Litigiu vizând contestarea legalității procesului-verbal de constatare a unei contravenții (nerespectarea unor obligații legale stabilite în sarcina furnizorilor de energie electrică pe piața concurențială). Stabilirea instanței competente teritorial să judece pricina.
O.G. 2/2001, art. 32 alin. (2)
Potrivit art. 32 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 - care reglementează o competență teritorială absolută, de la care părțile nu pot deroga., - competența de soluționare a plângerii aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția. Această normă juridică are caracter imperativ, fiind edictată pentru protejarea unui interes public, constând în buna administrare a justiției în domeniul contravențional.
Locul săvârșirii faptei omisive constând în neîndeplinirea obligațiilor ce îi reveneau societății reclamante în calitate furnizor de energie electrică, este sediul acesteia, prezumându-se că acesta este locul unde persoanele ce au puterea de a angaja entitatea iau deciziile referitoare la persoana juridică.
ÎCCJ, SCAF - Decizia nr. 318 din 20 ianuarie 2022
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa, la data de 18.03.2021, petenta „A” SA a solicitat în contradictoriu cu intimata Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Enegiei anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 23533/2.03.2021.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
Prin sentinţa civilă nr. 7312/18.06.2021, Judecatoria Constanţa a admis excepţia necompetenței teritoriale și a declinat cauza spre soluţionare Judecătoriei Sectorului 3 București, fiind înregistrată la data de 4.10.2021, sub același număr.
La termenul de judecată din data de 15.10.2021 instanţa a pus în discuția părților exceptia necompetentei teritoriale a Judecatoriei Sectorului 3 invocată de petentă și a rămas în pronunțare pe această excepție.
Prin sentinţa nr. 10651 din data de 15 Octombrie 2021, Judecătoria Sector 3 București a admis excepţia necompetentei teritoriale a instanței, invocată de petentă, a declinat competenţa de judecată a cauzei formulată de către „A” SA în contradictoriu cu intimata Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei, în favoarea Judecătoriei Constanţa, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă și a trimis cauza către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2, 134 şi 135 alin. (1) Cod procedură civilă, urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii:
În cauza de faţă, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 23533/2.03.2021, petenta a fost sancționată contravențional pentru că nu și-a îndeplinit obligația legală de a încheia în termenul prevăzut de lege contractul de furnizare a energiei electrice pe piaţa concurențială pentru 20 de locuri de consum situate în întreaga țară pentru săvârșirea unor fapte contravenționale de nerespectare a dispozițiilor legale cu privire la obligațiile ce îi incumbă în calitate de furnizor de energie electrică pe piața concurențială.
Astfel, s-a reținut încălcarea dispozițiilor art. 10 lit. c) din Regulamentul de furnizare a energiei electrice la clienții finali.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că, procesul-verbal de contravenție a fost încheiat la sediul intimatei, astfel cum rezultă din cuprinsul actului constatator.
Se observă că, în cuprinsul procesului verbal s-a reținut că „plângerea, însoțită de copia procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, va fi depusă la judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția”.
Instanța apreciază că fapta unei persoane juridice constând în neîndeplinirea sau îndeplinirea eronată a unei obligații legale/contractuale, are drept cauză omisiunea de a întreprinde acțiunile necesare de către organele de administrare care au prin lege, actul de constituire sau statut, puterea să acționeze, în raporturile cu terții, individual sau colectiv, în numele și pe seama persoanei juridice.
Astfel, locul săvârșirii faptei omisive de către persoana juridică, de a nu își îndeplini obligațiile ce îi incumbă potrivit legii în calitate furnizor de energie electrică, este sediul acesteia, prezumându-se că acesta este locul unde persoanele ce au puterea de a angaja entitatea iau deciziile referitoare la persoana juridică.
Din înscrisurile existente la dosarul cauzei, reiese că sediul acesteia este în București, b-dul X, nr. y, sectorul 3, neexistând niciun aspect referitor la contravențiile săvârșite care să atragă competența Judecătoriei Constanța, cu atât mai mult cu cât faptele imputate au fost săvârșite cu privire la locuri de consum aflate în toată țara (jud. Constanța, jud. Arad, jud. Timiș, jud. Călărași, jud. Tulcea).
Prin urmare, instanţa apreciază că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 113 alin. 1 pct. 3 C. proc. civ.
Conform art. 113 alin. 1 pct. 3 C. proc. civ. în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112, mai este competentă instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract.
Obiectul prezentei cauze nu este reprezentat de o cerere privind executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract, ci de o plângere contravenţională prin care petenta este sancţionată pentru săvârşirea unei fapte contravenţionale.
Regimul juridic al contravențiilor este reglementat prin O.G. 2/2001, care conține norme juridice cu caracter special, derogatoriu de la normele generale prevăzute de Codul procedură civilă (în baza principiului specialia generalibus derogant).
Potrivit art. 32 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, competența de soluționare a plângerii aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția. Această normă juridică are caracter imperativ, fiind edictată pentru protejarea unui interes public, constând în buna administrare a justiției în domeniul contravențional. Pentru aceste motive, dispozițiile art. 32 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 reglementează o competență teritorială absolută, de la care părțile nu pot deroga.
Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) Cod procedură civilă, Înalta Curte a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.