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 10 luni închisoare stabilită prin sentinţa penală nr. 60/27.04.2017 a Tribunalului Satu Mare în sporul de 10 luni închisoare şi pedepsele componente aplicate pentru infracţiunile concurente, pe care le-a repus în individualitatea lor, astfel: 6 luni închisoare (aplicată prin sentinţa penală nr. 164/04.06.2010 a Judecătoriei Zalău), 2 ani şi 6 luni închisoare şi 4 ani şi 2 luni închisoare (aplicate prin sentinţa penală nr. 43/15.05.2013 a Tribunalului Sălaj), 5 ani închisoare (aplicată sentinţa penală nr. 189/16.09.2015 a Tribunalului Sălaj), 1 an şi 4 luni închisoare şi 2 ani şi 6 luni închisoare (aplicate prin sentinţa penală nr. 121/17.08.2016 a Tribunalului Sălaj).

În baza art. 33 alin. (1) din C. pen. 1969 raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. 1969, s-a contopit pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată prin prezenta sentinţă cu pedepsele aplicate pentru infracţiunile concurente, repuse în individualitatea lor, la pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare s-a aplicat sporul de 1o luni închisoare, iar în final s-a stabilit pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 10 luni închisoare, pe care în baza art. 36 alin. (3) din C. pen. 1969 a constatat-o executată integral.

S-a constatat recuperat integral prejudiciul produs bugetului de stat constând în obligaţii fiscale principale (impozit pe profit şi TVA).

În baza art. 25 alin. (1) şi art. 397 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la art. 998 şi art. 1001 din C. civ. din 1864, s-a admis în parte acţiunea civilă a părţii civile ANAF - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sălaj, cu privire la obligaţiile accesorii (majorări de întârziere şi penalităţi, calculate potrivit O.G. nr. 92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală) aferente obligaţiilor fiscale principale achitate integral, şi în consecinţă:

1. a fost obligat inculpatul A. în solidar cu inculpatul B. şi partea responsabilă civilmente S.C. H. S.R.L. la plata către partea civilă a accesoriilor aferente debitului principal de 1.020.410 RON, calculate de la data scadenţei şi până la data plăţii integrale a debitului principal - 04.02.2015, din care obligă la plată în solidar cu cei doi inculpaţi şi cu partea responsabilă civilmente şi pe:

- inculpatul F. pentru accesoriile aferente debitului principal în sumă de 127.404 RON (pentru facturile emise în numele S.C. I. S.R.L. şi S.C. J. SRL)

- inculpatul G. pentru accesoriile aferente debitului principal în sumă de 179.030 RON (pentru facturile emise în numele S.C. K. S.R.L. şi S.C. L. SRL)

- inculpatul E. pentru accesoriile aferente debitului principal în sumă de 580.352 RON (pentru facturile emise în numele S.C. M. SRL).

2. a fost obligat inculpatul A. în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. N. S.R.L. la plata către partea civilă a accesoriilor aferente debitului principal de 91.376 RON, calculate de la data scadenţei şi până la data plăţii integrale a debitului principal - 12.02.2015, din care în solidar cu aceştia a obligat şi pe inculpatul F. pentru accesoriile aferente debitului principal de 33.332 RON (pentru facturile emise în numele S.C. I. S.R.L. şi S.C. J. SRL)

3. au fost obligaţi în solidar pe inculpaţii A., D. şi E., în solidar şi cu partea responsabilă civilmente S.C. O. S.R.L. la plata către partea civilă a accesoriilor aferente debitului principal de 48.387 RON, calculate de la data scadenţei şi până la data plăţii integrale a debitului principal - 14.05.2015.

4. a fost obligată inculpata C. în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. P. S.R.L. la plata către partea civilă a sumei de 13.924 RON reprezentând accesoriilor aferente debitului principal de 13.041 RON (pentru facturile emise în numele S.C. Q. SRL)

În baza art. 404 alin. (4) lit. g) raportat la art. 25 alin. (3) din C. proc. pen. s-a dispus desfiinţarea în totalitate a 1071 facturi fiscale ce evidenţiază operaţiuni fictive şi a chitanţelor aferente, astfel:

I. un număr de 524 facturi înregistrate în contabilitatea S.C. H. S.R.L., emise în numele următoarelor societăţi:

- 272 facturi emise în numele S.C. M. S.R.L., depuse în original la f. x vl. xx u.p. şi f. x vl. xx u.p.

- 20 facturi emise în numele S.C. R. S.R.L., depuse în original la f. x vl. x u.p.

- 7 facturi emise în numele S.C. S. S.R.L., depuse în original la f. x vl. x u.p.

- 31 facturi emise în numele S.C. T. S.R.L., depuse în original la f. x vl. x u.p.

- 93 facturi emise în numele S.C. L. S.R.L., din care 81 facturi depuse în original la f. x vl. x u.p. şi 10 facturi în copie la f. x vl. x u.p.

- 40 facturi emise în numele S.C. I. S.R.L., depuse în original la f. x vl. x u.p. şi f. x vl. x u.p.

- 41 facturi emise în numele S.C. J. S.R.L., depuse în original la f. x vl. x u.p. şi f. x vl. x u.p.

- 19 facturi emise în numele S.C. K. S.R.L., din care 1 factură depusă în original la f. x vl. x u.p. şi 18 facturi în copie la f. x vl. x u.p.

- 1 factură emisă în numele S.C. N. S.R.L., depuse în copie la f. x vl. x u.p.

II. un număr de 115 facturi şi chitanţele aferente, înregistrate în contabilitatea S.C. N. S.R.L., emise în numele următoarelor societăţi:

- 57 facturi emise în numele S.C. M. S.R.L. şi chitanţele aferente, depuse în original la f. x vl. x u.p.

- 10 facturi emise în numele S.C. I. S.R.L., depuse în original la f. x vl. x u.p.

- 11 facturi emise în numele S.C. J. S.R.L., depuse în original la f. x vl. x u.p.

- 15 facturi emise în numele S.C. U. S.R.L. şi chitanţele aferente, depuse în original la f. x vl. x u.p.

- 22 facturi emise în numele S.C. V. S.R.L. şi 4 chitanţe aferente, depuse în original la f. x vl. x u.p.

III. un număr de 382 facturi înregistrate în contabilitatea S.C. P. S.R.L., emise în numele următoarelor societăţi:

- 239 facturi emise în numele S.C. M. S.R.L., depuse în original la f. x vl. x u.p.

- 31 facturi emise în numele S.C. I. S.R.L., depuse în original la f. x vl. x u.p., f. x vl. x u.p. şi f. x vl. x u.p.

- 39 facturi emise în numele S.C. J. S.R.L., depuse în original la f. x vl. x u.p., f. x vl. x u.p. şi f. x vl. x u.p.

- 21 facturi emise în numele S.C. L. S.R.L., depuse în original la f. x vl. x u.p.

- 7 facturi emise în numele S.C. K. S.R.L., depuse în copie la f. x vl. x u.p.

- 36 facturi emise în numele S.C. W. S.R.L., depuse în original la f. x vl. x u.p.

- 9 facturi emise în numele S.C. Q. S.R.L., depuse în original la f. x vl. x dosar u.p. x/2013

IV. un număr de 50 facturi şi chitanţele aferente înregistrate în contabilitatea S.C. O. S.R.L. emise în numele S.C. M. S.R.L., depuse în original la f. x u.p. şi f. x vl. x u.p.

În temeiul art. 487 lit. a) din C. proc. pen. raportat la art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen. şi art. 249 alin. (1), (5) din C. proc. pen., s-a menţinut măsura sechestrului asigurător instituită prin ordonanţa procurorului din data de 08.07.2016 emisă în dosarul x/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj asupra imobilului constând în: teren intravilan în localitatea Ip, CF nr. x, nr. cad. x, suprafaţa 76.257 mp, aparţinând inculpatei C., până la concurenţa sumei de 13.924 RON, în vederea garantării recuperării prejudiciului.

În temeiul art. 404 alin. (1) lit. c) şi art. 397 din C. proc. pen. raportat la art. 249 alin. (5) din C. proc. pen. s-a ridicat măsura asiguratorie a sechestrului aplicată prin ordonanţa procurorului din data de 08.04.2013 şi menţinută prin ordonanţa procurorului din data de 16.02.2015 (emise în dosarul nr. x/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj) asupra bunurilor aparţinând inculpaţilor A., D., E. şi ale părţii responsabile civilmente S.C. O. S.R.L..

În baza art. 13 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, o copie a dispozitivului prezentei sentinţe penale, după rămânerea definitivă, se va comunica Oficiului Naţional al Registrului Comerţului pentru a face menţiunile corespunzătoare în registrul comerţului.

În baza art. 146 alin. (3) din C. proc. pen., s-a dispus conservarea, prin arhivare la sediul instanţei, în condiţii de confidenţialitate, odată cu dosarul cauzei, a suporturilor materiale care conţin materialele rezultate în urma activităţilor de supraveghere tehnică autorizate în dosarul de urmărire penală nr. 73/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj, respectiv 73 CD-uri - uri înaintate Tribunalului Sălaj la data de 14.05.2015 împreună cu dosarul de urmărire penală.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel DIICOT - Serviciul Teritorial Sălaj, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sălaj, inculpaţii F., E., A., C., D. şi B..

Prin decizia penală nr. 203/A/2022 din data de 16 februarie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate de către inculpaţii A., B., E., F. împotriva sentinţei penale nr. 15/24 martie 2021 pronunţată de Tribunalul Sălaj, a fost desfiinţată sentinţa atacată cu privire la soluţionarea laturii penale şi a celei civile şi s-a dispus extinderea efectelor apelurilor faţă de inculpaţii C., D. şi G. şi rejudecând, s-a constatat că legea penală mai favorabilă inculpaţilor este Legea nr. 241/2005, modificată prin Legea nr. 55/2021.

În baza art. 16 alin. (1) lit. h) din C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (11) din Legea nr. 241/2005 modificată prin Legea nr. 55/2021, s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul A., trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen.

În baza art. 16 alin. (1) lit. h) din C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (11) din Legea nr. 241/2005 modificată prin Legea nr. 55/2021, s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul B., trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen.

În baza art. 16 alin. (1) lit. h) din C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (11) şi (12) din Legea nr. 241/2005 modificată prin Legea nr. 55/2021, s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul E., trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 26 din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen.

În baza art. 16 alin. (1) lit. h) din C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (11) şi (12) din Legea nr. 241/2005 modificată prin Legea nr. 55/2021, s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul F., trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 26 din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen.

În baza art. 419 din C. proc. pen. cu aplicarea art. 16 alin. (1) lit. h) din C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (11) din Legea nr. 241/2005 modificată prin Legea nr. 55/2021, s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpata C., trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen.

În baza art. 419 din C. proc. pen. cu aplicarea art. 16 alin. (1) lit. h) din C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (11) din Legea nr. 241/2005 modificată prin Legea nr. 55/2021, s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpata D., trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen.

În baza art. 419 din C. proc. pen. cu aplicarea art. 16 alin. (1) lit. h) din C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (11) şi (12) din Legea nr. 241/2005 modificată prin Legea nr. 55/2021, s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul G., trimis în judecată infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen.

S-a constatat achitat prejudiciul principal.

S-au înlăturate dispoziţiile de obligare a inculpaţilor şi părţilor responsabile civilmente la plata accesoriilor fiscale.

În baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de către D.I.I.C.O.T. - B.T. Sălaj şi partea civilă A.N.A.F. - A.J.F.P. Sălaj împotriva sentinţei penale nr. 15/24 martie 2021 pronunţată de Tribunalul Sălaj.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate în măsura în care nu contravin deciziei din apel.

Împotriva deciziei menţionate a declarat recurs în casaţie partea civilă ANAF - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca -Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sălaj.

Recurenta a criticat decizia pentru nelegalitatea constatării de către instanţa de apel a achitării debitului principal - critică ce vizează însă inclusiv sentinţa tribunalului ce a constatat aceeaşi împrejurare - şi nelegalitatea aplicării amnistiei fiscale pentru obligaţiile fiscale accesorii.

În esenţă, a invocat că instanţa a luat în considerare doar expertiza dispusă în cauză, fără a analiza obiecţiunile şi concluziile sale scrise; pentru incidenţa cauzei de nepedepsire, prevăzută de art. 10 alin. (1)1 din Legea nr. 55/2021, dobânzile şi accesoriile trebuiau calculate la întregul prejudiciu indicat în constituirea de parte civilă majorat cu 20%, cu excepţia unei sumei de 383.581 RON, reprezentând TVA, majorat prejudiciu stins prin compensarea integrală a sumei din TVA de rambursat de către partea responsabilă civilmente S.C. P. S.R.L..

În concluzie, a solicitat ca Înalta Curte, în baza probatoriului şi a constituirii de parte civilă, să înlăture nelegalitatea privind constatarea de către instanţa de apel a achitării debitului principal şi a aplicării amnistiei fiscale pentru accesorii, iar, pe cale de consecinţă, să oblige inculpaţii la plata prejudiciului indicat în constituirea de parte civilă, precum şi a dobânzilor şi penalităţilor de întârziere aferente, începând cu ziua imediat următoare scadenţei şi până la data stingerii sumei datorate.

Prin încheierea din 24 mai 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a admis, în principiu, cererea de recurs în casaţie formulată de către partea civilă ANAF - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sălaj împotriva deciziei penale nr. 203/A/2022 din data de 16 februarie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, a trimis cauza la Completul 5 în vederea soluţionării şi a acordat termen la data de 21.06.2022, reţinând că aspectele invocate în cererile de recurs în casaţie pot fi valorificate prin prisma cazului de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen.

Analizând recursul în casaţie declarat de partea civilă ANAF - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sălaj în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen. Înalta Curte constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:

Cu titlu preliminar, Înalta Curte precizează că, potrivit C. proc. pen., recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac prin care se atacă hotărâri definitive, care au intrat în autoritatea lucrului judecat şi care poate fi exercitată doar în cazuri anume prevăzute de lege şi numai pentru motive de nelegalitate. Astfel, potrivit art. 433 din C. proc. pen., scopul acestei căi de atac este judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar conform art. 447 din acelaşi cod, pe calea recursului în casaţie instanţa verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate.

Drept urmare, orice chestiune de fapt analizată de instanţa de fond, respectiv de apel, intră în puterea lucrului judecat şi excede cenzurii instanţei învestită cu judecarea recursului în casaţie. Instanţa de casare nu judecă procesul propriu - zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă din punct de vedere al dreptului hotărârea atacată este corespunzătoare.

Aşadar, recursul în casaţie are ca scop verificarea conformităţii hotărârilor atacate cu regulile de drept aplicabile, scopul său fiind acela de a îndrepta erorile de drept comise de curţile de apel, ca instanţe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege.

Pe cale de consecinţă, recursul în casaţie nu are în vedere elementele de fapt ce au fost stabilite cu autoritate de lucru judecat, aşa încât, Înalta Curte nu poate să reevalueze materialul probator şi să stabilească o situaţie de fapt diferită de cea menţionată în hotărârile atacate.

Spre deosebire de reglementarea anterioară, când recursul a constituit o cale de atac ordinară, în noua reglementare, recursul în casaţie a devenit o cale extraordinară de atac, revenindu-se astfel la sistemul clasic al dublului grad de jurisdicţie, pornindu-se de la teza potrivit cu care, în această cale de atac, nu se rejudecă litigiul, respectiv fondul cauzei, ci se fac doar aprecieri asupra hotărârii date şi dacă ea corespunde sau nu legii.

Recursul în casaţie reprezintă, astfel, un mijloc de reparare a ilegalităţilor şi nu are ca obiect rezolvarea unei acţiuni penale, ci desfiinţarea sentinţelor şi deciziilor care sunt contrare legii.

În această procedură nu se judecă raportul juridic dedus judecăţii în faţa primei instanţe ori în apel, ci se judecă exclusiv dacă hotărârea atacată este conformă cu regulile de drept, în cazuri şi condiţii expres prevăzute de lege.

Recursul în casaţie nu poate fi introdus decât în cazul unor erori de drept, dintre acestea patru fiind cazuri întemeiate pe încălcări ale legii penale - inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală; nu s-a constatat graţierea sau în mod greşit s-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost graţiată; s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege; în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal - şi un singur caz având ca temei încălcări ale legii procesual penale - încălcarea dispoziţiilor privind competenţa după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanţă inferioară celei legal competente.

În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., acesta este incident în situaţia în care "în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal."

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că, în condiţiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării, în situaţiile în care s-a dispus în mod greşit încetarea procesului penal pentru oricare dintre motivele prevăzute în art. 16 alin. (1) lit. e) - j) din C. proc. pen., respectiv lipseşte plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiţie prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mişcare a acţiunii penale; a intervenit amnistia sau prescripţia, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică; a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracţiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condiţiile legii; există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege; există autoritate de lucru judecat; a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii.

În raport de consideraţiile teoretice expuse anterior, în limitele procesuale menţionate şi în raport cu situaţia de fapt astfel cum a fost stabilită definitiv de către curtea de apel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că argumentele părţii civile recurente, în sensul că s-a dispus în mod greşit încetarea procesului penal, sunt nefondate, având în vedere că, în mod legal, instanţa de apel a constatat că a intervenit o cauză de nepedepsire prevăzută de lege, respectiv cea prevăzută de art. 10 alin. (11) din Legea nr. 241/2005 care stabileşte că în cazul săvârşirii uneia dintre infracţiunile prevăzute la art. 8 şi 9, dacă în cursul urmăririi penale sau în cursul judecăţii până la pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive prejudiciul produs prin comiterea faptei, majorat cu 20% din baza de calcul, la care se adaugă dobânzile şi penalităţile, este acoperit integral, fapta nu se mai pedepseşte.

Astfel, Înalta Curte constată că inculpaţii au fost trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 şi complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 26 din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 şi că instanţa de apel a stabilit, cu caracter definitiv, urmare a coroborării tuturor probelor, că inculpaţii au achitat debitul principal stabilit ca şi prejudiciu (1.556.796 de RON), precum şi 20% din aceeaşi bază de calcul (în cuantum de 311.360 de RON prin achitarea sumei de 295.273 RON şi a sumei de 16.087 de RON - la data de 30 decembrie 2021), care atrage beneficiul cauzei de nepedepsire. Tot cu caracter definitiv s-a stabilit şi că în privinţa accesoriilor fiscale (dobânzi şi penalităţi) sunt îndeplinite condiţiile legale pentru aplicarea dispoziţiilor O.U.G. nr. 69/2020 şi, prin urmare, inculpaţii nu mai datorează accesorii, acestea intrând sub efectul amnistiei fiscale.

În ceea ce interesează motivul de casaţie invocat sub aspectul laturii civile de către partea civilă recurentă - constând în greşita aplicare a legii sub aspectul laturii civile, ce ar fi condus la greşita încetare a procesului penal atrasă de achitarea prejudiciului - Înalta Curte constată că starea de fapt avută în vedere, sub aspectul laturii penale, de către instanţele de fond a constat, în esenţă, în următoarele:

Din analiza probatoriului existent s-a concluzionat că au fost fictive operaţiunile de achiziţie de mărfuri şi servicii evidenţiate în cele 524 facturi înregistrate în contabilitatea S.C. H. S.R.L. (mai puţin 5 facturi emise de către S.C. X. SRL), 115 facturi înregistrate în contabilitatea S.C. N. S.R.L., 382 facturi înregistrate în contabilitatea S.C. P. S.R.L. şi 50 de facturi înregistrate în contabilitatea S.C. O. S.R.L..

Prin urmare, a reţinut instanţa de fond, valoarea totală de achiziţie a bunurilor şi serviciilor nu este o cheltuială deductibilă la calculul impozitului pe profit, iar prin înregistrarea valorii acestor facturi în contabilitate cele patru societăţi şi-au redus în mod nelegal baza impozabilă şi implicit a fost redusă valoarea obligaţiei fiscale, constând în impozit pe profit datorat la bugetul de stat, astfel cum s-a reţinut cu prilejul analizei fiecărei relaţii în parte între societăţile beneficiare şi societăţile emitente ale facturilor.

Cu privire la taxa pe valoare adăugată, prin înregistrarea în contabilitate de achiziţii de bunuri şi servicii practic se înregistrează TVA deductibil care influenţează TVA de plată, în sensul diminuării acesteia (art. 1562 din legea 571/2003 privind Codul fiscal).

În ce priveşte dreptul de deducere a TVA, potrivit art. 145 alin. (2) lit. a) Legea 571/2003 privind Codul fiscal poate fi dedusă taxa aferentă achiziţiilor dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul unei operaţiuni taxabile, iar potrivit art. 146 alin. (1) lit. a) rap. la art. 155 din Legea 571/2003 pentru exercitarea dreptului de deducere a TVA persoana impozabilă trebuie să deţină o factură emisă de persoana impozabilă care efectuează livrarea în condiţiile prevăzute de art. 155 alin. (5) din aceeaşi lege.

În ce priveşte realitatea operaţiunii taxabile şi în practica CJUE s-a reţinut că o operaţiune fictivă nu poate da naştere dreptului la deducerea taxei, fiindcă " este inerent mecanismului TVA ca o operaţiune fictivă să nu poată da naştere dreptului de deducere a acestei taxe (pct. 25 C-712/2017 EN S.A. S.R.L. c. Italiei), de asemenea unei persoane impozabile îi poate fi refuzat dreptul de deducere al TVA aferent unor operaţiuni fictive, chiar dacă serviciul a fost prestat, dar nu a fost prestat de către furnizorul ce apare ca emitent al facturi, cu condiţia ca astfel de fapte să constituie un comportament fraudulos şi să se dovedească, având în vedere elemente obiective, că persoana impozabilă care solicită deducere de TVA ştia sau putea să ştie că operaţiunea invocată ca şi temei al deducerii este implicată într-o fraudă, neputând fi refuzat dreptul de deducere unui operator care a luat toate măsurile care pot fi pretinse în mod rezonabil pentru a se asigura că operaţiunile sale nu sunt implicate într-o fraudă. (C- 80/2011 Mahageben KFT c. Ungariei, c-18/2013 Maks Pen EOOD c Bulgariei).

Astfel cum s-a calculat de către expertul fiscal în Anexa 1 a raportului de expertiză, dar şi de către inspectorul antifraudă în Raportul de constatare, în final cele patru societăţi comerciale prin înregistrarea în contabilitate de facturi care nu evidenţiază operaţiuni reale s-au sustras de plata următoarelor obligaţii fiscale datorate bugetului de stat:

- prin înregistrarea în contabilitate a 524 facturi fictive S.C. H. S.R.L. s-a sustras de la plata sumei totale de 1.020.410 RON din care 437.790 RON impozit pe profit şi 582.620 RON TVA;

- prin înregistrarea în contabilitate a 115 facturi fictive S.C. N. S.R.L. s-a sustras de la plata sumei totale de 91.377 RON din care 36.559 RON impozit pe profit şi 54.818 RON TVA;

- prin înregistrarea în contabilitate a 382 facturi fictive S.C. P. S.R.L. s-a sustras de la plata sumei totale de 396.622 RON din care 80.324 RON impozit pe profit şi 316.298 RON TVA;

- prin înregistrarea în contabilitate a 50 facturi fictive S.C. O. S.R.L. s-a sustras de la plata sumei totale de 48.387 RON reprezentând TVA.

Din probele existente la dosarul cauzei şi concluziile expertului fiscal a rezultat că până la trimiterea în judecată (14.05.2015) obligaţiile fiscale de la plata cărora cele patru societăţi comerciale s-au sustras prin înregistrarea de operaţiuni nereale au fost achitate integral.

Astfel, în cazul S.C. H. S.R.L. inculpatul B. audiat fiind în faza de urmărire penală la data de 03.02.2015 a declarat că societatea deţine fondurile necesare şi doreşte să achite prejudiciului calculat, iar la data de 04.02.2015 S.C. H. S.R.L. a virat suma de 1.315.638 RON, conform extrasului de cont depus la dosarul cauzei.

În cazul S.C. N., se constată că potrivit adresei AJFP Sălaj 6883 din data de 26.01.2015 în perioada 8.04.2013-26.01.2015 au fost stinse obligaţii fiscale ale S.C. N. în cuantum de 75.442 RON, din care suma de 26.790 prin plată voluntară, iar diferenţa prin compensare Ulterior a fost achitată de către societate suma de 15.934 RON prin ordin de plată la data de 12.02.2015 .

În ce priveşte obligaţiile fiscale ale S.C. P. S.R.L., din adresa AJFP Sălaj rezultă că în perioada 08.04.2013-26.09.2013 obligaţiile fiscale pe care societatea le datora au fost stinse prin compensare cu TVA aprobat de rambursat în sumă totală de 679.413 RON, inculpata C. formulând o solicitare în acest sens. Societatea a mai achitat la data de 20.07.2016 (anterior trimiterii în judecată în dosarul x/2016) suma de 13.041 RON, reprezentând prejudiciu calculat prin raportare la facturile fiscale emise de către S.C. Q. S.R.L. .

De asemenea la data de 13.05.2015 S.C. O. S.R.L. a achitat suma de 48.387 RON reprezentând prejudiciu calculat în cauza de faţă, potrivit chitanţei depuse la dosarul cauzei.

Înalta Curte, pentru analiza legalei aplicări a cauzei de nepedepsire criticată în recurs în casaţie de către partea civilă, are ca punct de plecare constatarea de fapt a ambelor instanţe, tribunal şi curte de apel, că debitul principal a fost achitat integral, precum şi constatarea de fapt a instanţei de apel că ulterior pronunţării sentinţei inculpaţii au achitat 20% din valoarea debitului principal şi au solicitat să se constate că există o cauză de stingere a obligaţiilor fiscale accesorii, constând în amnistia fiscală.

Într-adevăr instanţa de apel a constat că în fapt inculpaţii au achitat debitul principal stabilit ca şi prejudiciu (1.556.796 de RON), precum şi 20% din aceaşi bază de calcul (în cuantum de 311.360 de RON prin achitarea sumei de 295.273 RON şi a sumei de 16.087 de RON - la data de 30 decembrie 2021.

În recursul în casaţie, ce devoluează cauza doar în drept, nu şi în fapt, această stare de fapt nu comportă discuţii, ci doar dacă reţinerea acestei stări de fapt atrage în drept incidenţa cauzei de nepedepsire reţinută prin decizia apelată.

În această etapă a analizei, Înalta Curte observă caracterul nefondat al principalului motiv de apel invocat de către recurentă, motiv potrivit căruia pentru incidenţa cauzei de nepedepsire, prevăzută de art. 10 alin. (1)1 din Legea nr. 55/2021, dobânzile şi accesoriile trebuiau calculate la întregul prejudiciu indicat în constituirea de parte civilă majorat cu 20%.

După cum a stabilit Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 66/2021 plusul procentual de 20% din baza de calcul ce trebuie achitat pentru a deveni incidentă cauza de nepedepsire prevăzută de art. 10 alin. (11) din Legea nr. 241/2005 nu este generator de dobânzi şi penalităţi, deoarece prin voinţa legiuitorului, accesoriile fiscale sunt aferente exclusiv obligaţiei fiscale principale, adică prejudiciului direct cauzat prin comiterea faptelor prevăzute de norma supusă interpretării.

În ceea ce priveşte constatarea amnistiei fiscale a accesoriilor fiscale, recurenta nu a formulat o critică determinată a deciziei instanţei de apel.

Având însă în vedere art. 447 din C. proc. pen., potrivit căruia instanţa de recurs în casaţie este obligată să se pronunţe asupra tuturor cazurilor de recurs în casaţie invocate, deci independent de existenţa unei critici concrete care să detalieze motivul de casare invocat, Înalta Curte va analiza acest motiv, verificând exclusiv legalitatea deciziei atacate prin care s-a constatat stingerea accesoriilor fiscale, ceea ce a determinat încetarea procesului penal în baza art. 16 alin. (1) lit. h) din C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (11) şi (12) din Legea nr. 241/2005 modificată prin Legea nr. 55/2021.

În acest sens, se constată că instanţa de apel a aplicat în cauză dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 241/2005, astfel cum au fost modificate prin pct. 4 din Legea nr. 55/2021 privind modificarea şi completarea Legii nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale.

Prin punctul 4 din Legea nr. 55/2021 s-a dispus că la articolul 10, după alin. (1) se introduc două noi alineate, alin. (11) şi (12), cu următorul cuprins:

(11) În cazul săvârşirii uneia dintre infracţiunile prevăzute la art. 8 şi 9, dacă în cursul urmăririi penale sau în cursul judecăţii până la pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive prejudiciul produs prin comiterea faptei, majorat cu 20% din baza de calcul, la care se adaugă dobânzile şi penalităţile, este acoperit integral, fapta nu se mai pedepseşte, făcându-se aplicarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 135/2010 privind C. proc. pen., cu modificările şi completările ulterioare.

(12) Dispoziţiile prezentului articol se aplică tuturor inculpaţilor chiar dacă nu au contribuit la acoperirea prejudiciului prevăzut la alin. (1) şi (11).

Înalta Curte reţine că textul legal menţionat produce efecte de natură penală atât sub aspectul dreptului substanţial, conducând la nepedepsirea făptuitorului, cât şi al dreptului procesual penal, determinând incidenţa unei cauze care împiedică exercitarea acţiunii penale şi, prin aceasta, conduce la încetarea procesului, deci este nefondată critica recurentei vizând nelegalitatea aplicării cauzei de nepedepsire de către instanţa de apel şi implicit a încetării procesului penal.

Prin Decizia nr. 66/2021, Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept a observat că prin comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 8 sau 9 din Legea nr. 241/2005, inculpatul participant se sustrage de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale principale prevăzute de legislaţia fiscală, respectiv de la obligaţia de plată integrală a impozitelor, taxelor şi contribuţiilor datorate bugetului public naţional.

S-a considerat că diferenţa dintre sumele eventual plătite şi cele real datorate de contribuabil - diferenţă decurgând din stabilirea cu rea-credinţă ori, după caz, din neevidenţierea în documente legale sau nedeclararea în mod corect şi complet a veniturilor realizate sau cheltuielilor efectuate - constituie pagubă bugetară în sens fiscal şi, totodată, prejudiciu infracţional în sens penal, de a cărui acoperire integrală este condiţionată, printre altele, incidenţa cauzei de impunitate prevăzută de art. 10 alin. (11) din Legea nr. 241/2005.

Prin urmare, incidenţa amnistiei fiscale a obligaţiilor fiscale accesorii operată prin Ordonanţa de urgenţă nr. 69/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, precum şi pentru instituirea unor măsuri fiscale are drept efect ca în cauză accesoriile fiscale să nu mai real datorate, deci este asigurată incidenţa cauzei de nepedepsire prevăzute de art. 10 alin. (1)1.

Ordonanţa de urgenţă nr. 69/2020 a instituit amnistia fiscală, ţinând cont de faptul că obligaţiile accesorii îngreunează conformarea la plată a obligaţiilor bugetare, în contextul actual al dificultăţilor financiare cu care se confruntă contribuabilii afectaţi direct sau indirect de criza SARS-CoV-2.

Înalta Curte consideră că nu se poate nega plenitudinea de jurisdicţie a instanţei penale de a constata stingerea accesoriilor fiscale prin voinţa legiuitorului, pentru că altfel i s-ar nega competenţa de a statua asupra unei cauze de nepedepsire.

Pe de altă parte, nu s-ar putea considera că amnistia fiscală, în speţă, ar fi strict la latitudinea organelor fiscale din cadrul părţii civile recurente, deoarece atunci cauza de nepedepsire instituită de către lege ar fi la latitudinea unei părţi din dosar.

Aşadar, Înalta Curte reţine că nu este incident temeiul de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., întrucât, în mod corect, s-a dispus încetarea procesului penal ca urmare a existenţei unei cauze de nepedepsire prevăzută de lege.

Pe de altă parte, se observă că recurenta critică soluţia instanţei de încetare a procesului penal prin prisma cazului de casare invocat, prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., aducând însă argumente ce reprezintă în realitate nemulţumirea acesteia privind soluţia dispusă în cauză sub aspectul laturii civile, pe care recurenta o contestă, întrucât în opinia apărării soluţia ce se impunea în cauză era de obligare a inculpaţilor la plata prejudiciului aşa cum a fost indicat în constituirea de parte civilă, precum şi la plata dobânzilor şi a penalităţilor de întârziere aferente debitelor principale, calculate potrivit art. 173-183 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, care se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadenţă şi până la data stingerii sumei datorate.

Or, din această perspectivă se constată că doar în mod formal a fost invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., în condiţiile în care, în realitate, se critică modul de interpretare a probelor de către instanţa de apel, precum şi faptul că prejudiciul nu a fost achitat, iar acţiunea civilă ar fi trebuit soluţionată.

Aşa cum s-a arătat, aspectele legate de starea de fapt reţinută de instanţa de apel şi de modul de apreciere a probelor, pe care recurenţii le subsumează cazului de casare în susţinerea criticii potrivit căreia în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal, nu mai pot fi dezbătute în calea de atac extraordinară a recursului în casaţie. În această procedură nu mai pot fi puse în dezbatere elemente de fapt ce au fost stabilite cu autoritate de lucru judecat.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de partea civilă ANAF- Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sălaj împotriva deciziei penale nr. 203/A din data de 16 februarie 2022 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, pronunţată în dosarul nr. x/2019.

Totodată, faţă de culpa sa procesuală, în temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurenta parte civilă la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi B., G., D., C., F. şi E., în sumă de câte 627 RON, vor rămâne în sarcina statului.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A., în sumă de 157 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de partea civilă ANAF- Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sălaj împotriva deciziei penale nr. 203/A din data de 16 februarie 2022 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, pronunţată în dosarul nr. x/2019.

Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi B., G., D., C., F. şi E., în sumă de câte 627 RON, rămân în sarcina statului.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A., în sumă de 157 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 iunie 2022.