Asupra recursului de faţă,
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 25 din data de 16 februarie 2021 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2020, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia împotriva încheierii nr. 24 din 13 ianuarie 2021 pronunţată de Tribunalul Suceava şi a fost obligat contestatorul la plata către stat a sumei de 50 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a dispune în acest sens, Curtea de Apel Suceava a reţinut, în esenţă, că, prin încheierea nr. 28 din 13 ianuarie 2021 a Tribunalului Suceava, a fost anulată cererea formulată în numele petentului A., având ca obiect contestaţie privind durata procesului penal vizând Dosarul nr. x/2018 al Judecătoriei Vatra Dornei, întrucât cererea nu este semnată şi nu există dovada că aceasta este asumată de persoana care a formulat-o, fapt pentru care instanţa de fond a apreciat că nu a putut fi în mod legal învestită cu judecarea acesteia.
Totodată, a observat că încheierea prin care instanţa soluţionează contestaţia nu este supusă niciunei căi de atac şi a constatat că A. a exercitat calea de atac a contestaţiei împotriva unei hotărâri definitive pronunţate de Tribunalul Suceava, context în care contestaţia formulată de acesta apare ca fiind inadmisibilă.
Împotriva încheierii penale nr. 25 din data de 16 februarie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, la data de 15 martie 2021, contestatorul A. a formulat "plângere (...) împotriva tuturor soluţiilor pronunţate în cauza ce face obiectul dosarului nr. x/2020", pentru motivele expuse pe larg, în scris, la dosarul cauzei.
Prin încheierea nr. 347 din data de 13 aprilie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020, a fost respinsă, ca inadmisibilă, calea de atac declarată de petentul A. împotriva încheierii penale nr. 25 din data de 16 februarie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020.
Pentru a dispune astfel, secţia penală, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţia României, "Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege." În aplicarea acestor dispoziţii constituţionale, legiuitorul a stabilit regulile aplicabile procesului penal, inclusiv regimul exercitării căilor de atac, dând eficienţă principiilor legalităţii căilor de atac şi liberului acces la justiţie, reglementate de dispoziţiile art. 129 şi art. 21 din Constituţia României, precum şi exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale.
Totodată, s-a reţinut că, din reglementarea principiului legalităţii căilor de atac, atât în cuprinsul art. 129 din Constituţie ("Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."), cât şi al art. 16 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară ("Hotărârile judecătoreşti pot fi desfiinţate sau modificate numai în căile de atac prevăzute de lege şi exercitate conform dispoziţiilor legale.") reiese că o cale de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti nu poate fi exercitată decât în condiţiile prevăzute de lege, sub sancţiunea nulităţii. Prin urmare, declararea unei căi de atac care nu este prevăzută de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o cerere inadmisibilă.
În acest context, instanţa supremă a reţinut că încheierea penală nr. 25 din data de 16 februarie 2021 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, ce face obiectul prezentei căi de atac, este pronunţată într-o cauză având ca obiect contestaţia declarată de contestatorul A. împotriva încheierii nr. 24 din 13 ianuarie 2021 pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia penală, hotărâre prin care a fost soluţionată contestaţia privind durata procesului penal vizând Dosarul nr. x/2018 al Judecătoriei Vatra Dornei, întemeiată pe dispoziţiile art. 4881 şi următoarele din C. proc. pen.
Totodată, s-a reţinut faptul că în procedura specială a contestaţiei privind durata procesului penal, reglementată de dispoziţiile art. 4881 - 4886 din C. proc. pen., legiuitorul a urmărit să asigure celeritatea obţinerii unei hotărâri definitive prin care să se dispună accelerarea procedurii judiciare atât pentru cauzele aflate în faza de urmărire penală, cât şi pentru cauzele aflate în faza judecăţii, hotărârile pronunţate în materie fiind definitive, conform dispoziţiilor art. 4886 alin. (7) din C. proc. pen. care prevăd că:
"Încheierea prin care judecătorul de drepturi şi libertăţi sau instanţa soluţionează contestaţia nu este supusă niciunei căi de atac."
Pe cale de consecinţă, hotărârile pronunţate în căile de atac declarate direct sau în cascadă împotriva încheierii prin care judecătorul de drepturi şi libertăţi sau instanţa soluţionează contestaţia, aşa cum este şi încheierea penală nr. 25 din data de 16 februarie 2021 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, nu sunt supuse, la rândul lor, niciunei căi de atac, nefiind exercitate în ordinea instituită de legiuitor.
Având în vedere că A. a învestit Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea unei căi de atac îndreptate împotriva unei hotărâri care nu este susceptibilă de reformare, instanţa supremă a apreciat că demersul său judiciar nu este admisibil.
Împotriva încheierii nr. 347 din data de 13 aprilie 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020, petentul A. a formulat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători sub nr. x/2021, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu la data de 4 octombrie 2021, dată la care au avut loc şi dezbaterile, susţinerile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac promovate de petent, constată că aceasta este inadmisibilă şi va fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:
În considerarea efectelor principiului stabilit prin art. 129 din Constituţia României privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, a principiului privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală şi a exigenţelor stabilite prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.
Revine, aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
Admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.
Potrivit dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicarea a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale "Legea nouă se aplică de la data intrării ei în vigoare tuturor cauzelor aflate pe rolul organelor judiciare, cu excepţiile prevăzute în cuprinsul prezentei legi", iar potrivit dispoziţiilor art. 8 din aceeaşi lege "Hotărârile pronunţate în primă instanţă după intrarea în vigoare a legii noi sunt supuse căilor de atac, termenelor şi condiţiilor de exercitare ale acestora, prevăzute de legea nouă."
Mai mult decât atât, Completul de 5 Judecători al instanţei supreme reţine că noul C. proc. pen. nu mai prevede calea ordinară de atac a recursului, fiind reglementate doar două grade de jurisdicţie.
În cauză, petentul A. a exercitat calea de atac a recursului, cale de atac care nu mai este prevăzută în actuala reglementare a C. proc. pen., împotriva unei hotărâri definitive, respectiv încheierea nr. 347 din data de 13 aprilie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, calea de atac declarată de contestatorul A. împotriva încheierii penale nr. 25 din data de 16 februarie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020.
Prin urmare, încheiere nr. 347 din data de 13 aprilie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020 este o hotărâre împotriva căreia nu mai poate fi exercitată nicio cale de atac ordinară sau extraordinară, iar calea de atac declarată de petent nu poate fi calificată nici formal, într-o cale de atac dintre cele prevăzute de legea procesual penală.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Faţă de considerentele ce preced, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de petentul A. împotriva încheierii nr. 347 din data de 13 aprilie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020, iar în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., recurentul petent va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de petentul A. împotriva încheierii nr. 347 din data de 13 aprilie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurentul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 octombrie 2021.
GGC - ED